Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata. producerea de hrană, vegetală și animală, fibre, cultivarea plantelor, creșterea animalelor

Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Agricultura


Index » business » Agricultura
» Cultura de sfecla pentru zahar


Cultura de sfecla pentru zahar



CUPRINS

Cap. I  Caracterizarea geografica a zonei

Cap. II  Importanta culturii de sfecla pentru zahar

2.1 Scurta istorie a culturii sfeclei pentru zahar in Romania

2.2 Importanta culturii de sfecla pentru zahar

2.3Cerinte fata de factorii ecologici

2.4 Pierderi datorate bolilor si daunatorilor

Cap. III Tehnologia culturii

            3.1. Rotatia culturii

            3.2. Fertilizarea

3.3. Lucrarile solului

3.4. Samanta si semanatul

3.5. Lucrari de ingrijire

Cap. IV Combaterea integrata a bolilor si daunatorilor la sfecla pentru zahar

            4.1. Boli la sfecla pentru zahar

                        4.1.1. Viroze

                        4.1.2. Bacterioze

                        4.1.2. Micoze

            4.2. Daunatori la sfecla pentru zahar

Cap. V Utilizarea aparatelor si a masinilor pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare

Cap. VI  Recoltarea sfeclei pentru zahar

Cap. VII  Concluzii si recomandari

Bibliografie

CAP. I CARACTERIZAREA GEOGRAFICA A ZONEI

Judetul Neamt este asezat in partea central-estica a tarii, avand o suprafata de 589.039 ha, din care 283.485 ha sunt in folosinta agricola, respectiv 48 %.

Relieful judetului este foarte variat: 50% din suprafata este ocupata de zona montana, 29% de Subcarpatii Moldovei, 9% de Podisul Central Moldovenesc si 12% de culoarul Moldova-Siret.

Zona montana se distinge printr-o varietate complexa, inaltimea maxima este data de varful Ocolasul Mare (1.907m), situat in partea ei vestica. Este strabatuta de o retea hidrografica bogata, avand ca axa principala valea Bistritei, fiind divizata in mai multe subzone bine conturate geomorfologic de principalele cursuri de apa (subzona vaii Bistritei, vaii Ozanei, vaii Bicazului, vaii Bistricioarei).

F

Subcarpatii Moldovei, in zona judetului Neamt, se caracterizeaza prin altitudini cuprinse intre 350-500 m, si o inclinare in trepte pe directia vest-est. Prezinta frecvente alunecari de teren, eroziuni de suprafata si adancime cat si fenomene de compactare si pseudogleizare. O buna parte din suprafata acestei zone, mai ales pe vaile principalelor cursuri de apa (Bistrita, Cracau, Ozana, Topolita) este folosita in scopuri agricole.

Podisul Central Moldovenesc se caracterizeaza printr-o altitudine de 300-500m, fragmentare puternica, cu zone de alunecari active, sau stabilizate, pe suprafete mari. O mare parte din suprafata acestei zone este luata in circuitul agricol, cu toate ca, nu intotdeauna, conditiile de relief sunt favorabile (panta mare, de peste 10-15%, zone cu alunecari active).

Culoarul Moldova-Siret se caracterizeaza prin terase si platouri largi, care sunt favorabile activitatii agricole. Conditiile microclimatice si pedologice, pentru cultura plantelor pe terenurile agricole, nu sunt cele mai favorabile, pretabilitatea si favorabilitatea lor fiind serios influentate de starea naturala a elementelor de clima si sol existente.

Compartimentul Prognoza din cadrul Unitatii Fitosanitare Neamt isi desfasoara activitatea prin trei statii zonale: Piatra Neamt, Roman si Tg.Neamt.

Scurta caracterizare climatica

Judetul Neamt este asezat in partea central-estica a tarii, prezentand sub aspect climatic doua mari zone: zona vestica - cu climat continental de munte, climat de versanti acoperiti si zona estica -cu climat continental, de circulatie atmosferica, datorat vaii Siretului.

Din analiza datelor climatice ale anului agricol 2008-2009 se desprind urmatoarele caracteristici:

Toamna anului 2008 a fost favorabila infiintarii culturilor de toamna, luna septembrie situandu-se doar cu 0,9 °C sub normala termica iar lunile octombrie si noiembrie inscriindu-se    intr-un regim termic ce a depasit cu putin normala lunii; din punct de vedere hidric, primele doua luni, septembrie si octombrie au fost caracterizate prin cantitati mai mari precipitatii, diferentele fata de normala fiind pozitive.

Luna septembrie a prezentat sub aspect termic temperaturi mai ridicate decat normala, media lunara situandu-se la nivel de 13.5 °C. Maxima lunii a fost de 31,0 °C si s-a inregistrat pe data de 6 septembrie la statia Targu Neamt, iar minima lunii a fost de 1,5 °C si s-a inregistrat pe data de 23 septembrie tot la statia Targu Neamt.

Umiditatea relativa medie a lunii s-a situat la nivel de 81%, cu o minima de 35% inregistrata pe 30 septembrie la statia Roman si o maxima de 100% inregistrata la toate cele trei statii.

In privinta regimului hidric, media multianuala a lunii de 40,6 mm/mp a fost depasita cu 4,9 mm/mp. Privind repartitia teritoriala s-a observat ca la cele trei statii din teritoriu, precipitatiile s-au situat fata de cea normala cu urmatoarele abateri: + 4,8 mm/mp la statia Piatra Neamt, + 9,8 mm/mp la statia Roman si - 0,2 mm/mp la statia Targu Neamt.

Luna octombrie a prezentat sub aspect termic o temperatura medie de 10,1 °C care s-a situat peste media multianuala a lunii, abaterea fiind de + 0,9 °C. Temperaturile nu au fost uniforme toata luna, inregistrandu-se un maxim de 24,4 °C pe data de 17 octombrie la statia Roman si o minima de -2,0 °C pe data de 19 octombrie la statia Targu Neamt.

Umiditatea relativa a aerului s-a situat la un nivel mediu de 82% cu un minim de 26% inregistrat pe data de 19 octombrie la statia Targu Neamt si un maxim de 100% inregistrat la toate cele trei statii teritoriale.

Precipitatiile cazute in cantitate de 50,1 mm/mp s-au situat peste normala lunii, cu abateri de + 15,2 mm/mp la statia Piatra Neamt, de + 14,8 mm/mp la statia Roman si de + 13,9 mm/mp la statia Targu Neamt.

Luna noiembrie Din punct de vedere termic media lunara inregistrata a fost de 4,1 °C abaterea fiind de + 0,9 °C fata de normala lunii. Maxima lunii s-a inregistrat la statia Roman pe data de 1 noiembrie, ea fiind de 20,2 °C, iar minima lunii s-a inregistrat la statia Targu Neamt pe data de 19 noiembrie, ea fiind de - 7,2 °C.

In privinta umiditatii relative, luna noiembrie a inregistrat o medie lunara de 82%, cu un minim de 21% pe data de 24 noiembrie la statiile Piatra Neamt si Targu Neamt si un maxim de 100% inregistrat la toate cele trei statii din judet.

Precipitatiile care au cazut de 43,2 mm/mp au cazut in ultima parte a lunii, au fost lichide si solide si s-au situat sub normala lunii, abaterea fiind de - 15,3 mm/mp. Aceasta abatere negativa s-a intalnit la toate statiile din teritoriu. Stratul maxim de zapada a fost de 2 cm grosime, inregistrat pe data de 22 decembrie la statiile Piatra Neamt si Targu Neamt.

Iarna 2008 - 2009 Iarna s-a caracterizat din punct de vedere al regimului termic prin temperaturi lunare medii mai ridicate in toate cele trei luni. Abaterea de la normala din punct de vedere termic a fost in decembrie + 0,9 °C, in ianuarie de + 1,2 °C si in februarie de +1,9 °C fata de normala lunii. Din punct de vedere al regimului hidric, precipitatiile au fost mari cantitativ, toate statiile inregistrand depasiri de normala, iar zapada cazuta a ajutat la trecerea cu pierderi mici peste anotimpul rece a culturilor infiintate si rasarite din toamna.

Luna decembrie s-a remarcat din punct de vedere termic ca o luna nu prea rece cu o medie lunara a temperaturilor peste normala lunii. Abaterile au fost de + 0,8 °C la statia Piatra Neamt, + 2,3 °C la statia Roman si + 1,3 °C la statia Targu Neamt. Maxima inregistrata a fost de + 15,4 °C la statia Targu Neamt pe data de 6 decembrie iar minima a fost de - 20,2 °C inregistrata la statia Roman pe data de 28 decembrie.

In privinta umiditatii relative a aerului luna decembrie s-a caracterizat printr-o medie lunara de 88%, cu un minim de 34% inregistrata la statia Piatra Neamt pe data de 5 decembrie si un maxim de 100% inregistrat la statiile Piatra Neamt, Roman si Targu Neamt in majoritatea zilelor.

Precipitatiile care au cazut, au fost mari de 56,7 mm/mp, abaterea fata de normala lunii, fiind de + 31,1 mm/mp. Aceasta abatere pozitiva in privinta precipitatiilor s-a inregistrat la toate statiile din judet. Stratul maxim de zapada a fost de 16 cm grosime, inregistrat pe data de 26 decembrie la statiile Piatra Neamt si Targu Neamt.

Luna ianuarie s-a caracterizat printr-un regim termic aproximativ egal cu anul anterior, media lunara negativa inregistrata fiind de - 2,4 °C, ea situandu-se peste normala lunii cu o abatere de + 1,2 °C. Maxima lunii a fost de + 9,6 °C inregistrata la statia Roman pe data de 23 ianuarie, iar minima lunii a fost de -20,3 °C si s-a inregistrat tot la statia Roman pe data de 9 ianuarie.

Umiditatea relativa medie a aerului a fost de 87% cu un minim de 27% inregistrat la statia Targu Neamt pe data de 9 ianuarie, cu un maxim de 100% inregistrat la statiile Piatra Neamt, Roman si Targu Neamt in majoritatea zilelor.

Precipitatiile cazute in cantitate de 63,0 mm/mp au fost reprezentate de apa cazuta dar si de zapada, ele situandu-se peste normala lunii cu o abatere de + 40,5 mm/mp. Stratul maxim de zapada a fost de 6 cm grosime, inregistrat pe data de 6 ianuarie la statia Piatra Neamt.

Luna februarie a fost considerata din punct de vedere termic ca o luna normala de iarna cu temperaturi ce s-au situat peste normala lunii, media inregistrata fiind de - 0,4 °C. Maxima inregistrata a fost de + 16,5 °C la statia Piatra Neamt pe 6 februarie, iar minima lunii a fost de -13,6 °C si s-a inregistrat pe 23 februarie la statia Targu Neamt.

In privinta umiditatii relative s-a inregistrat o medie lunara de 83%, cu o minima de 33% inregistrata pe data de 6 februarie la statia Piatra Neamt si cu un maxim de 100% inregistrat la toate statiile teritoriale.

Precipitatiile au fost cantitativ mari, inregistrand 50,0 mm/mp si au constat atat din apa de ploaie cat si din zapada cazuta. Astfel acestea au depasit normala lunii abaterea fiind de + 29,4 mm/mp, stratul maxim de zapada inregistrat pe 12 februarie fiind de 16 cm la statia Targu Neamt.

Primavara 2009 a fost caracterizata printr-un regim termic cu temperaturi ridicate ce depasesc normala si precipitatii cantitativ reduse care au dus la o rasarire intarziata a culturilor de primavara.

Luna martie din punct de vedere a regimului termic, s-a caracterizat prin temperaturi mai mari pentru aceasta perioada, media lunara de 3,3 °C situandu-se peste normala lunii cu o abatere de +1,2 °C. Maxima inregistrata a fost de + 21,9 °C pe data de 30 martie la statia Roman, iar minima lunii a fost de - 8,8 °C si s-a inregistrat pe 3 martie la statia Targu Neamt.

Umiditatea relativa a aerului a fost de 76%, cu un minim de 26% inregistrat la statia Roman pe data de 28 martie, cu un maxim de 100% inregistrat la toate statiile teritoriale. .

Precipitatiile cazute sub forma de zapada nu au fost semnificative, dar adunate cu cele lichide, au totalizat 40,4 mm/mp, cu o repartitie neuniforma pe zile; s-a depasit normala lunii, abaterea fiind de + 13,9 mm/mp. Stratul maxim de zapada cazuta a fost de 8 cm si s-a inregistrat pe 22 martie la statia Piatra Neamt.

Luna aprilie s-a caracterizat printr-un regim termic mai ridicat decat normala lunii, abaterea fiind de + 2,1 °C. Maxima lunii s-a inregistrat la statia Roman pe 29 aprilie, ea fiind de 24,7 °C, iar minima lunii a fost inregistrata la aceeasi statie pe 27 aprilie, ea fiind de -2,1 °C.

Umiditatea relativa a aerului a fost scazuta, fiind inregistrata o medie de 58 % cu un minim de 18 % inregistrat pe data de 6 aprilie la statia Piatra Neamt, cu un maxim de 100% inregistrat la statiile Roman si Targu Neamt in majoritatea zilelor si de 97% la statia Piatra Neamt.

In privinta regimului hidric s-a inregistrat o scadere drastica fata de normala, cantitatea cazuta fiind de 8,5 mm/mp, iar abaterea fata de normala fiind de - 43,3 mm/mp. Precipitatiile au fost atat de mici cantitativ incat putem spune ca luna aprilie a aratat din punct de vedere hidric ca o luna de vara foarte secetoasa inregistrandu-se la toate statiile abateri in minus cuprinse intre - 41,9 mm/mp si - 44 1 mm/mp.

Luna mai s-a caracterizat ca o luna calda de primavara cu temperaturi ce depasesc media multianuala, media lunara inregistrata fiind de 15,3 °C. Fata de normala lunii, abaterea a fost de + 0,7 °C. Maxima lunii a fost de 31,3 °C inregistrata pe 22 mai la statia Piatra Neamt, iar minima lunii a fost de + 2,0 °C inregistrata pe data de 9 mai la statia Roman.

Umiditatea relativa medie a aerului in luna mai a fost scazuta, inregistrandu-se o medie de 64%, cu un minim de 19% inregistrat la statia Piatra Neamt pe data de 22 mai, cu un maxim de 100% inregistrat la statiile Roman si Targu Neamt in majoritatea zilelor si de 98% la statia Piatra Neamt.

Precipitatiile care au cazut in cantitate totala de 66,7 mm/mp s-au situat sub normala lunii, inregistrand o abatere de - 16,4 mm/mp; repartizate neuniform pe suprafata judetului, cantitatea de precipitatii inregistreaza abaterea in minus la toate statiile teritoriale, ea mergand de la - 7,2 mm/mp pana la - 22, 9 mm/mp.

Vara 2009 S-a remarcat pana la aceasta data printr-un climat cald, cu temperaturi peste normala pentru aceasta luna si cu precipitatii abundente situate cu mult peste normala lunii, repartizate destul de uniform pe raza judetului.

Luna iunie Sub aspect termic, luna iunie s-a definit ca o luna de vara calda, media temperaturilor lunare situandu-se peste normala, abaterea fiind de + 0,5 °C. Minima lunii a fost de 6,7 °C si s-a inregistrat la statia Roman pe data de 15 iunie iar maxima lunii a fost de 33,5 °C si s-a inregistrat la statia Piatra Neamt pe data de 7 iunie.

Umiditatea relativa a aerului s-a situat la valoarea de 72% cu un minim de 21% inregistrat pe data de 7 iunie la statia Piatra Neamt, cu un maxim de 100% inregistrat la statia Roman si Targu Neamt in majoritatea zilelor si de 98% la statia Piatra Neamt.

Sub aspect hidric, valoarea precipitatiilor s-a situat mult peste normala lunii, cu o abatere de + 32,5 mm/mp. Precipitatiile au cazut uniform, atat in timp cat si ca spatiu, abaterea fata de normala situindu-se la nivel de + 5.7 mm/mp la statia Piatra Neamt, + 6,1 mm/mp la statia Roman si - 85,6 mm/mp la statia Targu Neamt.

Luna iulie Sub aspect termic, luna iulie s-a definit ca o luna de vara foarte calda, media temperaturilor lunare situindu-se peste normala, abaterea fiind de + 1,4 °C. Minima lunii a fost de 7,9 °C si s-a inregistrat la statia Roman pe data de 27 iulie iar maxima lunii a fost de 36,0 °C si s-a inregistrat tot la statia Roman pe data de 24 iulie.

Umiditatea relativa a aerului s-a situat la valoarea de 68% cu un minim de 26% inregistrat pe data de 24 iulie la statiile Piatra Neamt si Roman, cu un maxim de 100% inregistrat la statia Roman in majoritatea zilelor si de 94% si 97% la statiile Piatra Neamt respectiv Targu Neamt.

Sub aspect hidric, valoarea precipitatiilor s-a situat mult sub normala lunii, cu o abatere de

-32,3 mm/mp. Precipitatiile putine au cazut neuniform, atat in timp cat si ca spatiu, abaterea fata de normala situindu-se la nivel de - 54.1 mm/mp la statia Piatra Neamt, - 33,4 mm/mp la statia Roman si - 9,5 mm/mp la statia Targu Neamt.

Luna august Sub aspect termic, luna august s-a definit ca o luna de vara calda, media temperaturilor lunare situindu-se peste normala, abaterea fiind de + 0,6 °C. Minima lunii a fost de 7,7 °C si s-a inregistrat la statia Roman pe data de 2 august iar maxima lunii a fost de 34,5 °C si s-a inregistrat tot la statia Roman pe data de 3 august.

Umiditatea relativa a aerului s-a situat la valoarea de 68% cu un minim de 24% inregistrat pe data de 3 august la statia Roman, cu un maxim de 100% inregistrat la statia Roman in majoritatea zilelor si de 97% si 98% la statiile Piatra Neamt respectiv Targu Neamt.

Sub aspect hidric, valoarea precipitatiilor s-a situat mult sub normala lunii, cu o abatere de

-40,9 mm/mp. Precipitatiile putine au cazut neuniform, abaterea fata de normala situindu-se la nivel de - 35.2 mm/mp la statia Piatra Neamt, - 36,6 mm/mp la statia Roman si - 50,8 mm/mp la statia Targu Neamt.

Privind pe ansamblu putem concluziona:

· Toamna s-a caracterizat printr-un regim hidric excedentar inregistrandu-se un plus fata de normala de 4,2 mm, cu depasiri in lunile septembrie si octombrie ceea ce a dus la infiintarea culturilor de toamna esalonat depasindu-se epoca optima. Regimul termic a evoluat in limite normale cu aparitia temperaturilor negative din luna octombrie executarea lucrarilor agricole specifice facandu-se mai dificil. Iarna a iesit in evidenta printr-un regim termic care depaseste normala in toate lunile cu zile tipice de iarna la sfarsitul lunii decembrie si inceputul lunii ianuarie. Regimul hidric este excedentar in toate lunile cu maximum de depasire in ianuarie. Aceste caracteristici au favorizat parcurgerea in bune conditii a perioadei hibernale la culturile cerealiere de toamna.

· Primavara se caracterizeaza printr-un regim hidric deficitar, cu exceptia lunii martie. Aspectul de seceta se instaleaza destul de devreme, din luna aprilie, pe fondul unei circulatii atmosferice nord africane, care se caracterizeaza prin umiditati relative in aer foarte scazute. Regimul termic depaseste normala in toate lunile cu valori semnificative. Aceste caracteristici au dus la efectuarea greoaie a lucrarilor de pregatire a patului germinativ si infiintare a culturilor de primavara. Seceta atmosferica si cea pedologica instalata mai ales in a doua parte a primaverii induce o rasarire neuniforma a culturilor infiintate. Culturile de toamna parcurg in lipsa de umiditate rapid fazele fenologice si raman cu o talie mica si implicit cu un randament mai scazut. Vara se caracterizeaza prin temperaturi ridicate, mai mari decat normala in toate cele trei luni. Precipitatiile depasesc normala numai in luna iunie fapt ce echilibreaza umiditatea in sol, mai ales in orizontul 0-20 cm. favorizand dezvoltarea culturilor. Fenomenul de seceta se manifesta intens in lunile iulie si august cand precipitatiile cazute au fost foarte putine. Aceste caracteristici climatice au favorizat dezvoltarea organismelor daunatoare din grupa insecta dar si cele din grupa fungilor si chiar a virusurilor. Datorita acestor fapte aratate mai sus, trebuie acordata in continuare o atentie deosebita urmaririi evolutiei acestor organisme daunatoare din culturile agricole.

Tabel nr. 1 Valorile precipitatiilor inregistrate

Nr.

LUNA

NORMAL

PRECIPITATII

Mm/mp

Diferenta fata de

Strat de zapada

2008-2009

normala

2007-2008

val.max

data

statia

1

Septembrie 2008

40,6

45,5

-4,9

-38,8

2

Octombrie 2008

35,5

50,1

+14,6

-64,1

3

Noiembrie 2008

30,0

14,7

-15,3

-28,5

2

22

PN/PT

4

Decembrie 2008

25,6

56,7

+31,1

-7,8

16

26

PN/PT

5

Ianuarie 2009

22,5

63,0

+40,5

+42,9

6

6

PN/PT

6

Februarie 2009

20,6

50,0

+29,4

+30,5

16

12

PN/PT

7

Martie 2009

26,5

40,4

+13,9

-13,8

8

19

PN/PT

8

Aprilie 2009

51,8

8,5

-43,3

-120,1

9

Mai 2009

83,1

66,7

-16,4

-24,7

10

Iunie 2009

95,2

136,1

+40,9

-8,9

11

Iulie 2009

90,6

58,3

-32,2

-109,4

12

August 2009

71,4

30,5

-40,9

-35,1

Tabel nr.2 Valorile precipitatiilor inregistrate pe decade

Nr.

LUNA

DECADA I

DECADA II

DECADA III

2008-2009

2008-2009

2008-2009

1

Septembrie 2008

2,5

38,7

4,4

2

Octombrie 2008

39,1

6,7

4,4

3

Noiembrie 2008

1,5

1,1

12,0

4

Decembrie 2008

15,3

12,5

28,9

5

Ianuarie 2009

7,8

4,9

50,3

6

Februarie 2009

8,3

41,1

0,0

7

Martie 2009

14,3

19,4

6,7

8

Aprilie 2009

2,1

0,9

5,3

9

Mai 2009

15,6

4,1

46,9

10

Iunie 2009

41,1

29,7

65,3

11

Iulie 2009

19,5

38,3

0,5

12

August 2009

13,8

14,0

2,7

 

Tabel nr.3 Temperaturi medii inregistrate pe cele 3 decade

Nr.

LUNA

DECADA

PIATRA NEAMT

ROMAN

TARGU NEAMT

1

Septembrie 2008

I

19,7

19,8

18,5

II

10,7

10,7

9,9

III

11,1

10,7

10,3

2

Octombrie 2008

I

11,9

11,4

11,3

II

11,8

10,3

10,6

III

8,1

8,5

7,5

3

Noiembrie 2008

I

8,7

8,9

8,0

II

3,5

1,7

2,3

III

1,6

1,7

0,8

4

Decembrie 2008

I

3,5

4,1

3,5

II

1,0

1,9

0,7

III

-3,0

-4,1

-3,8

5

Ianuarie 2009

I

-5,6

-8,4

-7,0

II

-1,9

-3,9

-2,6

III

1,8

2,8

1,6

6

Februarie 2009

I

2,8

3,2

2,0

II

-1,7

1,0

-1,9

III

-2,2

-3,2

-3,0

7

Martie 2009

I

2,1

1,8

1,9

II

2,4

2,9

2,2

III

5,1

5,5

5,1

8

Aprilie 2009

I

11,9

10,9

11,3

II

10,6

10,7

10,7

III

11,1

10,5

11,0

9

Mai 2009

I

12,9

12,3

12,9

II

17,0

16,6

16,4

III

16,5

16,3

16,5

10

Iunie 2009

I

18,5

18,4

18,2

II

18,4

18,0

17,3

III

19,6

19,3

18,5

11

Iulie 2009

I

21,2

21,0

20,6

II

21,1

20,8

19,6

III

22,2

21,5

19,4

12

August 2009

I

20,1

20,2

18,8

II

19,9

20,0

18,8

III

20,0

19,4

18,8

Cap. II  Importanta culturii la sfecla pentru zahar

2.1  Scurta istorie a culturii sfeclei pentru zahar in Romania

             Cultura sfeclei pentru zahar are o veche traditie in Romania, introducerea ei in cultura este mentionata de vechile tratate de agricultura inca din anul 1832 in Cluj si Brasov.

Cadrul legislativ publicat in 1873 a condus la dezvoltarea acestei culturi, (cultivandu-se pe cca 14.000 ha.) si la infiintarea primelor fabrici de zahar la Sascut si Chitila in anul 1876, urmate de alte doua fabrici in Transilvania: Bod in 1889, Targu Mures in 1895 si una la Marasesti in 1897.

In perioada de dupa primul razboi mondial suprafetele cultivate cu sfecla pentru zahar nu au crescut prea mult. In anul 1938 sfecla pentru zahar se cultiva pe cca 32.000 ha, de pe care se obtineau 330.000 tone sfecla, respectiv 10.300 kg/ha.

Progrese mari s-au obtinut numai dupa anul 1960, an in care productia de sfecla a fost de aproape 10 ori mai mare decat cea realizata in anul 1938, marcand o perioada de dezvoltare ascendenta a productiei de sfecla in tara noastra. Incepand cu anul 1960 suprafetele cultivate cu sfecla pentru zahar au crescut, astfel incat in perioada 1980-1990, sfecla pentru zahar se cultiva in Romania pe cca 250.000 ha, cu o productie medie cuprinsa intre 22-27 to/ha, o productie totala de sfecla pentru prelucrare cuprinsa intre 4500-5500 mii tone .

Sfecla pentru zahar se cultiva pentru radacini, din care prin prelucrare se obtine ca produs principal, zaharul, iar ca produse secundare, melasa si borhotul, folosite in furajarea animalelor si pentru obtinerea alcoolului etilic.

2.2  Importanta culturii de sfecla de zahar

Sfecla pentru zahar este planta care asigura in exclusivitate materia prima de buna calitate si mare randament pentru industria zaharului din tara noastra si din intreaga Europa.

Pentru agricultura sfecla pentru zahar, necesita lucrari speciale de pregatire a terenului, intretinerea culturilor si avand un aparat radicular profund, este necesara la intocmirea asolamentelor agricole .

                                                                                                    

Prin aratura adanca de toamna ce se face pentru cultura sfeclei pentru zahar, cat si prin radacinile adanci ale acesteia se mareste adancimea stratului arabil mobilizandu-se noi materii nutritive folositoare plantelor ce urmeaza dupa sfecla.

Efectul ingrasamintelor ce se folosesc regulat si in cantitati mari in cultura sfeclei, se resimte si in ani urmatori asupra culturilor din asolament .

Sfecla pentru zahar introdusa in asolament avand o perioada de vegetatie lunga, da posibilitatea gospodariilor agricole sa-si repartizeze mai bine si in mod economic fortele de munca cerute de planul de cultura.

De la cultura sfeclei de zahar ca si de la prelucrarea acesteia in fabrica, rezulta produsele secundare : frunzele, borhotul si melasa, nutreturi foarte pretioase pentru animale.

Sfecla pentru zahar se poate cultiva special si pentru animale, folosindu-se cu succes in hrana acestora .

De la prelucrarea sfeclei in fabrici se mai obtine ca produs secundar spuma de var, ce poate fi folosita ca amendament calcaros pentru terenurile grele argiloase, acide si chiar ca ingrasamant.

Industrie

Prin cultivarea sfeclei pentru zahar se asigura materia prima necesara industriei

zaharului.

Zaharul si melasa, ca materii prime se folosesc in diferite ramuri ale industriei

alimentare ca: patiserie si bauturi alcoolice.

Pentru hrana animalelor

Scopul principal pentru care se cultiva sfecla este acela al fabricarii zaharului.

Sfecla fiarta poate servi la fabricarea de siropuri si marmelade, iar prin uscare si

macinare se poate folosi la prepararea de prajituri sau turta dulce.

Dintre toate plantele de cultura sfecla pentru zahar da cel mai mare numar de calorii la

unitatea de suprafata.

Pentru economia tarii

Din cultura sfeclei pentru zahar se pot realiza importante venituri de catre stat prin

exportul de zahar, de borhot uscat si de melasa.

De asemenea industria zaharului ofera multe materii prime ce se folosesc in

prelucrarea sfeclei pentru zahar.

Dat fiind motivul ca sfecla lasa terenul curat de buruieni, este o buna planta premergatoare pentru toate plantele de cultura. Pezinta inconvenientul ca necesita forta de munca ,,iar in agricultura romaneasca nu se gaseste forta de munca sau este insuficienta”.

Asadar tehnologia de cultivare la sfecla pentru zahar trebuie cunoscuta de catre tinerii absolventi care vor lucra in agricultura romaneasca deoarece sfecla pentru zahar esaloneaza o anumita forta de munca sezoniera sau permanenta.

 Importanta culturii

Sfecla pentru zahar poate fi utilizata si in industria spirtului, unde din 100kg radacini cu 17% zahar se pot obtine 10-11 litri alcool absolut.

Frunzele si cotletele care reprezinta 40-45% din recolta totala a sfeclei pentru zahar, se utilizeaza ca furaj verde, murat sau uscat, in alimentatia taurinelor avand o valoare furajera apropiata de cea a porumbului pentru masa verde.

Importanta deosebita au si rezidurile industriale: melasa, taiteii si namolul de la filtrele presei care rezulta in urma extragerii zaharului din sfecla. Aceste reziduri sunt folosite cu succes in hrana animalelor puse la ingrasat.

Melasa ce rezulta sub forma unui lichid vascos de culoare brun, reprezentand 4-5% din greutatea radacinilor sfeclei prelucrate si avand un continut de 50% zahar, 20% substante organice nezaharate, 10% saruri minerale si 20% apa, are largi utilizari in primul rand pentru extragerea in continuare a zaharului, sau pentru fabricarea alcoolului etilic, a butanolului, a acetonei, a drojdiei alimentare, acidului citric sau in producerea industriala a furajelor concentrate.

Taiteii proaspeti, murati sau uscati, constituie un continut de 92,5% CO3Ca si 2,15% Mg (OH) din substanta uscata, este un valoros amendament pentru solurile acide folosit in agricultura.

Sfecla pentru zahar este o cultura ce contribuie la marirea gradului de intensivitate economica a unitatilor cultivatoare.

2.3 Cerinte fata de factorii ecologici

            Zone de favorabilitate

            Exista trei zone agroecologice cu pretabilitate pedologica asemanatoare pentru cultura sfeclei pentru zahar diferentiate climatologic care asigura constanta randamentelor anuale de zahar, indiferent de fluctuatia conditiilor meteorologice anuale. (Zona de centru, Campia de vest si sud si zona Moldovei).

            Sfecla pentru zahar necesita soluri profunde, fertile, bogate in humus, bine structurate, cu capacitate mare de retinere a apei. Cele mai indicate soluri sunt solurile aluvionare luto-nisipoase, cernoziomurile, brun-roscate de padure, cu panza freatica la adancimi de 2-4 m si pH=6,5-8,0. Aceste soluri sunt specifice zonelor mentionate mai sus. 

            Cultura de sfecla pentru zahar asigura conditii pentru practicarea asolamentelor, mentinerea apei in sol, imbunatatirea fertilitatii naturale a solului, are efecte de protejare a mediului inconjurator fixand CO2 si eliberand oxigenul in echivalenta unui ha de padure.

            Perioada de vegetatie si de campanie de prelucrare

Perioada de vegetatie 180 zile.

Epoca de semanat - imediat dupa desprimavarare, de indata ce temperatura in sol se realizeaza si se mentine la 4-5°C, la adancimea de semanat care pentru sfecla este de 2-4 cm.

Recoltatul sfeclei pentru zahar se face atunci cand a ajuns la maturitate, adica atunci cand are continutul cel mai ridicat de zahar, greutate maxima a radacinilor si insusiri tehnologice superioare. Acest lucru se realizeaza in perioada 15 septembrie - 15 octombrie functie de data semanatului.

 

Lucrarile solului

Sfecla pentru zahar, formand majoritatea, productiei principale in sol, pentru realizarea careia necesita mari cantitati de apa si hrana, are nevoie de un sol bine maruntit si nivelat la suprafata, afanat pe strat cat mai adanc, in scopul de a favoriza tuberizarea si cresterea normala a radacinii.

Pe solurile superficiale afanate cu textura mai argiloasa apare frecvent tendinta ramificarii radacinii sfeclei ceea ce are efect negativ atat asupra produtiei, cat si a valorii ei tehnologice .

In tara nostra utilitatea executarii araturii imediat dupa recoltarea culturii premergatoare la adancimea de 20-30cm, in functie de starea umiditatii solului.

Dupa premergatoarele tarzii (porumb, floarea soarelui) aratura va fi precedata de o discuire energica facuta perpendicular pe directia randurilor, pentru a marunti cat mai bine resturile culturii de baza. Aratura in acest caz va fi executata la adancimea de 25-30cm, in agregat cu grapa stelata. Executarea araturi de baza la peste 30cm adancime este cea mai buna metoda de arat. Araturile de baza efectuate la 25-30cm adancime vara sau toamna vor fi nivelate prin grapare. Lucrarile solului de primavara trebuie sa asigure maruntirea si afanarea cat mai uniforma a stratului germinativ de sol pe adancimea de 4-5 cm.

In functie de textura si tasarea solului pregatirea patului germinativ se executa astfel:

-Pe solurile aluviale si cernoziomuri se va folosi combinatorul format din grapa cu colti rigizi, grapa elicoidala si tavalugul inelar usor.

-Pe solurile mai argiloase si tasate, combinatorul va fi alcatuit din vibrocultor, grapa elicoidala si tavalug inelar. Prin folosirea acestor doua agregate se realizeaza o mobilizare uniforma a stratului germinativ si o maruntire foarte buna a solului (83-86% bulgari sub 2,5 cm). Aceasta permite o insamantare uniforma asigurand premisele rasariri mai timpurii si mai uniforme a sfeclei pentru zahar.

Lucrarea cu grapa cu discuri in agregat, cu grapa cu colti reglabili mobilizeaza solul la 11-12 cm adancime, fapt ce impiedica insamantarea sfeclei la o adancime uniforma, determinand prin aceasta o rasarire si o germinatie esalonata a plantelor.

Importanta lucrarilor solului asupra combaterii bolilor si daunatorilor

Mijloacele de combatere a bolilor si daunatorilor sfeclei pentru zahar le putem imparti in cinci categorii si anume:

Mijloace agrofitotehnice – din care fac parte:

Crearea de soiuri rezistente la atacul bolilor si al daunatorilor, folosindu-se practica de ameliorare.

Aplicare tuturor masurilor agrotehnice rationale concretizate in agrocomplexul Dakuceaev Kostacev-Wiliams. In primul rand, folosirea asolamentului cu ierburi perene si alternarea rationala a plantelor ne dau posibilitatea sa evitam inmultirea daunatorilor si agentilor patogeni din sol. Executarea la timp si in bune conditii a lucrarilor solului inlatura atacul daunatorilor si parazitilor si da plantelor posibilitatea sa creasca si sa se dezvolte repede.

Respectarea epocii optime de semanat, de asemenea, da posibilitatea semintelor sa incolteasca repede si la timp, plantele avand timp sa se dezvolte mai repede, sa se fortifice pana la momentul cand daunatorii si parazitii apar in numar mare.

Mijloace mecanice de combatere.

Prinderea si strangerea daunatorilor cu ajutorul capcanelor si santurilor, a curselor si

a diferitelor dispozitive.

Mijloace fizice – cuprind tratamentul termic al semintelor contra agentilor

patogeni care se transmit prin samanta.

Mijloace biologice de combatere – se bazeaza pe folosirea animalelor si microorganismelor care distrug daunatorii. Astfel graurii, pitigoii, codobaturile, ciorile etc. distrug un numar foarte mare de daunatori ai sfeclei.

Mijloacele chimice de combatere

Constau in folosirea diferitelor substante toxice pentru distrugerea daunatorilor si

parazitilor vegetali. Dupa efectul pe care il au asupra daunatorilor, insecticidele se impart in: insecticide de ingestie, de contact si de respiratie.

Preparatele folosite contra parazitilor vegetali poarta numele de fungicide. Acestea se prepara din substante minerale cat si organo-minerale sau organice. Atat insecticidele cat si fungicidele se folosesc sub forma de praf sau sub forma de solutii.

Fertilizarea

Sistemul radicular avand foliajul bogat si perioada de vegetatie lunga, asigura sfeclei pentru zahar realizarea unei cantitati foarte mari de substanta organica, fiind in acelasi timp o planta foarte mare consumatoare de elemente nutritive din sol, in functie de conditiile pedoclimatice.

La sfecla pentru zahar se disting trei perioade nutritive privind necesarul elementelor nutritive accesibile plantei:

o      La aparitia perechii a doua si a treia de frunze.

o      La inceputul ingrosarii radacinii (10-30 iulie).

o      In perioada tubelizarii si acumularii intense a zaharului (iulie-august).

Repartizand pe luni de vegetatie ale sfeclei, absortia cantitatilor de NPK se prezinta astfel:

-Azotul – are rol important mai ales in prima jumatate a perioadei de vegetatie a sfeclei contribuind la cresterea masei si suprafetei foliare.

-Fosforul – favorizeaza cresterea radacinilor, participa in procesele diviziunii celulare, la imbunatatirea calitatii tehnologice si a continutului de zahar, accelerand cresterea si maturizarea sfeclei. In anul al doilea, fosforul favorizeaza formarea si maturizarea mai uniforma a semintelor.

-Potasiul – favorizeaza sinteza, migrarea si acumularea hidratilor de carbon, intensitatea fotosintezei, absortia apei si a substantelor minerale din sol, neutralizarea acizilor organici, numarului ramificatiilor absorbante ale radacinilor laterale.

-Calciul – participa la formarea membranelor celulare si la neutralizarea unor acizi organici (de exemplu acidul oxalic).

- Borul este microelementul care in cazul sfeclei are un rol catalizator in migrarea si acumularea zaharului si in imprimarea rezistentei la unele boli.

Aplicarea ingrasamintelor

Experientele executate in tara noastra si in strainatate atesta posibilitatea sporirii insemnate a productiei de radacini si zahar a sfeclei pe toate tipurile de sol prin fertilizare.

Gunoiul de grajd – prin mineralizarea sa treptata contribuie atat la imbunatatirea insusirilor biofizice si chimice ale solului cat si la satisfacerea continua cu elemente nutritive a sfeclei, ceea ce asigura sporirea semnificativa a productiei de zahar la hectar.

Ingrasamintele chimice, asa cum demonstreaza rezultatele numeroaselor experiente executate in diferite localitati si conditii pedoclimatice din tara noastra pe o perioada lunga de ani, asigura la sfecla pentru zahar sporuri de productie cel putin egale cu cele obtinute prin fertilizarea cu gunoi de grajd.

Fertilizarea in conditii de irigare.

In conditii de irigare, sfecla pentru zahar valorifica mai mult decat eficient ingrasamintele administrate ceea ce se concretizeaza prin realizarea unor sporuri de productie superioare celor obtinute in conditiile culturii neirigate.

Fertilizarea integrala cu azot si bolile sfeclei de zahar

Pentru stabilirea dozelor optime de ingrasaminte azotate ce trebuie aplicate sfeclei la unitatea de suprafata, in conditii naturale, pentru a obtine productii cat mai mari si de buna calitate s-au facut numeroase experiente in camp. Pe baza rezultatelor obtinute se recomanda la sfecla pentru zahar dozele de 64-96 kg/ha azot, iar in cazul cand se administreaza si balegarul de grajd se recomanda 32-64 kg/ha azot.

Productia de sfecla sporeste abia la doza de 48 kg azot la hectar, iar procentul de zahar scade cu 0,2 si 0,6% la dozele de 32 si 48 kg azot la hectar, scazaminte in general mari comparativ cu sporul de productie. In ceea ce priveste efectul ingrasamintelor azotate asupra continutului de zahar, literatura de specialitate citeaza urmatoarele rezultate medii de la sapte campuri experimentale executate pe diferite tipuri de soluri:

Tabel nr. 4

Ingrasamant (azotat): kg/ha corespunde la kg/ha SO4(NH4)2

40

200

(%)

80

400

(%)

120

600

(%)

Zaharul scade cu …

0,03

0,20

0,44

Melasa sporeste cu…

0,13

0,22

0,42

Cantitatea de zahar ce se pierde

0,16

0,42

0,86

Procentul de zahar scade foarte putin la dozele de 40 si 80 kg de azot la hectar, cantitatea de melasa creste de la 0,13% la 0,42%, iar zaharul ce se pierde atinge 0,86%.

Privitor la efectul ingrasamintelor asupra calitatii tehnologice a sfeclei, intr-o experienta executata pe un sol lutos cu diferite doze de ingrasaminte azotate, s-au obtinut urmatoarele rezultate:

Tabel nr. 5

Insusiri studiate

Neingrasat

Dozele de ingrasamant azotat kg/ha

100

200

300

400

Zahar % …

19,20

19,35

19,45

19,35

19,30

Coeficient de puritate %

89,80

90,30

90,00

90,20

90,00

Azot total %

0,14

0,13

0,14

0,14

0,15

Datele ne arata ca la doze crescande de azot, procentul de zahar creste cu 0,25 la varianta cu 200 kg de azot la hectar, apoi scade, dar ramane superior variantei neingrasate. Coeficientul de puritate creste de asemenea si se mentine aproape acelasi la toate variantele ingrasate. Continutul de azot total practic este acelasi ca la varianta neingrasata.

Concluzii privitoare la folosirea si efectul ingrasamintelor azotate.

-Pentru tipurile de soluri din tara noastra se recomanda la sfecla pentru zahar 30-45 kg N la ha.

-Dintre ingrasamintele azotate, cele mai importante sunt: azotatul de sodiu cu 15,5-16% N; azotatul de calciu cu 14,5% N + 28% oxid de calciu; azotatul de amoniu cu 33-35% azot; nitrat de amoniu cu sulfat de amoniu – cu 27% N din care 2/3 azot amoniacal si 1/3 azot nitric; ureea cu 46% azot; cianamina de calciu cu 15-18-25% N + 55-60% oxid de calciu.

Folosirea acestor ingrasaminte se face dupa cum urmeaza:

*Azotatul de sodiu – fiind un ingrasamant solubil si azotatul pe care il contine fiind in forma asimilabila pentru planta, se foloseste jumatate cu una doua zile inainte de semanat si cealalta jumatate in doua sau trei reprize in timpul vegetatiei sau se foloseste in cantitate de 10 kg azot la semanat si restul in timpul vegetatiei. Deoarece sodiul din azotatul de sodiu are efect nefavorabil in special asupra solurilor grele, favorizand formarea scoartei, se recomanda sa se dea cel putin in doua reprize, mai ales ca sodiul influenteaza favorabil procesul de fotosinteza.

*Azotatul de calciu – se recomanda pe solurile grele, acide mai mult in timpul vegetatiei, in doua reprize. Pe solurile usoare unde exista pericolul de spalare se recomanda sa se dea in mai multe reprize.

*Ureea – este un ingrasamant foarte bun al sfeclei pentru zahar, fiind foarte bogat in azot,dar se foloseste rar, fiind prea scump. Se da inaintea semanatului sau in timpul vegetatiei.

*Cianamida de calciu – se poate incorpora in sol toamna fara nici un pericol de a se pierde azotul. Nu se va incorpora insa in acelasi timp cu balegarul caci au loc pierderi de azot.

Folosirea diferitelor tipuri de ingrasaminte azotate la sfecla pentru zahar trebuie sa se faca numai dupa ce s-a studiat reactia solului respectiv.

Rotatia si asolamentul

Sfecla pentru zahar trebuie sa urmeze dupa culturi care parasesc terenul devreme, astfel incat sa fie timp pentru efectuarea lucrarilor solului si a fertilizarii organo-minerale. In aceste conditii se asigura acumularea apei in sol. Cele mai bune premergatoare sunt cerealele paioase de toamna, in special graul de toamna, deoarece acesta, eliberand terenul devreme permite o buna pregatire a terenului in vara si in toamna. Cartoful si inul constituie de asemenea bune premergatoare in zonele mai umede si reci.

Cele mai bune premergatoare sunt cerealele de toamna, leguminoasele anuale si cartoful in zona favorabila acestuia.

Nu se recomanda cultivarea sfeclei pentru zahar dupa porumb, floarea soarelui, canepa, ovaz, plante din familia crucifere (rapita, mustar) si nici Chenopodiaceae deoarece exista pericolul raspandirii unor daunatori comuni.

Nu sunt recomandate ca premergatoare pentru sfecla nici sorgul, iarba de sudan si nici plantele erbicidate cu Triazin datorita epuizarii solului in apa, cat si suprafete ocupate cu culturi succesive, sfecla pentru zahar nu trebuie cultivata nici dupa ea insasi din cauza infestarii terenului cu diversi daunatori, printre care foarte periculosi sunt nematozii, gargarita sfeclei, ratisoara.

Sfecla poate reveni pe acelasi teren dupa patru ani, daca solul nu a fost infestat cu nematoizi, sau dupa sase ani dupa infestari puternice.

Asolamentele speciale folosite rotatiei de 4-5 ani sunt:

-pentru zona cerealiera din sudul tarii un asolament de 4 ani cu urmatoarele relatii:

Sfecla pentru zahar, porumb, leguminoase anuale, cereale de toamna sau:

Sfecla pentru zahar, porumb, floarea soarealui, cereale de toamna.

-pentru zona cu grad mai mare de umiditate un asolament de patru ani cu urmatoarele relatii:

Sfecla pentru zahar, orzoaica cu trifoi, cartofi ori un asolament de 5 ani cu urmatoarele relatii:

Sfecla pentru zahar, orzoaica cu trifoi in cultura ascunsa, trifoi, cartofi, grau de toamna.

TABELE CU ASOLAMENTE

Asolament pe 3 ani

Anul/sola

1

2

3

1

sfecla

in

porumb

2

in

porumb

Sfecla

3

porumb

sfecla

in

Asolament pe 4 ani

Anul/sola

1

2

3

4

1

sfecla

lucerna

fasole

porumb

2

fasole

lucerna

porumb

sfecla

3

porumb

lucerna

sfecla

fasole

4

sfecla

lucerna

fasole

porumb

Asolament pe 5 ani

Anul/sola

1

2

3

4

5

1

sfecla

mazare

in

fasole

porumb

2

mazare

In

fasole

porumb

sfecla

3

in

fasole

porumb

sfecla

mazare

4

fasole

porumb

sfecla

in

sfecla

Cap. III.

TEHNOLOGIA  DE  CULTIVARE  A  SFECLEI  DE ZAHAR

 

Recomandari pentru productie 2009

Figura nr.2

Elemente tehnologice de  cultivare a  sfeclei pentru zahar

3.1. Rotatia culturii

Figura nr.3

Planta pretentioasa la amplasarea culturii: necesita plante care elibereaza terenul devreme, care lasa terenul curat de buruieni, boli si daunatori comuni, iar resturile vegetale sa poata fi bine incorporate in sol;

•Asolament de 4-5 ani;

•Plante premergatoare bune: cereale paioase (exceptie ovaz), leguminoase anuale, cartof, borceag;

•Plante premergatoare contraindicate: sfecla, porumb, floarea soarelui, plante din fam. Cruciferae (rapita si mustar).

3.2. Fertilizarea

Figura nr.4

Sfecla pentru zahar este o mare consumatoare de ingrasaminte;

•Fertilizarea trebuie sa fie precedata de efectuarea analizei agrochimice a solului;

•Sfecla are un consum specific de elemente nutritive foarte ridicat: 4,25 kg azot, 1,50 kg fosfor si 6,25 kg potasiu (consum pentru o tona radacini si frunzele aferente);

•Pentru o productie de 40 tone/ha sfecla consumul este de: 170 kg azot, 60 kg fosfor si 250 kg potasiu;

•Fertilizarea cu gunoi de grajd fermentat este obligatorie la sfecla asigurand: elemente nutritive (o tona gunoi = 2,5 kg N, 1,5 P2O5 si 2,5 kg K2O) si activarea microflorei solului.

In cazul in care analizele de sol indica folosirea unor cantitati mari de ingrasaminte (pe un sol cu fertilitate slaba) recomandam o aplicare fractionala a ingrasamintelor. Aplicarea necesarului de azot sa aibe loc intotdeauna primavara. Calcularea necesarului de azot trebuie facuta cu atentie deosebita, deoarece la o aprovizionare slaba scade productia iar calitatea devine si ea mai fragila. Continutul in humus al solului nu este suficient pentru stabilirea dozelor de azot, trebuie cunoscuta si cantitatea de azot mineral din sol. Pe solurile cu continut sarac in calciu poate fi necesara aplicarea de amendamente calcaroase care contribuie mult la imbunatatirea continutului de zahar al sfeclei si are efecte pozitive la prelucrare.

Aplicarea ingrasamintelor de calitate  acopera o buna parte din necesarul de microelemente al sfeclei pentru zahar.

Diferenta necesarului de microelemente se va administra foliar.

Borul este un microelement caruia trebuie sa i se acorde o mare atentie pentru ca o carenta poate provoca si putrezirea uscata a inimii. Aceasta carenta poate fi recunoscuta prin impiedicarea cresterii radacinilor, ingrosarea petiolului frunzelor in mod vizibil. Frunzele tinere vor deveni cu un port erect, la inceput de un verde inchis, apoi verde albastrui, dupa care devin clorotice si mor. La o carenta moderata de bor radacina devine mai fragila si creste sensibilitatea fata de infectiile provocate de ciupercile parazite si bacterii. Pentru prevenirea carentei de bor si de alte microelemente se va interveni foliar.

            In functie de intensitatea procesului de cultivare si de nivelul de productie scontat, SC Agrana Romania SA  ofera urmatorul  nivel de tehnologie cultivatorilor de sfecla de zahar. Nivelul I de tehnologie asigura minimul de tehnologie cu care, cu o investitie mica, se poate obtine o recolta corespunzatoare. Nivelul II de tehnologie este ales de profesionisti, care realizeaza toate elementele tehnologiei la nivele ridicate si doresc ca tehnologia de aprovizionare cu elemente nutritive sa fie in concordanta cu aceste nivele ridicate ale tehnologiei de productie.                                                                                                                                                                                               

Figura nr. 5

Fenofazele de crestere a sfeclei de zahar ; modalitatile de aprovizionare recomandate


Pentru nivelele de aplicare a ingrasamintelor se recomanda urmatoarele elemente tehnologice:

Scopul: Asigurarea unei bune parti

din elemente nutritive pe parcursul

perioadei de vegetatie

Momentul: Toamna, Inaintea aratului

sau primavara la pregatirea patului

germinativ.

Scopul: Asigurarea necesarului de

fertilitate in primele faze de vegetatie.

Momentul: Odata cu semanatul.

Scopul: Prevenirea aparitiei carentelor,

cresterea cantitatii de zahar, a calitatii

si a rezistentei plantelor la boli.

Momentul: In stadiul de 4-6 frunze si

Tractor care administreaza ingrasamint

Figura nr. 6


inaintea inchiderii randurilor.

            Recomandarile tehnologice sunt orientative, doza optima de ingrasaminte si tehnologia aplicata nu se pot determina fara cunoasterea rezultatelor agrochimice de laborator. La utilizarea ingrasamintelor foliare FOLICARE, in prealabil sa se efectueze proba de amestec pentru a evita formarea precipitatului. Compozitia ingrasamintelor poate suferi modificari, dar ingrasamintele cu caracteristici asemanatoare pot fi inlocuite unele cu altele.

Consumul de elemente nutritive

•Consumul de elemente nutritive incepe la rasarire si creste pe masura formarii sistemului radicular si foliar;

•Se disting 3 perioade critice ale consumului:

–formarea perechii a doua si a treia de frunze;

–inceputul tuberizarii radacinii (mijlocul lunii iunie);

–tuberizarea intensa a radacinii si acumularea zaharului (20.07-10.08);

•Consumul cel mai mare de elemente nutritive are loc in iunie, iulie si august (azot in mai-iulie, fosforul si potasiul in iulie-august).

            Industria alimentara si cea de prelucrare a produselor agricole pun un accent deosebit asupra calitatii materiilor de baza prelucrate. Pe baza experientei multianuale si a rezultatelor de laborator putem spune ca  cu respectarea tehnologiei  oferite  de SC Agrana Romania SA puteti obtine o productie de sfecla ce corespunde  calitativ si cantitativ  unor standarde foarte ridicate.

3.3. Lucrarile solului

•1. Dezmiristit: grapa cu discuri, dezmiristitorul sau combinatorul la 10-12 cm adancime, dupa recoltarea plantei premergatoare;

•2. Aratura de baza: plug cu scormonitor si grapa stelata la 30-32 cm adancime, toamna cat mai timpuriu si la umiditatea optima pentru arat;

•3. Nivelarea araturii: grapa cu discuri echipata cu lama nivelatoare, nivelatorul sau combinatorul in toamna;

•4. Pregatirea patului germinativ: combinatorul, freza, vibrocultorul sau grape elicoidale la 3-5 cm adancime, inainte de semanat.

Importanta lucrarilor solului

*

Figura nr. 6

Dezmiristit:

–maruntirea resturilor vegetale;

–pastrarea apei in sol;

–germinarea semintelor de buruieni;

Figura nr.7

Aratura de baza:

–incorporarea resturilor vegetale, ingrasamintelor organice, chimice si amendamentelor;

–favorizeaza acumularea si pastrarea apei in sol;

Figura nr.8

Nivelarea:

–uniformizarea umiditatii si aerarii solului;

–asigurarea conditiilor optime pentru pregatirea patului germinativ;

Figura nr.9

Pregatirea patului germinativ:

–pregatirea uniforma a terenului la adancimea de semanat;

–asigurarea conditiilor optime pentru germinarea semintei si rasarirea plantulelor.

3.4. Samanta si semanatul

Samanta folosita trebuie sa fie genetic monogerma, insotita de certificat de calitate si sa aiba urmatorii indicatori minimali:

·       puritate – 99,9 %;

·       germinatie – 85 %;

·       toleranta la rizomanie/cercosporioza/ rizoctonioza.

Cei mai importanti furnizori de seminte de sfecla pentru zahar sunt Syngenta Agro Bucuresti, Danisco Seed Bucuresti, KWS Romania Bucuresti si Romsiz Ghimbav Brasov (tab.3)

 Tabel nr. 6                                                                                                               

Furnizori de samanta de sfecla pentru zahar in Romania

Nr.

Furnizori

Oferta de hibrizi

1

Syngenta Agro

Cronos, Dorotea, Rosita, Picasso, Heracles, Inga, Bogdana 

2

Danisco Seed

Turbo, Puma, Canaria, Corsica, Diamant, Marathon

3

KWS

Lena, Ramona, Gina, Leila, Bianca, Evelina, Chiara, Laetitia

4

Strube Dieckmann

Libero, Remos

5

Romsiz

Manuela, Turbo, Barsa, Polirom, Brasov

Samanta de sfecla drajata este tratata standard cu insecto-fungicide pentru a preveni atacul patogenilor si daunatorilor din sol: Carbofuran-30 gr. subst. activa/unit., Tachigaren-14 gr.sa/unit. si TMTD-10 gr. sa/unit. 

Figura nr. 9

Epoca de semanat

            Sfecla se seamana primavara timpuriu, cand in sol la adancimea de 4-5 cm se realizeaza temperatura de 4-5 oC care se mentine constanta sau are tendinta de crestere.

            Calendaristic aceste conditii se intrunesc in zona din nord-estul Romaniei intre 20 martie si 5 aprilie.

            Intarzierea semanatului determina scaderi importante de productie si calitate deoarece plantele nu pot folosi rezerva de apa acumulata in timpul iernii.

Figura nr. 10

Desimea

            Se recomanda folosirea la semanat a 1,3 - 1,5 unitati germinative/ha (echivalent a 130.000-150.000 seminte/ha), care sa asigure o desime optima la recoltare de circa 80.000-90.000 plante/ha. La aceasta desime la recoltare, productia de sfecla se situeaza intre 40-60 to/ha, iar calitatea productiei va fi foarte buna (15-17 % zahar).

            Densimea plantelor este factorul determinant al productiei de sfecla.

Figura nr.11

Semanatul

Sfecla pentru zahar se seamana cu semanatori de precizie, mecanice sau pneumatice (MONOSEM, KLEINE etc).

            Cerintele care trebuie indeplinte pentru semanatul de calitate:

- teren arat si nivelat in toamna;

- pregatirea patului germinativ cu combinatorul la 3-4 cm, primavara devreme;

-  semanatul in aceeasi zi cu pregatirea terenului sau in ziua urmatoare.

Distanta intre randuri este de 45 cm, iar distanta intre plante pe rand este de 16-18 cm. Distanta de 45 cm intre randuri este obligatorie pentru culturile care vor fi recoltate mecanizat.

Adancimea de semanat este de 2-3 cm si se realizeaza prin reglarea corecta a semanatorii si prin respectarea vitezei de deplasare de 3,5-4,0 km/ora.

3.5. Lucrari de ingrijire

Combaterea buruienilor

Sfecla pentru zahar este deosebit de sensibila la imburuienare mai ales in primele 5-8 saptamani de la rasarire, perioada in care buruienile pot determina calamitarea culturii de sfecla.

Combaterea chimica a buruienilor

Combaterea chimica se realizeaza cu erbicide aplicate la pregatirea patului germinativ, inainte si dupa semanat (tab.2).

Folosirea erbicidelor este recomandata mai ales in primele faze de vegetatie ale sfeclei cand trebuie sa fie evitate prasilele mecanice sau manuale.

Buruienile cele mai frecvente in cultura sfeclei  de zahar

Figura nr. 12

Amaranthus retroflexus

 

Chenopodium album

 


Atriplex  sp.

 

Sinapis arvensis

 


Cirsium arvense

 

Sonchus arvensis

 


Agropyron repens

Sorghum halepense

 


Tabelul nr. 7

Erbicide recomandate in cultura de sfecla pentru zahar

ERBICIDE

SUBSTANTA ACTIVA

DOZA, kg,l/ha

MOMENTUL APLICARII

SPECTRU DE ACTIUNE

DUAL GOLD EC

S METOLACLOR

1-1,5 L/HA

PREEMERGENT

GRAMINEE ANUALE SI DICOTILE

FRONTIER EC

DIMETANAMID

1-1,2 L/HA

PREEMERGENT

GRAMINEE ANUALE SI DICOTILE

VENZAR WP

LENACIL

0,8-1,5 KG/HA

PREEMERGENT

DICOTILE ANUALE

PYRAMIN WP

CLORIDAZON

4-6 L/HA

PRE- SI POSTEMERGENT

DICOTILE ANUALE

ROUNDUP EC

GLIFOSAT

3-4 L/HA

PREEMERGENT

MONO- SI DICOTILE (TOTAL)

BETANAL EXPERT EC

PHEN-DESMEDIPHAM, ETOFUMESAT

3,6 L/HA

POSTEMERGENT

DICOTILE SI UNELE GRAMINEE

GOLTIX WP

METAMITRON

4,5 KG/HA

POSTEMERGENT

DICOTILE SI UNELE GRAMINEE

SAFARI WP

TRISULFURON

30 GR./HA

POSTEMERGENT

DICOTILE ANUALE

FUSILADE FORTE EC

FLUAZIFOP

0,8-1,3 L/HA

POSTEMERGENT

GRAMINEE ANUALE SI PERENE

FURORE SUPER EW

FENOXAPROP

1-3 L/HA

POSTEMERGENT

GRAMINEE ANUALE SI PERENE

PANTERA EC

QUIZALOFOP

1-1,5 L/HA

POSTEMERGENT

GRAMINEE ANUALE SI PERENE

GALLANT SUPER EC

HALOXIFOP

1-1,5 L/HA

POSTEMERGENT

GRAMINEE ANUALE SI PERENE

TARGA SUPER EC

QUIZALOFOP

1-2 L/HA

POSTEMERGENT

GRAMINEE ANUALE SI PERENE

LONTREL

CLOPIRALID

0,3-0,5 L/HA

POSTEMERGENT

CIRSIUM SI SONCHUS

Scheme de tratamente:

1.         a. preemergent (prin incorporare): Dual (1,5 l/ha) + Venzar (1-1,2 l/ha);

            b. postemergent: Betanal Expert (3 tratam. x 1,2 l/ha);

c. postemergent: graminicid (Fusilade, Furore, Pantera, Gallant, Targa) ;

2.         a. preemergent (prin incorporare): Frontier (1,2 l/ha) + Pyramin (3 l/ha);

b. postemergent: Betanal Expert (1,5 l/ha) + + Lontrel (0,5 l/ha);

c. postemergent: Goltix (2,5 kg/ha) + graminicid;

3.         a. preemergent (la 5 zile dupa semanat): Roundup (3-4 l/ha);

            b. postemergent: Betanal Expert (1,2 l/ha);

c. postemergent: Safari (30 gr./ha);

d. postemergent: graminicid.

            Combaterea mecanica si manuala a buruienilor

            In perioada de vegetatie se aplica 2-3 prasile mecanice cu cultivatorul si o prasila manuala de corectie, atunci cand situatia din teren impune aceasta lucrare. In cazul in care nu

s-au folosit erbicide, numarul de prasile va fi de 3-4 mecanice si 1-2 manuale.

            Prima prasila mecanica se face la adancimea de 5-6 cm cu cultivatorul echipat cu discuri de protectie a randurilor de sfecla, iar ultima la 10-20 cm.

            Viteza de deplasare a tractorului va fi de 3-4 km/ora la prima prasila si poate sa creasca la urmatoarele pana la 7-8 km/ora.

CAP. IV COMBATEREA BOLI SI DAUNATORILOR LA SFECLA PENTRU ZAHAR

 

4.1. Bolile sfeclei pentru zahar

            Sfecla pentru zahar poate fi infectata de virusuri, bacterii si ciuperci fitopatogene.

4.1.1       Viroze

Tabel nr.8

Nr.

Boala

Agentul patogen

1

Incretirea sfeclei

Rübenkreusel virus

2

Ingalbenirea necrotica a nervurilor sfeclei (rizomania)

Beet necrotic yellow  vein virus

3

Mozaicul sfeclei

Beet mosaic virus

4

Ingalbenirea sfeclei

Beet yellows virus

5

Ingalbenirea reticulara a sfeclei

Beet yellow net virus

6

Virusul 'criptic' al sfeclei

Beet cryptic virus

7

Patarea frunzelor de sfecla

Beet virus spot virus

8

Pseudoingalbenirea sfeclei

Beet pseudo-yellows virus

9

Patarea galbena a sfeclei (virusul rattle al tutunului) 

Tobacco rattle virus

rhizo2

 Ingalbenirea necrotica a nervurilor sfeclei pentru zahar (Rizomania)- Beet necrotic yellow vein virus.

Istoric si raspandire.

Acest virus este transmis in natura prin ciuperca de sol Polymyxa betae Keskin, izolata pentru prima data in 1961, in Germania, pe radacinile sfeclelor bolnave. Izolarea virusului s-a studiat in Japonia (1968) aducandu-se o contributie importanta asupra stabilirii etiologiei rizomaniei, apoi a fost gasit si in Italia, Franta, Germania, Iugoslavia, Bulgaria si Romania.

In anul 1975, plecand de la observatia ca in zoosporii ciupercii Polymyxa betae Keskin se gasesc permanent  si  particule virale, se emite ipoteza conform careia ciuperca are numai rolul de vector al virusului ( A. Puscasu, A. Macovei, 1988 ).

In Romania plante cu simptome asemanatoare rizomaniei  au fost semnalate pentru prima data in 1981 de catre A. Codrescu si colaboratorii, urmat de A. Puscasu (1985). Boala este extrem de pagubitoare in marile zone de cultura a sfeclei pentru zahar.

Simptome

Virusul ataca planta in toate fazele de dezvoltare. Simptomele tipice ale bolii sunt date de foliaj pe care apare clorozarea, ingalbenirea si apoi necrozarea nervurilor sau vestejirea frunzelor si proliferarea puternica a radicelelor laterale ale radacinii (fig. 5). Dezvoltarea exagerata a radicelelor confera radacinii un aspect stufos, cu forma de ”barba”. Radacinile sfeclei raman mici, se bifurca sau au varful foarte subtiat, flasc care poate putrezi uneori, devenind globuloase.

Atacul are loc in vetre, recunoscandu-se usor datorita clorozarii si ofilirii plantelor in cursul zilei si revenirii turgescentei noaptea (Gh. Popescu, 1993).

Agentul patogen

Beet necrotic yellow vein virus. Virusul are aspect de bastonas 63-390 nm lungime iar diametrul 18 pana la 24 nm Particulele virale pot fi inactivate termic la 65-70˚C si sunt prezente in citoplasma celulelor radacinilor, sunt drepte, cu o singura catena de ARN. Virusul isi pastreaza infectiozitatea in dilutie de 10-4, iar in ”vitro” rezista pana la 5 zile, la 20˚C (George N. Agrios, 1997).

Ciuperca Polymyxa betae Keskin, reprezinta agentul vector al acestei boli. Este o ciuperca de sol, radicicola, biotrof obligata, foarte legata de apa din sol, iar ca aparat vegetativ are un plasmodiu multinuclear ce se dezvolta in celulele radacinilor. Ca organe de inmultire asexuata si sexuata prezinta zoospori piriformi, biflagelati, care se formeaza in zoosporangi cu membrana hialina, diferiti ca forma si prevazuti cu papile pe unde se elibereaza zoosporii. Ca organe de rezistenta prezinta citospori, sferici sau poliedrici (A. Puscasu, A. Macovei, 1988).

Epidemiologie.

Virusul este transmis in natura cu ajutorul ciupercii Polymixa betae Keskin, care acumuleaza virusul in timpul parazitarii. Sporii de rezistenta ai ciupercii (citosporii), si zoosporii contin virusul pe care il vehiculeaza. Particulele de sol infestate cu spori pot fi purtate la distante mari de vant, crescand astfel aria de raspandire  a agentului, iar in cazul rotatiilor scurte  sau asolamentelor incorecte pagubele pot fi mari. Ciuperca produce o incetinire a cresterii plantelor de sfecla si devine patogena numai dupa achizitionare virusului rizomaniei. Pe langa sfecla virusul infecteaza si specii  de Chenopodium, Spinacia, Tetragonia, Atriplex, Amaranthus etc., care sunt si plante gazde pentru ciuperca (A. Puscasu, A. Macovei, 1988).

Prevenire si combatere.

In vederea eliminarii vectorului din sol se i-au urmatoarele masuri: cultivarea pe terenurile contaminate de plante prasitoare timp indelungat, drenarea si nivelarea terenurilor ce  mentin apa, fertilizarea cu ingrasaminte acide pentru a micsora pH-ul alcalin al solului, sfeclele bolnave nu se vor folosi in hrana animalelor si nici nu vor intra in compozitia gunoiului de grajd.

Plantele bolnave vor fi arse, atelajele vor fi dezinfectate cu bromura de metil, prin fumigatie 30-40 g/m3, iar terenul se va dezinfecta chimic. Ca masura principala de prevenire se recomanda folosirea unor soiuri si hibrizi rezistenti la ambii agenti patogeni (T. Baciu, A. Savescu, 1978).

Mozaicul sfeclei - Beet mosaic virus  

Istoric si raspandire

Beet mosaic virus este raspandit in  intreaga lume si este unul dintre virusurile ce se gaseste pe plantele din fam.Chenopodiaceae (Kokie S.T., Gladders P., Paulus A. O., 2007). Asadar boala este raspandita in toate zonele de cultura a sfeclei pentru zahar si a fost descrisa pentru prima data in 1915. Pagubele produse de aceasta viroza scad productia de radacini cu cca. 10%, iar cea de samanta cu 47 % (Popescu G., 1993).

Simptome                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           Frunzele tinere din centrul rozetei prezinta pete mici de decolorare, verzi deschis sau alburii, diferite ca forma, spre sfarsitul perioadei de vegetatie  sub forma necrotica, puncte, inele, pete neregulate, linii sau retele de linii (fig. 6).

Simptomul tipic este asociat cu o incretire sau o gofrare la sfecla cultivata pentru radacini iar la plantele semincere, frunzele sunt mult mai mici si mai mult sau mai putin incretite (Popescu G., 1993).

Agentul patogen

Beet yelow virusVirusul se prezinta  sub forma de particule filamentoase, flexuoase cu dimensiuni cuprinse intre 690-770 x 13 nm. Poate fi inactivat termic la 55-60˚ C. Este activ in sucul extras numai 24-48 ore, iar ca antigen este moderat  (Smith K.M., 1972).

Epidemiologie

Virusul formeaza incluziunii sub forma de turbina sau satelit in celulele sfeclei. Ierneaza in butasii de sfecla si alte plante anuale de toamna sau multianuale. In natura virusul se transmite cu ajutorul a peste 28 specii de afide, cele mai intalnite fiind Myzus persicae Sluz.  si Aphis fabae Scop. (Popescu G., 1993). Odata ce se hranesc timp de 6-10 secunde, acestea achizitioneaza virusul din celula virotica si apoi timp de 1 - 4 ore pot transmite agentul patogen care este de tip nepersistent. Iernand  in butasii de sfecla, prezenta bolii se asigura in culturile semincere si de la acestea virusul poate trece si la culturile de sfecla pentru industrializare, sau  la spanacul de toamna, mac, trifoi, sulfina sau  la plante din genul Amaranthus, Campanula, Chenopodium, Delphinium si Stellaria. In perioadele secetoase ale anului, datorita zborului ridicat al insectelor vector, creste numarul plantelor infectate (Smith K.M., 1972).

Prevenire si combatere

 Se recomanda amplasarea culturilor semincere la o distanta de cel putin 500 m fata de cultura pentru radacini, de cultura de spanac. Deoarece in primavara virusul este transmis de afide de la plantele insilozate, este indicata desfacerea silozurilor cat mai timpuriu, folosirea materialului semincer si arderea resturilor inainte ca vectorii sa-si inceapa activitatea. Foarte importante sunt stropirile cu insecticide in deosebi in cultura pentru butasi si cea semincera (Baciu T., Savesu A., 1986).

Ingalbenirea sfeclei - Beet yellows virus

Istoric si raspandire

 Ingalbenirea sfeclei este una dintre cele mai pagubitoare boli ale sfeclei pentru zahar. Boala, descrisa in Olanda (1934), Anglia (1935) si in S.U.A (1951) a fost identificata ulterior si in toate tarile din vestul Europei. In Romania a fost enuntata de Alice Savulescu si colaboratorii, in 1964, insa simptomele bolii au fost observate de Tr. Savulescu cu multi ani in urma. Viroza poate  provoca pagube de 29-38,5 % la productia de radacini, 42% la productia de zahar si 18-70 % la cea semincer (E. Radulescu, C. Rafaila, 1969) .

Simptome

Primele simptome prezinta la plantele tinere infectate, frunze cu nervuri transparente, apoi apar zone clorotice intre nervuri. Pe frunzele mijlocii, la varful sau la marginea acestora se observa mai multe pete difuze, la inceput de culoare verde-maslinie, apoi galbena. Acestea se maresc, cuprinzand treptat toata suprafata limbului (fig.4.3). Pe frunzele ingalbenite apar uneori pete necrotice, brune sau rosiatice.

Initial simptomele sunt limitate la cateva frunze apoi are loc ingalbenirea intregii plante, cu exceptia frunzelor foarte tinere. La semincerii infectati se observa frunze mici, ingalbenite ingrosate si casante (George N. Agrios, 1997).

Agentul patogen

 Virusul  Beet yellows virus are forma de bastonase flexuoase, de 1250 x 12 nm, contin o molecula de ARN si o singura proteina structurala. Temperatura de inactivare a virusului este de 50-55˚C, cu o longevitate ”in vitro” de 12 ore. In floem, virusul formeaza incluziuni ovale, fusiforme sau fibroase.

Plantele gazda ale virusului sunt reprezentate de specii din genurile : Amaranthus, Atriplex,  Capsella, Papaver, Platago, Chenopodium, Polygonum, Senecio, Stellaria, Tetragenia si Thlaspi iar in natura este transmis de peste 20 de specii de afide (Aphis) (E. Radulescu, C. Rafaila, 1969).

Epidemiologie

In primavara, sursele de infectie sunt reprezentate de  semincerii infectati in anul anterior, in stadiul de butasi, sfeclele infectate care au rezistat in camp peste iarna, spanacul de toamna precum si buruienile anuale de toamna sau multianuale. Transmiterea virusului este asigurata de Cuscuta Godronii Des Moul. si de mai multe specii de afide din genurile Myzus si Aphis (E. Radulescu, C. Rafaila, 1969).

Prevenire si combatere

Se recomanda asigurarea unui spatiu de izolare a culturilor semincere fata de cultura de spanac precum si  intretinerea culturilor de sfecla semincera, sau pentru zahar.

Sunt indicate in vederea limitarii raspandirii virusului, tratamentele cu insecticide organofosforice  pentru combaterea vectorilor (T. Baciu, A. Savescu, 1978).

Alte viroze ale sfeclei pentru zahar  semnalate in tarile mari cultivatoare din vestul Europei:

- Incretirea sfeclei - Rübenkreusel virus;

- Ingalbenirea reticulara a sfeclei – Beet yellow net virus;

- Virusul ”criptic” al sfeclei – Beet virus spot virus;

- Patarea frunzelor de sfecla – Beet pseudo-yellows virus;

- Pseudoingalbenirea sfeclei – Beet pseudo-yellows virus;

- Virusul rattle al tutunului (Patarea galbena a sfeclei) – Tabacco rattle virus

4.1.2. Bacterioze

Tabel nr.9

Nr.

Boala

Agentul patogen

1

Arsura bacteriana a sfeclei de zahar

Pseudomonas syringae pv. Aptata

2

Raia radacinilor

Streptomyces sp.

3

Cancerul sfeclei

Agrobacterium radiobacter pv. Tumefaciens

4

Vestejirea bacteriana

Clavibacter michiganensis subsp. Sepedonicus

5

Putregaiul umed

Erwinia carotovora

Cancerul sfeclei - Agrobacterium radiobacter  pv. tumefaciens

Istoric si raspandire

Agrobacterium radiobacter  pv. tumefaciens produce cancerul radacinii sau coletului si este o boala raspandita in toate tarile cultivatoare de sfecla la noi desi este destul de raspandita, frecventa plantelor bolnave este  foarte redusa. In Romania a fost semnalata in ani diferiti (1951, 1953, 1954) de catre Tr. Savulescu si colaboratorii (E. Radulescu, V. Bulinaru, 1957).

Simptome

Boala se observa in partea superioara a radacinii, frecvent la colet sau uneori pe petiolul frunzelor unde apar tumori carnoase, de diferite forme si marimi. Initial tumorile carnoase sunt deschise la culoare, galbene, netede apoi se intaresc, capata o culoare bruna-neagra si devin rugoase la suprafata (fig.4.4) . In interiorul tumorilor se gasesc un numar mare de bacterii, iar intr-un stadiu avansat tumorile devin sfaramicioase iar datorita agentilor patogeni ce  se instaleaza ulterior, putrezesc. Radacinile astfel atacate raman mici iar continutul de zahar scade  (Bobes I, 1983).

  

Agentul patogen

Bacteria sub forma de bastonas este mobila, asporogena, are un flagel polar, formeaza lanturi si capsule, este Gram-negativa si aeroba. Temperatura optima de dezvoltare a bacteriei este de 25-30˚C, putand fi distrusa la 51˚C, nu rezista la uscaciune dar suporta temperaturi scazute de pana la -32˚C. Tumorile se formeaza in urma actiunii excitante a  unei substante de tipul auxinelor, secretata de bacterie, astfel se provoaca o hipertrofiere si o diviziune activa a celulelor ( Tr. Savulescu , Olga Savulescu, 1959).

Epidemiologie

Deoarece se gaseste in sol, unde poate trai 1 - 4 ani, bacteria infecteaza plantele prin ranile produse de insecte sau alte cauze. Bacteria Agrobacterium tumefaciens ataca numeroase plante din diferite familii, intalnindu-se la: cartof, tomate, tutun, rapita, floarea                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           soarelui, hamei, morcov, ricin, salvia, marul, prunul, piersicul, salcia, plopul, nucul, vita de vie etc. (E. Radulescu, V. Bulinaru, 1957).

Prevenire si combatere

 Sfecla se recomanda a fi cultivata intr-un asolament de cel putin 3-4 ani prin evitarea terenurilor reci, grele si umede, care favorizeaza dezvoltarea patogenului. Foarte importante sunt masurile de igiena culturala. Plantele bolnave se vor smulge si ingropa adanc inainte ca tumorile sa putrezeasca. Se impune evitarea producerii de rani in timpul prasitului iar sfecla semincera nu  se va cultiva langa cea pentru radacini (Ciochia V., Ana Codrescu, Rizescu G., 1984).

 Gomoza bacilara – Bacillus Betae – Bussei  Migula

Istoric si raspandire

Aceasta boala, denumita si putregaiul uscat al radacinilor este raspandita in toata Europa si in America de Nord. Boala a fost descoperita in anul 1891 de catre doi invatati germani – Sorauer si Kramer-in culturile de sfecla din Slavonia. La noi in tara a fost semnalata pentru prima data de catre Stift in anul 1909, in Bucovina. In anii 1922, 1923 si 1924 gomoza bacilara a luat o extindere mai mare in Campia Dunarii cu pagube ce au atins valori de 70-80% ( Tr. Savulescu , Olga Savulescu, 1959).

Simptome

Boala apare in lunile iunie-iulie si august, dupa o perioada mai lunga de seceta. Plantele bolnave isi pierd turgescenta in varful radacinii care devine moale, flexibil, subtiat, zbarcit, brunificat sau innegrit. In sectiune transversala prin radacina atacata incipient si tinuta la aer se observa o innegrire in dreptul fasciculelor de vase. Intr-un stadiu mai avansat al bolii in sectiune, pulpa radacinii prezinta caverne de forma neregulata, pline cu lichid albicios, cleios si cu miros de acid acetic. Spre final, cand procesul de putrefactie este avansat o mare parte din pulpa este  descompusa si raman in interiorul radacinii doar elemente lignificate, ca niste fibre (fig.4.5) . La sfarsitul procesului de evolutie a patogenului, radacinile atacate putrezesc (St. Fosteris, Vera Bontea si D. Becerescu, 1952).

Agentul patogen

Bacteria are forma de bastonase scurte, cu dimensiuni de 1,5-1,75x0,7-0,8 μm, solitare, perechi sau in lant, mobile (cu flageli peritrichi), asporogena, care pe agar formeaza colonii albicioase, mucilaginoase. Bacteria nu lichefiaza gelatina, formeaza acizi si gaze pe dextroza si zaharoza. Optimul temperaturii de dezvoltare este de 12-14˚C (E. Radulescu, V. Bulinaru, 1957).

Epidemiologie

Bacteria se transmite de la un an la altul, prin resturile de plante ramase pe cimp si prin samanta. Boala este mai frecventa si produce pagube mai mari in terenurile joase, umede si reci si in culturile irigate (St. Fosteris, Vera Bontea si D. Becerescu, 1952).

Prevenire si combatere

Se impun urmatoarele masuri: acolo unde a fost semnalata boala nu se va mai cultiva sfecla pentru zahar timp de 3 ani; evitarea cultivarii de sfecla pe solurile cu peste 3% continut de  carbonat de calciu si pe cele prea usoare; administrarea, dupa insamantare de ingrasaminte cu borax; dezinfectarea semintei cu o solutie de formalina, prin imersiune; smulgerea si arderea plantelor bolnave ( Tr. Savulescu , Olga Savulescu, 1959).

Alte bacterii  semnalate care produc boli la sfecla pentru zahar (Iacob Viorica, Ulea E., Puiu I., 1998):

Ø               Clavibacter miciganensis ssp. sepedonicus, - Vestejirea bacteriana;

Ø               Pseudomonas syringae pv.aptata - Arsura bacteriana a sfeclei de zahar;

Ø               Streptomyces sp. – Raia radacinilor;

Ø               Erwinia carotovora – Putregaiul umed.

4.1.3. Micoze

Tabel nr. 10

Boala

Agentul patogen

Familia

Ordinul

Clasa

Subincrengatura

Putregaiul plantulelor

Pythium sp.

Pythiaceae

Peronospo-rales

Oomycetes

Mastigomy-cotina

Mana

Peronospora farinosa f. sp. betae

Peronospora-ceae

Peronospo-rales

Oomycetes

Mastigomy-cotina

Fainarea

Erysiphe betae, f.c. Oidium

Erysiphaceae

Erysiphales

Pyrenomy-cetes

Ascomyco-tina

Putregaiul inimii

Pleospora bjoerlingii, f.c. Phoma betae

Pleospora-ceae

Pleosporales

Loculoasco-mycetes

Ascomyco-tina

Cercospori-oza

Cercospora beticola

Dematiaceae

Moniliales

Hyphomycetes

Deuteromy-cotina

Rugina

Uromyces betae

Pucciniaceae

Uredinales

Teliomycees

Basidiomy-cotina

 Putrezirea germenilor si tinerelor plantule - Pythium sp., Phoma betae, Aphanomyces sp., Fusarium sp., Rhizoctonia solani

In anii cu primaveri umede, la sfecla semanata in soluri mai grele si cu deficit in fosfor, este frecvent intalnita aceasta boala. Conditiile deosebite din aceste soluri sunt favorabile inmultirii nematozilor care vor crea mici leziuni, prin care una sau mai multe ciuperci din sol vor intra si vor produce putrezirea germenilor sau a tinerei plantule. Atacul poate fi cu greu observat, constatand doar golurile din culturi cu pagube de pana la 20% (E. Radulescu si V. Bulinaru, 1957).                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           Simptome.

Boala se manifesta de la germinarea semintelor si pana la aparitia primei perechi de frunze adevarate. Pe germeni, radacini sau tanara planta se observa zone brunificate(Fig.4.6). Pe tesuturile afectate pot aparea fructificatiile agentilor sau se pot instala microorganisme saprofite de sol care vor continua distrugerea zonelor brunificate.

In cazul zonelor putrezite umed, se pot constata in analizele microscopice, oospori de la Pythium sp. iar daca tesuturile brunificate putrezesc uscat, se vor observa picnidiile de tip Phoma.

 Uneori intregul hipocotil se innegreste, se subtiaza si chiar cotiledoanele sunt negre, acest simptom fiind caracteristic atacului de Aphanomyces sp. (E. Radulescu si V. Bulinaru, 1957).

Agentii patogeni : Pythium sp., Phoma betae Frank., Rhizoctonia solani Kühn, Aphanomyces sp., Fusarium sp. sunt insotiti de ciuperci saprofite ca Aspergillus sp., Penicillium sp., Mucor sp. s. a. ( David W. Parry, 1990).

Determinarea corecta a agentului patogen nu se poate face decat in laborator si chiar  aici, cu multa greutate, agentii fiind in complex si izolarea pana la culturi pure fiind dificila.

Pythium de Baryanum Hesse si Pythium ultimum Frow. se caracterizeaza prin sifonoplastii intercelulari si intracelulari, bogat ramificati, pe care apar ortosporangii si mai tarziu oosporii ce rezista in sol pana in anul urmator.

Phoma betae Frank. - prezinta un miceliu intercelular ramificat, brun, pe care in tesuturi apar picnidiile mici, sferice, cu un osteol prin care ies cordoane gelatinoase de picnospori unicelulari ( W. B. Gove, 1967).

Rhizoctonia solani Kühn poate fi pusa relativ usor in evidenta datorita ramificarii caracteristice (in unghi drept) a talului filamentos si datorita microsclerotilor negri ce apar implantati in tesuturi ( David W. Parry, 1990).

Aphanomyces cochlioides Drechsl. (A. laevis) are un miceliu ramificat, neseptat, pe care apar zoosporangi ce elimina zoospori biflagelati si mai tarziu oospori ce rezista in sol.

Pe plantulele debilitate se instaleaza specii ale genului Fusarium: Fusarium solani var. martii (Appund Wollenw) Wollenw, Fusarium culmorum (W. G. Smith) Sacc. sau Fusarium avenaceum (Fr.) Sacc. , Fusarium oxysporum Schl. f. sp. betae (Stewart) (C. Booth, 1971).

Epidemiologie

Instalarea agentilor patogeni ca si evolutia atacului, extinderea bolii, depinde de foarte multi factori agrotehnici, climatici sau este in corelatie directa cu evolutia atacului nematozilor si a daunatorilor din grupa Colembole .

Agentii patogeni se raspandesc in cursul vegetatiei prin spori mobili (zoospori) sau imobili vehiculati prin apa din sol, iar de la un an la altul rezista sub forma de oospori (Pythium, Aphanomyces), micelii saprofite si microscleroti (Rhizoctonia), clamidospori (Fusarium) sau peritecii cu asce (Pleospora betae

Prevenire si combatere

Sfecla va trebui semanata la epoca optima, in soluri echilibrat fertilizate, aerate pentru ca sa se scurteze perioada de la germinare si pana la rasarire, perioada in care se instaleaza agentii patogeni ai acestei boli. Intrucat o parte dintre acesti agenti patogeni pot fi adusi odata cu samanta aceasta se va trata cu Tiradin 500 SC-3 l/ha si Vitavax PUS-2-3 kg/t, Apron XL 350 ES 4l/t,  Semintele se pot trata si cu preparate biologice ca Trichosemin 25 PTS sau Polymicin (4 g/kg samanta), preparate ce au dat rezultate bune in combaterea agentilor patogeni sau saprofiti din sol (Iacob Viorica, 2002).

 Cercosporioza - Cercospora beticola Sacc.

 Istoric si raspandire

Ciuperca a fost semnalata inca din 1876 de catre Saccardo, ulterior fiind studiata de numerosi cercetatori precum Frank (1876), von Thümen (1897), Canova in Italia, Darpoux in Franta, Darchovska in fosta R.S. Cehoslovaka, Hristova in fosta R.P. Bulgaria (Radulescu E. si colab., 1969).

Cercosporioza sau patarea frunzelor este o boala raspandita in toate zonele de culura a sfeclei, mai ales in cele cu climat tempreat precum Europa, regiunea Mediteraneana, Japonia, Rusia si S.U.A. Rezultatele acestei boli sunt reprezentate  de pagube foarte mari de aceea, este considerata cea mai grava boala a sfeclei pentru zahar. Boala evolueaza foarte repede si se observa distrugea rapida a foliajului plantelor ( Koike S. T., Gladders P., Paulus A. O., 2007 ).

In Romania cercosporioza se intalneste in toate culturile de sfecla , cu o frecventa mai mare in zonele si in anii cu cantitati mari de precipitatii inregistrate in lunile iunie-iulie. Cercosporioza este raspandita cu deosebire pe luncile raurilor si in culturile irigate (Ciochia V., Ana Codrescu, Rizescu G., 1984).

Frecvent, boala apare la plantele semincere nu doar pe frunze ci si pe alte organe, atacul manifestandu-se si pe tulpini, petioluri si inflorescente. Astfel glomerulele atacate sunt mai mici, deformate si cu o capacitate germinativa scazuta ( Rossi, V., and Battilani, P. 1990).

Simptome

 Simptomele tipice apar pe frunze , in  lunile iunie-august. Initial se prezinta printr-o usoara decolorare a tesuturilor epidermice pe zone foarte mici, punctiforme. Imediat dupa aceasta faza apare o brunificare a tesuturilor iar in cateva zile apar pete de decolorare, cu diametru de 2-4 mm, galbene-brune la inceput, apoi cenusii, cu un chenar brun (fig.4.8). Odata diferentiate complet , sub aspectul lor tipic, petele nu isi mai maresc dimensiunile, acestea fiind distribuite neuniform pe suprafata frunzei. La inceput sunt putine la numar si izolate iar in conditii favorabile dezvoltarii bolii, se inmultesc foarte mult, se unesc si au un aspect neregulat. Tesuturile din dreptul petelor se necrozeaza si se desprind cu usurinta, frunzele aparand perforate (Radulescu E. si colab., 1969).

Cand atacul este puternic, favorizat de excesul de azot din sol, lipsa borului si umiditatea atmosferica ridicata, petele conflueaza si cuprind intreaga frunza. In cateva zile intreg foliajul se brunifica si se usuca, putand aparea pete brune alungite chiar si pe petioluri. Radacinile sfeclei raman mai mici si cu un procent de zahar redus, iar plantele semincere afectate vor prezenta glomerule mici, cu o capacitate germinativa slaba (Radulescu E. , Bulinaru V., 1957 ).

Agentul patogen

Cercospora beticola  Sacc., Fgi Ven. V; Sacc., Fdi ital. del., Tab; Sacc., Michelia II, Grevillea VI - fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subincr. Deuteromycotina. (Oudemans C.A.J.A., 1920)

In monografia genului Cercospora, Chupp (1953) ciuperca se considera entitate de sine statatoare, care paraziteaza in special plante din fam. Chenopodiace (Radulescu E. si colab., 1969).

Miceliul ciupercii se dezvolta in parenchimul din dreptul plantelor si emite prin stomate conidiofori simpli, scurti, neseptati, bruni, grupati in fascicule stranse, pe care se formeaza conidii (fig.4.7). Acestea sunt alungite, drepte sau curbate, usor ingrosate la baza, hialine si multicelulare, cu 2-10 septe transversale si cu o lungime variabila de 50-160μ. (  Lazar A. si colab., 1977 ).

 Epidemiologie

In resturile vegetale de sfecla, sau de buruieni chenopodiacee atacate,se afla miceliul de rezistenta ce constituie principala sursa de infectie a culturilor noi de sfecla. O sursa importanta in infectiile primare o constituie frunzele si coletele de sfecla atacate care raman pe sol de la cultura precedenta si pe caresunt conidii ce reusesc sa infecteze plantele tinere.

Boala se transmite de la un an la altul prin glomerule pe care ciuperca se pastreaza fie sub forma de miceliu in partile lemnoase, fie prin conidiile care se afla la suprafata acestora. Din samanta miceliul trece in cotiledoane care, in cele mai multe cazuri, sunt distruse de rasarire. Raspandirea conidiilor se face prin vant, ploaie, insecte, irigatie, etc. (Dumitras Lucretia, 1974).

Prevenire si combatere

Masurile recomandate in prevenirea si combaterea agentilor patogeni sunt: rotatia corecta a culturilor, administrarea ingrasamintelor  in doze echilibrate, efectuarea unor lucrari corespunzatoare ale solului si utilizarea de soiuri rezistente la atacul ciupercii (Hatman M. Si colab., 1986).

Se recomanda evitarea ca premergatoare pentru sfecla, a plantele gazda pentru Cercospora beticola  precum: Spinacia oleracea, Pisum sativum, Trifolium sp. , (Ciochia V., Ana Codrescu, Rizescu G., 1984).

Tratamentele chimice impotriva cercosporiozei se fac in timpul perioadei de vegetatie la avertizare, utilizandu-se produse precum: Alert 0,5 l/ha (2013), Score 300 EC 0,3 l/ha (2009), Impact 125 SC 0,5 l/ha (2012), in unul pana la trei tratamente, primul aplicandu-se la aparitia simptomelor.

Mana sfeclei – Peronospora farinosa f. sp. betae

Istoric si raspandire

Agentul patogen, a fost semnalat pentru prima data de catre Fuckel, pe plante de Beta vulgaris, in 1865 sub denumirea de Peronospora schachtii. Ulterior, in Franta (1882),  Prilleux a semnalat pentru prima data mana sfeclei si tot el a fost si primul care a gasit oospori in frunzele plantelor bolnave.

Studii ample ale acestui agent patogen au fost elaborate de catre Leach (1931), Singalovsky (1937) , de catre Darpoux si colaboratorii (1959-1963).

ManaIn Romania, boala a fost semnalata si descrisa de Tr. Savulescu, in listele din Starea fitosanitara a anilor 1929, 1930 si 1948. La inceput boala nu prezenta importanta economica insa in ultimii ani a capatat un caracter mai grav atacand culturile de seminceri mai ales in anii cu conditii favorabile atacului ( Radulescu E. si colab., 1969 ).

Simptome

Boala apare pe frunze, mai ales pe cele mai tinere din centrul rozetei, pe tulpini florifere, flori si uneori pe glomerule.

Frunzele atacate au o culoare verde-deschis (pe fata superioara). Ele sunt deformate, cu marginile rasucite in jos cel mai des apar ingrosate, carnoase, casante, iar uneori prezinta o incretire pronuntata. Pe fata inferioara a frunzelor bolnave, in dreptul petelor de culoare verde-deschis, se observa o eflorescenta la inceput de culoare alba, apoi alba-cenusie-murdar sau violacee, formata din fructificatiile ciupercii.

 Boala se extinde foarte repede trecand pe frunzele nou formate iar cele puternic atacate raman in urma cu dezvoltarea, cu timpul se brunifica si apoi se usuca ( Radulescu E., Bulinaru V., 1957 ).

Simptomele clasice apar insa la plantele semincere, unde pe frunzele tinere din centrul rozetei se observa o ingalbenire urmata de incretirea limbului de la margini spre partea inferioara unde apare puful cenusiu violaceu (fig.4.9). Planta dupa distrugerea frunzelor tinere, formeaza noi frunze iar ca urmare coletul se alungeste.

Tija florala de la plantele manate are axul scurt, cu flori grupate in ciorchine, florile cu sepalele si bracteele brunificate, ca urmare plantele se vor usca prematur ( Iacob Viorica, Ulea E., Puiu I., 1998).

Agentul patogen

Peronospora Schachtii Fuck., Symb. Myc., p. 71; Hedwinga V, p. 24; Kühn, Bot. Zeit. 1873, p.499; Schröt., Kr. Fl. Schles. I, p.251 - fam. Peronosporaceae, ord. Oomycetales, cl. Phycomycetes (Oudemans C.A.J.A., 1920).

Miceliul ciupercii se dezvolta intercelular trimitand haustorii in celule. Sporangioforii ce ies prin stomate sunt ramificati dicotomic, au o lungime pana la 650μm si poarta in varful sterigmelor cate un sporange ovoid, hialin. Spre sfarsitul perioadei de vegetatie se formeaza, in tesuturile atacate ( frunze si colet ) organele de rezistenta ale ciupercii ( oosporii ).

Temperatura de germinare a sporangilor ilor este cuprinsa intre 6 si 25˚C, cea optima fiind de 4-7˚C iar plantele sunt susceptibile la infectie in special in primele faze de dezvoltare, adica pana la formarea a zece frunze ( Comes I. si colab., 1982).

Epidemiologie

Primele infectii pornesc de la butasii bolnavi si se constata pe frunzele sfeclei din cultura semincera. Agentul patogen se raspandeste in cursul perioadei de vegetatie prin sporangii cenusii-violacei care dau nastere la filamente de infectie ce se misca pe frunze. Aceste infectii secundare pot avea loc de mai multe ori pe an in functie de temperatura (zoosporii aparand la temperaturi de 0-28˚C, cu optim la + 6˚C) si de precipitatiile care favorizeaza infectia. De la un ciclu de vegetatie la altul, agentul rezista sub forma  de miceliu de infectie in butasi si seminte sau sub forma de oospori (Savulescu Tr. si colaboratorii, 1963).

Prevenire si combatere

La culturile industriale, in vederea evitarii instalarii atacului se recomanda izolarea spatiala a acestora la cel putin 1000 m fata de culturile semincere unde apare mai intai mana.

Se vor folosi doar semintele din loturi certificate in care nu a mai fost semnalat agentul patogen. In culturile semincere se vor face tratamente repetate cu produse antiperonosporice sistemice. In cazul in care atacul este sporadic, plantele bolnave se vor arde pentru a se micsora inoculul infectios ramas in sol.

Cea mai eficienta metoda de prevenire a pagubelor produse de mana este reprezentata de cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti ( Iacob Viorica, 2002 ). 

Fainarea sfeclei - Erysiphe betae

White down on the upper face of a beet leafIstoric si raspandire

 Fainarea la sfecla pentru zahar a fost semnalata pentru prima data in anul 1902, in Boemia. Ulterior boala a fost observata  si in  Elvetia, Franta, U.R.S.S., si alte tari. In Romania primele semnalari le-a facut C. Sandu-Ville (1926) si tot acelasi autor a consemnat pagubele mari produse de acest agent patogen in 1954 (Eugenia Eliade, 1990).

In perioada 1967-1973, ca urmare a cercetarilor efectuate efctuate, Caia Didina a obtinut rezultate cu privire la indentificarea soiurilor de sfecla  cu o rezistenta sporita la fainarea sfeclei pentru zahar produsa de ciuperca Erysiphe betae (Vanha) Weltzein.

Simptome

Boala poate fi recunoscuta usor datorita miceliului albicios, fin care poate acoperi tot limbul frunzelor (fig.4.10,4.11). Miceliul devine alb-pulverulent datorita conidiilor, apoi cenusiu datorita fructificatiilor sexuate – cleistoteciile, care sunt negre. Sub pasla miceliana, ectoparazita, tesuturile parazitate se ingalbenesc iar frunzele se brunifica si se usuca prematur. Boala este observata mai intai pe seminceri si la interval de 1-2 saptamani se va observa si pe sfecla din anul I. Perioadele cu temperaturi ridicate si umiditate scazuta, determina o vestejire usoara a foliajului, conditie de favorabilitate pentru instalarea atacului agentului patogen (C. Sandu-Ville, 1967).

Agentul patogen - Erysiphe betae (Vanha) Weltzien, Sin. Microsphaera betae Vanha in Zeirschr. F. Zuckerind. Böhmen et in Mitteil. D. Landw. Ver Station f. Pflanzenkul. Brünn (1903); Sacc., Syll. Fung. (1905); Oudem., Enum. Syst. Fung. (1920) - fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl.  Pyrenomycetes, subincr. Ascomycotina, f.c. Oidium sp. (Oudemans C.A.J.A., 1920).

Talul filamentos, ectoparazit, poate fi observat pe ambele fete ale frunzei iar pe el apar conidiile de tip Oidium care ii confera un aspect fainos. Conidiile ce apar in lanturi scurte, au dimensiuni de 30-50 x 15-18 mm. In urma procesului de sexualitate apar cleistoteciile, dispersate sau in grupuri, sferice, putin turtite la baza, de 70-135 mm in diametru, cu apendici foarte numerosi, fixati bazal, bruni si de 1-2 ori mai mari decat diametrul cleistoteciilor. Ascele ce se matureaza pana in primavara urmatoare sunt in numar de 3-8 in cleistotecie, masoara 60-75 x 30- 37 mm si au 3-5 ascospori hialini, de 18-30 x 12-20 mm (Eugenia Eliade, 1990).

Epidemiologie

In perioada de vegetatie ciuperca este raspandita de conidiile de tip Oidium ce germineaza usor la suprafata frunzelor usor vestejite. De la un an la altul agentul persista prin cleistoteciile ramase pe resturile vegetale (C. Sandu-Ville, 1967).

Prevenire si combatere

 Boala se observa de obicei spre toamna pe frunzele mai batrane cu vitalitate scazuta si pe foliajul sfeclei semincere. Pentru culturile obisnuite, tratamentele chimice nu se justifica economic, in schimb la culturile semincere unde in mod obisnuit pana la recoltare se fac tratamente se recomanda ca la depasirea P.E.D.-ului, in solutiile de tratat se vor asocia si produse pe baza de sulf sau sistemice (Bayfidan-0,5 l/ha, Bayleton 25 WP-0,3 kg/ha, Calixin CE-0,8 kg/ha, Tilt 250 EC-0,3 l/ha, Thiovit 250 EC-5 KG/ha, Score 250 EC-0,3 l/ha sau Impact  125 SC-0,5 l/ha).

Insilozarea resturilor foliare ramase de la decoletare micsoreaza sarcina infectioasa din tarlalele ce au fost cultivate cu sfecla (George  S. Karaoglan , Dimitros A. Karadimos, 2006).

Putregaiul inimii sfeclei - Pleospora bjoerlingii sin. P. betae cu f.c. Phoma betae

Istoric si raspandire

Cunoscuta si sub numele de patarea bruna a frunzelor aceasta boala este una dintre cele mai frecvente boli ale sfeclei semnalata in Starea fitosanitara a Romaniei de Tr. Savulescu (1944, 1949, 1953) si de I. Comes (1959, 1961, 1972) ca producand pagube insemnate, 15-40 % din recolta. In zona Moldovei numeroase studii relativ recente asupra acestei boli produse atacul ciupercii  Phoma betae au fost realizate de catre M.Rascanescu.

Simptome

 Patogenul ataca tinerele plantule pana la rasarire unde in complex cu alte micromicete poate produce putrezirea acestora. In timpul verii pe frunze apar pete de decolorare, mari, circulare, de 0,5-2 cm in diametru. Tesuturile din dreptul petelor se necrozeaza, se brunifica si pe ele se observa zonalitati concentrice, alcatuite din puncte mici negre (fig.4.12). Pe plantele semincere apar pete pe frunze, tulpini si chiar glomerule, unde inainte de recoltare se observa si puncte mici negre (David W. Parry, 1999).

Phoma30Atacul pe radacini se manifesta printr-o colorare in cenusiu a tesuturilor de sub rozeta de frunze, tesuturi ce putrezesc si apar caverne centrale, uscate ce se adancesc in corpul sfeclei. Dupa distrugerea foliajului, planta incearca sa-si refaca foliajul din mugurii existenti pe colet asa incat pana toamna, radacinile care se scot din sol sunt epuizate, nu au zahar ci doar un procent ridicat de celuloza ( Iacob Viorica, Ulea E., Puiu I., 1998).

Agentul patogen

 Phoma Betae Frank, in Zeitschr. F. Rübenzuckerind. 1892, xlii. 903, with pl. ; Zeitschr. F. Pflanzenkr. 1893, iii. 90. Sacc. Syll. Xi.492. Masse, Dis. Cult. Pl. Ed. 2, p. 195. Died. P. 123.- Pleospora bjoerlingii Byford are f.c. Phoma betae Frank. - fam. Pleosporacea, ord. Pleosporales, cl. Loculoascomycetes, subincr. Ascomycotina.

Agentul patogen prezinta un tal filamentos ce migreaza din corpul semincerilor prin petiol in frunza pe care o pateaza. Zonalitatile concentrice ale petelor, sunt alcatuite din numeroase picnidii de tip Phoma, globuloase sau usor turtite, cu membrana subtire bruna, de dimensiuni cuprinse intre 100- 180 mm in diametru. Picnosporii unicelulari, ovali, hialini, de 6-8 x 4-5 mm, sunt eliminati in cordoane gelatinoase, ca niste cili, usor vizibili pe timp ploios. Forma perfecta, periteciile hemisferice, negre, de 230-340 x 150-250 mm apar (rareori) in tesuturile distruse de la coletul corpului sfeclei. Ele contin asce de 60 x 12 mm, cu cate  8 ascospori bicelulari, usor strangulati, de 21 x   7,5 mm (W.B. Grove, 1935).

Epidemiologie

Ciuperca rezista sub forma de miceliu in resturile vegetale, in sol, butasi, pe glomerule la care s-au identificat picnidii cu picnospori. In cultura pentru radacini, infectiile sunt produse de picnosporii eliberati in cordoane mucilaginoase  din picnidii, formate pe miceliul iernat pe resturile vegetale si de picnosporii diseminati de vant sau ploaie ce adera foarte bine pe frunze  sau pe colet datorita mucilagiului de la suprafata, germineaza si produc filamente de infectie (Gh. Popescu, 1993).

Prevenire si combatere

Boala a fost semnalata cu intensitate mare in solele care au fost neechilibrat fertilizate, cu exces de azot si lipsa de bor, asa incat pe langa respectarea epocii optime de semanat, asigurarea unei araturi profiinde, alegerea unui teren nu prea greu, trebuie sa se asigure si o fertilizare rationala cu borax 20 kg/ha.

Polizarea si drajarea semintelor inainte de semanat este o lucrare foarte eficienta caci indeparteaza eventualele picnidii de pe seminte dar acestea vor trebui semanate intr-un sol umed pentru a inmuia stratul de drajeu si a permite germinarea. Au fost cazuri cand datorita secetei din sol, germenii nu au putut sparge si strabate pelicula de drajare, fiind necesara o reinsamantare. Drajarea se face cu o pasta in care intra si substante fungicide ce vor asigura protectia tinerei plantule pana la rasarire.

 Semintele nepolizate se trateaza cu Apron 35 SD (100 g/100 kg), Quinolate V-4-x (300 g /100 kg),),Vitavax 200 PUS (300 g/100 kg) (Iacob Viorica, 2002).

Rugina sfeclei – Uromyces  betae (Pers.)

Istoric si raspandire.

Rugina este intalnita la nivel mondial, in toate zonelele de cultura ale sfeclei pentru zahar, avand nivele de atac diferentiate in functie de conditiile climatice. In unele zone din Europa si Asia boala poate fi suficient de severa incat sa duca la scaderea semnificativa a productiei.

La noi in tara boala a fost semnalata pentru prima data de catre Traian Savulescu si  colaboratorii, in anul 1942. In perioada urmatoare a fost mentionata in toata tara, in Moldova si  Banat inregistrandu-se nivele mai ridicate de atac. Boala apare sporadic, dar si in vetre spre sfarsitul perioadei de vegetatie (E. Radulescu, C. Rafaila, 1969).

Simptome

Simptomele tipice apar in timpul verii sub forma de pustule mici, cu diametrul  de 1-3 mm, de culoare galbena portocalie sau rosiatica, vizibile pe ambele parti ale limbului iar uneori apar grupate in cercuri (fig.4.13). Aceste pustule se intalnesc des si pe petiol, indeosebi  la culturile de sfecla pentru zahar atacate puternic (E. Radulesu si colaboratorii, 1969).

Agentul patogen

Uromyces betae Tul., A.S.N. 4 sér. II, p. 89; Kühn, Zeitschr. Landw. Central-Ver. d. Prov. Sachsen 1869, no. 2., Bot. Zeit 1869, p. 540;- fam. Pucciniaceae, Ord. Uredinales, Cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Aceasta specie are un ciclu de viata complet si isi dezvolta complet toate stadiile de spori pe sfecla. Uredosporii ciupercii sunt seferici sau alungiti, cu membrana de culoare galben-deschis, fin echinulata. Teliosporii sunt sferici sau elipsoidali, cu membrana brun deschisa, neteda, mai ingrosata spre varf, porul apical acoperit cu o mica papila hemisferica, incolora si pedicelul de prindere scurt si incolor (M. Hatman si colaboratorii,1986).

Epidemiologie

Transmiterea patogenului de la un an la altul se realizeaza prin uredosporii ce pot ierna in sol si mai rar prin teliosporii care raman pana in primavara pe resturile de frunze si petiol sau glomerule. Primele infectii apar la seminceri si apoi se intalnesc si pe sfecla pentru zahar pentru industrializare (E. Radulesu si colaboratorii, 1969).

Prevenire si combatere

Se recomanda respectarea urmatoarelor masuri de prevenire a infectiilor: igiena fitosanitara, rotatia culturii precum si folosirea de samanta sanatoasa.

Tratamentele chimice nu sunt justificate din punct de vedere economic (Ciochia V., Ana Codrescu, Rizescu G., 1984).

            Alte micoze ale sfeclei:

·                 Alternarioza - Alternaria tenuis Nees.;

·                 Patarea frunzelor - Ramularia beticola  Rostr;

·                 Mucegaiul violet al radacinilor - Rhizoctonia violacea  Tul.;

·                 Boala cu scleroti la radacinile sfeclei - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) De Bary.        

·                 Putregaiul brun- produs de Rhizoctonia solani Kühn ( A.Puscasu, C. Caraba, 2000)

4.2 Daunatorii sfeclei de zahar

Tabelul nr.11

                                               Lista speciilor daunatoare

Denumire stiintifica

Denumire popular

Ordinul

Familia

1.Heterodera schachtii

Nematodul sfeclei

Tylenchida

Heteroderidae

2.Aphis fabae

Paduchele negru al

sfeclei

Homoptera

Aphididae

3.Blitophaga undata Mull

Gandacul negru al

 Sfeclei

Coleoptera

Silphidae

4.Melolontha melolontha

Carabusul de mai

Coleoptera

Scarabaeidae

5.Anoxia villosa

Carabusul de stepa

Coleoptera

Scarabaeidae

6.Anoxia orientalis

Carabusul vargat

Coleoptera

Scarabaeidae

7.Chaectocnema tibialis

Puricele de pamant al

Sfeclei

Coleoptera

Chrysomelidae

8.Cassida nebulosa

Gandacul testos al

sfeclei

Coleoptera

Chrysomelidae

9.Bothynoderes punctiventris

Gargarita mare a

 Sfeclei

Coleoptera

 Curculionidae

10.Tanymecus palliatus

Gargarita mica a sfeclei (ratisoara)

Coleoptera

Curculionidae

11.Scotia segetum

Buha semanaturilor

Lepidoptera

Noctuidae

12.Scrobipalpa occellatella

Molia sfeclei

Lepidoptera

Gelechiidae

13.Loxostege sticlicalis

Omida de camp

Lepidoptera

Pyralididae

14.Pegomyia betae Curtis

Musca sfeclei

Diptera

Muscidae

15.Microtus arvalis laevis Pall

Soarecele de camp

Rodentia

Muridae

Cei mai frecventi daunatori in practica la sfecla de zahar sunt: puricii de pamant, gargarita mica a sfeclei (ratisoara), gargarita mare a sfeclei si nematodul sfeclei.

        Puricele sfeclei – Chaetocneama tibialis

Descriere

Adultul are corpul de 1,5- 2 mm lungime, de culoare neagra-aramie, sau neagra-verzuie, cu reflexe metalice. Pe cap, intre insertia antenelor prezinta o carena longitudinala. Antenele sunt formate din 11 articule, cele de la baza de culoare roscata iar cele de la varf negricioase. Pronotul prezinta o punctuatie deasa, cu luciu matasos. Picioarele sunt roscat-galbui, exceptand femurele care sunt negre. Picioarele posterioare sunt conformate pentru sarit. Pe partea dorsala a tibiilor posterioare si mijlocii , prezinta cate un dinte urmat de o scobitura pubescenta. Elitrele prezinta striuri longitudinale si interstriuri lucioase, fin punctuate.

Larva, oligopoda, are corpul de culoare alba, cu capsula cefalica, picioarele si al 9-lea segment abdominal galben brunii.

K:Chaetocnema%20tibialis.jpg

Biologia si ecologia

Dezvolta o generatie pe an, iernand ca adult sub frunzele uscate din culturile de sfecla, in stratul superficial al solului, sub ierburile din culturile de cereale, sub scoarta superficiala a copacilor. In luna aprilie apar adultii, prezenti mai intai pe diferite chenopodiacee spontane, apoi trec pe cultura de sfecla, hranindu-se cu aparatul foliar al plantelor abia rasarite. In cursul lunii mai au loc copulatia si ponta.Ouale sunt depuse in sol in apropierea plantelor. Incubatia dureaza 10-20 zile. Larvele se hranesc pe seama radacinilor, iar dupa 28-35 de zile ajung la completa dezvoltare. Impuparea are loc in sol, stadiul de pupa Durand 7-8 zile. Adultii din noua generatie apar de la sfarsitul lunii iunie si se intalnesc pe plantele cultivate si spontane pana in luna august; ei se hranesc pe seama aparatului foliar al plantelor dezvoltate. Dupa aceasta perioada de hranire adulti se retrag pentru iernare. Dupa unii autorii puricele dezvolta doua generatii pe an.

( Manninger, 1960).

Plante atacate si mod de daunare

Insectele rod epiderma superioara si mezofilul frunzelor, lasand intacta epiderma inferioara, sub forma de scobituri mici circulare. Prin ranile cauzate se pierde foarte multa apa, care este cu greu suplinita prin absorbtia radiculara, avand in vedere sistemul radicular slab dezvoltat al plantelor abia rasarite. De aceea, mai ales in primeverile mai secetoase, plantulele atacate se usuca. Cu timpul epiderma inferioara ramane intacta, se usuca, se rupe, si frunzele apar ciuruite. In urma atacului adultilor hibernanti este afectata densitatea culturii, ceea ce antreneaza importante pierderi de recolta. Larvele se hranesc rodand sistemul radicular, insa atacul lor este putin important, trecand neobservat. Noii adulti, in iulie-august, rod sub forma de ciuruire frunzele plantelor dezvoltate, atacul fiind de asemenea nesemnificativ.

Ratisoara sfeclei - Tanymecus palliatus

Descriere

Adultul are corpul oval-alungit, de 8-12 mm lungime. Desi culoarea de baza este neagra, prin prezenta pe partea dorsala a corpului a unor peri si solzi desi, filiformi sau ovali, de culoare brun cenusie, culoarea corpului insectei este gri-cenusie. Rostrul este scurt si lat , antenele fiind inserate in partea subterminala a acestuia. Antenele sunt geniculate si usor maciucate, cu scalpel mai lung decat capul. Pronotul este mai lung decat lat, relativ ingust, ceea ce determina punerea in evidenta a umerilor elitrelor. Acestea sunt mai late la baza si mai inguste la varf, prezinta striuri longitudinale, iar prezenta pe ele a unor lagare de solzi de culoare albicioasa, poate determina aparitia unor mici pete mai deschise la culoare. Aripile posterioare sunt atrofiate, insecta deplasandu-se numai prin mers.

Oul, oval-eliptic, de 0,9-1,2 mm lungime si 0,5-0,7 mm latime, la depunere este galben palid, apoi se inchide la culoare.

Larva, apoda-eucefala de tip corcolionid, la completa dezvoltare are lungimea de 10-12 mm. Corpul este subcilindric, usor incovoiat, de culoare alba si capsula cefalica galbena-brunie.

Pupa este de tip libera, de culoare alba-galbuie si are lungimea de 10-11 mm.

K:ratisoara.jpg

Biologia si ecologia

Potrivit datelor din literatura, specia dezvolta o generatie la doi ani, iernand ca adult si ca larva in sol.Adultii apar din locurile de iernare la sfarsitul lunii aprilie sau inceputul lunii mai, la inceput pe diferite plante spontane, apoi in culturile de sfecla, unde se hranesc pana la sfarsitul lunii mai, cand au loc copulatia si ponta. Ouale sunt depuse grupat in stratul superficial al solului, de obicei in apropierea radacinilor plantelor cultivate. O femela poate depune in total pana la 700 de oua. Dupa o incubatie de 18-25 de zile apar larvele, care se hranesc prin roaderea radacinilor plantelor cultivate si/sau buruienilor, evoluand la adancimi de pana la 15-16 cm. Evolutia stadiului de larva este lunga, astfel ca specia ierneaza o data ca larva. In al doilea an larvele isi continua hranirea si in iunie-iulie ajung la completa dezvoltare, coboara mai adanc in sol, isi construiesc niste camarute ovale, in care se impupeaza. Dupa 2-3 saptamani apar noii adulti, care raman si ierneaza in camarutele pupale in care s-au format.

Plante atacate si mod de daunare

Specia este polifaga, putandu-se hrani pe o serie de plante cultivate ( sfecla pentru zahar si furajera, tutun, mac,coriandru, diferite leguminoase) si spontane ( volbura, diferite graminee).Cele mai mari pagube le produc adultii, care rod complet frunzele  cotiledonale ale plantelor abia rasarite, sau le reteaza de la colet, ceea ce duce la compromiterea culturilor. Ulterior, dupa aparitia primelor frunze adevarate, adultii le rod de la margine, neregulat sau sub forma de trepte. Acest atac nu mai conduce la compromiterea culturilor, dar afecteaza semnificativ ritmul de dezvoltare a plantelor. Larvele se hranesc rozand radacinile, insa pagubele produse sunt de obicei nesemnificative.

Gargarita mare (cenusie) a sfeclei -Bothynoderes punctiventris

                                                      

Descriere

K:bothynoderes_punctiventris.jpgAdultul are corpul de 10-12 mm lungime, de culoare neagra, partea dorsala a corpului este acoperita cu solzi desi, cu varful trifid, cenusii-cafenii, din care cauza corpul insectei apare cenusiu. Capul prezinta un rostru scurt si gros, cu o carena longitudinala, mediana. Antenele, geniculate si maciucate sunt inserate la baza capsulei cefalice, sub ochi; al doilea articul al flagelului este lung ca primul.Pronotul prezinta o carena longitudinala mediana.Ghearele tarselor sunt sudate la baza. Elitrele sunt ovale, cu varful rotunjit. Sunt acoperite cu solzi cenusii si prezinta 10 randuri de puncte dispuse longitudinal. Transversal, in treimea posterioara se disting cate o banda negricioasa usor oblica si o pata alba, mica rotunda, situate la partea anterioara a tuberozitatii anteapicale, aceasta fiind neagra si lucioasa. Ventral, corpul este prevazut cu solzi de culoare cenusie albicioasa, iar pe segmentele 2,3 si 4 prezinta pete negre, rotunde, glabre si lucioase.

Larva este apodo-eucefaa, de tip curculionid, de culoare galbuie, la completa dezvoltare avand 12-14 mm lungime.

Biologia si ecologia

Specia dezvolta o singura generatie pe an si ierneaza ca adult in sol la 20-50 cm adancime, in camaruta pupala in care s-a format. In primavara, cand temperatura medie a aerului depaseste 10-12sC, adultii apar la suprafata solului, fenologic aceasta corespunde cu insamantarea, cu faza de germinare a semintelor de sfecla sau cu inflorirea corcodusului si caisului. Imediat dupa apartitie, insectele se hranesc cu loboda, apoi migreaza pe cultura de sfecla.

Deplasarea insectelor are loc prin mers si zbor, putandu-se astfel raspandi pana la 30-40 km. Copulatia incepe din aprilie, iar depunerea oualor cand temperatura ajunge la 16-17sC. Ponta dureaza 45-60 de zile. Ouale sunt depuse in sol in apropierea coletului plantelor cu care se hranesc.O femela depune 150-300 de oua. La o temperatura de 24-25sC, incubatia dureaza 6-8 zile si are loc in luna mai. Larvele eclozate patrund in sol, se dispun longitudinal pe pivotul radacinii si le rod varful, sau sapa cavitati laterale.

 Dezvoltarea larvelor dureaza in medie 65 de zile, timp in care naparlesc de 4 ori. Ajunse la completa dezvoltare, prin lunile iulie-august, larvele iti construiesc in sol niste camarute in interiorul carora se transforma in pupe. Stadiul de pupa dureaza  16-18 zile, apoi apar noi adulti, care raman in sol si hiberneaza.          

Din adultii si larvele gargaritei au fost izolate ciupercile Beauveria bassiana si Metarrhyzium anisopliae, Tarichnium cleoni, care in anii favorabili parazitarii cauzeaza reducerea densitatii numerice a daunatorilor in medie cu 53%. Dintre speciile rapitoare se numara carabidele Pverostichus melas, Ophonus griseus si histeridul Hister bipustulatus, iar ca paraziti mai importanti se remarca Rondonia cucullata. Cioara si potarnichea distrug de asemenea un mare numar de gargarite.

Plante atacate si mod de daunare

Adultii hibernanti reteaza de la colet plantulele tinere si rod neregulat frunzele cotiledonale si primele frunze adevarate. In urma atacului plantele pier si culturile sunt compromise. Larvele ataca plantele mai dezvoltate rozand cavitati sau galerii in radacini. Frunzele plantelor se ofilesc, pivotal emite radacini laterale deasupra locului ros. Pe ranile cauzate se pot instala microorganispe matogene care pot distruge complet radacinile.

K:086B.gif

        

Nematodul sfeclei- Heterodera schachtii Schfl1.

             Raspandire si importanta economica

            Specia raspandita mai ales in regiunea palearctica, apoi in Australia si Insulele Hawai (Arion), iar la noi se intalneste mai mult in Transilvania .

Descriere

Adultii  prezinta caractere de dimorfism sexual: masculul este filiform, corpul striat si lung de 0,8 - 1,4 mm, iar femela are un corp piriform, alb-galbui si este inzestrata cu un stilet cu care se fixeaza de radacini si are 0,7 - 0,9 mm lungime. Larva este mai mica si din varsta a ­Il-a incepe sa capete caracterele sexului.

Biologie si ecologie

Nematodul sfeclei hiberneaza sub forma de chist care reprezinta tegumentul femelei moarte, in care se gasesc ouale. In primaavara, odata cu inceputul perioadei de rasarire a plantelor de sfecla, are loc ecloziunea, dar in conditii nefavorabile de mediu, chistul femel cu oua poate rezista in sol pana la 4 - 6 ani. Larvele neonate pot parcurge distante mari fata de locul ecloziurii in cautarea hranei.

Ajunse la radacinile plantelor de sfecla, larvele nematodului intra sub cuticula unde provoaca o reactie tisulara ce conduce la formarea unor celule gigantice. Dezvoltarea stadiului larvar dureaza 18 - 20 zile, in care perioada larvele naparlesc de doua ori si apoi incepe diferentierea sexelor, larva mascula naparlind si a III-a oara. Viermii adulti se imperecheaza, masculul moare iar femela incepe sa depuna oua in corpul propriu (abdomen) in total 300 - 500 bucati. Pe masura ce se termina depunerea oualor, corpul se brunifica treptat si femela moare iar tegumentul sau chitinos constituie chistul cu oua.

            Peste putin timp chistul cade de pe radacina si ramane in aceasta stare pana cand vor apare conditii favorabile pentru incubatie si ecloziunea larvelor. Ciclul biolog in pentru o generatie are o durata de 30 - 40 zile, intr-un an putand evolua 2 - 3 generatii. Heterodera schachtii prefera solurile mai usoare, luto-nisipoase, umede si acide.       

Plante gazda, mod de atac si pagube

Nematodul sfeclei de zahar este considerat o specie polifaga, el atacand peste 60 de specii de plante, preferand sfecla si alte Chenopodiacee, apoi varza, morcovul etc.

Atacul se datoreste mai ales larvelor care cu ajutorul stiletului inteapa epiderma si apoi se localizeaza aici, unde se hranesc prin sugerea sevei plantelor.

Datorita atacului, in timpul caruia nematozii inoculeaza saliva toxica, tesuturile afectate formeaza celule gigantice ai caror pereti se crapa iar continutul se uneste si formeaza o masa protoplasmatica pluricelulara cu diametrul de 0,4 - 0,6 mm. Radacina principala nu se mai dezvolta, iar radacinile laterale au o crestere exagerata sub forma unor smocuri paroase.

Plantele atacate prezinta o vestejire treptata a frunzelor exterioare a rozetei, apoi ele se ingalbenesc, se usuca si cad. Varful sfeclei incepe sa putrezeasca si radacina nu se mai dezvolta, iar continutul in zahar este mult redus. Radacinile secundare au pe ele umflaturi albe-galbui, de cca. 1 mm in diametru, ce corespund cu chistul femel. Atacul este in vetre, mai evident in lunile, iulie si august. Daunele depind si de factorii climatici si de cei culturali.

Combatere

Combaterea se face mai ales prin masuri preventive: in zonele infestate sa se respecte un asolament de 6 - 8 ani cu cicoare, porumb, mustar, lucerna, napi etc; semanat timpuriu

si distrugerea totala a buruienilor, mai ales a chenopodiaceelor spontane ce sunt plante gazda intermediara; aplicarea de ingrasaminte si amendamemte, deoarece nematodul prefera solurile acide; sa se faca culturi intercalate, sfecla 85% + 15% rapita.

Controlul riguros la transportul de butasi seminceri si masuri de carantina, fiind numai in culturi puternic infestate, folosindu-se nematocide: Dazomet 90 PP, doza de 600 kg/ha; Onetion 36, doza de 1000 kg/ha etc.

Protectia plantelor de sfecla va asigura densitatea optima a culturii si realizarea unor productii mari si de calitate.

Text Box:

Agentii patogeni care pot provoca boli la sfecla in faza tanara sunt: Phytium sp., Phoma betae, Aphanomyces sp., Fusarium sp., Rhyzoctonia sp etc. In timpul vegetatiei cele mai importante boli sunt cercosporioza (Cercospora beticola) si fainarea (Erysiphae betae).

Rizomania a fost determinata foarte rar, soiurile care se folosesc in cultura fiind tolerante la aceasta boala si cercosporioza (toleranta dubla).

In ultimii ani au aparut soiuri cu toleranta tripla la patogeni: Rizomania, Cercospora si Rhyzoctonia.

Tratamentul semintei cu fungicide si insecticide ofera protectie tinerei plantule (germinatie, rasarire). In primaverile secetoase apar daunatori care pot distruge cultura de sfecla: Chaetocnema tibialis (purice), Bothynoderes punctiventris (gargarita), Tanymecus sp. (ratisoara) etc.

Se recomanda tratamente impotriva daunatorilor cu urmatoarele produse: Karate Zeon (0,15 l/ha), Decis (0,4-0,6 l/ha), Regent (0,1 l/ha), Fastac (0,1 l/ha) etc.

Agentii patogeni din cultura de sfecla determina scaderea drastica a continutului de zahar si de aceea acestia se vor combate cu fungicidele: Bravo (1,5 l/ha), Rias (0,3 l/ha), Derosal (0,3 l/ha), Tango super (1 l/ha), Sumi alpha (0,3 l/ha) etc.

CAP. VI RECOLTAREA SFECLEI  PENTRU ZAHAR

 

Recoltarea incepe in prima jumatate a lunii octombrie, moment care coincide cu maturitatea tehnologica a sfeclei de zahar.

            Recoltarea se poate face manual, semimecanizat sau mecanizat.

Pentru recoltarea manuala se folosesc furci cu doua coarne pentru dislocarea plantelor, iar decoletarea si curatarea radacinilor se realizeaza cu un cutit. Indepartarea coletului se face la circa un cm sub locul de insertie al primelor frunze printr-o taietura orizontala si mai rar conica (in cazul radacinilor de peste un kg). Indepartarea incorecta a coletului conduce la un procent ridicat de impuritati in masa de sfecla.

Recoltarea semimecanizata se face cu ajutorul dislocatoarelor care executa dislocarea sfeclei iar decoletarea se face manual.

Recoltarea mecanizata se face cu masini tractate pe doua randuri (STOLL V 202) sau combine autopropulsate pe sase randuri (HOLMER, BARIGELI, MATROT, MOREAU, KLEINE etc).

Combina de recoltat sfecla autopropulsata Holmer

 


Figura nr.12

            Aceste masini executa la o singura trecere toate operatiunile necesare la recoltat: dislocare, extragere radacini, curatare, incarcare/descarcare in/din buncar.

            Capacitatea de recoltare este de 2-3 ha/zi (Stoll) si 10-20 ha/zi in cazul combinelor autopropulsate. De aceea, fermierii trebuie sa fie bine organizati in ceea ce priveste transportul sfeclei de pe camp catre locul de preluare pentru transport la fabrica de zahar.

            Livrarea sfeclei de zahar din ferme catre procesator se face pe baza unui program stabilit cu circa 30 de zile inainte de recoltare, program care trebuie respectat.

Pentru recoltarea mecanizata terenul cu sfecla trebuie sa fie curat de buruieni, fara obstacole fizice (pietre, lemne, piese de masini agricole, etc.), solele bine nivelate, densitatea plantelor sa fie uniforma, randurile echidistante la 45 cm, iar instalatiile de irigat sau alte obiecte care se afla pe parcele trebuie sa fie marcate vizibil.

            Recoltarea mecanizata este foarte economica in cazul productiilor mai mari de 30 to/ha: cost redus/ha, eliberarea rapida a terenului de resturi vegetale, prelucrarea terenului se face pe circa 20 cm adancime astfel incat se pot semana alte culturi de toamna direct, fara alte lucrari.

            Sfecla recoltata trebuie transportata si prelucrata dupa maximum 3 zile de la recoltare.

            Productia de sfecla in conditii optime de cultura sunt de circa 50-60 to/ha cu un continut de zahar de 16-17 %. Productia medie in unitatile agricole care dispun de tehnica si mijloacele tehnice necesare cultivarii sfeclei sunt de 35-45 to/ha.         

            Factorii care au influente decisive asupra productiei de sfecla si a calitatii productiei sunt: samanta, pregatirea terenului, fertilizarea, momentul semanatului, densitatea culturii, protectia culturii fata de buruieni, boli si daunatori si momentul recoltatului si transportului sfeclei.

Date privind dinamica productiei

-perioada 1995-2006 (suprafata cultivata, productia medie, productie totala)

                        Tabelul nr.12  Dinamica suprafetelor intre anii 1995 - 2006

Specificare

UM

1995

1996

1997

1998

1999

2000

Suprafata

mii ha

133,2

135,9

128,8

117,8

65,5

48,4

Productie medie

Kg/ha

19.928

20.960

21.166

20.045

21.608

13.787

Productie totala

Mii to

2654,2

2848,2

2725,5

2361,4

1414,9

666,9

 Specificare

UM

2001

2002

2003

2004

2005

2006

Suprafata

Mii ha

39,0

40,7

37,9

18,8

19,7

32,6

Productie medie

Kg/ha

22.432

23.429

20.172

29.331

30,53

29.2

Productie totala

Mii to

875,5

954,6

764,5

551,6

612,3

915,3

            A fost infiintata si autorizata prin Ordin MAPAM nr. 363/2002 Organizatia Interprofesionala Nationala 'Zaharul' din Romania, cu urmatorii membri:

· Federatia Nationala a Cultivatorilor de Sfecla de Zahar din Romania,

· Asociatia 'Patronatul Zaharului din Romania'.

Sfecla pentru zahar se cultiva pe baza de contract incheiat intre producatorii agricoli si fabricile de zahar. Fabricile de zahar asigura samanta, substantele pentru combaterea bolilor si daunatorilor, ingrasamintele chimice si utilaje pentru pregatirea terenului in regim de prefinantare. De asemenea asigura si urmareste tehnologia de cultura. Fabricile de zahar incheie contracte cu producatori agricoli particulari pe suprafete cuprinse intre 0,3 ha si 5 ha iar cu exploatatiile agricole suprafetele pot ajunge si la 200-300 ha

Utilizarea aparatelor si a masinilor pentru stropit

Utilizarea instalatiei mobile pentru pregatirea pesticidelor ipp-8000

            Instalatia IPP-8000 este destinata pentru pregatirea (amestec si dozare) solutiilor insectofungicide si a solutiilor  pentru  erbicidare. Este tractata de unul din tractoarele U-650 sau U-800, iar actionarea unor organe de lucru se face de la un motor propriu.

            Pentru umplerea cu apa (prin autoalimentare) a rezervorului i se ataseaza furtunul sorbului la racordul 20, iar sorbul se tine deasupra sursei de apa. Se inchid vanele 5,6 si 7, iar vana 19 se deschide. Se manevreaza dispozitivele de dozare 9 pentru a se deschide vanele 8,17 si 18. Se executa amorsarea pompei  si a sorbului deschizand  robinetul 22, care permite ca apa din rezervorul 21, sa indeparteze (prin curgere libera) aerul din pompa si din sorb. In timpul amorsarii sorbul se tine rasturnat (in sus) pentru ca supapa acestuia sa se deschida si sa permita  iesirea  aerului. Cand se constata ca pe la sorb curge lichid fara bule de aer, se aduce sorbul in pozitie normala si se introduce in apa, inchizandu-se robinetul 22.

            Prin actionarea pompei (de catre motorul propriu), apa este aspirata prin furtunul 4 si refulata prin robinetul 19 in rezervorul 1. Pentru introducerea apei in rezervoarele de pesticid se inchide vana 19, iar vanele 6 si 7 se deschid. Pompa va aspira apa prin sorb si o va refula prin furtunurile 11 si 12 in rezervoarele 14 si 15 pana la un nivel ce corespunde cantitatii de circa 300 l in fiecare rezervor.

Dupa alimentarea rezervoarelor se detaseaza furtunul 4 si sorbul 3 si se inchid vanele 6 si 7. Se pune un capac la racordul 20 si se deschide vana 5. O noua umplere cu apa a rezervoarelor de pesticid se va realiza din rezervorul 1. Dupa alimentarea rezervoarelor cu apa se toarna manual substantele pesticide care se amesteca cu apa datorita sistemului de agitare mecanic cu ax cu palete. In rezervoarele cu pesticid solutia se poate pregati in concentratii mai mari decat cele care se administreaza (5-20%) dupa care la alimentarea masinilor de stropit se dilueaza la concentratia necesara. Pentru alimentarea masinilor cu lichid de stropire se deschid vanele 8, 17 si 18 prin intermediul dispozitivelor de dozare 9.

            Pompa aspira apa din rezervorul 1 si prin conducta 10 o refuleaza prin vana 8 si ejectorul 13, unde se amesteca cu solutia preparata in rezervoarele 14 si 15, iar de aici este trimisa prin conducta 16 spre rezervorul masinilor de stropit. Dozarea solutiilor la concentratia ceruta pentru tratare are loc in ejectorul 13 si se realizeaza cu ajutorul dispozitivelor de dozare 9 care comanda  vanele 8, 17 si 18 pentru  a realiza o anumita deschidere.

            Pozitia cursorului dispozitivului de dozare este stabilita in functie de cantitatea de apa necesara dizolvarii unui litru de solutie concentrata folosind relatia

                        Div = Qr

                                 Qa

in care:

Div este valorea diviziunii in dreptul careia se fixeaza cursorul dozatorului;

Qr este capacitatea rezervorului masinii de stropit in litri;

Qa este cantitatea de apa necesara dizolvarii unui litru de solutie concentrata.

Pentru gasirea valorii Qa se foloseste monograma din fig. 2.

            In cadranul intai se prezinta variatia cantitatii Csc a solutiei concentrate din rezervoarele de pesticid, in functie de cantitatea de substanta pesticida Qsp (produs comercial) care este introdusa in rezervoare.

            In cadranul 2 se reprezinta dreptele de variatie a cantitatii de apa Qa, necesara aducerii unui litru de solutie concentrata la valorea concentratiei de administrare, Qca in functie de concentratia solutiei din rezervoarele de pesticid.

            Punctul de pe ordonata cadranului 1, care reprezinta valoarea concentractiei solutiei din rezervoarele de pesticid pe care dorim sa o obtinem se duce orizontal.

            In cadranul 1 aceasta orizontala intersecteaza diagonala cadranului (dreapta corespunzatoare cantitatii de 300 l apa din rezervorul de pesticid) intr-un punct, care proiectat pe abscisa reprezinta cantitatea de substanta pesticida (produs comercial care trebuie introdusa in cele doua rezervoare. Aceeasi orizontala intersecteaza in cadranul 2, dreptele concentratiei lichidului de stropire.

            Din punctul care reprezinta concentratia dorita a lichidului de stropire se coboara o perpendiculara pe abscisa citindu-se cantitatea Qa de apa necesara dizolvarii unui litru de solutie concentrata care se introduce in relatia de mai sus.  Valoarea obtinuta prin aplicarea relatiei se repereaza pe cursorul dispozitivului de dozare.

Procedee de stropire si principalele componente ale masinilor de stropit

            Stropirea este metoda cea mai obisnuita de aplicare a substantelor chimice de combatere a bolilor, a daunatorilor si a buruienilor. Lichidul de stropire, constituit din substanta activa introdusa intr-un lichid purtator, poate fi o solutie, o emulsie sau o suspensie.

             Prin stropire se urmareste imprastierea uniforma a lichidului de stropire, astfel ca pe unitatea de suprafata a solului,a frunzelor plantelor sau a frunzelor buruienilor sa se realizeze o anumita densitate a particulelor, care sa concorde cu cerintele agrotehnice ale lucrarii. Imprattierea lichidului de stropire se face prin dispersie.

            Pentru a dispersa lichidul in picaturi fine (cu diametrul echivalent mai mic de 0,8 mm) este necesar ca acesta sa fie adus la forma de pelicula subtire sau de filoane foarte subtiri, care sa se ciocneasca (cu viteze foarte mari ) cu aerul si sa se dezintegreze in picaturi. Pelicula de lichid se poate obtine la scurgerea lichidului cu viteze foarte mari prin canale  si orificii cu sectiuni foarte reduse.

            In prezent exista mai multe procedee de aplicare a lichidului de stropire. La masinile de stropit existente in dotarea unitatilor agricole din tara noastra se intalnesc trei procedee de stropire, caracterizate in principal prin marimea picaturilor si prin modul de dispersie si anume:

            -stropirea prin dispersie hidraulica (cu jet proiectat), cu diametrul picaturilor cuprinse intre 0,20 si 0,70 mm;

            -stropirea prin dispersie pneumatica (cu jet purtat), cu diametrul picaturilor cuprins intre 0,05 si 0,15 mm;

             -stropire prin dispersie hidro-pneumatica (cu jet purtat), cu diametrul picaturilor cuprins intre 0,1 si 0,25 mm.

Stropirea  prin dispersie  hidraulica (cu jet proiectat)

            Metoda este utilizata atat la aparatele si la masinile  ce combat prin stropire bolile si daunatorii agricoli, cat mai ales la masinile pentru combaterea buruienilor. La acest procedeu de stropire lichidul trece cu presiune ridicata (10-60 daN pe cm patrat) prin orificiul calibrat al unui cap de dispersie si se desface in picaturi cu diferite marimi, cuprinse intre 0,20 si 0,70 mm. Picaturile fiind relativ mari cad mai repede pe plante, insa este necesara o cantitate mare de lichid de stropire pe unitatea de suprafata, deci substanta activa trebuie cuprinsa in multa apa.

Stropirea prin dispersie pneumatica (cu jet purtat)

            Metoda este utilizata la masinile pentru combaterea bolilor si daunatorilor si mai putin la masinile pentru combaterea buruienilor prin erbicidare.

            La acest procedeu, lichidul trece cu o presiune relativ scazuta (0,2 –3 da N pe cm patrat ) intr-un current de aer ce se deplaseza cu o viteza ridicata (peste 100 m pe secunda ), realizandu-se o dispersie a lichidului in picaturi cu diametre cuprinse intre 0,015 mm si 0,20 mm. Cu acest procedeu se realizeaza o uniformitate de distributie ridicata, o aderenta buna a lichidului, se pot folosi solutii mai concentrate (de 6-10 ori ), micsorandu-se deci normele de lichid la hectar. Este impropriu aplicarii erbicidelor, deoarece cresc pierderile din substanta activa prin volatilizare si descompunere.

Protectia muncii

            La aplicarea tratamentelor fitosanitare sunt interzise urmatoarele activitati:

o      prestarea serviciilor de protectie a plantelor fara echipament de lucru special;

o      operarea masinilor fara instruire prealabila sau de catre personal neautorizat;

o      consumul de alimente si bauturi;

o      reglarea masinilor de stropit aflate in functiune etc;

CAP. VII. CONCLUZII SI RECOMANDARI

          Suprafetele cultivate cu sfecla pentru zahar au scazut mult dupa 1989, dar in momentul
actual si in viitor, cultura sfeclei pentru zahar va trebui sa fie in atentia Centrelor de Consultanta de la sate si comunele din fiecare judet al tarii pentru reinfiintarea structurii culturilor.
        Astazi se poate folosi samanta mono-germa de sfecla care usureaza mult lucrarea de rarit din cultur sfeclei pentru zahar.
        Trebuie retinut ca sfecla pentru  zahar lasa terenul afanat si fara buruieni dar necesita si un pat germinativ afanat, umed pentru o rasarire uniforma si plantute fragede.
        Cele mai bune premergatoare sunt orzul, inul, cartoful si secara. Nu suporta monocultura din cauza atacului cu nematozi, ratisoara, gargarita, molia sfeclei.
        Nu se recomanda cultivarea dupa porumb si floarea soarelui din cauza daunatorilor. Este o mare consumatoare de azot, pentru ca are nevoie de masa foliara bogata dar in exces azotul devine daunator.
        Valorifica foarte bine gunoiul de grajd aplicat direct culturii la sfecla pentru zahar. In conditii de irigare valorifica si mai bine ingrasamintele atat cele chimice cat si pe cele organice.
        Prefera aratura adanca de toamna urmata de pregatirea patului germinativ in primavara.            Samanta monogerma de sfecla indiferent ca este monogerma genetic sau mecanic trebuie semanata mai la suprafata cu 1 cm.
         Reusita folosirii erbicidelor depinde de amestecarea erbicidelor cu pamantul mai ales la cele volatile.
           In  perioada 2008-2009 in judetul Piatra Neamt au fost semanate 1519 ha. In urma controalelor efectuate s-au evidentiat urmatorii agenti patogeni aflati peste pragul economic de daunare :

Cercosporioza - Cercospora beticola. A fost semnalata in toate zonele la culturile
de sfecla pentru zahar, sfecla furajera si sfecla rosie. Boala s-a situat comparativ cu anul precedent la nivele de atac mai mici dar suprafata afectata mai mare.

Din 203 ha controlate 90 ha au depasit pragul economic de daunare la nivel de atac mijlociu. Frecventa plantelor atacate s-a situat pana la nivelul maxim de 20 %. Suprafetele cele mai afectate sunt cele din centrul judetului, acolo unde este ponderea suprafetelor cultivate cu sfecla.

Au fost emise doua avertizari, prima in fenofaza de 6 frunze (dupa aparitia primelor pete in cultura) iar a doua la 18-20 zile dupa prima avertizare, functie de remanenta produsului folosit. S-au efectuat tratamente pe 180 ha cu produsele : Bravo 500 SC pe 85 ha si Tango super pe 95 ha.

Gradul de faramitare a suprafetelor ocupate cu sfecla pentru zahar cat si lipsa de interes a producatorilor agricoli pentru starea fitosanitara a culturilor, face ca rezerva biologica a acestui patogen sa fie in crestere.

Fainarea - Erysiphe betae. A fost prezenta in majoritatea solelor cultivate cu sfecla
la un nivel de atac mai mare cu cel al anului precedent.

Pragul economic de daunare a fost depasit pe 73 ha la nivel de atac mijlociu,  si 21 ha la nivel de atac puternic, cu o frecventa a plantelor atacate de pana la 28 %. Au fost avertizate doua tratamente contra afectiunilor foliajului la sfecla pentru zahar, fungicidele folosite in combaterea cercosporiozei acoperind si actiunea acestui agent patogen.

Este necesar urmarirea atentie a evolutiei acestui agent patogen care in conditii de clima favorabile, poate produce pagube insemnate.

Putregaiul inimii - Phoma betae. A fost prezenta in cateva sole cultivate cu sfecla.

Pragul economic de daunare a fost depasit pe 24 ha la nivel de atac mijlociu de atac, cu o frecventa a plantelor atacate de pana la 18 %. Au fost avertizate doua tratamente contra afectiunilor foliajului la sfecla pentru zahar, fungicidele folosite in combaterea cercosporiozei acoperind si actiunea acestui agent patogen.

Este necesar urmarirea atentie a evolutiei acestui agent patogen care in conditii de clima favorabile, poate produce pagube insemnate.

Ramularia (Patarea frunzelor)- Ramularia betae. A fost prezenta in solele cu
sfecla pentru zahar din zona limitrofa ramei carpatice, in jumatatea a doua a perioadei de vegetatie.

Comparativ cu anul precedent, agentul patogen s-a inregistrat anul acesta aproximativ egal, cu o suprafata afectata peste pragul economic de daunare de 16 ha la nivel de atac mijlociu si cu o frecventa a plantelor atacate de 12 - 14 % ; nu s-au efectuat tratamente in special pentru acest test, ci s-a mers la acoperirea spectrului de combatere cu substante folosite la alt test.

Este necesar urmarirea atenta a evolutiei acestui agent patogen, pentru evidentierea corecta a atacului produs.

Alternarioza sfeclei - Alternaria spp.. A fost prezenta in cateva din solele cultivate
cu sfecla pentru zahar.

Pragul economic de daunare a fost depasit pe 21 ha la nivel de atac mijlociu, cu o frecventa a plantelor atacate de pana la 16 %. Au fost avertizate doua tratamente contra afectiunilor foliajului la sfecla pentru zahar, fungicidele folosite in combaterea cercosporiozei acoperind si actiunea acestui agent patogen.

Este necesar urmarirea atenta a evolutiei acestui agent patogen care in conditii de clima favorabile, poate produce pagube insemnate.

Intre daunatorii care au produs un atac semnificativ culturii de sfecla pentru zahar amintim :

Puricele negru - Aphis fabae. Fata de anul 2008 atacul acestui daunator s-a situat pe suprafete si nivele de atac egale.

S-a inregistrat un atac peste pragul economic de daunare pe 30 ha la nivel de atac mijlociu, cu o frecventa a plantelor atacate mergand pana la 18 %. A fost avertizat un tratament chimic, si s-a efectuat tratamente pe 30 ha cu produsul Sinoratox 35 CE.

Se prevad cresteri semnificative ale populatiei acestui daunator, daca se continua cu folosirea la semanat de samanta netratata cu insecto-fungicide.

Gargarita sfeclei - Botiiynoderes punctiventris. Pe ansamblu zonei controlate, atacul acestui daunator a prezentat o mentinere in aceleasi limite comparativ cu anul precedent, ca suprafata afectata.

S-a inregistrat un atac slab pe toata suprafata cultivata cu sfecla, cu un nucleu de atac la nivel mijlociu pe 28 ha, in zona centrala. In acest areal frecventa plantelor atacate s-a situat intre limitele de 4 - 6 %.

A fost avertizat un tratament chimic pentru protejarea culturilor de sfecla insamantate cu samanta netratata, in fenofaza de rasarire - 3-4 frunze, odata cu avertizarea pentru ratisoara sfeclei ssi purici, insecticidele folosite in combaterea puricilor acoperind si acest test.

Se prevad cresteri semnificative ale populatiei acestui daunator, daca se continua nerespectarea tehnologiei de cultivare a sfeclei de zahar, prin folosirea la semanat de samanta netratataa cu insecto-fungicide si nerespectarea unei rotatii corecte.

Puricele sfeclei - Chetocnema tibialis. Daunatorul a fost semnalat pe toate suprafetele cu sfecla pentru zahar. Comparativ cu anul precedent atacul a inregistrat aproximativ aceleasi suprafete si nivele de atac.

Suprafata ce a depasit pragul economic de daunare a fost de 38 ha la nivel de atac mijlociu, cu o frecventa a plantelor atacate de 14 %. A fost avertizat un tratament chimic, si s-au efectuat tratamente chimice pe 35 ha folosind produsul Carbetox 37 CE.

Daunatorul trebuie urmarit in continuare datorita cresterii suprafetelor atacate in ultimii ani.

Buha verzei - Mamestra brassicae. Ca si ceilalti daunatori ai sfeclei, buha a fost
semnalata in toata zona de cultura a sfeclei pentru zahar, realizand o suprafata cu atac peste pragul economic de daunare de 20 ha, suprafata mai mica ca cea din anul precedent; frecventa plantelor atacate situandu-se intre limitele de 14-16 %.

A fost avertizat un tratament chimic, pentru omizi defoliatoare, dar ca si la buha gama, tratamentul efectuat a fost la acoperire.

Datorita caracterului ei polifag, buha isi mentine de la un an la altul rezerva biologica, producand pagube insemnate.

Gandacul pamantiu - Opatrum sabulosum. Comparativ cu anul 2008 atacul
acestui daunator s-a situat pe aceleasi suprafete si nivele de atac.

S-a inregistrat un atac peste pragul economic de daunare pe 33 ha la nivel de atac mijlociu, cu o frecventa a plantelor atacate mergand pana la 6 %. Nu s-a avertizat un tratament chimic, si nu s-a efectuat tratamente chimice decat la acoperire.

Buha gama - Plusia gamma. Ca si buha verzei, buha gama a fost intalnita in aceleasi sole pe o suprafata aproximativ egala cu cea din anul precedent.

Suprafata afectata s-a situat la un nivel de atac mijlociu si a fost de 25 ha, cu o frecventa a plantelor atacate cuprisa intre 14 -16 %. A fost avertizat un tratament pentru omizi defoliatoare ce le cuprind pe amandoua buhe, tratamentul efectuat fiind la acoperire.



BIBLIOGRAFIE

  1. Axinte M. si colab., 2003 - Fitotehnie, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi.

2.    Baicu T., Savescu A., 1978Combaterea integrata in protectia plantelor. Editura Ceres, Bucuresti.

  1. Balteanu Gh., 1998 – Fitotehnie, vol.1, Ed. Ceres, Bucuresti.
  2. Balteanu Gh., 2001Fitotehnie, vol.2, Ed. Ceres, Bucuresti.
  3. Bobirnac B. si colab. , 1997 Daunatorii plantelor tehnice si combaterea lor integrata, Editura Dova.

6. Boguleanu Gh., Bobirnac B., Costescu C., Dunlea I., Filipescu C., Pasol P., Peiu M., Perju T., 1980 - Entomologie agricola. Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti.

7.     E. Ulea, Iacob Viorica,  I.Puiu,2003 – Fitopatologie Ed. „Ion Ionescu de la     Brad” Iasi.

8. Filipescu C-tin., Georgescu T., Talmaciu M. , 1991 -  Entomologie-Lucrari practice, Partea generala. Ed. „Ion Ionescu de la Brad” Iasi

9. Ghizdavu I., Pasol P., Palagesiu I., Bobarnac B., Filipescu C., Matei I., Georgescu T., Baicu T., Barbulescu Al., 1977 - Entomologie agricola. Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti.

  1. Georgescu T., Talmaciu M. , 2003 – Daunatorii plantelor horticole-prevenire si combatere, Editura Pim, Iasi.

11.    Hatman M. si colaboratorii, 1970 - Raspandirea bolilor si daunatorilor si pagubele produse culturilor agricole din Moldova in anul 1969. Cercetari Agricole in Moldova, lasi, p.71-81.

  1. Iacob N. si colab. – Tratat de zoologie agricola- Daunatorii plantelor cultivate, Vol. I , Editura Academiei, 1980.
  2. Manescu B. si colab. – Tehnologia culturilor horticole, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980.
  3. Mitrea I. , 1998 -  Entomologie, Vol. I, Editura Sitech, Craiova.
  4. Muteanu L, Borcean I., Axinte M., Roman Gh.V., 1995 – Fitotehnie, Ed.Didicatca si Pedagogica Bucuresti.
  5. Muntean L., Borceanu I., Axinte M., Roman Gh., 2001 – Fitotehnie, Ed. “Ion Ionescu de la Brad” Iasi.
  6. Pasol P. si colab. -  Entomologie horticola, Vol. II, Editura Agronomia Cluj 1991.
  7. Perju T., 1995 -  Entomologia agricola componenta a protectiei integrate a agroecosistemelor, Editura Ceres, Bucuresti

19.  Rosca I., 2003 - Entomologie agricola speciala. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

20.  Rogojanu V., Perju T., 1997 -  Determinator pentru recunoasterea daunatorilor plantelor cultivate.  Ed. Ceres, Bucuresti

21.  Sapunaru T., Sandru I., 1973 - Date noi cu privire la combaterea daunatorilor din culturile de lucerna pentru samanta.

22.  Sapunaru T. si colab., 1983, 1984, 1985 – Raspandirea bolilor si daunatorilor culturilor agricole din Moldova. Cercetari agronomice din Moldova.

23.  Savescu A., Rafaila C., 1980 Prognoza in protectia plantelor. Editura Ceres, Bucuresti.

  1. Talmaciu M. , 2003 -  Protectia plantelor-entomologie, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi.

25.  Talmaciu M., 2005 - Entomologie agricola. Ed. „Ion Ionescu de la Brad” Iasi.

  1. xxx 1994, 2004 - Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate in Romania. Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Bucuresti.

 



Agricultura


Macelarie
Pomicultura
Silvicultura
Viticultura

CERINTELE GRAULUI FATA DE CLIMA SI SOL
Semanatul si plantatul
Sistemul de agricultura durabila
Cultura porumbului
CERCETARI SI STUDII PROPRII PRIVIND APLICAREA UNOR TEHNOLOGII DURABILE LA CULTURA FLORII-SOARELUI LA PFA
TEHNOLOGIA PRODUCERII DE SAMANTA LA GRAU
Directii de dezvoltare a spatiului rural
SISTEMUL DE AGRICULTURA CU TELINA
Controlul Paduchelui cenusiu (Dysaphis plantaginea P.) in Agicultura Biologica
Datele introducerii porumbului in agricultura romaneasca











 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate