ISTORIC - ALERGII ALIMENTARE

ISTORIC - ALERGII ALIMENTARE

    Reactiile adverse la alimente sunt  cunoscute  de cateva secole.

In secolul 5 inainte de I.H. , Hipocrate a remarcat ca laptele de vaca produce discomfort gastric si urticarie. In secolul II dupa I.H. Gallen descrie un caz la un copil care a dezvoltat simptome tipice dupa ingestia de lapte de capra ,simptome pe care azi le consideram ca apartinand unor reactii alergice .

In 1679,Willis  observa ca ingestia de vin poate precipita astmul . In 1906 ,von Pirquet introduce notiunea de alergie . Insa dezvoltarea clinica a conceptiei a fost posibila  dupa ce Laroche si colaboratorii  au inscris ca o constatare definitiva absorbtia intestinala si sensibilizarea organismului prin alergeni alimentari.In 1920 W.W.Duke publica cateva articole in care face legatura intre ingestia de alimente si:Sd.MENIERE,colite,discomfort gastric si intestinal,diaree.

Tot in 1920,Coca&Cooke introduc termenul de' atopie' pentru a desemna  cateva cazuri neobisnuite de hipersensibilitate la barbat . In aceasta definitie ei au inclus numai rinitele alergice si astmul bronsic.Ulterior Wise & Sulzberg au propus termenul de 'dermatita atopica' ce desemna'tipuri derutante,, localizate si generalizate de lichenificare, neurodermatita generalizata sau manifestari atopice'.

Coca si Grove au continuat cercetarile in domeniul atopiei iar in urma studiilor efectuate  au raportat prezenta unor' corpi' instabili (HEAT-LABILE 'BODIES') 'corpi ''pe care i-au numit reagine',datorita asemanarii in aceasta privinta cu complementul ,din reactia Wassermann.Ei au concluzionat  ca' nu este indicat pentru acel moment sa foloseasca termenul de ''anticorpi'  deoarece nu exista nici o corelatie ca acesti 'corpi'apar ca rezultat al stimularii imunologice. In  urmatorii ani se va largii  orizontul cunoasterii in domeniul alergiei.

 Transferul pasiv al agentului sensibilizant in ser a fost demonstrat pentru prima data in 1921,cand Praustnitz si Kustner,ambii suferinzi de alergii alimentare deonstreaza prin testari reciproce,natura umorala,transmisibila a alergiei de tip imediat.

In 1930, Rinkel este primul care face diferenta intre alergia alimentara si reactia anafilactica.El va introduce in practica testul de provocare orala si scrie prima monografie in problema.

In 1937, Rowe a publicat lucrarea sa de referinta privind valuarea diagnostica si terapeutica a regimurilor de eliminare.

In 1939 Vanghau si Coca obiectiveaza raspunsul organismului la contactul cu alergenul alimentar prin testul leucopenic si prin testul pulsului.

Anul 1968 aduce doua evenimente importante : CENTRUL DE REFERINTA INTERNATIONAL PENTRU IMUNOGLOBULINE decide ca sunt suficiente dovezi care sustin prezenta pentru al 5-lea izotop al Ig si anume IgE.                      

     A   fost introdusa  nomenclatura clasica pentru reactiile alergice de catre Geel& Coombs (definirea tipurilor 1-4 de hipersensibilitate).

 Incepand cu 1970 a fost introdus  testul- dublu orb placebo control  -care azi e considerat a fi standardul de aur in precizarea diagnosticului de alergie.