Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. psihologie, psihiatrie, functii, psihice, mecanisme, psihoterapie, psihoanaliza

Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
MOTIVATIA


MOTIVATIA



MOTIVATIA

1.      DEFINITIA SI FUNCTIILE MOTIVATIEI

De foarte multe ori dorim sa aflam de ce face cineva un anumit lucru, de ce a reactionat intr-un anumit mod intr-o situatie. Raspunsurile pot fi foarte variate. Daca intrebam un copil: "de ce faci probleme de matematica din culegere?", el poate sa ne dea diferite raspunsuri, cum ar fi:

-         pentru ca imi place matematica;

-         pentru ca vreau sa primesc note mari;

-         daca nu fac, ma pedepsesc parintii.

Atunci cand punem intrebarea: de ce, din ce cauza face un om ceva, atunci ne intereseaza motivatia lui.

!! Motivatia reprezinta totalitatea cauzelor interne care pot determina conduita1.

Care sunt functiile motivatiei? In fiecare moment avem mai multe dorinte, am putea sa facem mai multe lucruri. In prezent cititi aceste randuri, dar ati putea sa faceti si multe alte actiuni. Fiecare dintre aceste actiuni ar avea la baza alte motive. Motivul care este cel mai puternic la un moment dat le inhiba pe celelalte, se impune si ne determina sa actionam, ne orienteaza spre un anumit scop.

Daca ni se impune sa facem o actiune pentru care nu suntem suficient de motivati fie nici nu o incepem, fie o incepem dar lucram fara suficienta energie si de aceea nu suntem prea eficienti.

Cele mai importante functii ale motivatiei sunt:

1. de a declansa actiunea;

2.      de a determina directia conduitei, adica de a o orienta spre un anumit

scop;

3. de a sustine energetic actiunea.

2. FORME ALE MOTIVATIEI

Psihologia descrie numeroase forme ale motivatiei ca de exemplu: trebuinta, motivul (imboldul), pulsiunea, dorinta (intentia), impulsul, valenta, interesele, convingerile, idealurile.

Trebuinta (necesitatea) este forma de baza a motivatiei. A avea o trebuinta inseamna a simti nevoia de a face o actiune sau de a avea un obiect. Putem vorbi despre atatea feluri de trebuinte cate categorii de actiuni sau obiecte exista.

Ex. Putem sa avem trebuinta de a avea o anumita carte, o bicicleta, un apartament, trebuinta de a ne informa, de a manca, de a invata, de a dormi etc.

Noi avem mai multe trebuinte in acelasi timp. Unele sunt mai slabe, nu reusesc sa declanseze actiunea, adica raman latente. Altele declanseaza actiunea.

Trebuinta care devine suficient de intensa si declanseaza actiunea spunem ca se transforma intr-un imbold sau motiv. Nu toate trebuintele devin motive, dar motivele intotdeauna au la baza trebuintele.

Motivul are un rol energetic (asigura energia necesara pentru a actiona), si un rol directional [indica scopul (obiectul sau actiunea care satisface trebuinta)]. Unii autori denumesc componenta energetica a motivului pulsiune, iar componenta directionala intentie sau dorinta. Intentia presupune formularea verbala (constientizarea) scopului.

Uneori trebuinta devine foarte intensa, produce o tensiune interna accentuata, care se descarca brusc.

De ex. cineva este foarte nervos, trebuinta de agresivitate devine foarte accentuata si se descarca brusc, necontrolat: se cearta, sparge niste farfurii, loveste pe cineva. Mai tarziu tensiunea se reduce, si el regreta ceea ce a facut sau ii este rusine.

Aceste trebuinte foarte intense care se manifesta brusc, prin actiuni neasteptate, se numesc impulsuri, iar oamenii care nu se pot stapani se numesc impulsivi.

Desi motivatia actioneaza preponderent din interior, ea este influentata si de stimulii externi.

Daca in fata Dv. s-ar afla niste prajituri gustoase probabil ati servi, chiar daca nu v-ar fi foame. Actiunea nu ar fi determinata din interior - de trebuinta de hrana, ci din exterior, de calitatea prajiturii. Spunem ca obiectele sau situatiile care ne atrag prin calitatile lor au o valenta pozitiva. Daca vi s-ar propune sa faceti niste disectii pe broaste probabil ati refuza deoarece broastele si aceasta actiune au valenta negativa.

Valenta este forta de atractie sau respingere pe care o exercita un stimul extern (obiect, persoana, actiune, situatie) asupra unei persoane. Un stimul are valenta pozitiva daca exercita o "forta de atractie" asupra unei persoane. Un stimul are valenta negativa daca creeaza repulsie, aversiune si omul incearca sa il evite. Pot avea valenta negativa unele obiecte sau persoane, activitatile monotone, obositoare, jignirea, pedepsele, frustrarile, esecul, privarea de informatie etc.

Valenta depinde in mare masura de experienta anterioara a persoanei, de cunostintele, asteptarile sale. Valentele se modifica continuu, in functie de modul in care se modifica trebuintele si relatiile cu mediul.

O persoana binevoitoare, politicoasa are o valenta pozitiva. Dar daca aceasta persoana ne jigneste, valenta sa scade.

Valenta unui obiect depinde si de intensitatea motivatiei. Daca o trebuinta este foarte intensa, persoana accepta si obiecte cu valenta mai mica. Daca intensitatea trebuintei este redusa, atunci accepta doar obiecte cu valenta ridicata.

Daca nu ne este foame facem mai multe mofturi la mancare; daca ne este foame mancam orice, chiar si mancarea care de obicei pentru noi are o valenta negativa.

In unele cazuri o situatie poate avea pentru aceeasi persoana si in acelasi timp atat valenta pozitiva cat si valenta negativa. La acea persoana spunem ca exista un conflict motivational si ea este ambivalenta in raport cu aceasta situatie. [Ex. Vrem sa facem o vizita unor prieteni (au valenta pozitiva), dar ei locuiesc foarte departe - deci din cauza distantei au si o valenta negativa] (Popescu-Neveanu, 1978, p. 766 si 41).

Prin interes intelegem tendinta de a acorda atentie unor domenii de activitate. Interesul este un fenomen motivational complex care are elemente cognitive (cunostinte privind domeniul respectiv), afective (activitatea produce stari afective pozitive) si volitionale (actiunea este realizata cu perseverenta).

Interesele sunt in relatie cu aptitudinile persoanei. Daca cineva are aptitudini pentru un domeniu, atunci el obtine cu usurinta succese in acel domeniu si acestea contribuie la formarea interesului. In general interesul apare pentru acele domenii in care copilul are sentimentul succesului (prin certuri, pedepse putem constrange copilul sa invete, dar nu putem forma interesul pentru activitatea de invatare).

Convingerile sunt idei, opinii care au o mare valoare pentru cineva si care determina directia actiunilor sale.

Daca cineva are convingeri religioase simte nevoia sa mearga la biserica, da educatie

religioasa copiilor sai, isi apara convingerile intr-o discutie.

Idealul reprezinta un sistem de idei si valori spre care tinde o persoana si pe care doreste sa le realizeze in viata.

3.      CLASIFICARI ALE TREBUINTELOR

a.      in functie de originea lor

b.      dupa A. H. Maslow

a. Clasificarea trebuintelor in functie de origine

In functie de originea lor trebuintele pot fi clasificate in trebuinte primare si secundare.

a1 Trebuintele primare se caracterizeaza prin urmatoarele:

-         sunt innascute;

-         asigura echilibrul fizic si psihic al individului, unele fiind importante chiar pentru mentinerea vietii;

-         sunt prezente atat la om cat si la animale;

-         chiar daca sunt innascute, la om au si unele aspecte care se datoreaza invatarii sociale (ex. trebuinta de somn este o trebuinta innascuta, dar omul, pentru a-si satisface aceasta trebuinta, are nevoie de conditii corespunzatoare).

Trebuintele primare pot fi clasificate astfel:

-         trebuinte biologice sau organice: trebuinta de hrana, apa, oxigen, odihna, somn, sexualitate s.a.

- trebuinte functionale: de activitate, miscare, investigare, curiozitate etc.

- trebuinte psihologice: de afectiune, siguranta, afiliere (de a fi in grup) etc.

a2 Trebuintele secundare, spre deosebire de cele primare, sunt dobandite, adica se formeaza in timpul vietii.

Acestea pot fi clasificate astfel:

-         trebuinte materiale, adica de a avea anumite obiecte: locuinta, imbracaminte, carti, TV etc.

- trebuinte spirituale: de a invata, a cunoaste, de autorealizare, creatie etc.

-         trebuinte sociale: de comunicare, integrare sociala, afirmare, succes, aprobare sociala etc.

b.      Clasificarea trebuintelor dupa A. H. Maslow

Maslow stabileste 7 categorii de trebuinte care in conceptia sa sunt organizate ierarhic, formand o piramida a trebuintelor.

Maslow propune urmatorul model ierarhic:

7

Trebuinta de autoactualizare (autorealizare)

 

6

Trebuinte estetice

 

5

Trebuinte cognitive

 

4

Trebuinta de a obtine aprecierea, stima celorlalti si stima de sine

 

3

Trebuinte sociale (de iubire si de apartenenta la grup)

 

2

Trebuinta de securitate (siguranta)

 

1

Trebuinte biologice

1. Trebuintele biologice sau organice sunt trebuintele care asigura mentinerea sanatatii si a vietii: de hrana, apa, odihna s.a.m.d.

2. Trebuinta de siguranta reprezinta nevoia de a evita pericolele, de a fi protejat de pericole externe (accidente, amenintari fizice, amenintari privind pierderea mijloacelor de existenta - pierderea locului de munca -, conflicte indelungate in familie sau la locul de munca) sau agresiuni interne (boala).

Daca aceasta trebuinta este satisfacuta - deci omul se simte in siguranta - atunci sansele sale de a-si mentine echilibrul fizic si psihic sunt mai mari. Daca trebuinta nu este satisfacuta, adica omul se simte in pericol, atunci ar putea sa apara tulburari afective (nesiguranta, anxietate, depresie) sau boli psihosomatice (boli somatice, corporale care apar dupa psihotraume grave sau durabile: diabet zaharat, ulcer, boli de inima, cancer etc.).

3. Trebuintele sociale reprezinta dorinta de a apartine unui grup social: familie, grup de prieteni, colectiv de munca, dorinta de a comunica cu cei din jur, de a fi util, trebuinta de a primi si a da afectiune, de a domina, de a conduce sau de a se supune etc.

Nesatisfacerea acestei trebuinte determina sentimente de singuratate, izolare, inutilitate, ceea ce afecteaza echilibrul psihic si - indirect - sanatatea fizica.

4. Trebuinta de a obtine aprecierea, stima. Aceasta trebuinta este strans legata de dorinta fiecarui om de a fi respectat si de a evita situatiile in care ar putea fi umilit sau ar putea sa para ridicol.

5. Trebuinte cognitive sunt trebuinta de a obtine informatii, de a cunoaste un domeniu, de a invata, de a cerceta, descoperi, inventa etc.

6. Trebuintele estetice se refera la dorinta de a trai intr-un mediu ordonat, frumos, de a avea obiecte frumoase sau chiar opere de arta, de a crea opere de arta.

7. Cea mai importanta trebuinta este cea de autoactualizare (autorealizare) care se exprima prin dorinta omului de a-si valorifica aptitudinile, cunostintele, de a obtine rezultate deosebite intr-un domeniu, de a crea ceva deosebit de valoros.

Maslow considera ca aceste trebuinte sunt aranjate intr-o ordine ierarhica. Cu cat o trebuinta se afla mai spre baza piramidei, cu atat este mai importanta pentru mentinerea vietii si sanatatii, dar este mai putin specific umana. Cele care sunt spre varf sunt specific umane si se formeaza sub influenta societatii si educatiei.

De asemenea autorul sustine ca o trebuinta devine motiv, adica declanseaza actiunea, doar daca trebuintele situate mai jos sunt satisfacute.

Ex. Trebuintele sociale devin active (o persoana cauta societatea altora) daca trebuintele biologice si de securitate sunt satisfacute: nu ii este foame, sete, nu este grav bolnav. Si omul bolnav poate cauta societatea altora, dar nu atat din dorinta de a fi impreuna cu ei, ci pentru ca ceilalti sa il ajute fizic sau sa uite de boala.

Maslow considera ca cele 4 trebuinte care se afla la baza piramidei sunt trebuinte de deficienta care devin active daca ne lipseste ceva. Dupa ce au fost satisfacute, tensiunea interna se reduce si organismul se reechilibreaza.

Celelalte 3 trebuinte (cognitive, estetice si de autoactualizare) sunt trebuinte de crestere sau dezvoltare. Prezenta lor determina o stare de tensiune placuta pe care omul incearca sa o mentina:

- ex. daca dorinta de autorealizare se manifesta sub forma dorintei de a rezolva rebusuri, atunci dupa incheierea actiunii tensiunea nu dispare, ci apare dorinta de a rezolva si alte rebusuri, mai dificile;

- daca trebuinta de cunoastere se manifesta prin dorinta de a viziona filme, atunci dupa vizionarea unui film tensiunea nu dispare, ci a doua zi dorim sa vedem un alt film.

Teoria lui Maslow incearca sa dea explicatii si pentru modul in care oamenii iau deciziile.

Sa presupunem ca doi oameni sunt in aceeasi situatie: li se propune sa participe la un concurs. Unul evita sa participe la concurs pentru ca ii este teama de esec, exagereaza pericolele pe care le implica situatia (s-ar putea face de rusine). Celalalt dimpotriva, accepta imediat, pentru ca se gandeste ca ar fi posibil sa aiba succes. Maslow considera ca primul evita situatia pentru ca cel putin una din trebuintele de deficienta nu este satisfacuta (de ex. nu are suficienta incredere in sine) si de aceea cauta siguranta, evita necunoscutul. La al doilea trebuinta de dezvoltare este activa deoarece trebuintele de deficienta sunt satisfacute (are incredere in sine, in prietenii sai) si de aceea cauta situatiile noi, in care isi poate manifesta capacitatile.

In situatiile neobisnuite, dificile, sau in cazurile in care trebuie luate decizii, oamenii cu trebuintele de deficienta nesatisfacute evita situatiile noi, exagereaza pericolele, cauta siguranta, adica actioneaza in asa fel incat sa evite esecul. Cei care au trebuintele de deficienta satisfacute minimalizeaza pericolele si cauta situatiile in care se pot afirma, adica ei cauta succesul (Cosmovici, 1996, p. 198; Seamon, Kenrick, 1992, p. 344; Rosca, 1976, p. 397).

Acest model ne da niste explicatii privind unele greutati de adaptare scolara. Pentru ca un copil sa invete bine, la el trebuie sa fie prezente trebuintele de autorealizare si cele cognitive. Daca un copil inteligent invata slab trebuie sa ne punem intrebarea: care dintre trebuintele anterioare nu sunt satisfacute?

-         ar fi posibil sa nu fie satisfacute trebuintele biologice daca familia are o situatie materiala precara si nu poate sa ii asigure hrana necesara. Unele familii nu asigura conditiile corespunzatoare de odihna (membrii familiei, inclusiv copilul, se culca tarziu pentru ca se uita la televizor sau, in situatiile mult mai grave, tatal agresiv ii da afara noaptea din casa);

-         trebuinta de securitate este nesatisfacuta daca unul sau ambii parinti sunt agresivi si copilul este maltratat. Aceeasi trebuinta este nesatisfacuta daca copilul sau un membru al familiei sufera de o boala grava;

-         trebuintele sociale sunt nesatisfacute la copiii timizi care nu se imprietenesc usor, desi doresc acest lucru, sau la copiii care sunt respinsi de colectiv pentru ca au unele deficiente fizice sau psihice;

-         trebuinta de a obtine aprecierea, stima ramane nesatisfacuta daca copilul este dezaprobat, certat, umilit frecvent de catre parinti sau profesori.

            4. MOTIVATIE SI ACTIVITATE

a. Sistemul motivational

b. Motivatia extrinseca si intrinseca

            c. Nivelul de aspiratie

           

a. Sistemul motivational

In majoritatea cazurilor activitatile complexe nu sunt determinate de un singur motiv, ci de un sistem motivational.

Ex. Daca intrebam un student de la stomatologie de ce vrea sa devina stomatolog, el poate sa spuna ca vrea sa-si deschida un cabinet particular si spera ca va castiga bine. Acesta ar fi un motiv constient, care are la baza trebuinta de securitate. Daca insistam, poate isi va da seama ca are si alte motive: doreste sa devina stomatolog pentru a fi apreciat si pentru a avea o anumita pozitie sociala. Trebuinta de apreciere in acest caz ar fi un motiv subconstient, care a fost constientizat putin mai greu. Acest tanar ar putea sa aiba si trebuinte pe care nu le constientizeaza, dar care se manifesta in unele comportamente. De ex., ar putea avea trebuinte agresive ascunse in inconstient. Unele interventii pe care le va face vor fi neplacute, dureroase pentru bolnav - si el va putea satisface aceste trebuinte intr-un mod acceptabil social.

Dintre motivele care determina comportamentul unele sunt constiente (persoana le cunoaste si le accepta), altele sunt subconstiente (nu se gandeste la ele, dar poate sa le constientizeze cu usurinta), altele sunt inconstiente ( nu le accepta, totusi ele se pot manifesta sub forma unor acte ratate, in vise sau in testele de personalitate).

Sa ne gandim la acelasi student care vrea sa devina stomatolog pentru ca sa castige bine si sa aiba o anumita pozitie sociala. El are o prietena care de asemenea vrea ca el sa devina stomatolog, iar parintii lui il incurajeaza, doresc acelasi lucru. La acest student putem identifica 4 motive: unul care tine de trebuinta de securitate (banii), unul de trebuinta de apreciere si doua de ordin social. Aceste trebuinte actioneaza in aceeasi directie - sunt convergente.

Exista si cazuri in care un elev doreste sa devina medic, dar parintii lui nu vor sa il trimita la facultate, si nici prietena lui, care mai este eleva, nu doreste ca el sa plece in alt oras. La acest elev vor fi prezente in acelasi timp mai multe motive divergente: trebuintele materiale si de apreciere vor fi in opozitie cu trebuintele sociale de a fi impreuna cu prietena si de a satisface dorinta parintilor. In situatiile de acest fel vorbim despre un conflict motivational.

Uneori in cadrul sistemului motivational mai multe motive orienteaza comportamentul spre acelasi scop. Aceste motive sunt convergente. Ele usureaza luarea deciziilor si declansarea actiunilor.

De multe ori motivele sunt divergente si orienteaza comportamentul spre scopuri diferite. In aceste cazuri se produce un conflict motivational. Acesta se poate rezolva fie prin inhibarea unuia dintre motive si realizarea celuilalt, fie prin inhibarea ambelor motive si acceptarea unui al treilea motiv intermediar sau substitutiv.

b. Motivatia extrinseca si intrinseca

De ce isi scriu copiii din clasa I temele care de multe ori sunt destul de lungi si plictisitoare? Cei mai multi copii nu fac temele din placere, ci pentru ca sa nu fie pedepsiti de invatatoare sau parinti. Cauza comportamentului, motivul pentru care fac tema se afla in exterior.

Daca comportamentul este determinat de cauze, motive externe atunci spunem ca motivatia este extrinseca sau indirecta. In aceste situatii motivul si scopul actiunii nu coincid (motivul este dorinta de a evita pedeapsa, iar scopul este cel de a termina tema); actiunea in sine nu produce satisfactie, dar duce la unele rezultate dorite.

Copiii se joaca ore in sir la calculator pentru ca aceasta activitate le face placere. Cauza, motivul se afla in interiorul psihicului.

Daca comportamentul este determinat de cauze, motive interne atunci motivatia este intrinseca sau directa. In acest caz motivul si scopul coincid si activitatea produce satisfactie.

Rezultatele unei activitati depind in mare masura de caracterul extrinsec sau intrinsec al motivatiei. Persoanele motivate extrinsec (de ex. cele care lucreaza numai pentru bani, fara sa fie interesate de ceea ce fac) au rezultate mai slabe, sunt mai putin active si creative decat cele motivate intrinsec.

Bineinteles cele mai bune rezultate se obtin daca cineva este motivat si intrinsec (ii place munca pe care o face), si extrinsec (este bine platit, are o pozitie sociala ridicata, este apreciat pentru ceea ce face). Majoritatea activitatilor sunt motivate atat intrinsec cat si extrinsec, dar unul din motive poate sa domine (Cosmovici, Iacob, 1998, p. 202).

c. Nivelul de aspiratie

Inainte de teza fiecare elev invata mai mult sau mai putin perseverent si are anumite pareri privind nota pe care ar dori sa o obtina. Unii dintre ei doresc sa obtina neaparat 9 sau 10. Altii se multumesc cu 5 sau 6. Dupa terminarea scolii unii doresc sa devina medici, sociologi, ingineri, invatatori, altii vor sa faca o scoala profesionala, sau poate nici atat. Cei care doresc sa obtina rezultate bune si la scoala si dupa aceea, spunem ca au un nivel de aspiratie ridicat.

Nivelul de aspiratie este rezultatul pe care o persoana doreste sa-l obtina intr-o anumita activitate. Nivelul de aspiratie este in legatura cu trebuinta de realizare, de performanta. El este un fenomen motivational deoarece ne indeamna sa muncim mai mult sau mai putin pentru rezultatul dorit.

Nivelul de aspiratie ridicat si trebuinta de realizare au o importanta foarte mare in obtinerea unor rezultate bune in activitate. De aceea cercetatorii au incercat sa afle prin ce se deosebesc persoanele cu un nivel de aspiratie ridicat de cele cu un nivel de aspiratie scazut. Ei au identificat mai multe deosebiri.

a) nivelul de aspiratie este in legatura cu constientizarea aptitudinilor (daca un om stie ca are aptitudini intr-un anumit domeniu, el se asteapta la rezultate mai bune in activitate, adica are un nivel de aspiratie mai ridicat. De regula, persoanele cu un nivel intelectual mai bun au si un nivel de aspiratie mai ridicat, deoarece constientizeaza capacitatea lor de a rezolva problemele de natura intelectuala).

b) Cei cu un nivel de aspiratie ridicat sunt mai realisti atunci cand isi propun scopurile. Ei isi propun scopuri de un nivel inalt, dar realizabile. Cei cu nivel redus de aspiratie fie isi propun scopuri cu mult sub posibilitatile lor reale, fie scopuri situate atat de sus incat nu pot fi atinse (explicatia alegerii unor scopuri nerealizabile este aceea ca ei nu pot fi acuzati daca nu le pot atinge).

c) Daca au succes, cei cu nivel de aspiratie ridicat atribuie succesul aptitudinilor lor, iar cei cu nivel de aspiratie redus il atribuie norocului. In caz de esec, cei cu nivel de aspiratie ridicat considera ca nu au muncit destul si de aceea incearca din nou, persevereaza. Cei cu nivel de aspiratie scazut renunta, pentru ca ei considera ca nu au aptitudinile necesare pentru acea activitate.

d) Diferentele dintre cei cu nivel de aspiratie ridicat si scazut se pare ca se datoreaza in mare masura atitudinilor educative din familie si scoala. Cei cu nivel de aspiratie ridicat au fost incurajati mai mult de parinti si profesori si au fost orientati spre activitati in care au obtinut succese. Succesele duc la cresterea increderii in sine si in posibilitatea de a avea succese si in viitor. Parintii, care in loc sa incurajeze copiii ii critica tot timpul, pun in evidenta deficientele, insuccesele lor, contribuie la scaderea nivelului de aspiratie. Acesti copii au impresia ca vor avea esecuri, indiferent de eforturile pe care le vor depune.

Unele cercetari au gasit o relatie stransa intre nivelul de dezvoltare al unei tari si nivelul de aspiratie al majoritatii populatiei (care poate fi pus in evidenta prin teste, de exemplu prin testul TAT creat de Murray). Deci obiceiurile educationale dintr-o tara au o mare influenta asupra nivelului de aspiratie, care la randul sau este in legatura cu dezvoltarea economica a tarii respective (Cosmovici & Iacob, 1998, p. 201; Seamon & Kenrick, 1992, p. 355).



1 prin conduita intelegem activitatea umana cu cele doua laturi ale sale: latura psihica si comportamentala.



Psihologie


Sociologie

SINDROMUL DEPRESIV
TCC a fobiei sociale
Codul etic al consilierii
PSIHOPATOLOGIA SI PSIHOTERAPIA COPILULUI SI ADOLESCENTULUI
DISFUNCTIILE SEXUALE PSIHOGENE
MANAGEMENTUL CLASEI. TEHNICI DE MODIFICARE COMPORTAMENTALA APLICATE IN SCOALA
Psihologia educatiei AN I SEM.II - TEST GRILA
DEZVOLTAREA ISTORICA A CONCEPTULUI DE HIPOCONDRIE
PSIHOPEDAGOGIA SPECIALA CA STIINTA
SEMIOLOGIA GANDIRII





















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate