Produse ale padurii folosite in scopuri terapeutice - mesteacanul (betula)

PRODUSE ALE PADURII FOLOSITE IN SCOPURI TERAPEUTICE  - Mesteacanul (Betula

Descriere. Coaja tuturor soiurilor de mesteacan prezinta aceeasi caracteristica: este marcata de dungi fine, orizontale, iar coaja este subtire, de consistenta unei hartii fine, si se rupe in fasii in mod natural. Coaja contine multe rasini si are un pigment care da numele diverselor soiuri de mesteacan: rosu, alb, negru si galben. Mugurii apar primavara devreme si cresc pana la inceputul verii. Toti mugurii frunzelor cresc lateral; nu exista mugure terminal. Lemnul tuturor speciilor de mesteacan este fin, cu granulatie mica, cu textura matasoasa si care poate fi slefuit fin. Ca lemn de ars, valoarea sa este dintre cele mai bune.

Frunzele variaza de la un soi la altul, dar putin. Acestea sunt alternante, dintate, cu vinisoare ca o pana, cu codita. Apar in perechi, dar nodul de insertie al petiolului frunzelor formeaza mici tulpinite laterale, care se vor transforma in crengi.

Flori si fructe Florile sunt monoice (flori femele si flori mascule, separat), deschizandu-se in acelasi timp sau cu putin timp inainte de aparitia frunzelor, si sunt formate din grupe de cate trei flori femele, amenti (matisori), prinse la baza matisorilor masculi. Amentii purtatori de stamine pot atarna sau nu. Acestia sunt localizati la baza ultimelor frunze de anul trecut sau la baza tulpinitelor formate anul trecut. Se formeaza in toamna si stau peste iarna, acoperiti de o coaja fina dar rezistenta. Solzii amentilor, la maturitate, sunt ovali, rotunjiti la capat; catre mijloc sunt galbeni sau oranj, iar la capat maro inchis

Fiecare solz prezinta doua bractee si trei flori sterile, fiecare floare fiind alcatuita dintr-un caliciu sesil, membranos, cu doi lobi. Fiecare caliciu are patru filamente scurte cu cate o celula a samarei sau doua filamente, care se vor transforma in cele doua aripioare ale fructului. Pistilul poate atarna sau fi erect, solitar, prins de tulpinitele aparute in anul precedent. Solzii pistilului sunt alungiti, cu trei lobi, de culoare verde stins sau putin rosietici, fiecare floare devenind maro la maturitate. Acesti solzi poarta doua sau trei flori fertile, fiecare floare fiind alcatuita dintr-un ovar. Ovarul este plat, bicameral si are doua terminatii; ovulul este solitar.

Amentii pistilului, fertilizati, se numesc strobil si sunt alcatuiti din doua mici seminte cu aripi, imbracate intr-o coaja de protectie de culoare maro si cu consistenta aproape lemnoasa. Semintele cresc in interior. Cotiledoanele sunt plate si carnoase. Toate speciile cresc usor din seminte.

Intrebuintare. Mestecenii sunt copaci foarte versatili. Sucul, coaja, frunzele, lemnul, crengutele si radacina sunt folosite pentru materiale de constructie, tobe, tratamente medicale naturiste, uleiuri si alte aplicatii practice.

Deoarece lemnul de mesteacan are fibre scurte, aceasta esenta este folosita in industria hartiei. In India, cojile subtiri si albe care pot fi colectate iarna, sunt folosite ca suport de scris care se pastreaza foarte bine in timp. Denumirea hartiei este Bhoorj Patra. Bhoorj este denumirea in sanscrita a mesteacanului, iar Patra inseamna hartie.

In nordul Europei mesteacanul este considerat unul din cei mai importanti alergeni din zona, datorita polenului sau, estimarea fiind ca 15- 20% din persoanele care sufera de alergie la fan poate sa raspunda si la granulele de polen ale mesteacanului.

Extractul de mesteacan este folosit pentru aroma sau ca ulei in industria marochinariei, iar in industria cosmeticelor la producerea sapunului si a samponului. In trecut, uleiurile de rasinoase (pin) din comert aveau ca baza uleiul de mesteacan dulce. La scara comerciala, gudronul de mesteacan sau uleiul rusesc, extrase care contin coaja de mesteacan, au fost folosite ca lubrifiant si in industria farmaceutica. Mesteacanul argintiu (Betula pendulata) este copacul national al Finlandei. Crengutele de mesteacan argintiu, proaspete si aromate, sunt folosite in saune, pentru a face masaj pe piele. Crengutele se numesc vihta sau vasta, si au un efect foarte relaxant pentru muschi.

Ceaiul de frunze de mesteacan are efect diuretic, si este foarte folosit in industria cosmeticelor, la pigmenti si sampoane. Crengile uscate de mesteacan, prinse intr-o legatura groasa, au fost folosite ca forma de admonestare corporala. (vezi Birching [1]).

Amerindienii pretuiau foarte mult mesteacanul pentru coaja sa, usoara, flexibila si care putea fi usor recoltata. Lemnul era foarte folosit in constructia canoelor, a vaselor de bucatarie si a corturilor tepee cu forma specifica.

Ca lemn de foc, este foarte pretuit datorita indicelui calorific mare per unitate de greutate si volum. Coaja fibroasa este folosita pentru a porni focul. Coaja arde foarte bine, chiar si uda, din pricina uleiurilor continute. Sub forma de fasii foarte fine, coaja se poate aprinde si de la cateva scantei. Mestecenii au importanta spirituala in multe religii.

Lemnul de mesteacan este folosit si la tobe. Sunetul produs de tobele cu mesteacan este foarte puternic pe frecventele inalte si joase, si este ideal pentru inregistrarile in studio.

Alimentatie. In Belarus, Rusia, Statele Baltice, Finlanda, nordul Chinei, seva mesteacanului este considerata bautura racoritoare, avand calitati tonice. Seva este apoasa, verzuie si are un gust dulceag. Este comercializata pe scara industriala. Seva de mesteacan este folosita in aromatizarea cvasului [2], bautura alcoolizata din cereale. Sucul de mesteacan natural se regaseste si in bauturi ca sirop de mesteacan / artar, otet de mesteacan, bere, diverse bauturi racoritoare, etc. Spre deosebire de siropul de artar, siropul de mesteacan este foarte dificil de produs, fiind foarte costisitor. Siropul de mesteacan este produs indeosebi in Alaska si in Rusia.

Xylitolul - indulcitor artificial din zaharide hidrogenate - poate fi extras din sucul de mesteacan. Xyilitolul este folosit in industria alimentara, intrucat previne si in unele cazuri trateaza caria dentara.

Folosire medicinala. Ciuperca Chaga creste pe trunchiurile copacilor din familia Betulacee, in special pe mesteacanul alb. Ciuperca, provenind mai ales din Siberia, este foarte folosita in Asia ca leac impotriva cancerului, datorita constituentilor extrasi din coaja de mesteacan.

Coaja este bogata in betulina si acid betulinic, folosit pe scara larga in industria farmaceutica. Coaja de mesteacan, rupta in fasii si inmuiata in apa fierbinte, poate fi folosita pentru imobilizarea articulatiilor sau a bratelor fracturate. Racita, devine foarte tare. Din lemn de mesteacan se produc scobitori de calitate.

De la mesteacan se intrebuinteaza frunzele, mugurii, coaja si seva. La noi in tara, in mod curent, se utilizeaza frunzele - Folium Betulae - pentru a mari diureza.

Frunzele contin saponine, o substanta amara, mucilagii, tanin de natura pirocatehinica, ulei volatil, un glicozid de natura flavonica (betulina), zaharoza, rezine etc.

Ceaiul de mesteacan, prin diureza puternica pe care o produce, face sa se elimine toxinele din corp, stimuleaza schimburile organice, avand in acelasi timp si o actiune depurativa. Multe boli de piele sunt influentate in bine de o cura facuta cu acest ceai. Diureza produsa are o actiune favorabila in reumatism, guta, inflamatii articulare si nefrite cronice. Se recomanda in formele cardio-renale insotite de edeme si albuminurie, contribuind la eliminarea apei retinuta in tesuturi. Nu provoaca iritatii ale parenchimului renal. Favorizeaza eliminarea acidului uric si colesterolului.

Dupa unii autori, ceaiul de mesteacan are proprietatea de a dizolva piatra la rinichi (litiaza renala). Se recomanda si in boli de ficat.

Infuzia din frunze de mesteacan se prepara in modul urmator: peste 20 g. frunze maruntite (2-3 linguri) se toarna 200 g. apa clocotita. Se acopera si se lasa pana se raceste la 40 grade C, apoi se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu care neutralizeaza acidul betuloretinic, deoarece acesta micsoreaza actiunea diuretica a frunzelor de mesteacan. Dupa 6 ore, se strecoara si se bea lichidul in doua reprize, la un interval de 4 ore. Extern, baile cu frunze de mesteacan intaresc radacina parului si influenteza in bine iritatiile parului.

Cercetarile mai noi arata ca spre deosebire de frunze si muguri, seva de mesteacan nu are actiune diuretica. Mugurii, datorita uleiului volatil pe care-l contin, au proprietati antibiotice.

Frunzele de mesteacan intra in compozitia ceaiurilor antireumatic si diuretic.