Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
AFECTIVITATEA


AFECTIVITATEA




AFECTIVITATEA

1. DEFINITIA SI CAUZELE STARILOR AFECTIVE

Noi nu inregistram evenimentele la care participam in mod indiferent, nepasator. In fiecare moment avem si o anumita stare afectiva: suntem fericiti sau tristi, calmi sau nervosi, multumiti, nemultumiti, plictisiti s.a.m.d. Uneori chiar si in vise avem stari afective de fericire, depresie, anxietate. Omul nu traieste numai pe plan subiectiv aceste stari afective ci, intr-o oarecare masura, le si constientizeaza, le verbalizeaza. Daca ne uitam la un om, de multe ori ne dam seama de starea sa afectiva. Mimica, gesturile, faptul ca plange sau rade, zambeste, tipa etc. poate sa ne indice aceasta stare. Acestea sunt expresiile emotionale. In unele cazuri starile afective produc modificari si in functionarea organismului. Daca ne speriem inima bate mai tare, tensiunea arteriala creste, fata paleste, respiratia poate sa se opreasca putin, apoi devine accelerata etc.



!! Procesele afective sunt fenomene psihice complexe, alcatuite dintr-o traire subiectiva insotita de:

- modificari organice mai mult sau mai putin extinse;

- evaluarea cognitiva a acestei trairi si a situatiei care a determinat-o;

- expresiile emotionale prin care se exteriorizeaza aceasta stare subiectiva.

Starea afectiva pe care o avem intr-o anumita situatie depinde de relatia dintre dorintele, trebuintele, asteptarile noastre si faptele obiective care sunt sau nu sunt in concordanta cu aceste asteptari. Concordanta dintre dorinte si situatia obiectiva produce stari afective pozitive: placere, multumire, bucurie. Neconcordanta dintre ele produce stari afective negative: neplacere, nemultumire, furie, frustrare.

Daca luati o nota mare la un examen va bucurati, pentru ca nota este in concordanta cu dorinta pe care ati avut-o. Daca ati invatat mult si ati primit o nota mica sunteti suparati, deoarece nota nu este in concordanta cu ceea ce ati asteptat.

Aceeasi situatie obiectiva poate sa produca stari afective diferite unor persoane diferite. Nu are importanta situatia in sine, ci semnificatia pe care o are pentru individ, modul in care situatia ii satisface sau nu trebuintele, dorintele.

In aceeasi situatie doi oameni pot avea stari afective complet diferite. Intr-o situatie periculoasa unul se sperie, celalalt este multumit ca poate sa isi demonstreze curajul. In urma unui esec unii se descurajeaza, altii, care au incredere in capacitatile lor, se ambitioneaza si vor sa demonstreze ca sunt capabili sa obtina rezultate mai bune.

Chiar si la aceeasi persoana, aceeasi situatie poate sa produca stari afective diferite in momente diferite.

Aceeasi carte imi produce o stare afectiva neplacuta, de frustrare daca nu am bani, sau bucurie, daca pot sa o cumpar.

Exista foarte multe stari afective. Psihologii au incercat sa faca diferite clasificari, dar nu s-a ajuns la un consens. Nu exista un acord nici in ceea ce priveste terminologia. Noi vom clasifica procesele emotionale in functie de intensitatea si durata lor in dispozitii afective, afecte, emotii propriu-zise, sentimente, pasiuni.

2. DISPOZITII AFECTIVE, AFECTE, EMOTII,

SENTIMENTE SI PASIUNI

Dispozitii afective

Unii oameni sunt aproape tot timpul veseli, bine dispusi, glumesc mult. Altii de multe ori sunt nervosi, nemultumiti, se cearta cu cei din jur. Unele persoane in cea mai mare parte a timpului sunt calme, echilibrate, altele sunt triste, pesimiste. Starea afectiva in care se afla o persoana o perioada mai lunga de timp se numeste dispozitie afectiva.

Dispozitia afectiva depinde de temperament dar este influentata si de starea de sanatate, cat si de situatia de viata in care se afla persoana. Astfel cei cu temperament sangvinic au mai frecvent stari afective pozitive, cei flegmatici sunt mai calmi, echilibrati, cei melancolici tind sa fie mai anxiosi, depresivi, cei colerici sunt mai iritabili. Unele boli cronice duc la modificari ale dispozitiei afective. Astfel tuberculoza produce iritabilitate, hipertiroidismul - nervozitate, hipotiroidismul - apatie. Unele evenimente de viata pot modifica dispozitia afectiva pe o perioada mai scurta sau mai lunga de timp.

De ex. daca o persoana in general calma are un sef ranchiunos, poate sa devina iritabila nu numai la serviciu, ci si acasa. O persoana in general vesela poate sa devina depresiva daca sufera o pierdere grava printr-un deces.

Afecte

Daca copiii afla ca s-a amanat o lucrare dificila sau ca nu vine profesorul la ora devin exagerat de bucurosi, rad, se manifesta zgomotos. Daca un om este jignit sau i se face o nedreptate, el se ia la cearta sau chiar la bataie cu cel care l-a jignit sau l-a nedreptatit. Manifestarile de acest fel se numesc afecte.

Afectele (emotiile soc) sunt izbucniri emotionale deosebit de puternice, dar de scurta durata, provocate de evenimente neobisnuite si de o mare importanta pentru individ. Dintre afecte fac parte mania, furia, groaza, disperarea, explozia de bucurie, rasul in hohote, crizele de plans. In aceste situatii campul constiintei se ingusteaza si se fixeaza asupra cauzei care a provocat afectul. Scade capacitatea de autocontrol si omul poate sa faca fapte pe care apoi le regreta. Afectele sunt insotite de modificari organice si expresii emotionale foarte intense si dezorganizeaza activitatea.

Afectele sunt frecvente la varsta copilariei (copiii mici tipa, se trantesc pe jos, se lovesc cu capul de pereti; aceste manifestari se numesc crize de afect). La varsta adulta, la persoanele echilibrate psihic, afectele apar numai in situatii deosebite. Ele sunt mai frecvente la adultii imaturi afectiv.

Emotii

Emotiile propriu-zise sunt stari afective care au o durata mai lunga si intensitate mai redusa decat starile de afect. Spre deosebire de sentimente si pasiuni, emotiile au intotdeauna o cauza precisa: o situatie prezenta, o amintire, o idee, imaginarea unei situatii viitoare.

Emotiile pot avea un caracter pozitiv sau negativ. Emotii pozitive sunt bucuria, fericirea, satisfactia, placerea, simpatia, admiratia, speranta, entuziasmul. Ex. de emotii negative: neplacere, tristete, antipatie, dispret, gelozie, dezamagire, deznadejde, frica, indignare, rusine, nefericire, culpabilitate.





Emotiile, spre deosebire de afecte, nu afecteaza capacitatea de autocontrol si nu dezorganizeaza comportamentul. Totusi, si emotiile influenteaza activitatea. Emotiile pozitive au un efect favorabil asupra activitatii; aceste emotii se numesc stenice. Emotiile negative ingreuneaza activitatea deoarece reduc intr-o oarecare masura capacitatea de concentrare a atentiei, capacitatea de intelegere, memorare, invatare, desi comportamentul nu este dezorganizat (omul stie ce face si pentru ce). Aceste emotii se numesc astenice.

Sentimente si pasiuni

Sentimentele sunt stari afective de intensitate moderata si durata lunga care se manifesta fata de anumite persoane, situatii, activitati. Ex. de sentimente: prietenia, dragostea fata de o persoana de sex opus, fata de parinti, copii, ura, gelozia, invidia, admiratia, recunostinta, sentimentele fata de profesiunea care ne place sau nu, fata de un domeniu stiintific sau artistic.

Sentimentele, spre deosebire de emotii, nu sunt legate de situatii. Ele se mentin luni sau ani de zile, uneori toata viata. Sentimentele se mentin chiar daca persoana fata de care avem acel sentiment nu este prezenta, sau chiar daca uneori produce emotii contrare.

Sentimentele, ca si emotiile, influenteaza, orienteaza comportamentul. Ele persista latent si devin active, determinand anumite actiuni, in functie de situatie.

Daca o mama isi iubeste copilul, atunci ii acorda timp: vorbeste cu el, ii citeste povesti, il ajuta la lectii.

Pasiunile sunt sentimente mai intense, care implica un puternic impuls spre activitate. Pasiunea il stapaneste pe om, astfel incat acesta de multe ori neglijeaza indatoririle sale pentru pasiunea sa. Pasiunea se caracterizeaza prin unilateralitate.

Cel pasionat de profesiunea sa incearca sa acumuleze cat mai multe cunostinte, este preocupat de probleme legate de profesiune chiar si in timpul liber si din aceasta cauza isi neglijeaza familia sau alte activitati.

Dintre pasiuni fac parte: pasiunea pentru profesiune, stiinta, arta, ura, gelozia, dragostea, pasiunea pentru jocuri de noroc etc.

Observatie. Aceeasi stare afectiva (simpatia, ura, gelozia) pot fi emotii, sentimente sau pasiuni, in functie de durata si intensitatea lor, cat si in functie de situatia in care se manifesta. Cineva poate sa ne fie simpatic atat timp cat suntem cu el (emotie) sau un timp indelungat (sentiment). Ura se poate manifesta intr-o anumita situatie (emotie), se poate mentine timp indelungat (sentiment) sau ne poate determina sa ne razbunam (pasiune) (Rosca, 1976, p. 400; Cosmovici, 1996).

Activitate:

Identificati starile afective traite de subiectul prezentat in urmatorul fragment:

"G. J. .a avut inca din copilarie "o inima sensibila". Plangea des si nu putea sa refuze cand alti copii ii cereau ceva. Odata a daruit unica ei jucarie, iar unui copil cersetor i-a dat unica ei bomboana. A avut numerosi frati si surori pe care ii iubea mult. A suferit foarte mult cand i-a murit o sora mai mica. Si mai tarziu a ramas atasata de familie. Cand a trebuit sa isi castige existenta angajandu-se ca femeie de serviciu, a suferit foarte mult din pricina despartirii de familie. Era fericita cand se putea duce acasa si plangea de bucurie cand isi revedea familia. Daca vedea un copil plangand, plangea si ea. .

La varsta de 22 ani s-a casatorit si de la inceput s-a atasat foarte mult de sotul ei. Indelungata despartire cauzata de razboi a suportat-o foarte greu. Pe cei doi copii ai sai i-a ingrijit exemplar. Copiii, iar mai tarziu si un nepotel, au fost pentru ea o sursa de mari bucurii.

In 1966, sotul ei - in varsta de 60 de ani - s-a sinucis fara vreun motiv aparent. Inainte de savarsirea acestui act a declarat cu un prilej oarecare ca nu mai este apt pentru munca. G. a fost profund zguduita de moartea lui. Nu mai putea manca, nu mai dormea si s-a gandit chiar sa se sinucida. A renuntat la acest gand numai din cauza copiilor. Isi spunea mereu ca nu s-a ocupat destul de sotul ei si ca de aceea poarta si ea vina pentru moartea lui" (Leonhard, K., 1979. p. 191).

3. MODIFICARI ORGANICE CARE INSOTESC

AFECTELE SI EMOTIILE

Afectele si unele emotii puternice sunt insotite de modificari organice. Cele mai frecvente modificari organice sunt (Al. Rosca, 1976, p. 402):

-         cresterea tensiunii arteriale si a pulsului;

-         accelerarea respiratiei;

-         intensificarea transpiratiei;




-         scaderea secretiei salivare;

-         modificarea compozitiei sangelui: creste glicemia, cantitatea de adrenalina, creste viteza de coagulare a sangelui;

-         cresterea tensiunii musculare;

-         tremorul.

Aceste modificari se manifesta impreuna si formeaza un sindrom numit alerta sau raspuns de lupta sau de fuga (arousal). Modificarile sunt determinate de ramura simpatica a sistemului nervos vegetativ si insotesc emotiile "active" cum ar fi nelinistea, frica, anxietatea, agitatia.

Acest sindrom - alerta - apare si la animalele care se afla in pericol. Rolul sau este de a determina producerea unei mari cantitati de energie, care permite individului sa fuga din situatia periculoasa sau sa-l atace pe cel care il ameninta. (Pentru ca sa fugim sau sa atacam, muschii trebuie sa fie bine irigati cu sange, avem nevoie de o cantitate mare de oxigen si zahar in sange etc.). Modificarile apar si atunci cand de fapt sunt inutile sau chiar daunatoare. (Daca ne este frica de stomatolog, sau la examen, de obicei nici nu atacam, nici nu fugim). Daca situatiile care genereaza neliniste sau anxietate se repeta frecvent, atunci se repeta si aceste modificari organice, si ele pot contribui la aparitia unor boli psihosomatice (ulcer, diabet zaharat, hipertiroidism etc.).

Gradul de alerta (adica intensitatea modificarilor fiziologice produse de sistemul nervos vegetativ) determina cantitatea de energie de care dispunem la un moment dat si astfel influenteaza performanta pe care o putem atinge. Aceasta relatie dintre performanta si starea de alerta este descrisa de legea Yerkes - Dodson (fig. nr. 11):


Fig. nr. 11. Relatia dintre nivelul alertei si performanta

- daca suntem plictisiti, indiferenti, nepasatori atunci starea de alerta si implicit cantitatea de energie este redusa; performantele in activitate de asemenea vor fi reduse;

- daca alerta se intensifica - de ex. suntem nelinistiti pentru ca peste cateva zile avem examen - atunci vom avea mai multa energie si rezultatele se imbunatatesc;

- daca alerta este foarte intensa - suntem la examen si avem impresia ca nu stim nimic - atunci tremuram, transpiram, inima bate prea tare, cantitatea de energie mobilizata este exagerat de mare. Din aceasta cauza nu ne putem concentra, nu intelegem intrebarile, nu putem rezolva nici problemele simple si rezultatele vor fi cu mult sub posibilitatile noastre. Comportamentul se dezorganizeaza, capacitatea de autocontrol se reduce.

Relatia dintre performanta si gradul de alerta depinde de natura sarcinii si de personalitatea subiectului:

- activitatile simple, monotone sunt mai putin influentate de gradul de alerta decat activitatile complexe, care necesita mai multa gandire, luarea unor decizii, asumarea responsabilitatii;

- cei care in general sunt calmi, linistiti suporta mai bine situatiile dificile. La ei starea de alerta atinge nivelul critic numai in imprejurari deosebit de grave.

Psihologii care au studiat comportamentul persoanelor care au trecut prin catastrofe naturale au stabilit ca aprox. 15% din oameni chiar si in situatii de acest fel reusesc sa isi pastreze calmul si sa actioneze eficient. 70% reusesc sa se comporte relativ eficient daca sunt condusi de altii (ei nu isi dau seama ce trebuie sa faca, dar asculta de sfaturile celorlalti). 15% sunt complet dezorganizati, intra in panica, nu reusesc sa faca nimic util pentru ca la ei gradul de alerta a depasit cu mult nivelul optim (Hayes, Orrell, 1997, p. 78 - 85).

Exista si emotii ca de exemplu depresia, tristetea care nu sunt insotite de modificarile caracteristice starii de alerta. In aceste cazuri este implicata ramura parasimpatica a sistemului nervos vegetativ. In situatiile de acest fel activitatea psihica si motorie devin mai lente.

4. EVALUAREA COGNITIVA A STARII AFECTIVE

Atunci cand suntem intr-o anumita situatie noi intelegem trebuintele, dorintele noastre, rezultatele pe care le obtinem, intentiile celor din jur etc. Altfel spus noi evaluam cognitiv situatia, si starile noastre afective depind de concluziile acestei evaluari.

Daca cineva ne loveste si ne dam seama ca a fost o greseala, nu spunem nimic; daca a facut-o intentionat, ne infuriem.

Daca am invatat mult pentru un examen si dorim sa luam o nota mare, dar in timpul examenului ne dam seama ca nu reusim sa facem fata, avem o stare afectiva neplacuta de frustrare, dezamagire.

Ca urmare a evaluarii cognitive starile afective si cauzele lor sunt constientizate si pot fi verbalizate. Constientizarea starilor afective are un rol important, deoarece cel care constientizeaza starile sale emotionale ii intelege mai bine si pe ceilalti. Empatia - capacitatea de a ne transpune in situatia si starea afectiva a unei altei persoane - se bazeaza pe autocunoastere.



Daca cineva a trecut printr-o situatie deosebit de trista ii intelege pe cei care sunt intr-o situatie asemanatoare.

Dar starile afective nu sunt constientizate intotdeauna.

Sugarul prezinta reactiile fiziologice si expresiile emotionale caracteristice bucuriei, supararii, fricii, fara sa fie capabil sa evalueze cognitiv situatia in care se afla.

Unii oameni sunt profund depresivi sau anxiosi, dar nu constientizeaza starea lor afectiva. Ei simt o stare neplacuta, o apasare, o tensiune interna, neliniste, dar nu pot explica prea bine ce simt si din ce cauza nu se simt bine. Medicul sau psihologul poate sa isi dea seama daca este vorba despre depresie sau anxietate din mimica, gesturile, comportamentul bolnavului. In aceste cazuri sunt foarte utile testele de personalitate.

Exista si situatii in care starile afective sunt constientizate, dar cauza lor nu poate fi constientizta. Psihanalistii considera ca neconstientizarea cauzei unei stari afective la oamenii adulti se datoreaza reprimarii (refularii) unor ganduri sau amintiri.

Ex. intram in spital sa vizitam un prieten si ne simtim anxiosi, desi nu avem nici un motiv. Ar fi posibil sa nu ne dam seama din ce cauza avem aceasta stare afectiva. Motivul real (teama de boala, amintirile legate de o internare) poate sa ramana neconstientizat.

5. EXPRESIILE EMOTIONALE

Afectele si emotiile se pot exterioriza prin mimica, gesturi, ras, plans, modul de a vorbi. Acestea reprezinta expresiile emotionale (Hayes, Orrell, 1997, p. 281) sau comunicarea non-verbala (paralimbajul si metacomunicarea despre care am vorbit la capitolul "Limbajul").

Expresiile emotionale ale starilor afective fundamentale (frica, furia, bucuria etc.) sunt innascute. Ele exista chiar si la copiii nascuti surzi si orbi. Cu toate acestea omul are capacitatea de a controla voluntar exprimarea unor emotii. Astfel expresiile emotionale pot fi inhibate voluntar (putem ascunde frica sau furia) sau pot fi simulate (putem sa ne prefacem ca suntem fericiti).

Unele expresii emotionale sunt invatate prin imitatie sau prin educatie.

Ex. mama se sperie pe strada de caini si ii evita. Copilul o imita si se sperie si el de caini.

Prin educatie, unele expresii emotionale sunt acceptate, sau chiar favorizate, altele sunt respinse.

Ex. La noi se accepta ca o fetita sau o femeie sa planga daca ii este frica, daca este emotionata sau trista. In schimb baietilor li se spune ca este o rusine sa planga. In felul acesta, prin educatie, se ajunge ca barbatii sa planga mult mai rar decat femeile. In alte zone culturale, unde educatia nu actioneaza in acest sens, barbatii plang ca si femeile.

Ca urmare a influentelor educatiei asupra expresiilor emotionale, oamenii din culturi diferite exprima diferit starile afective.

Ex. Japonezii nu exprima prin mimica starile lor afective in public, dar atunci cand sunt singuri si ei le exprima, ca si europenii.

In cultura occidentala - si intr-o oarecare masura si la noi - educatia cere sa nu ne manifestam intotdeauna emotiile. Se considera ca omul civilizat nu trebuie sa isi manifeste zgomotos starile afective.

In tarile orientale doliul se exprima zgomotos, prin tipete. In occident oamenii au mai rar astfel de manifestari.

Din punct de vedere psihologic se pune problema daca, pentru mentinerea echilibrului psihic, este mai buna exteriorizarea sau ascunderea emotiilor.

S-au facut numeroase cercetari care au aratat ca daca un om traieste timp indelungat intr-un mediu stresant, care produce frica, nemultumire sau daca este jignit frecvent si el ascunde aceste stari afective, nu are curajul sa riposteze, nu vorbeste cu nimeni despre problemele sale, atunci echilibrul sau psihic va fi grav afectat, ceea ce poate sa duca la diferite boli psihosomatice sau la agravarea unor boli.

Bolnavii de cancer care isi manifesta frica, depresia, agresivitatea fata de personalul medical care nu ii mai poate ajuta, traiesc mai mult decat bolnavii care ascund aceste stari afective (Derogatis, dupa Muresan, 1988, p. 283).

Din aceste cercetari rezulta ca exteriorizarea starilor afective - intr-o forma civilizata, acceptabila - are efecte pozitive asupra echilibrului psihic. Ascunderea starilor afective intense si neplacute duce la cresterea tensiunii psihice, ceea ce poate avea consecinte negative asupra sanatatii.

Starile afective pot fi cunoscute de catre cei din jur nu numai prin observarea manifestarilor fiziologice si comportamentale ci si prin comunicarea lor verbala de catre subiect. Multe stari afective - mai ales emotiile si sentimentele puternice - sunt insotite de nevoia (trebuinta) de a fi comunicate. In acest fel persoana incearca sa obtina aprobarea, intelegerea, mila, ajutorul interlocutorului si in acelasi timp are loc si o descarcare a tensiunii nervoase (afective) acumulate - un catharzis afectiv.

Unul din rolurile esentiale ale psihoterapiei este tocmai cel de a ajuta pacientul sa isi exteriorizeze starile afective (frustrarile, anxietatile, depresia).

Copilul care are probleme despre care nu are curajul sa vorbeasca devine tensionat si nu poate sa invete. Daca invatatorul sau dirigintele reuseste sa se apropie de el si sa discute cu el problemele, il poate ajuta foarte mult.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Psihologie


Sociologie


Abordarea ontogenetica Erik Erikson
Minciuna, forma a comportamentului simulat aparent
FORMAREA PSIHOLOGIEI CA STIINTA
MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (VI): PSIHOLOGIA CONDUITEI SI PSIHOLOGIA UMANISTA
ETIOLOGIE SI ONTOLOGIE IN SOMATIZARE
TULBURAREA SCHIZOAFECTIVA
AFECTIVITATEA
PSIHOLOGIE SI SUICIDOLOGIE
CURENTELE PSIHOLOGIEI
Mania