Terapia maladiilor

INTRODUCERE

Terapia maladiilor se realizeaza cu ajutorul remediilor naturale si/sau de sinteza.

Remediile terapeutice sunt administrate bolnavului in functie de:

   Maladia pe care o are bolnavul

   metoda terapeutica utilizata in tratarea bolnavului

Clasificarea metodelor terapeutice

Se realizeaza in functie de principiul pe care se bazeaza sau in functie de remediu.

Functie de principiul pe care se bazeaza, se cunosc 4 tipuri de metode terapeutice utilizate in tratarea bolnavului.

a.   Enantiopatia - este o metoda terapeutica ce se bazeaza pe principiul contrariilor (se aplica bolnavului un remediu ce provoaca in organismul bolnav o stare contrara simptomelor bolii)

etimologie: enanthos - contrariu; pathos - boala

ex: - in gastrite se recomanda remedii alcoolice (NaHCO3)

- in coma diabetica (caracterizata prin hiperaciditatea tuturor umorilor) se recomanda remedii alcoolice (NaHCO3)

- in diaree se recomanda remedii astringente (orez, tanin )

b.   Alopatia - este o metoda ce se bazeaza pe principiul derivatiei (se aplica bolnavului un remediu ce provoaca in organismul bolnav o stare diferita de simptomele bolii si care deriva boala catre un alt sector organic)

etimologie: altos - alta; pathos - boala

ex: - in congestie cerebrala se recomanda bai reci la picioare si maini (pentru a deriva vasodilatatia cerebrala spre regiunea picioarelor si a mainilor)

c.    Homeopatia - este o metoda terapeutica ce se bazeaza pe principiul similitudinii (se aplica bolnavului un remediu ce provoaca in organismul bolnav o stare asemanatoare)

etimologie: homoios - asemanator; pathos - boala

ex: - in intoxicatii sau anestezii cu cloroform se recomanda solutie 0.5% cloroform administrate cu lingura (doze mici)

- in obezitate (se recomanda microdoze de insulina)

- in dureri intense     (sciatita) - se recomanda venin de sarpe

- in reumatism poliarticular - se recomanda venin de albine (care in doze mari determina inflamarea articulatiilor, edeme roze, exact ca in reumatism)

- in guta - se recomanda colchicina (care in doze mari determina congestia dureroasa a extremitatilor osteoarticulare, cresterea acidului uric in aceste regiuni)

- vaccinoterapia de tip jennerian - vaccinul e preparat cu un virus asemanator dar nu identic cu cel ce a infectat bolnavul (ex: vaccinul BCG - pentru tuberculoza) se face cu bacil bovin.

d.   Isopatia - este o metoda terapeutica ce se bazeaza pe principiul identitatii (se aplica bolnavului cu remediu ce provoaca in organismul bolnav o stare identica simptomelor bolii sale)

isopatia - forma ideala a     homeopatiei

etimologie: ison - identic; pathos - boala

ex: - in degeraturi si recomandat frictiuni cu zapada

- marinarii inlatura amorteala de frig a degetelor de la maini prin purtarea de manusi muiate in apa rece

- contra caldurii caniculare se recomanda ceai fierbinte

- vaccinoterapia de tip pasteurian - vaccinul e preparat chiar cu virusul ce a provocat maladia (ex: stafilococul in furunculoza); antivaccinul colibacilozei.

OBSERVATII

   Se observa ca cele 4 metode pot fi reduse la 2:

- alopatia - care include alopatia propriu-zisa (bazata pe principiul derivatiilor) si enantiopatia (bazata pe principiul contrariilor)

- homeopatia - care include homeopatia propriu-zisa bazata pe principiul similitudinii) si isopatia (bazata pe principiul identitatii)

   Din punct de vedere istoric:

medicina hipocratica utiliza toate aceste 2 mari metode intr-o armonie completa, in functie de imprejurare si indicatia de caz

acum circa 1700 de ani, Galien a intrerupt brusc aceasta armonie, decretand alopatia (cu ramurile sale: alopatia propriu-zisa si enantiopatia) drept singura metoda terapeutica oficiala (de aici si termenul de medicina oficiala). Doctrina lui Galien a parcurs veacurile, astfel ca si azi medicina se gaseste oarecum, sub stapanirea dogmatismului alopatic.

reintroducerea stiintifica a homeopatiei (cu cele 2 ramuri ale sale - homeopatia propriu-zisa si isopatia) s-a realizat la inceputul veacului trecut, de catre Hahnemann prin opera sa "Organonum". Veacul trecut si inceputul veacului nostru reprezinta din acest punct de vedere o lupta cand surda, cand fatisa, intre cele doua metode terapeutice, dominand insa in general, medicina oficiala.

in ultimii ani, a aparut neo-hipocratismul, care reuneste cele 2 metode terapeutice dar intr-o noua sinteza stiintifica (asigurand bolnavului terapia cea mai putin nociva, indiferent de metoda terapeutica utilizata)

Functie de remediul utilizat, se cunosc doua tipuri de metode terapeutice:

a.   metode terapeutice care aplica remedii de sinteza

- utilizeaza in principal remedii terapeutice obtinute prin sinteze chimice, care sunt mai mult sau mai putin toxice, dar dau adesea efecte secundare nocive

- acest tip de metode terapeutice sunt de tip alopatic (apartinand deci, medicinii oficiale) - ele trateaza efectul, nu cauza

- aceste metode terapeutice au luat amploare in ultimele doua secole si au efecte miraculoase in maladii acute (dar nu se ia in calcul toxicitatea lor)

b. metode terapeutice care aplica remedii naturale (bioterapii; metode terapeutice neconventionale):

- utilizeaza remedii naturale, care sunt de regula mai putin toxice ca cele de sinteza si nu dau efecte secundare nocive

- se bazeaza pe homeopatie si izopatie (deci trateaza cauza)

- se cunosc: fitoterapia, apiterapia, fizioterapia, dietoterapia, homeopatia, acupunctura, presopunctura, cromatoterapia, psihoterapia

OBSERVATIE

   Pledoaria pentru medicina naturista nu inseamna un conflict cu medicina oficiala (alopatia). Astfel, terapeutul trebuie sa aplice metoda terapeutica ce se preteaza cel mai bine maladiei in cauza

Fitoterapia este o ramura a farmacoterapiei care se ocupa cu tratarea maladiilor cu ajutorul remediilor de origine vegetala.

Definitii utile

   Planta medicinala - planta care contine unul sau mai multe principii active ce determina o actiune terapeutica

   Produs vegetal - organ sau partea de planta recoltata, uscata si prelucrata specific, utilizata la obtinerea unui remediu terapeutic; tot produse vegetale sunt considerate si unele produse de metabolism vegetal, care sunt obtinute prin metode fizico-chimice: ulei volatil (obtinut prin antrenarea cu vapori de apa); substante grase (obtinute prin presare); gume, rezine.

   Principiu activ

     substanta sau grup de substante dintr-o planta medicinala responsabila (responsabile) partial sau total de actiunea terapeutica a plantei

     observare: adeseori actiunea principiului activ este potentata si de prezenta altor biomolecule din planta (numite principii active secundare). In aceste cazuri remediul fitoterapeutic trebuie sa le includa si pe acestea

     tipuri de principii active:

glucide

lipide

proteine (in principal enzime)

aminoacizi

heterozide:

taninuri

ODP-uri (orto-dohidroxifenoli) - ex: acid cofeic

Cumarine

flavonoide (flavonozide, antociani, taninuri catehice)

chinone (naftochinone, antrocenozide)

heterozide sterolice (fitosteroline, heterozide cardiotonice)

saponozide (sterolice triterpenice)

uleiuri volatile

alcaloizi

vitamine

bioelemente

Referitor la etapele obtinerii remediilor fitoterapeutice, situatia este mult mai complexa, deoarece:

   unele principii active vegetale se obtin si pe cale sintetica, la nivel industrial (ex: efedrina din carcel; papaverina din mac). Se prefera forma de sinteza, deoarece e mai ieftina

   unele biomolecule din vegetale, care sunt inactive terapeutic, dau prin semisinteza artificiala substante active terapeutic; ce nu exista in natura (ex: dihidroxi-ergotoxina, dionina)

   unele biomolecule din vegetale, care sunt inactive terapeutic sunt extrase industrial din plante, dar nu in scop terapeutic (ex: amidonul din grau, cartoful . utilizat la obtinerea glucozei; trestia de zahar utilizata in obtinerea zaharozei)

Se pune problema: substanta obtinuta prin sinteza este la fel de valoroasa si netoxica precum cea din planta?

   Sub raport terapeutic - DA

   Sub raport economic - depinde de metoda de sinteza

   Sub raport toxic - de regula, produsele obtinute din plante sunt mai putin toxice (pentru ca sunt mai usor metabolizate si eliminate) - ex: lecitina; anetolul (principiul activ cel mai important din uleiul volatil de anason e utilizat pentru remedii de litiaze renale, bronsite (cel de sinteza e mai ieftin, dar de 10 ori mai toxic)).

a.   Cunoasterea organului de planta cu continutul cel mai ridicat in substante active. Aceasta este indicata chiar prin denumirea produsului obtinut prin uscare

Exista si exceptii, cand denumirea plantei uscate difera de cea a plantei, dar denumirea latineasca a organului tot este indicata. EX: rhizoma Graminis - rizom de pir (Agropyr repens)

b.   Momentul optim de recoltare:

• anotimpul :

rizomi, radacini, bulbi, coji - primavara timpuriu; toamna tarziu (planta e in repaus

partile aeriene sau frunzele - la inceputul tuberizarii sau la inflorire

inflorescentele si florile - inainte de inflorirea corecta

fructele si semintele - aproape de maturitatea deplina

• stadiul de vegetatie

rizomi, radacini, bulbi, coji - primavara timpuriu; toamna tarziu (planta e in repaus

partile aeriene sau frunzele - la inceputul tuberizarii sau la inflorire

inflorescentele si florile - inainte de inflorirea corecta

fructele si semintele - aproape de maturitatea deplina

• perioada din zi (ex: plantele cu ulei volatil se recolteaza dimineata, inainte de rasarit)
• conditii meteorologice

In general, plantele medicinale se recolteaza dimineata dupa ce roua s-a evaporat sau dupa masa pana la apusul soarelui

c.    Alegerea metodei tehnice cea mai corecta pentru recoltare - daca se utilizeaza partea subterana sau toata planta, recoltarea trebuie realizata astfel incat sa se pastreze zone nerecoltate, pentru inmultire.

• metode de recoltare:

partile subterane - cu masini de recoltat cartofi si sfecla

herba - cu cositori de fan sau seceratori simple

frunzele:

o      prin ciupire - e preferata pentru ca:

nu se iau si frunze uscate sau prea tinere

nu se recolteaza si petiolul (se pastreaza doar pentru frunze cu alcaloizi, glicozide care se dezvolta preferential in nervura principala si a petiolului si ramurilor)

o      prin strunjire - trecerea rapida a mainii de-a lungul ramurii tinuta intre degetul mare si celelalte degete

- florile - manual - pentru inflorescentele de musetel se foloseste un pieptene special

d.   Conservarea

curatirea recoltei de alte parti ingalbenite, brumificate, atacate de daunatori, alte plante de pamant

cojire

taiere

OBSERVATIE

Pentru prepararea de ceaiuri sau forme galenice este interzisa recoltarea plantelor medicinale provenind din zone poluate, fungicide, erbicide sau insalubre (parc, gradina, marginea drumului) deoarece acestea pot fi infestate cu germeni patogeni rezistenti, cu protozoare, oua de paraziti intestinali.

Utilizarea plantelor medicinale de acest fel se face doar in scop industrial (pentru obtinerea de principii active - prin extracte, purificare se elimina aceste substante nocive)

e.   Uscarea - exista 2 tipuri de uscare:

Naturala:   

E cea mai accesibila

Se aplica pentru majoritatea plantelor, exceptie cele la care trebuie inactivate enzimele

E posibila i lunile iunie-septembrie astfel incat sa se asigure temperaturi intre 25s-40sC

Exista uscari la soare (nu este recomandata pentru ca exista pericolul ploilor) si in locuri acoperite (pod de tigla sau de tabla)

Trebuie asigurata o aerisire perfecta

Timpul de uscare:

o      Flori - 4-7 zile

o      Frunze si herba - 4-6 zile (frunzele cu substrat higroscopic - maselarita - 8-10 zile)

o      Radacina - 12-16 zile

o      Pe timp ploios se dubleaza durata

Locul este ales in functie de organ:

o      Scoarta, lemnul, ramurile - temperaturi mai joase

o      Flori - la soare sau pod acoperite de ziare pentru pastrarea mirosului

o      Frunze - temperaturi mari sau soare puternic (clorofila sufera modificari prin uscare lenta

o      Fructe

Artificiala:

La cantitate mare 40÷100sC (etuve, sali uscatoare cu temperatura reglabila

Avantaje:

o      In timp scurt

o      Se evita procesele enzimatice

o      Se evita procesul de oxidare a principiilor active

Dezavantaje:

o      Nu se aplica pentru plantele ale caror compusi activi se descompun peste 40s sau se evapora (plantele cu ulei volatil)

Temperatura de uscare se regleaza in functie de timpul

Uscarea se realizeaza prin asezarea materialului vegetal in strat subtire (in pod, in camera uscator). Se intoarce de cateva ori.

Se considera uscarea incheiata atunci cand:

Florile pocnesc la atingere

Frunzele, tulpinile se rup la indoire, trosnind

Plantele cu ulei volatil se usuca fie normal, fie artificial

f.     Asamblare:

Florile si petalele colorate - sortate; cutii de tabla de 5-10kg, borcane bune de sticla sau pungi de hartie

Inflorescentele - sortare, lazi din scandura de brad curat captusita cu hartie cerata

Frunze - cernere (eliminarea prafului) , sortare - in lazi

Varfuri cu flori si herba - baloturi (cu presa de fan)

Coji, radacini, rizomi - saci de panza dublata

Etichete pentru fiecare

g.   Transport - cat mai rapid si cu copertina

Date suplimentare - STAS 1632-59

h.   Depozitare:

Curat, dezinfectat, uscat, bine aerisit in permanenta, racoros, intunecos

Periodic se combat daunatorii, mucegaiul

Plantele toxice se pastreaza in locuri sub cheie. Cutiile se utilizeaza doar pentru ele

Plantele cu ulei volatil se pastreaza in incaperi speciale

Conditii de ambalare, marcare, depozitare, transport sunt reglementate prin STAS 1632 - 59