Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa.vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor




Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Alimentatie


Index » sanatate » Alimentatie
PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A TUTUNULUI PENTRU TIGARETE


PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A TUTUNULUI PENTRU TIGARETE




PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A TUTUNULUI PENTRU TIGARETE

In industrializarea tutunului se deosebesc urmatoarele etape ale procesului de obtinere a tutunului pentru tigarete





1. Recoltarea tutunului

Frunzele de tutun se recolteaza la maturitatea tehnica (industriala), maturitate ce reprezinta o faza din viata plantei, caracterizata prin dezvoltarea maxima a foilor si printr-o cantitate maxima de substante organice si minerale acumulate. Foile de pe aceeasi planta nu ajung la maturitatea tehnica in acelasi timp, ci treptat, de la baza la varf. Diferenta de maturare intre foile de la baza si foile de la varf este de 20-25 zile.

La tutunurile cu un numar mai mare de frunze, cum sunt si tutunurile cultivate in tara noastra, se deosebesc pe tulpina cinci grupe de foi sau cinci etaje. Frunzele de pe un etaj ajung, in linii mari, la maturitatea tehnologica in acelasi timp.

Culoarea deschisa a frunzelor, pierderea luciului, aparitia de pete galbui spre varf si margini, caderea perisorilor, rasfrangerea usoara a marginilor in jos constitue semne exterioare ale maturitatii tehnice. Tot ca semne ale maturitatii tehnice se mentioneaza ruperea cu usurinta a frunzelor de pe tulpina, un anumit grad de lipiciozitate a acestora si uneori basicarea limbului.

Din foile recoltate crude se obtine dupa uscare un produs inferior, de culoare verde sau bruna, cu capacitate mare de absortie pentru apa, fapt ce determina degradarea lui in timpul fermentarii si pastrarii. Intarzierea recoltatului peste maturitatea tehnica determina obtinerea unui produs sarac in substanta organica, dupa uscare sec, sfaramicios, cu valoare fumativa inferioara.

Recoltatul se face manual, rupand foaie cu foaie in directia laterala si in jos, pentru a nu vatama tulpina. Foile se aseaza cu grija pe pamant, la marginea plantatiei, in acelasi sens, unde se lasa cateva ore pentru o usoara vestejire, astfel ca sa se poata umbla cu ele fara sa se rupa. Se pun apoi in cosuri sau lazi, cate 30-40 kg, cu petiolul catre pereti si se transporta pe platforme, cosurile sau lazile asezandu-se intr-un singur rand.

De mentionat ca pentru recoltarea mecanizata sunt avizate numai tutunurile cu foaie mare, in conditiile tarii noastre Virginia, Burley si tutunurile de mare consum. Tutunurile orientale, din cauza foilor mici si din cauza densitatii mari a culturii, nu pot fi recoltate mecanizat, pana in prezent, nici partial.

2. Insiratul frunzelor

Insiratul manual este general la noi, ca si in multe alte tari. Tutunul adus la uscatorii se va descarca imediat, ca sa nu se incalzeasca. Manunchiurile de foi se aseaza in magazie pe dusumele, intr-un singur strat, aproape vertical, cu varful in sus si cotoarele in jos. Se fac fasii de 1,5 m latime, cu spatii de 30-40 cm intre ele, pentru a putea remania tutunul in caz ca nu se insira in aceasi zi. Pe 1 m2 de magazie se pot aseza 40-100 kg tutun, in functie de marimea foilor.

La insirat foile se impart dupa marime. In cadrul fiecarei marimi se aleg in trei categorii, dupa gradul de maturitate: coapte, necoapte si trecute din copt. Oricata atentie s-ar depune la recoltat, totdeauna se deosebesc intre foile recoltate aceste trei categorii. Foile astfel alese se insira pe sfoara sau sarma, separat pentru fiecare categorie. Aceasta alegere este necesara pentru ca, in procesul de dospire-uscare, foile primesc tratamente in functie de gradul lor de maturitate.



Insiratul manual se face cu o andrea de otel de 30-60 cm lungime si 3,3-1,5 cm latime, in functie de dimensiunile foilor. Andreaua se trece prin capatul nervurii principale, iar foile se trec apoi pe o sfoara de 2-4 m lungime, formand un sir de foi de tutun.

Insiratul mecanic al foilor de tutun se bazeaza pe patru principii sau operatii: insirarea, coaserea, legarea si agatarea foilor de tutun. Pe unul sau pe altul din aceste principii se bazeaza masinile: Vavit, Racord, Universal, Nazionale etc.

Mecanizarea insiratului se pune la tipurile de tutun oriental, semioriental, mare consum si mai rar la Virginia si alte tipuri. La Virginia se insira pe sipci sau se usuca in casete metalice la bulk curing sau chiar in vrac la alte sisteme de uscare. Problema mecanizarii insiratului foilor varzi se pune deci la celelalte tipuri amintite. Insiratul manual cere multa forta de munca si este neeconomic.

3. Dospirea

Dospirea unei frunze normale de tutun din punct de vedere biologic si tehnologic poate trece prin urmatoarele faze de culori: verde, verde-galbui, galben verzui, galben lamaie, galben portocaliu, rosu, brun deschis, castaniu si brun inchis. Intre aceste culori pot fi diferite nuante intermediare.

Acesta succesiune de culori se produce numai la frunze ajunse la maturitate tehnologica normala cu un continut normal de apa si in conditii de mediu cu parametri determinati de temperatura si umiditate relativa a aerului, precum si cu durate de timp corespunzatoare pentru fiecare faza de dospire.

Durata dospirii variaza cu numerosi factori biologici, privind frunzele verzi, si tehnici, privind parametrii mediului.

Dospirea decurge mai bine la temperaturi variind in medie intre 27 si 32C si umiditati relative ale aerului ridicate, 70 pana la 95%, dupa starea frunzelor ce sunt supuse dospirii.

Procesul de dospire este condus dupa caracteristicile fizice externe ale foilor de tutun, care insa sunt in corelatie stransa cu transformarile biochimice ce au loc in tutun. Ingalbenirea foilor constitue, deci, un indice extern al vietii latente si reprezinta, deci, o limita care separa doua faze apropiate si succesive. In prima faza, in foile de culoare galben-verzui, deci vitala, se produc transformari de natura biochimica, cand eliminarea apei se produce prin procese fiziologice, prin transpiratie. Dupa distrugerea biostructurii in urma producerii unui deficit apos, transformarile din foi au un caracter autolitic si sunt de natura fizico-chimica, eliminarea apei fiind un proces fizic. Colorarea foilor, dupa galben, in rosu si apoi in brun poate avea loc spre sfarsitul procesului vital, dar inca vital, al foilor.

In timpul dospirii, foile de tutun in stare vitala sufera cele mai profunde transformari fiziologice si biochimice dintre toate procesele tehnologice prin care trece tutunul.

Dospitul tutunului se face in siruri, pe gherghefuri, asezate in incaperi cu un mediu optim de caldura si umiditate sau in nasada, inainte de insirare, in solarii. Gherghefurile nu sunt altceva decat niste rame asezate vertical, intre marginile carora se intind sirele de foi de tutun in mod paralel. Distanta intre siruri va fi mai mare sau mai mica, in functie de gradul de coacere si marimea foilor, iar distanta intre gherghefuri mai mica pe timp uscat si cu vant si mai mare pe timp umed. Dospitul se poate grabi prin scoaterea gherghefurilor la soare 3-4 ore pe zi. Pe timp racoros si cu ceata, gherghefurile pot ramane tot timpul afara.

4. Uscarea

In continuarea procesului de dospire urmeaza uscarea propriu-zisa a foilor, proces prin care se asigura, pe de o parte, fixarea culorii, iar pe de alta parte eliminarea apei, astfel incat produsul sa fie ferit de orice proces care ar duce la alterarea lui.

Dupa uscare, continutul de apa in foi coboara la 6-7%. Pentru a fi manipulate, foile trebuie umezite pana la un continut de umiditatede 15-16%. Se practica doua metode de uscare: uscarea pe cale naturala si uscarea cu ajutorul caldurii artificiale.

Uscarea se face in uscatorii speciale, care cuprind sistemul de incalzire si uscatoria propriu-zisa. Aici producerea materiei prime si conducerea procesului tehnologic de dospire-uscare trebuiesc cunoscute si dirijate competent, pentru a se obtine rezultate bune.

5. Fermentarea



Fermentarea naturala sau industriala a tutunului se face dupa un anumit proces tehnologic, a carui parametrii variaza foarte mult in functie de tipul de tutun, de culoare, de consistenta si de alte caracteristici fizice, de compozitia lui chimica, precum si dupa destinatia lui in fabricatie.

Din acelasi tip de tutun, foile de anumite clase, etaje, calitati pot fi supuse unor procese tehnologice diferite de fermentare, la parametri mult diferentiati.

Tinand seama de acestea, o clasificare a procedeelor de fermentare naturala (ca si industriala de altfel) se poate face dupa mai multe criterii. In primul rand, procedeele de fermentare naturala pot varia cu tipul de tutun, dar mai pot varia cu intensitatea fermentarii si deci profunzimea transformarilor ce au loc in tutun in timpul acestui proces.

Fermentarea naturala

Se deosebesc trei procedee principale de fermentare naturala a tutunului:

fermentarea activa sau intensa;

fermentarea lenta, de maturizare sau invechire;

fermentarea moderata aplicata tutunurilor orientale.

Fermentarea naturala se poate aplica mai bine in zonele cu clima mai calda. In zonele cu clima continentala, procesul tehnologic de fermentare naturala poate incepe numai in lunile de primavara, cand conditiile de mediu sunt favorabile.~

Fermentarea industriala

Tutunul uscat nu este un produs conservabil. Tutunul fumat direct dupa uscare da un gust aspru, intepator si amarui. Aceste caracteristici negative sunt mai accentuate la tutunurile verzi si brune, care mai contin cantitati importante de clorofila, amidon si substante proteice cu greutate moleculara mare.

Pentru a se obtine un produs conservabil de lunga durata (5 6 ani) si cu insusiri calitative imbunatatite in timpul fumatului, tutunul este supus fermentarii sau unor tratamente termice, cu ajutorul instalatiilor Redrying, urmate de maturizare.

Prima metoda de fermentare folosita a fost metoda naturala, la care fermentarea tutunului se produce in functie de conditiile naturale ale mediului exterior. Aceasta metoda de fermentare provoaca adesea pierderi mari de materie prima, datorita mucegairii tutunului, si reclama in acelasi timp un mare volum de munca.

In vederea eliminarii acestor greutati s-a elaborat metoda de fermentare industriala, la care parametrii procesului de fermentare pot fi mentinuti la valorile optime cu ajutorul instalatiilor termice si de ventilatie cu care sunt dotate camerele de fermentare.

6. Maturare

Maturarea se poate realiza natural sau artificial. Cutiile speciale in care este asezat tutunul pentru fabricarea tigaretelor se introduce la o maturizare naturala, care se face la o temperatura a aerului de 28 - 32C si o umiditate relativa de 65 85%, pe o perioada de 4 6 luni.

Maturarea artificiala a tutunului uscat la foc indirect, inlocuieste maturarea naturala de lunga durata printr-o conditionare artificiala a mediului, reducand durata de maturizare de la 4 6 luni, la 20 21 de zile.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate