Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
SEMIOLOGIE PSIHIATRICA


SEMIOLOGIE PSIHIATRICA




SEMIOLOGIE PSIHIATRICA

I. Tulburarile de perceptie

1. Hiperesteziile reprezinta cresterea in intensitate a perceptiilor. Bolnavul percepe excitatiile externe mult mai intens. Apar in:

- stari de oboseala prelungita

- stadiile de debut ale unor boli psihice

- in stadiile prodromale ale unor boli infectioase

- in perioada de convalescenta dupa boli infectioase.



2. Hipoesteziile constau in cresterea pragului de sensibilitate la actiunea stimulilor externi. Intensitatea perceptiilor este diminuata. Apar in:

- stari de stupoare

- schizofrenie

- sindrom de depersonalizare si derealizare din afectiunile organice cerebrale.

3. Iluziile sunt perceptii deformate ale unor obiecte existente in realitate, false perceptii ale unor stimuli externi ce apar altfel decit in realitate. Bolnavii psihici considera iluziile drept autentice si nu drept o percepere deformata a realitatii.

a) iluziile vizuale apar in: stari confuzionale toxice, delirium tremens alcoolic, confuzia mentala infectioasa, stari anxioase, in trecerea de la starea de veghe la cea de somn.

b) iluziile auditive apar in parafrenie, schizofrenia paranoida, melancolie.

c) iluziile gustative si olfactive sunt mult mai rare si apar in epilepsia de lob temporal, tumori ale lobului temporal

d) iluziile tactile apar si in legatura cu stimuli externi si interni. Apar in parafrenii, schizofrenie paranoida, deliruri ipohondriace.

e) iluzii de transformare a schemei temporale sunt perceptii deformate ale imaginii propriului corp. Apar in leziuni medulare, cortico-cerebrale, psihoze toxice si infectioase

f) iluziile spatiale ofera perceperea deformata a spatiului: micropsia consta in reducerea dimensiunilor iar macropsia in cresterea dimensiunilor spatiului si obiectelor. Apar in encefalite si tumori cerebrale de lob temporal.

4. Halucinatiile sunt perceptii fara obiect. Ceea ce este perceput de catre subiect nu exista in cimpul realitatii perceptive dar acesta este ferm convins de existenta sa.

Tipuri de halucinatii:

-         Halucinatii propriu-zise sau adevarate

-         Halucinoze in care bolnavul recunosc ca ceea ce ei percep nu coincide cu realitatea

-         Halucinatiile psihice sau pseudo-halucinatiile, in care subiectul le situeaza in interiorul sau. Pot fi rezultatul unei imaginatii hiperproductive si se manifesta prin sonorizarea propriei gindirii, ecoul gindirii, impresia de furt al gindirii.

-         Halucinoidele sunt fenomene intermediare intre reprezentari si halucinatii si se manifesta in perioada de dinainte sau de dupa halucinatii.

Caracteristici generale:

-         au intensitate, claritate, culoare

-         au caracter complex

-         au mare rezonanta afectiva

-         se pot asocia cu tulburari de gindire de tip delirant

a)      Halucinatii auditive:

-         elementare:zgomote in psihoze organice, delirum, epilepsie temporala

-         comune: sunete clare

-         complexe: cuvinte, fraze, dialoguri in schizofrenie, depresie psihotica, manie bipolara.

Apar cel mai frecvente in:aura epileptica, deliruri toxice sau infectioase, melancolie, parafrenie, la cei cu deficienta auditiva

b)      Halucinatii vizuale:

-         elementare: pete de culoare

-         complexe: figuri

-         kinetice

Apar in: leziuni occipitale, temporale, intoxicatii cu droguri, sindroame confuzionale, delir alcoolic, intoxicatii cu plumb, in schizofrenie, delir mistic etc.

c)      Halucinatii gustative si olfactive sunt mai rare si apar in: schizofrenie, epilepsie, alcoolism, intoxicatii cu cocaina

d)      Halucinatii tactile sunt rare si apar in stari toxice, intoxicatii cu alcool sau cocaina, schizofrenie

e)      Halucinatii interoceptive si proprioceptive au un caracter vag, difuz.

f)        Halucinatiile polisenzoriale in care se asociaza mai multe tipuri la aceelasi subiect.

Distorsiunile de schema corporala. Schema corporala se refera la imaginea corporalitatii reflectata in constienta de sine, imaginea de sine.

  1. Sindromul membrului fantoma, apare in urma unei modificari anatomice radicale si rapide.
  2. Agnoziile, apar in urma unor leziuni cerebrale de lob parietal din emisferul non-dominant. Constau in pierderea sensului constient de apartenenta a unor parti ale capului.
  3. Anozognozia consta in negarea bolii in totalitate, prin pierderea capacitatii de a constientiza existenta unor deficiente motorii sau senzoriale.
  4. Dismorfofobia este perceperea dezagreabila a propriului aspect fizic.

I.                   Tulburari ale functiilor constientei si ale somnului

Constienta este un fond senzorial ce influenteaza perceperea reflexiva a constiintei de sine si a raporturilor fata de realitatea din mediul extern.

Se disting doua sisteme de constienta:

-         constienta logica-verbala pentru emisferul dominant

-         constienta vizual-spatiala, pentu emisferul non-dominant

Functiile constientei cu senzoriu clar includ atentia, capacitatea de programare si de trecere de la realizarea unei activitati la alta activitate

A.     Tulburari cantitative ale constientei:

a)      ingustarea starii de constiinta apare in starile afective puternice

b)      somnolenta este o stare de dormitare continua din care subiectul poate fi trezit usor

c)      starea de sopor este asemanatoare somnolentei dar bolnavul nu poate fi trezit cu usurinta

d)      starea de torpoare este o somnolenta mult mai profunda

e)      obnubilarea in care perceptiile devin vagi, nu se mai poate fixa atentia, apare dezorientarea temporo-spatiala. Se intilneste in starile infecto-contagioase si toxice, meningo-encefalite, insolatii, tumori si traumatisme cerebrale.

f)        Starile comatoase in care starea de constiinta este tulburata in diferite grade de intensitate si cu durata diversa. Apare in intoxicatii, epilepsie, leziuni ale trunchiului cerebral.

B. Tulburari calitative ale constientei

    1. Starile amentive in care apare dezorientarea temporo-spatiala si cea asupra propriei persoane, agitatie extrema si dezordonata. Apare in toxiinfectiile grave si azotemie.
    2. Starile crepusculare cu debut brusc si aspect paroxistic. Subiectul realizeaza actiuni coordonate, complexe urmate de amnezie completa. Apar in epilepsia temporala si intoxicatii.
    3. Stupoarea confuzionala in care bolnavul reactioneaza cu dificultate si nu prezinta activitate motorie sau psihica.
    4. Derealizarea in care subiectul are impresia ca totul in jurul sau este altfel decit inainte si se simte strain. Apare in schizofrenie, melancolie, psihastenie.





C. Tulburarile starii de somn

a) Insomniile, foarte frecvent intilnite in tulburari depresive, consum de substante psihoactive, panica, anxietate generalizata, schizofrenia acuta.

b) Hipersomniile, sint mai putin frecvente. Apar in depresie, sevraj amfetaminic, narcolepsie

c) Tulburarile ritmului somn-veghe

d) Somnambulismul in care subiectul, in mod repetat, se ridica din pat si se deplaseaza apoi adoarme din nou si are ulterior amnezie completa.

III. Tulburari ale vietii instinctuale

Instinctele sau trebuintele sunt activitati ale organismului care au ca scop satisfacerea nevoilor acestora, pentru mentinerea si dezvoltarea vietii individului.

1.Tulburari in exces ale manifestarilor instinctuale, ale nevoilor sau trebuuintelor fundamentale. Frecvente sunt:

-         polifagia sau bulimia, nevoia exagerata de aport si ingestie alimentara in tensiunea anxioasa

-         potomania, consumul excesiv de lichide

2. Tulburari in minus prin diminuarea satisfacerii nevoilor instinctuale. Sint frecvente cele in sfera alimentatiei.

- inapetenta pina la anorexie apare in majoritatea tulburarilor depresive

- anorexia, refuz total sau partial de a se hrani

- sitiofobia, refuz de a consuma lichide

3. manifestari patologice ale instinctelor

- pervertirea instinctului alimentar, consum al unor substante nealimentare

- pervertirea instinctului matern: abandonarea copilului, pruncuciderea

- pervertirea instinctului de autoconservare: automutilare, suicid

- pervertirea instinctului sexual: nimfomania, exhibitionismul, fetisismul, sadismul, masochismul, homosexualitatea, necrofilia, gerontofilia, pedofilia etc.

II.                Tulburari ale activitatii

A.     Tulburari cantitative

a) Hiperactivitatea: Nelinistea si agitatia cu amplificari ale miscarilor corpului si a extremitatilor concomitent cu o stare de tensiune interioara deosebita. Apare in stari psihotice, manie, stari confuzionale date de consumul de droguri sau de intoxicatii, depresie anxioasa, hipertiroidism.

-         b) Bradikinezia este o reducere a activitatii motorii pina la inhibitie psihomotorie, se asociaza cu bradipsihia, lentoare afectiv emotionala si ideativa.

Apare in schizofrenie, tulburari depresive, hipotiroidism, boala Addison, starile post-infectioase.

-         inhibitia motorie, diminuarea activitatii motorii a subiectului care isi neglijeaza ocupatiile, vorbeste putin, se alimenteaza sumar, actioneaza foarte lent

-         stupoarea motorie, suspendarea oricarei forme de activitate psihica. Subiectul este imobilizat la pat, privirea este inexpresiva, mimica fixa, nu reactioneaza la stimuli externi, nu se alimenteaza

-         barajul este oprirea brusca a activitatii

B. Tulburari calitative

-         negativismul este oprirea activitatii urmata de o reactie opusa celei asteptate din partea subiectului

-         catalepsia este tulburarea tonusului muscular ce face ca subiectul sa pastreze involuntar postura in care medicul aseaza membrele sau intregul sau corp

-         stereotipia este tendinta de a mentine si repeta aceeasi activitate motorie.

-         Stuporul akinetic este o stare de inhibitie psihomotorie extrema, cu imobilitate totala, spontana si areactiva la stimuli externi. Apare in sindromul catatonic al schizofreniei, in delirum, in reactiile acute la stres, in stuporul melancolic.

-         Reactiile de conversie sunt tulburari functionale de natura psihogena, reactii motorii si senzoriale. Apar paralizii ale membrelor, ataxie, afonie, orbire si surditate psihogena, afonie, anestezie, analgezie; toate sint reversibile cu terapie adecvata(hipnoza, farmaco-terapie)

-         Tremorul, miscari oscilatorii involuntare ale capului si ale extremitatilor. Apare in starile de anxietate, oboseala, intoxicatii(cofeinism, hipertiroidism), la pacienti sub tratament psihiatric.

-         Parkinsonism, sint manifestari asemanatoare dar mai putin intense ca in boala Parkinson ce apar la pacientii tratati cu neuroleptice standard. Ele apar la intreruperea tratamentului sau la administrarea medicatiei antiparkinsoniene.

-         Verbigeratia este repetarea stereotipa a unor cuvinte sau fraze

-         Ecopraxia consta in repetarea identica a gesturilor, ecomimia a mimicii, ecolalia a limbajului, ecografia a scrierii de catre subiect

V. Tulburari de vointa

Abulia consta in insuficienta vointei ce apare in momentul in care trebuie sa se realizeze o activitate.

- abulia motorie

- abulia intelectuala

- abulia constitutionala in cazul unor subiecti considerati slabi sau lenesi, care au dificultati in a depune efortul de adaptare sociala

- abulii sistematizate in care subiectul nu poate realiza voluntar anumite actiuni datorita unor inhibitii obsesive sau fobice.

Abulia apare la melancolici, schizofrenici, unele nevroze, toxicomanii, sindroame organice cerebrale.

VI. Tulburari afective

Dispozitia, starile de afect si sentimentele sint principalele componente ale trairilor afective. Dispozitia este conceputa ca un fond afectiv continuu, cu variatii de tonalitate. Afectele sint starile cu continut emotional ce pot alterna rapid ca reactie la diversi stimului din mediu. Sentimentele sint combinatii de stari afectiv-emotionale, foarte complexe. Dispozitia, afectele si sentimentele joaca rolul unor sisteme de semnalizare interna si externa, ce comunica mesaje de ajutor si spijin. Tulburarile afective sunt de regula asociate cu modificari patologice din sfera activitatii motorii si ideative. Ele sunt foarte diverse si diferite in functie de virsta subiectului.

Depresia poate fi o stare emotionala trecatoare sau de durata, un sindrom sau un grup specific de tulburari.

A.     Tulburari cantitative ale afectivitatii

  1. Hipertimia.
  1. Dispozitia euforica se manifesta prin stare de buna dispozitie pina la intensitate patologica, anormala prin durata excesiva, debut aparent nemotivat si adesea neadecvat contextului. In forma expansiva, simptomele sint exacerbate si necesita interventie. Aceasta forma apare in intoxicatia cu psihostimulante, delirium, demente.
  2. Disforia patologica cu iritabilitate, hiperestezie senzoriala, evitarea contactelor sociale. Apare in neurastenie, depresie, sechele post-traumatice.
  3. Dispozitia anxioasa patologica apare in tulburarile anxioase
  4. Distimia depresiva este o stare de tristete patologica anormala prin intensitate si durata, cu debut nemotivat, fara reactivitate la stimuli exogeni. Este caracteristica depresiei dar apare si in psihoze, tulburari de personalitate, tulburari organice.
  5. Anxietatea este o frica patologica fara obiect, cu accente paroxistice in starea de anxietate generalizata. In atacul de panica, intensitatea este paroxistica. Se manifesta printr-o stare de alerta, de asteptare anxioasa, neplacuta pentru inidvid si ingrijoratoare pentru cei din jur. Apare in intreaga patologie anxioasa.
  6. Fobia este o frica patologica cu obiect, declansata de obiecte si situatii foarte diverse, care in mod normal nu determina asemenea reactii.Pacientul recunoaste caracterul irational al fobiei.
  7. Hiperemotivitatea se caracterizata prin impresionabilitate excesiva, hiperreactivitate emotiva cu cresterea expresivitatii verbale si mimico-gestuale.
  8. Starea de afect patologic cu explozie de ura, furie. Stari pasionale durabile ce apar si in delirurile pasionale sau tulburari delirante persistente.




  1. Hipotimia si atimiile
  1. Apatia- scadere marcata a dispozitiei afective cu areactivitate, anestezie afectiva, fara manifestari de expresivitate exterioara. Apare in demente, delirium sever, schizofrenie hebefrenica.
  2. Tocirea afectiva cu reducerea semnificativa a intensitatii trairilor afective si a expresivitatii. Apare in patologia organica, unele forme de schizofrenie.
  3. Rigiditatea afectiva cu fixitate afectiva si agresivitate la stimulii din mediu.
  4. Anhedonia consta in pierderea capacitatii individului, mai ales cel depresiv, de a resimti placere, de a se bucura de activitatile care ii placeau inainte. Apare in schizofrenie, depresie, stress-ul post-traumatic.
  5. Alexitimia consta in dificultatea sau incapacitatea de a recunoaste si a exprima in propriile cuvinte trairile si emotiile. Apare in depresie, tulburarea de stres post-traumatic.
  6. Astenia psihica se manifesta prin fatigabilitate fizica si mentala, mai grava dimineata si ameliorata seara. Starea patologica este constientizata. Nu exista nici o cauza somatica si nu se amelioreaza la repaus. Apare in sindromul de fatigabilitatea cronica, poate apare in intreaga patologie psihiatrica de la neurastenie la depresie, stari psihotice, stari organice.

B.     Tulburarile calitative ale afectivitatii. Paratimiile

  1. Labilitatea(instabilitatea afectiva) se caracterizeaza printr-o instabilitate a tonusului trairilor afective si a expresivitatii lor emotionale. Apare in tulburari psiho-organice(demente) si in schimbarea durabila postpsihotica a personalitatii.
  2. Ambivalenta afectiva consta in coexistenta a doua trairi diametral opuse fata de aceeasi persoana. Apare cel mai adesea in schizofrenie.
  3. Inversiunea afectiva este o ura patologica, nejustificata, aparuta brusc fata de persoane apropiate.
  4. Raceala afectiva- incapacitatea patologica de a resimti sentimente naturale de compasiune fata de io persoana care sufera.
  5. Suspiciozitatea este un sentiment permanent de neincredere nejustificata fata de orice alta persoana. Apare la personalitatea paranoica, tulburari delirante persistente, tulburarea schizotipala.
  6. Sentimentul de straneitate apare in depersonalizare, derealizare.
  7. Incongruenta afectiva- este lipsa de adecvare intre semnificatia unui eveniment si reactia afectiva fata de acesta sau intre trairea afectiva subiectiva si expresivitatea ei. Apare in schizofrenie.

Cele mai importante tulburari emotional-afective la adulti:

1.Tulburari intilnite in psihoza bipolara

- tulburari prin cresterea tonusului afectiv: euforie, crize de excitatie maniacala, logoree, agitatie psihomotorie

- tulburari prin scaderea patologica a tonusului afectiv: depresie, plins, inactivitate, insomnii, idei delirante de inutilitate, idei si tentative de suicid.

2. Tulburari intilnite in schizofrenie: ambivalenta sau inversiune afectiva

3. Tulburari din psihopatii: cruzime, cinism, indiferenta

VII.Tulburari de atentie si memorie

A.Tulburari ale atentiei

Atentia este o functie sintetica a psihismului, consta in activarea, mobilizarea, orientarea selectiva si concentrarea focalizata a proceselor psiho-cognitive. Tulburarile se numesc disprosexii.

- Aprosexia este abolirea atentiei si apare in psihoze severe, oligofrenii, demente.

-         Hipoprosexia este o scadere globala a atentiei ce apare in mod normal in starile de oboseala si surmenaj. Patologic apare in confuzia mentala, in oligofrenie, stari dementiale, melancolie, schizofrenie.

-         Hiperprosexia semnifica cresterea atentiei si a focalizarii ei asupra unui obiect sau teme. Exagerarea atentiei apare in crizele de excitatie maniacala, deliruri sistematizate, schizofrenie, stari ipohondriace, intoxicatie alcoolica si cu cofeina, cu psihostimulente.

-         Hipervigilitatea este o stare anormala a vigilentei, in care exista hiperproxesie, hiperestezie perceptiva, insomnie. Apare in manie si intoxicatia cu cocaina si amfetamine; continuarea consumului duce la stari psihotice, paranoia.

B.     Tulburari de orientare.

Constau in dezorientare spatiala, temporala sau raportata la propria persoana. Apar in oligofrenie, demente presenile si senile, sindroame organice cerebrale, delir, epilepsie, tulburari de memorie

C.     Tulburari ale memoriei

  1. Tulburari de inregistrare-achizitionare a informatiilor noi. Afecteaza memoria de scurta durata si apar in situatii in care este afectata starea de vigilitate si atentia: traumatisme cranio-cerebrale, intoxicatii exogene, stari psihotice, tulburari anxioase, depresie.
  2. Tulburari de stocare apar in amnezia post-traumatica, dementa Alzheimer.
  3. Tulburari de evocare a informatiei.

- amnezia anterograda este incapacitatea de a inregistra informatii noi dupa un traumatism sau afectiuni cerebrale.

- amnezia retrograda afecteaza memoria de evocare de dinainte de eveniment.

- hipermnezia apare in manie, stari de excitatie induse de psiho-stimulente, sub hipnoza.

- paramnezia consta in falsificari retrospective ale memoriei- false recunoasteri. In confabulatie, pacientul umple golurile de memorie cu informatii nereale care se refera la evenimente trecute sau inventate.

VIII. Tulburari de gindire

  1. Tulburari formale (asociative). Apar in procesul de asociere a ideilor

-         Incoerenta ideo-verbala, in care fluxul de idei nu are nici o comprehensibilitate. Defineste schizofrenia.

-         asociatii automate de idei. Sunt rapide, realizate cu mare usurinta, bazate pe analogii verbale.

-         Verbigeratia este o forma particulara care realizeaza o adevarata salata de cuvinte, contine fragmente de expresii de nerecunoscut. .

-         Asociatii dirijate. Exista o idee directoare cu caracter dominant si o mare incarcatura afectiva.

-         Perseverarea consta in folosirea aceluiasi cuvint sau fraza cu caracter stereotip ca raspuns la orice intrebare. Intoxicatia prin limbaj.

-         Stereotipiile sint repetari constante a unor fraze si comportamente ce contrasteaza cu reactia ce ar fi de asteptat in conditii date. Perseverarea consta in folosirea aceluiasi cuvint sau fraza cu caracter stereotip ca raspuns laorice intrebare. Intoxicatia prin limbaj.

2. Tulburari ale cursului gindirii

-         Tahipsihia sau fuga de idei, in care are loc o derulare rapida a cursului gindirii cu asociatii automate si dispersarea atentiei din cadrul starilor de excitatie emotional-afectiva

-         Mentismul este o desfasurare rapida a ideilor de a carei falsitate subiectul este constient si din a carei cauza sufera, ajungind la neliniste afectiva.



-         Bradipsihia este o stare de lentoare sau inhibitie ideativa la care se adauga saracirea si lentoarea limbajului, reactii lente si neadecvate.

-         Barajul gindirii este oprirea brusca a cursului gindirii.

3. Tulburari de imaginatie

- saracia imaginativa apare la oligofreni si in demente

- exagerarea imaginatiei apare in starile de excitatie din crizele maniacale, alcoolism, delir

- fabulatia in care subiectul construieste evenimente deosebite si crede in realitatea acestora

- mitomania in care subiectul construieste imaginar o noua realitate conforma scopurilor sale care sa o inlocuiasca pe cea existenta. Este normala la copii.

  1. Tulburarile de continut ale gindirii.
  1. Ideile obsesive apar spontan, se impun si sint percepute ca un fenomen parazitar. Apar in tulburarea obsesiv- compulsiva.
  2. Ideile delirante exprima convingeri patologice, absurde sau verosimile, neconforme cu realitatea obiectiva si care nu pot fi contrazise prin contraargumente logice.

Delirul. Este un tip particular de experienta interioara a subiectului care ii modifica personalitatea, conceptiile, conduita, actiunile si relatiile cu ceilalti. Se va ajunge la ruptura dintre bolnav si realitate, la conflict, la contradictia permanenta cu mediul social.

Este rezultatul unei transformari psihopatologice a gindirii care determina transformarea intregii personalitati a bolnavului.

Pentru subiect, delirul este real, autentic iar pentru ceilalti este neinteligibil dpdv logic.

Constituirea delirului urmeaza etapele:

-         perceptia deliranta

-         reprezentarea sau intuitia deliranta

-         interpretarea deliranta

-         fabulatia deliranta

Tipuri de delir:

-         sistematizat sau nesistematizat(polimorf)

-         primare sau consecutive unor halucinatii

-         monotematice sau politematice

Teme delirante majore: delir de persecutie, de interpretare, de grandoare, melancolic, de persecutie, senzitiv-relational, de gelozie, erotoman, depresiv.

IX.              Tulburari de expresie

  1. Tulburari ale expresiei mimice.

Mimica este ansamblul modificarilor fizionomiei, atitudinii si gesturilor prin care sunt exprimate la exterior starile afective si ideile persoanei. Expresivitatea privirii: privirea exprima tristetea in depresie, exaltarea in manie, groaza in anxietate, furia in furor maniacal, perplexitatea in delirium si derealizare.

-         hipermimia este expresia mimica exagerata care traduce o stare de excitatie generala. Apare in manie, euforia alcoolica, stari delirante onirice, in agitatia anxioasa, epilepsie, delirul mistic, paranoia

-         hipomimia apare in starile de inhibitie stuporoasa, sindrom catatonic, depresie, melancolie, negativism, stereotipii.

-         Mimica discordanta sau paramimia cind expresiile subiectului nu coincid cu starea sa afectiva.

-         Ecomimia imitarea in ecou a mimicii interlocutorului(alaturi de ecolalie si ecopraxie sint simptome caracteristice sindromului catatonic din schizofrenie).

X.                 Tulburari ale functiei limbajului

Limbajul este expresia continutului gindirii prin intermediul simbolurilor verbale reprezentate de cuvinte. Cuvintele reprezinta un sistem codificat de semne verbale, impersonale si universale. Limbajul interior este procesul mintal prin care se efectueaza operatiile gindirii.

Pacientii maniacali au adesea o vorbire ininteligibila din cauza unui ritm accelerat de succesiune a gindurilor dar continutul este logic. La schizofrenici, apare incoerenta ideo-verbala datorita tulburarilor de gindire, cu perturbarea mecanismelor de asociere a gindurilor.

Solilocvia este tulburarea in care pacientul vorbeste de unul singur. Apare la schizofrenici si la persoane sanatoase in anumite situatii.

1.      Tulburari de origine senzoriala sau motorie:

-         surdo-mutitatea la copiii surzi

-         audio-mutitatea la copii cu auzul normal dar cu agnozie auditiva congenitala

-         dislalii sau tulburari de elocutiu

2.      Anomalii de dezvoltare a limbajului

a)      balbismul cu tulburari ale ritmului vorbirii

b)      Afaziile. Sunt tulburari complexe de limbaj aparute in legatura cu vehicularea, intelegerea, exprimarea si elaborarea gindirii. Ele apar ca urmare a unor leziuni cerebrale ce afecteaza centrii limbajului. Sunt asociate cu tulburari intelectuale, gnozice sau praxice.

a)      afazia globala cu disolutia limbajului in totalitate, si ca intelegere si ca exprimare

b)      afazia senzoriala Wernicke care intereseaza elaborarea limbajului, identificarea si intelegerea simbolurilor verbale sau a acelor scrise( surditate si cecitate verbala)

c)      afazia motorie: afazia lui Broca sau afemia care consta in o tulburare de expresie motorie a limbajului cu conservarea intelegerii vorbirii si a simbolurilor scrise;

3.      Tulburari de limbaj in afectiuni psihice

a)      tulburari ale ritmului vorbirii: logoree in crize maniacale, stereotipii verbale in schizofrenie

b)      tulburari ale continutului vorbirii: coprolalia, ticurile verbale la obsesivi.

c)      Modificari calitative si de utilizare a limbajului:

-         limbaj afectat sau manierist ca ton, utilizarea perifrazelor in schizofrenie

-         limbaj pueril in demente

-         stereotipii verbale din melancolie si schizofrenie

-         neoformatiile verbale(neologisme, schizofazie, glosolalie) in schizofrenie






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Psihologie


Sociologie


Minciuna, forma a comportamentului simulat aparent
RELATII INTERNEURONALE IN CADRUL ARCURILOR REFLEXE
Psihologia educatiei AN I SEM.II - TEST GRILA
SEMIOLOGIE PSIHIATRICA
Institutii si organizatii
AFECTIVITATEA
SOMATIZARE SI MEDICINA PSIHOSOMATICA
Colaborarea cu alti specialisti
ETIOLOGIE SI ONTOLOGIE IN SOMATIZARE
Mania