Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa.vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor




Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Alimentatie


Index » sanatate » Alimentatie
» COMPORTAMENTUL ALIMENTAR


COMPORTAMENTUL ALIMENTAR




COMPORTAMENTUL ALIMENTAR

Comportamentul alimentar desemneaza atitudinea omului in fata hranei, fiind o componenta importanta a alimentatiei. Este foarte important ce mancam, dar aceasta nu insemna ca putem neglija modalitatea in care mancam, daca dorim sa traim sanatos.

Nu toate dezechilibrele care provin dintr-o alimentatie nesanatoasa au o cauza directa cu cantitatea sau calitatea hranei. Unele perturbari resimtite de organism isi au originea intr-un comportament alimentar gresit. Devierile legate de comportamentul alimentar au la baza fie o obisnuinta, deci o deprindere gresita, fie o componenta psihica mai mult sau mai putin evidenta

DEZECHILIBRE ALIMENTARE




In urma unei alimentatii necorespunzatoare, mai repede sau mai tarziu, apar o serie de tulburari care perturba sanatatea omului. Fenomenele care insotesc dezechilibrele alimentare sunt cauzate de lipsa unei alimentatii diversificate si echilibrate sau de catre un comportament alimentar daunator. La baza dezechilibrului alimentar, sta adesea malnutritia, atat in cazul subalimentatiei (subnutritiei) cat si in acela a supraalimentatie (supranutritiei).

MALNUTRITIA ALIMENTARA

Malnutritia alimentara este un dereglaj complex, cauzat de privarea organismului de substante bio esentiale, in  special de proteine.
Tulburarea apare fie ca o consecinta a unei alimentatii gresite, fie in urma unor afectiuni care determina incapacitatea  organismului de a utiliza elementele esentiale din hrana.
  Privind din unghiul alimentatiei, malnutritia poate imbraca doua forme; una de insuficienta si cealalta de exces.

Malnutritia alimentara de insuficienta

Numita si malnutritie de aport, malnutritia alimentara de insuficienta este o subnutritie propriu-zisa. In subnutritie deoarece se mananca prea putin, organismul resimte un declin cauzat in special de lipsa sau insuficienta unor elemente esentiale, mai ales aminoacizi esentiali, acizi grasi esentiali, glucide, minerale si vitamine.
  Malnutritia alimentara de insuficienta se manifesta fie pe un fond de carenta energetica (continutul
in calorii a hranei nu satisface cerintele energetice ale organismului), fie pe un fond energetic global corespunzator (caloriile din hrana acopera trebuintele energetice ale corpului). Din acest motiv, in subnutritia alimentara de insuficienta, trebuiesc urmarite ambele aspecte, si anume atat bilantul energetic, cat si nutrientii esentiali la care organismul nu are acces (metabolismul intermediar si metabolismul energetic).
   Excluzand situatiile sociale extreme (saracia, prizonieratul, naufragiul) precum si pe cele de ordin medical (malabsbortia), principala 'vinovata' a malnutritiei alimentare  de insuficienta este anorexia.
  Simptomele malnutritiei de aport sunt variate si uneori grave, iar daca nu se intervine la timp, viata poate fi pusa in pericol. Semnele care insotesc tulburarea sunt specifice hipoglicemiei,
hipoproteinismului, anemiei, hipocalcemiei, etc.. Ele se manifesta prin: slabirea organismului (slabirea este mascata de multe ori de un edem generalizat), migrene, depresie, scaderea tensiunii arteriale, astenie, ameteli, tremuraturi, etc..
  In malnutritia alimentara de insuficienta indelungata se poate instala
metabolismul de inanitie, fenomen deosebit de periculos pentru organismul uman.

Malnutritia alimentara de exces

Malnutritia alimentara de exces este tot o malnutritie de insuficienta, insa una mascata de un aport cantitativ alimentar peste normal. Caloriile din alimente depasesc cerintele organismului, iar multe substante nevaloroase sau chiar daunatoare din hrana, patrund in abundenta in organism. Ca urmare a acestui fapt, corpul sufera de un deficit in compusi valorosi si indispensabili care, fie lipsesc din hrana, fie sunt neutralizati de catre prezenta masiva a substantelor neesentiale. Dintre compusii fara valoare pentru organism, care pot induce deficite in substante esentiale, amintim: acizii grasi neesentiali (predomina in uleiurile rafinate sau in cele incinse precum si in grasimile de origine animala), glucidele cu absorbtie rapida (apar in zaharul alb, in multe bauturi racoritoare, produse de cofetarie, etc.), aminoacizii neesentiali (sunt daunatori atunci cand se consuma in exces carne, boabe leguminoase, mezeluri, cas, cascaval, oua).
Organismul omului nu prelucreaza abuzul de compusi, ci, mai ales pe un fond caloric exagerat, cauta sa isi faca rezerve, sub forma unor depozite de grasime. Totodata, alimentatia excesiva si hipercalorica, suprasolicita diferite organe interne si incarca corpul de toxine.
In aceste conditii prolifereaza bolile civilizatiei moderne (obezitatea, diabetul, afectiunile cardio-vasculare, cancerul, etc.).

COMPONENTA PSIHICA A MALNUTRITIEI ALIMENTARE

Malnutritia alimentara, fie ca este de insuficienta, fie ca este de exces, se leaga de cele mai multe ori cu o componenta psihica ce nu poate fi ignorata. Stresul, depresia, anxietatea, starea de nefericire, manipularea media, determina la multe persoane modificari in conduita alimentara, influentand uneori chiar si mecanismele foamei, cu consecinte negative asupra sanatatii.

ALIMENTATIE DIVERSIFICATA

Alimentatia diversificata este un mod de hranire sanatos si echilibrat, care se bazeaza pe variatie, in conditiile unui aport optim de calorii si de compusi bio esentiali.
  Aceasta modalitate de alimentatie, este benefica omului, deoarece ratiile de mancare contin toate principiile esentiale necesare cresterii si intretinerii corecte si coerente a functiilor vitale.
  Alimentatia diversificata trebuie sa aduca organismului, din sursele de hrana,  toti
aminoacizii esentiali, vitamine, minerale, acizi grasi esentiali, enzime, glucide, fibre vegetale, apa.
  In practica, o astfel de alimentatie va cuprinde alimente din diverse categorii:
  - fructe si legume proaspete (surse de vitamine, minerale, monoglucide, enzime, fibre)
  - amidonoase neconcentrate (cartofi,  cereale, leguminoase - surse de glucide care elibereaza energie treptat)
  - peste, oua, carne, lapte, lactate sau combinatii de vegetale bogate in protide (surse de aminoacizi esentiali) 
  - seminte oleaginoase sau uleiuri vegetale (surse de acizi grasi esentiali).
  Ca element distinct, in alimentatia diversificata, apare variatia mare a surselor de hrana, indiferent de tipul de dieta.

CALORIA SI KILOCALORIA

Caloria este o unitate de masura a energiei termice, care se foloseste si in alimentatie ori in masuratorile metabolice (exprima valoarea energetica).

Exprimare:   In limbajul uzual se foloseste notiunea de calorie, care insa, exprima intotdeauna pe multiplului ei; kilocaloria.
  1 kilocalorie [1kcal]= 1.000 calorii [1.000 cal].
  Cand spunem despre un mar ca are 25 de calorii, trebuie sa stim, ca in realitate acesta are o valoare energetica de 25.000 de calorii, adica de 25 de kilocalorii. Pentru  a se face diferenta dintre cal si kcal, de multe ori, se folosesc notiuni uzuale de genul;
calorie mica (exprima caloria), respectiv calorie mare (exprima kilocaloria), caz in care kilocaloria se noteaza cu Cal (cu 'c' mare), iar caloria cu cal (cu 'c' mic), desi, dupa parerea noastra, o astfel de exprimare aduce mai multe confuzii si nu este nici corecta (este ca si cum greutatea unui om s-ar exprima in grame 'mari', in loc de kilograme).
  Se cunoaste ca in medie, un gram de:
  -proteine dezvolta 4,1 Kcal,
  -glucidele (carbohidratii) dezvolta 4,2 Kcal/g,
  -lipide au o valoare energetica de 9,3 kcal/g.
  Ca unitate de masura, kilocaloria se foloseste nu numai pentru exprimarea valori energetice potentiale ale nutrientilor din hrana (ca energie este posibil sa dezvolte substantele din alimente), ci si ca unitate a masuratorilor energetice reale, ce se produc in organismul uman.

Necesarul zilnic de calorii

  Necesarul caloric zilnic trebuie sa satisfaca cerintele organismului in functie de: varsta, sex, tipul de activitate, stare de sanatate.
  
Estimativ, in functie de varsta, necesitatile energetice sunt prezentate in tabelul de mai jos.

VARSTA


NECESAR
(kcal/kg corp/zi)

  peste 65

COMPUSI BIO

Sub titulatura de compusi bio, am inclus acele substante care prezinta activitate biologica  in organismul omului. Dintre acesti compusi activi, fac parte o serie de substante deosebit de importante, in lipsa carora viata  nu se mai poate desfasura. O multitudine de procese din corpul nostru, care influenteaza vitalitatea, tonusul si sanatatea fiecaruia dintre noi, se desfasoara in conditii adecvate doar daca organismul dispune de aceste substante in doze optime.
  O parte din compusii bio se fabrica chiar in organism, in timp ce, de cealalta parte, omul poate beneficia doar din afara, ajungand in corp din hrana sau din lichidele ingerate.

AMINOACIZI

Structura generala a aminoacizilor

Aminoacizii sunt substante organice pe baza carora, in urma reactiilor metabolice se construiesc si se degradeaza proteinele.
  In natura exista mai bine de 500 de aminoacizi, dar dintre acestia doar 22 intra in structura protidelor.

Compusii organici care poarta denumirea de 'aminoacizi' au in componenta lor cel putin o grupare aminica (aminata) - NH2  (NH3in forma ionica) si una carboxilica (de acid organic) -COOH (COO- sub forma ionica).

Deoarece contin atat grupari functionale (carboxilice), cat si bazice (aminice), aminoacizii se comporta ca amfoteri (ca baze in mediu acid si ca acizi in mediu bazic). Caracterul amfoter este o proprietate foarte importanta, pe care aminoacizii o imprima proteinelor in componenta carora se regasesc.
  In functie de alte grupari care se adauga structurii generale, aminoacizii pot fi:
  - diaminoacizi (au doua grupari - NH2),
  - aminoacizi dicarboxilici (au doua grupari -COOH),
  - tioaminoacizi (au o grupare tio -SH),
  - hidroxiaminoacizi (au una sau mai multe grupari hidroxid -OH).
  Unii aminoacizi prezinta resturi heterociclice (structuri aromatice).

Clasificarea aminoacizilor

In afara clasificarii in functie de gruparile functionale, criteriu redat mai sus,  aminoacizii se clasifica dupa importanta lor exogena pentru organism.  Din acest unghi, exista doua mari grupe de aminoacizi; cei esentiali si cei neesentiali. Aminoacizii neesentiali nu sunt in mod obligatoriu mai putin importanti pentru om (unii dintre ei  chiar sunt vitali), decat  aminoacizii esentiali. Titulatura de 'neesential' semnifica faptul ca acestia nu trebuie sa ajunga neaparat in organism din sursele exterioare, deoarece corpul ii poate sintetiza pe baza altor substante. Histidina, spre exemplu, desi este un aminoacid neesential, joaca un rol de prima importanta in formarea hemoglobinei, proteina in lipsa careia omul nu poate supravietui. Cercetarile experimentale pe voluntari, precum si cele efectuate de nazisti pe prizonierii din lagarele de concentrare, au demonstrat ca globina se sintetizeaza in mod normal din histidina, chiar si in carentele in aminoacizi. Scaderea nivelului globinei apare doar in malnuntritia avansata, si atunci, mai mult prin lipsa lizinei (Th. C. Ruch, J. F. Fulton).
   Numarul de aminoacizi specifici omului, precum si categoria in care acestia se incadreaza inca mai aprinde dispute si azi. Inainte de 1980, clasificarile aminteau existenta a 22 de aminoacizi, dintre care 9 esentiali si 13 neesentiali.
  Din cei 9 aminoacizi esentiali, unul (histidina) era considerat neesential adultilor si copiilor de peste un an. Astfel, existau (cu exceptia copiilor foarte mici) 8 aminoacizi esentiali. 'Esentialitatea' celor 8 aminoacizi este unanim acceptata si astazi.
  Cercetarile efectuate dupa 1985 au demonstrat ca arginina, compus considerat neesential, este alaturi de histidina, totusi indispensabil copiilor foarte mici.
  In randul aminoacizilor neesentiali, cele mai multe clasificari moderne, considera ca cisteina si Categoria

Aminoacidul

Simbol

Masa Moleculara

Continut de azot (%)

Observatii

  Aminoacizi esentiali (indispensabili din sursele exogene, nesintetizabili de catre organismul uman)
  Lipsa din organism al unui sau mai multor aminoacizi esentiali, determina carenta proteica.

Categoria



Aminoacidul

Simbol

Masa Moleculara

Continut de azot (%)

Observatii

  Aminoacizi esentiali (indispensabili din sursele exogene, nesintetizabili de catre organismul uman)
  Lipsa din organism al unui sau mai multor aminoacizi esentiali, determina carenta proteica.

  Fenilalanina

  Phe

  - prezinta resturi heterociclice.

  Lizina

  Lys

  - este un diaminoacid,
  - se transamineza enzimatic cu usurinta.

Leucina

  Leu

  - este un aminoacid cetoformator (formeaza corpi cetonici).

Izoleucina

  Ile

  - se transamineaza usor.

  Metionina

  Met 

  - este un tioaminoacid.

  Treonina

  Thr

  - este un hidroxiamnoacid.

  Triptofanul

  Trp

  - prezinta resturi heterociclice,
  - se transamineaza usor.

Valina

  Val 

  Aminoacizi
esentiali pentru
copii mici, neesentiali pentru copii mari si pentru adulti

Histidina

  His

  - aminoacid esential pentru copiii mai mici de 1 an,
  - prezinta resturi heterociclice,
  - are  caracter bazic.

Arginina

  Arg

  - aminoacid esential pentru copiii mai mici de 1 an,
  - este un diaminoacid,
  - prezinta caracter bazic,
  - se transamineaza cu usurinta.

Aminoacizi neesentiali (sintetizabili din alti compusi)

  Glutamina (acidul glutamic)

  Glu

  - este un aminoacid dicarboxilic,

  Aspargina

  Asn

  - se transamineaza cu usurinta.

  Acidul asparctic

  Asp

  - este un aminoacid dicarboxilic, glucoformator (prin degradare formeaza glucoza),
  - se transamineaza usor.

Cistina

  Cis

  - este un tioaminoacid,
  - se considera a fi  forma stabila a cisteinei.

Cisteina

  Cys

  - este un tioaminoacid considerat a fi o forma labila a cistinei,
  - se transamineaza usor.

  Glicina (glicocolul)

  Gly

  - este aminoacid glucoformator (prin degradare formeaza glucoza).

  Tirozina

  Tyr

  - este un hidroxiamnoacid  cetoformator (formeaza corpi cetonici),
  - intra repede in reactiile de transaminare.

  Ornitina

  Orn

  - este un diaminoacid.

  Alanina

  Ala

  - este aminoacid glucoformator (prin degradare formeaza glucoza),
  - se transamineza enzimatic.

  Prolina si hidroxiprolina

  Pro, Hyp

  - sunt aminoacizi hetrociclici,
  - hidroxiprolina este un hidroxiaminoacid.

Serina

  Ser

  - este un hidroxiamnoacid.

  Pseudoaminoacizi

  Carnitina

  -nu este recunoscut drept aminoacid de catre toti biochimistii.

  -nu este recunoscut drept aminoacid de catre toti biochimistii.

Aminoacizii in corpul omului

Pe baza aminoacizilor, se realizeaza sinteza protidelor in interiorul celulelor, in prezenta unor fractiuni speciale ale acidului ribonucleic (ARN) si ale sistemelor enzimatice corespunzatoare.
  In mod natural, aminoacizii din hrana, dupa digestie si absorbtie, ajung in sange si de aici in celule, unde are loc metabolismul lor. S-a constat ca aminoacizii liberi, asa cum se gasesc in unele suplimente, provoaca tulburari in echilibrul acizilor aminati, deoarece se absorb inainte de eliberarea substantelor similare din hrana. acest decalaj, poate conduce la fenomene toxice. Este mai degraba recomandat, sa se recurga la suplimente naturale, asa cum este polenul, in care aminoacizii nu sunt liberi, dar sunt legati mai labil, eliberandu-se cu usurinta.
   Aminoacizii in corpul omului, trec printr-o serie de reactii chimice catalizate enzimatic, dintre care, cele mai importante sunt cele de dezaminare, de transaminare si de decarboxilare



ACIZI GRASI

Stuctura acizilor grasi

Acizii grasi sunt substante organice care intra in constitutia majoritatii lipidelor.  In natura se cunosc peste 300 de astfel de compusi.

acizi grasi

Importanta acizilor grasi pentru om si raportul optim dintre ei

sanatatii, prin faptul ca ingrasa si cresc colesterolemia si trigliceridemia. Acizii grasi saturati cu lant lung (palmitic, steraic), in plus, se digera si se absorb greu, putand crea diverse probleme digestive. In schimb, acizii grasi saturati cu lant foarte lung (melistic, cerotic), prezenti in ceara de albine, nu se absorb intestinal, comportandu-se ca fibrele vegetale.
   In cazul omului sanatos, lipidele trebuie sa asigure aproximativ 15% din necesarul caloric (vezi cantitatea si raportul dintre nutrienti). Din totalul acestor lipide, se recomanda ca peste 66% sa provina din gliceride formate din acizi nesaturati.


Tip de acizi grasi

g/zi

  saturati

  TOTAL

In conditiile alimentatiei cotidiene de la noi, raportul este defavorabil, situandu-se in jurul valorii de 10:1. Din acest motiv se recomanda un consum marit de pesti, indeosebi de specii marine sau de salmonide (pastravi, somoni), care sunt bogate in acizi omega 3.

Tot pentru reechilibrarea raportului, se indica folosirea interna a uleiului de in.
   Cantitatea si raportul zilnic adecvat de acizi grasi, in cazul omului sanatos, este redat in tabelul de mai jos.

Raportul optim dintre acizii grasi

  Raportul optim dintre cele 3 categorii (acizi. monestaurati, acizi polinesaturati si acizi saturati)  trebuie sa fie de 1:1:1.
  In cadrul AGE, este la fel de important si raportul intre acizii omega 6 si acizii omega 3. Intre cele doua categorii de acizi grasi polinesaturati, trebuie sa existe o relatie de tipul:

-6 =  5g/zi,
-3 = 1g/zi.

MINERALE (SARURI, ELEMENTE, IONI)

 Mineralele reprezinta elemente chimice anorganice care se afla ca atare in diferite stari, sau care intra in combinatii cu alte elemente sau substante.
  
Un element mineral propriu-zis, asa cum se gaseste in tabelul periodic (cu numarul de protoni egal cu cel al electronilor), este de cele mai multe ori, inactiv si inert pentru om, fiind din punct de vedere electric, neutru.  In momentul in care un element neutru trece in forma lui ionica, pierzand sau castigand electroni, mineralul devine activ din punct de vedere biologic.
   Un mineral activ, fie se comporta ca un purtator de sarcini (ion), fie realizeaza diferite combinatii, conform caracterului sau bazic sau  acid.
  
Atunci cand realizeaza combinatii, elementele minerale trec in saruri, conform ormulei generale:                   A + B → S

A= acid
B= baza
S= sare

Sarurile minerale au caractere diferite, in functie de bazele si de acizii din care deriva, astfel incat unele sunt alcaline (bazice) in timp ce altele sunt acide, asa cum se poate vedea mai jos.

                  At + Bs → Sa

At= acid tare
Bs= baza slaba
Sa= sare acida

                  As + Bt → Sb

A= acid slab
B= baza tare
S= sare bazica (alcalina)

Acizii organici (citric, malic, etc.), asa cum se gasesc in mod natural mai ales in fructe, au un caracter acid slab. Deoarece, pe langa acesti acizi, in vegetale se gasesc multe minerale bazice (baze tari), acizii organici vor forma cu precadere saruri usor alcaline. Aceste saruri bazice naturale (malat de potasiu, citrat de calciu, etc.) au capacitatea de a tampona (neutraliza) compusii din corp care ,cand se acumuleaza, au tendinta sa  instaleze stari de acidoza.

Relatia dinamica dintre minerale

Ca toti ceilalti compusii activi din punct de vedere  biologic, si mineralele din organism se afla intr-o continua miscare. In dinamica lor, ele stabilesc diferite relatii, cu repercusiuni asupra corpului nostru. Perpetua miscare a elementelor minerale influenteaza cu precadere, echilibrul acido-bazic si echilibrul hidro-electric. Sub control nervos si endocrin, organismul incearca sa coordoneze intreaga dinamica mineralelor, in scopul realizarii unui echilibru. Prima conditie necesara realizarii echilibrului dinamic dintre minerale, consta in existenta in corp a tuturor acestor elemente fundamentale. Acest lucru se poate realiza  doar printr-o alimentatie sanatoasa si diversificata.
   Dupa cum am aratat mai sus, mineralele  in organism nu reactioneaza la intamplare, structurile corpului dispunand de diferite mecanisme de control activitatii acestora. Exista insa, o tendinta fireasca, naturala, de relationare a elementelor minerale. Cunoscand natura acestor relatii, ne putem ajuta organismul in demersul sau de a realiza mai usor echilibrul dinamic dintre minerale.

RELATIA

EXEMPLE

  Stimulare reciproca

  Aflate la nivele optime, calciul si magneziul se stimuleaza reciproc

  Concurenta

  Sodiul si potasiul se concureaza reciproc, prezenta unuia in cantitate prea mare avand efecte inhibante asupra celuilalt.

  Antagonista

  Calciul si fosforul se franeaza reciproc. Aceasta relatie este pozitiva daca  raportul dintre cele doua elemente nu este dezechilibrat, deoarece  se realizeaza combinatii in care fiecare element este putin reactiv si relativ inert, asa cum se intampla la nivelul oaselor.

TULBURARI DE COMPORTAMENT ALIMENTAR

Tulburarile de comportament alimentar se caracterizeaza prin perturbari severe de comportament alimentar.Aceasta sectiune include doua diagnostice: anorexia nervoasa si bulimia nervoasa.

O perturbare in perceperea conformatiei si greutatii corpului este elementul esential,atat al anorexiei nervoase cat si al bulimiei nervoase.

Tulburarile alimentare si de comportament alimentar sunt diagnosticate,de regula,in perioada de sugar sau a micii copilarii.

Anorexia nervoasa se caracterizeaza prin refuzul de a mentine o greutate corporala normala minima.

Bulimia nervoasa se caracterizeaza prin episoade repetate de mancat compulsiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate cum ar fii varsaturile autoprovocate,abuzul de laxative,de diuretice sau de alte medicamente,posturi sau exercitii fizice excesive.

ANOREXIA NERVOASA

Cuvantul “anorexie” vine din limba greaca si semnifica lipsa poftei de mancare. Anorexia nervoasa este o tulburare de alimentatie caracterizata de refuzul de a mentine o greutate corporala normala, ceea ce conduce la o greutate mai mica de 85% din greutatea ideala raporata la varsta si inaltime. Desi pot fi afectati si barbatii de aceasta boala, ea este de 20 de ori mai des intalnita la femei, in special tinere anterior sanatoase, care devin exagerat de preocupate de forma si greutatea corpului.

Cauzele tulburarilor de alimentatie

Exista mai multe teorii, dar nici una nu poate explica in intregime aparitia unei tulburari de nutritie, cum este si anorexia nervoasa. Sunt incriminati mai multi factori, care independent sau impreuna pot conduce la instalarea anorexiei.

Factori biologici – Diversele tipuri de personalitate, sau mai simplu spus tipurile temperamentale se presupune ca sunt determinate genetic. Unele dintre acestea, cum ar fi tipul obsesiv-compulsiv, sunt mai vulnerabile la dezvoltarea unor tulburari de alimentatie. Cercetari recente sugereaza ca existenta nivelelor crescute ale unor substante secretate la nivelul creierului predispun unii oameni la anxietate, perfectionism, ganduri si comportamente obsesiv-compulsive. Atunci cand o astfel de persoana incepe sa se infometeze sau din contra, sa manance necontrolat, in mod inconstient isi modifica nivelul acestor substante, ceea ce poate induce o stare de liniste sau chiar euforie, inlaturand pentru o perioada de timp starea de anxietate sau depresie. Astfel alimentele devin un fel de auto-medicatie impotriva sentimentelor greu de suportat.

Factorii psihologici – Oamenii cu tulburari de alimentatie tind sa fie perfectionisti. Ei au asteptari nerealiste de la propria persoana si de la cei din jur. In ciuda realizarilor personale ei se simt permanent vinovati si lipsiti de valoare. Aceste persoane vad lucrurile numai la extreme, doar in alb sau negru, scapand din vedere ca mai exista si nuante de gri. Daca “gras” este “rau”, iar “slab” este “bine”, atunci “mai slab” este “mai bine”, iar “cel mai slab” este “cel mai bine” . iar pentru unii asta inseamna pragul casexiei, adica a scaderii extreme in greutate. Unele persoane anorectice recurg la infometare si alte astfel de practici din dorinta de a-si castiga controlul propriei vieti, in viziunea lor. Desi au taria de a trece peste multe obstacole pentru a-si atinge scopul, in interior se simt slabi, invinsi, plini de resentimente. Uneori acesti indivizi sunt in cautarea propriei identitati si incearca sa urmeze un model acceptat si admirat de societate.Ei cauta permanent aprobare din partea celor din jur si se tem de critici.



Factori familiali – Unele dintre persoanele anorectice provin din familii care i-au sufocat cu grija fata de ei, in timp ce altii s-au simtit in copilarie abandonati, neintelesi si singuri. Parintii care pun un accent exagerat pe aspectul fizic contribuie in acest fel la instalarea tulburarilor. Acest tip de parinti sunt uneori incapabili de o apropiere emotionala fata de copii lor, pe care ii critica excesiv sau din contra, ii protejeaza excesiv sau au asteptari prea mari de la acestia. Copii ajung treptat sa-si ascunda indoielile, temerile si imperfectiunile. Astfel unii vor incerca sa-si rezolve problemele controlandu-si intr-o maniera improprie greutatea si alimentatia. Fetele provenite din mame care au suferit de tulburari de alimentatie sunt mai susceptibile fata de astfel de afectiuni. In astfel de familii se pot remarca obiceiuri ciudate legate de alimentatie, folosirea hranei ca recompensa sau pedeapsa si ingrijorare exagerata fata de greutatea copiilor.

Factori sociali – Revistele, televiziunea si filmele sunt doar trei exemple de mijloace mass-media care ne bombardeaza cu mesaje despre “avantajele” faptului de a fi slab. Neindoielnic, intr-o societate predispusa la ingrasare, educatia in acest sens este absolut necesara, insa este foarte important modul in care sunt transmise aceste informatii. Mesajul este repetat in diverse forme, direct sau indirect: “succesul, fericirea, puterea, popularitatea, admiratia, inteligenta si reusita (in cariera, dragoste, sex) necesita frumusete fizica si in mod particular un corp cat mai suplu”. Contrastul apare evident: oamenii care nu au fost binecuvantati de natura cu frumusete sau nu reusesc sa fie la fel de slabi ca actorii sau modelele din reviste sau TV, sunt definiti ca inferiori, demni de mila, compasiune sau dezaprobare sociala, pe scurt, ratati. Este adevarat ca cei mai multi oameni nu reactioneaza la aceste mesaje, insa exista cei care sunt influentati si de alti factori dintre cei amintiti anterior, acestia devenind candidati siguri pentru tulburari de alimentatie.

Elemente de diagnostic

Elementele esentiale ale anorexiei nervoase sunt acelea ca individul refuza sa mentina un minimum de greutate corporala normala,este extrem de speriat de luatul in greutate si prezinta o deterioare importanta in perceperea conformatiei sau dimensiunilor corpului sau.Individul isi mentine o greutate corporala care este sub nivelul minim normal pentru etatea si inaltimea sa(criteriul A). Daca anorexia nervoasa apare la un individ in cursul copilariei sau adolescentei atunci exista o incapacitate de a lua in greutate plusul sperat in loc sa piarda in greutate. Reperul pentru a determina cand individul atinge pentru a fi subponderal cere ca acesta sa aiba un indice de masa corporala(IMC) egal cu sau sub 17,5kg/mp(IMC se calculeaza impartind greutatea in kilograme la inaltimea in mp).Acest reper este orientativ pentru clinician care trebuie sa mai ia in consideratie si istoricul conformatiei corpului si greutatii undividului.

Pierderea in greutate se realizeaza in primul rand prin reducerea cantitatii de alimente ingerate.In general indivizii exclud din dieta lor alimentele cu o valoare calorica mare si folosesc metode de pierdere in greutate precum purgatia(varsaturi autoprovocate sau abuzul de laxative sau diuretice)si exercitii intense si excesive.

Cei care sufera de tulburari de comportamnet alimentar se tem sa nu ia in greutate,sa devina obezi(criteriul B).Desi ei pierd in greutate aceasta preocu- pare privind pulsul ponderal creste.Experientarea si semnficatia greutatii si conformatiei corporale sunt distorsionate la acesti indivizi(criteriul C).Unii indivizi se simt in intregime supraponderali,altii realizeaza ca sunt slabi,dar sunt inca preocupati de faptul ca anumite ale corpului lor,in special abdomenul, coapsele si fesele sunt „prea grase”.Ei se cantaresc excesiv,isi masoara obsesiv partile corpului si utilizeaza frecvent oglinda pentru a controla zonele considerate „grase”.

Stima de sine a persoanelor cu anorexie nervoasa este este extrem de dependenta de conformatia si greutatea corpului lor.Pierderea in greutate este vazuta ca o realizare impresionanta si un semn de autodisciplina,pe cand, luarea

in greutate este perceputa ca un esec inacceptabil al autocontrolului.Indivizii cu aceste tulburari pot recunoaste ca sunt slabi,dar neaga implicatiile medicale severe ale starii lor de denutritie.

Subtipuri

Urmatoarele subtipuri pot fi utilizate pentru a specifica prezenta sau absenta mancatului compulsiv regulat sau al purgarii in cadrul episodului curent de anorexie nervoasa:

Tip restrictiv: acest subtip descrie tablourile in care pierderea in greutate este realizata in primul rand prin dieta,post sau exercitii fizice excesive.

Tipul de mancat compulsiv sau purgare: acest tip este utilizat cand individul s-a angajat in mod regulat in mancat compulsiv sau in purgare.Cei mai multi indivizi cu anorexie nervoasa care manca compulsiv sau purgheaza prin varsaturi autoprovocate sau prin abuz de laxative,diuretice sau clisme.Unii indivizi inclusi in acest subtip nu manca compulsiv,dar fac in mod regulat purgare dupa consumul unor cantitati mici de alimente.Se pare ca cei mai multi indivizi cu tipul de mancat compulsiv sau purgare se angajeaza in acest comportament saptamanal.

Profilul psihologic al anorecticului

O persoana suferind de anorexie nervoasa scade sau incearca sa scada in greutate. De obicei se teme ingrozitor de cresterea in greutate si obezitate. Se imbraca cu haine largi pentru a ascunde grasimea sau in faze avansate ale bolii, emancierea. Se plange tututor despre greutatea sa si nu ii poate crede pe cei care ii spun in cel mai sincer mod ca nu are probleme cu greutatea, incluzandu-i aici si pe medici. Se analizeaza foarte frecvent in oglinda si gaseste mereu ceva de criticat. Isi detesta anumite parti ale corpului, in special sanii, abdomenul, fesele si coapsele. Unele dintre aceste femei fac efort fizic exagerat, dar obosesc rapid datorita aportului caloric insuficient. Cu timpul performanta sportiva devine din ce in ce mai slaba, insa vor refuza sa-si adapateze stilul de antrenament. Desi multe anorectice au o inteligenta medie sau peste medie, modul lor de gandire devine simplu:” daca voi fi mai slaba, ma voi simti mai bine”. Cu trecerea timpului isi pierd capacitatea de a gandi logic si obiectiv, devin irationale, ajung sa se certe cu oamenii care vor sa ii ajute si au probleme de concentrare. Nu reusesc sa discute cu usurinta despre problemele lor emotionale, isi reprima furia si se elibereaza de stres facand excese alimentare urmate de ritualuri de eliminare sau antrenandu-se. In timp devin iritabile, excesiv de sensibile si raspund la cele mai marunte conflicte cu lacrimi si crize de isterie. Isi evita prietenii si devin izolate social. Anorecticii tind sa evite relatiile sexuale, iar relatiile lor sentimentale sunt fie superficiale, fie marcate de un grad inalt de dependenta fata de partener. Tanjesc dupa intimitate, dar sunt ingrozite de aceasta.

Elementele obsesivo-compulsive atat in legatura cat si fara legatura cu alimentarea sunt proeminente.Majoritatea indivizilor cu anorexie nervoasa sunt preocupati de idei in legatura cu alimentarea.Unii colecteaza retete culinare sau fac provizii de alimente.Observatiile comportamentelor asociate cu alte forme de inanitie sugereaza ca obsesiile si compulsiile in legatura cu alimentarea pot fii cauzate sau exacerbate de subnutritie.Cand indivizii cu anorexie nervoasa prezinta obsesii sau compulsii care nu au legatura cu alimentarea,conformatia corpului sau greutatea,poate fi justificat un diagnostic aditional de tulburare obsesivo-compulsive.Alte elemente asociate cu anorexia nervoasa includ preocpari in legatura cu mancatul in public,sentimentul de ineficienta, necesitatea intensa de a controla ambianta proprie,gandirea inflexibila, spontaneitate sociala limitata, perfectionismul,initiativa si expresia emotionala extrem de restranse.Majoritatea indivizilor cu anorexie nervoasa au simptome care satisfac criterii pentru cel putin o tulburare de personalitate.Spre deosebire de indivizii cu anorexie nervoasa de tip restrictiv,cei cu tipul de mancat compulsiv sau purgare este foarte posibil sa aiba alte probleme de control al impulsului,sa abuzeze de alcool sau alte droguri, sa manifeste mai multa labilitate afectiva,sa fie activi sexual,sa aiba o frecventa mai mare a tentativelor de suicid,sa aiba o perturbare de personalitate care satisface criterii pentru tulburarile de personalitate borderline.

Comportamentul alimentar al anorecticilor

Persoanele suferind de anorexie nervoasa dezvolta in timp un comporta- ment alimentar inadecvat: sar peste mese, mananca portii foarte mici de mancare, fac combinatii ciudate de alimente, nu mananca in fata altor persoane si au tot felul de obiceiuri si ritualuri alimentare ciudate. Pot face cumparaturi (alimentare) si pot gati pentru toti cei din casa, insa nu se ating nici de cele mai gustoase preparate. Isi gasesc scuze pentru a refuza mancarea (“nu mi-e foame”, “am mancat in oras”, “nu ma simt prea bine” etc). Cu timpul incepe sa nu le mai placa feluri de mancare anterior preferate. Devin excesiv de preopcupati de numarul de calorii, continutul alimentelor, folosesc numai produse dietetice si uneori devin vegetarieni, fara insa a consuma tot spectrul de alimente de origine vegetala, care sa le aduca nutrientii necesari. De asemenea, reduc drastic aportul de lipide. Daca uneori isi incalca propriile reguli rigide si mananca mai mult, recug la provocarea varsaturii. Pe langa aceasta pot folosi laxative, produse pentru slabit, diuretice. In cazuri extreme pot ajunge la abuz de alcool sau droguri pentru a-si reduce apetitul.

Evolutia anorexiei nervoase

Anorexia nervoasa incepe de regula la jumatatea si la finele adolescentei (14-18 ani).Debutul tulburarii poate fii asociat cu un eveniment de viata stresant.Evolutia si deznodamantul sunt variabile.Unii indivizi cu anorexie nervoasa se recupereaza complet dupa un singur episode,altii prezinta un patern fluctuant de luat in greutate urmat de recadere,iar altii experimenteaza o evolu- tie cronica deterioranta a maladiei,timp de multi ani.Cu timpul, in special, in decursul primilor 5 ani de la debut,o fractiune semnificativa de indivizi cu tipul restrictive de anorexie nervoasa prezinta mancat compulsive sau purgare.

Cum putem recunoaste o persoana anorexica???

Anorexia nervoasa este o boala ce afecteaza in general tinerele femei, desi poate afecta de asemenea si femei sau barbati mai in varsta. Cele mai importante schimbari tin de scaderea in greutate si de modificari comportamentale. Scaderea in greutate este una progresiva si de obicei incepe cu o dieta normala pentru scaderea greutatii. Daca dieta continua timp de cateva luni atunci este un motiv de ingrijorare pentru ca scaderea in greutate devine extrema. Schimbarile comportamentale care au loc tin de cresterea seriozitatii si introversiei, de orientarea mai mica spre distractii si petreceri, de obicei se vor reduce contactele cu prietenii si anorexicul isi pierde interesul in majoritatea lucrurilor de la mancare pana la munca academica. Bolnavul poate sa aiba de asemenea comportamente obsesive mai ales in bucatarie unde devine obsedat de curatenie, ordine si de timpul exact al meselor. Uneori gateste pentru familie si ii incurajeaza sa manance mult. S-a recunoscut de mult faptul ca anorexia nevoasa este generata de dorinta initiala de a slabi; se sugereaza ca dorinta de a slabi reflecta nevoia unei experiente comune cu persoane apartinand aceleiasi generatii, precum si nevoia unui autocontrol intr-o societate din ce in ce mai putin structurata.

Bulimia nervoasa

Pentru cel mai multe dintre noi, senzatia de foame este normala. Oricat de ocupate sau obosite am fi, foamea ne aminteste ca avem un organism sanatos care trebuie energizat pentru a face fata solicitarilor. Ce se intampla insa atunci cand senzatiile de foame sunt prea frecvente si imposibil de controlat? Cand a manca te face sa te simti vinovata si nefericita ? Daca nu ai norocul sa fie vorba de o simpla depresie trecatoare, atunci situatia este grava, si ai de-a face cu bulimia.

Ce este bulimia
Bulimia este o dereglare alimentara cronica, cu accese de foame in timpul carora bolnavii maninca pe ascuns, cantitati mari de hrana, intr-un timp scurt. Pentru a preveni cresterea in greutate, ei isi provoaca apoi singuri varsaturi, folosesc laxative sau diuretice, au perioade de restrictii alimentare de tip anorexic, sau fac exercitii fizice epuizante. Sentimentul de vina, depresia sau dezgustul de sine sint adesea asociate bulimiei.

Femeile sint victimele predilecte
Boala atinge in special femeile, iar virsta la care se manifesta deosebit de intens, este cea cuprinsa intre 18 si 20 de ani. Exista multe dificultati in depistarea bulimiei pentru ca bolnavii par in forma, chiar daca dependenta de hrana a devenit pentru ei acuta. In plus, simptomele bolii sunt un fel de loc comun al preocuparilor si complexelor predilect feminine: frica de a creste in greutate, nemultumire fata de propriul aspect fizic, exercitii fizice in exces, perioade in care se tin cure de slabire, urmate de supraalimentare, cantariri frecvente, depresii, etc. Aceste comportamente trebuie sa atraga atentia si daca nu se produce o revenire la un comportament normal, trebuie consultat un medic.

Ca o ciudatienie a comportamentului bulimic, nu doar foamea excesiva si consumul de alimente sunt semn de bulimie; s-a constatat ca exista bulimici dependenti de bauturi : potomania (necesitatea de a bea cantitati uriase de apa - 10-15 l pe zi) si dipsomania (necesitatea imperioasa de a bea cantitati mari de bauturi alcoolice, boala diferita de alcoolism).

Cum devenim bulimici?
Specialistii cred ca bulimia este o boala a societatilor moderne, iar stresul are un rol determinant in aparitia bolii. Standardele sociale si mediile sociale in care aspectul fizic este important, vulnerabilitatea psihica si cea biologic,a ii determina pe medici sa creada ca bulimia rezulta din congruenta factorilor sociali, psihologici si biologici, dar si factorul genetic poate avea o contributie la declansarea bolii. De asemeni, problemele in familie, respectul de sine si problemele legate de personalitate constituie alti factori.

Cei mai multi dintre bulimici considera boala lor o rusine, nu o declara si se invinovatesc pentru lipsa de control asupra propriei persoane. Se stie ca in tarile dezvoltate peste 1,5 % din femei sufera de bulimie, iar cele mai vulnerabile sunt elevele si studentele, ele reprezentand intre 4 si 8% din numarul bulimicilor.


Cum te manifesti daca ai bulimie?
O persoana care sufera de bulimie are trei stadii ale crizei:
1) precriza, in care pesoana are un sentiment teribil de tensiune, insotit de iritabilitate si o senzatie de teama, dar si de nemultumire. In acest stadiu, persoana va cauta mincare.

2) criza propriu-zisa: persoana isi va pierde controlul si va ingurgita mii de calorii intr-un timp foarte scurt, mincind in special alimente dulci si sarate. Aceasta operatie este urmata de dureri abdominale si de vomismente, la inceput provocate, apoi automate, urmate de o senzatie de jena puternica.

3) postcriza: persoana se simte culpabila si regreta cele intimplate. Ea nu se poate opri insa si aceste crize devin o obisnuinta.

Inceputul crizei este rapid si inseamna consumul irational de alimente, in special catre sfirsitul zilei. Abuzul de alimente este urmat, aproape imediat, de varsaturi provocate, ce devin automate cu timpul. Accesul de bulimie este urmat de o stare de somnolenta, dureri abdominale putenice si de o senzatie de rusine si de dezgust fata de propria persoana. Sentimentul de culpabilitate este foarte puternic. De aceea, bolnavul de bulimie va incerca sa-si contoleze greutatea prin diverse strategii: voma provocata, laxative si diuretice, sport intensiv. Daca aveti bulimie, veti mainfesta o preocupare obsesiva fata de propriul corp, chiar daca greutatea dumneavoastra este normala, sau poate chiar mai mica decat cea normala.

Urmarile asupra propriului organism sunt dramatice: tulburari frecvente ale ciclului menstrual, complicatii dentare grave si adesea ireversibile, alterarea musculaturii buco-faringiene. Efectele pe termen lung ale bolii pot fi grave deoarece acestea includ probleme cardiace, sanguine, digestive, hormonale, probleme ale rinichilor si ale oaselor. La acestea se mai pot adauga depresia si starea de agitatie permanenta.

Tratamentul bulimie este complex, necesita chiar si spitalizare. Medicul stabileste etapele tratamentului, dar prietenii si familia trebuie sa sustina permanent bolnavul. Dupa incheierea tratamentului, cei mai multi bolnavi au nevoie de consiliere pe termen lung pentru a preveni reaparitia bolii.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate