STATUS CIVITATIS

STATUS CIVITATIS

Impartirea locuitorilor statului roman:

CIVES ROMANI- 1.1. INGENUI

1.2. LIBERTI CETATENI ROMANI;

1.3. LIBERTI LATINI IUNIENI.

LATINI 2.1. VETERES( PRISCI)

2.2. COLONIARI

2.3. IUNIENI.

PEREGRINI - 3.1. ORDINARI

3.2. DEDITICI

I.        IZVOARELE CETATENIEI ROMANE

NASTEREA;

ADOPTIA;

DEZROBIRE

BENEFICIUL LEGII.

NASTEREA

Copilul nascut a) din casatorie( ex justiis nuptiis)- parinti= cetateni romani

b) din parinti= tatal, cetatean roman si mama, latina veteran.

In oricare din situatiile enumerate, copilul va fi cetatean roman.

c) in afara casatoriei (ius as nuptiae)- daca va fi din mama cetatean roman, copilul va avea conditia juridica a mamei.

Legea Minicia- anul 107 e.n. - copilul urma conditia juridica a tatalui.

d) daca tatal era peregrin si mama era cetatean roman, copilul va fi peregrin.

Pentru ca accesul peregrinilor la dobandirea cetateniei romane a fost privit cu multe reserve s-a dat o interpretare foarte restrictiva cazurilor de dobandire a cetateniei romane prin nastere, mai ales pentru copiii nelegitimi.

BENEFICIUL LEGII

In baza legii Iulia 90 i.e.n., s-a acordat cetatenia romana tuturor latinilor din Italia;

89 i.e.n. lex Plautia Papiria - primesc cetatenie roman italicii ce fac cerere;

79 i.e.n. lex Roscia primesc cetatenie romana galii din Galia Transpadona;

Lex Acilia Repetundorum = beneficiaza de cetatenie romana peregrinul ce dovedea in fata justitiei ca un magistrat roman a primit mita;

212 e.n. Edictul lui Caracalla = va beneficia de cetatenie romana toti peregrinii din Imperiu, cu exceptia dediticilor.

Conditia juridica a cetatenilor romani

La inceputul statului roman, numai locuitorii Romei aveau cetatenie romana- Quiritis.

Reforma lui Severis Tullius - plebeii introdusi in cetate.

Drepturi politice recunoscute : ius sufragii, ius honorum si ius militiae.

Drepturi civile recunoscute - ius commercii- in iure cessio, stipulatie, mancipatia, etc., ius connubii, ius testamenti factio.

Obligatii: prestarea serviciului militar si plata impozitului (tributum).

Numele era format din : -prenomen - Marcus;

-nomen gentilicum- Tullius;

-cognomen- Cicero.

-Numele tatalui- Marci filius

-Numele gintei- Cornelia Tribu.

Libertul cetatean roman poarta- numele fostului stapan, indicarea calitatii de libert, numele din timpul sclaviei, ex: Marcus Tullius, Marci libertus , Tiro.

Calitatea de cetatean (status civitatis) constituie, dupa libert, cel de-al doilea element al capacitatii de drept. In cetate, numai cetateanul roman (civis Romanus), se bucura de toate drepturile, element hotarator in adunarile populare, el era elementul politic central al cetatii, iar cetatea, pana la instaurarea imperiului, statul insusi.

Toti cei care locuiau inafara cetatii erau straini( termenul initial era hostis), iar mai tarziu s-a folosit termenul de peregrinus (de la "peregre" = inafara ogorului roman); prezenti la Roma, strainii se puneau pentru a fi in siguranta, sub ocrotirea unui cetatean roman cu care incheiau, in acest scop o conventie temporara sau permanenta (clientele, hospitalitate sau hospitium).

Inca de la inceputurile ei, Roma a folosit adesea tratatele pentru a reglemanta situatia juridica a locuitorilor din cetateni straini; pe baza acestora ei se puteau bucura in raporturile cu romanii de unele drepturi civile sau garntii ploitice.

Odata cu expansiunea militara a Romei din perioada republicana, numarul populatiei supuse a crescut foarte mult, iar numarul celor carora li se acorda cetatenia romana era foarte redus.

Cu alte cuvinte, supusii Romei= peregrinii.

In epoca imperiala, deosebirea dintre cetatenii romani si peregrini continua sa se mentina. Locuitorii imperiului care nu aveau calitatea de cetateni sau pe cea de latini erau peregrini.

212- Caracalla acorda, cu unele exceptii, dreptul la cetatenia romana tuturor locuitorilor imperiului.

PIERDEREA CETATENIEI ROMANE

Calitatea de cetatean roman era in principiu perpetua.

Existau si exceptii: si anume-

a)       in cazul schimbarii conditiei juridice a cetateanului roman = capitis deminutio;

b)       condamnari penale- pentru trecere la inamic si pentru cei supusi la munca silnica (in imperiu).

Capitis deminutio putea fi

maxima = pierderea libertatii;

media = pierderea cetateniei prin exil;

minima = transformarea in cadrul lui status familiae; nu determina pierderea cetateniei romane;

In concluzie, pierdeau cetatenia romana prizonierii, debitorii insolvabili si condamnatii la munca silnica.

LATINII

LATINII VETERES( PRISCI) = erau vechii locuitori ai Latiniumului care:

formasera Liga Latina( 493 i.e.n) ;

Locuitorii coloniilor latine infiintate pana in anul 268 i.e.n.

Aveau conditia juridica a cetatenilor romani si implicit drepturi, precum: ius sufraggii (daca se gaseau la Roma), ius connubii, ius commercii si acces la legis actiones.

340-338 i.e.n. - are loc o rascoala, iar latinii veteres sunt infranti;

- Roma a dizolvat Liga Latina;

268 i.e.n.- li s-a acordat cetatenia romana si au disparut ca clasa de populatie.

3. LATINII COLONIARI = erau locuitorii coloniilor latine intemeiate dupa anul 268 i.e.n.

aveau conditia juridica care consta in drepturi mai reduse si anume: nu aveau drepturi politice, aveau ius connubii si legis actio.

puteau deveni cetateni romani prin beneficiul legii daca: au ajuns magistrati, daca erau membri ai senatului municipal local si au obtinut condamnarea unui magistrat pentru mita.

Lex Iulia 90 i.e.n.- s-a acordat cetatenia romana tuturor latinilor din Italia.

LATINII IUNIENI = a fost creeata aceasta categorie prin Legea Norbana( 18 e.n). si erau fosti sclavi eliberati prin modalitati neformaliste (inter amicos, inter mensam, etc.) si fosti sclavi eliberati impotriva prevederilor Legii Aelia Sentia (4 e.n.).

nu se bucurau de cetatenia romana, nu aveau drepturi politice, nu aveau ius connubii, aveau ius commercii, nu aveau dreptul sa mosteneasca si nici sa lase mostenire descendentilor legitimi (averea lor revenea fostului stapan).

Legea Aelia Sentia reglemenata urmatoarele aspecte - interzicea tinerilor sub 20 ani sa-si dezrobeasca sclavii, in afara cazurilor cand dezrobirea le-a fost aprobata de un consiliu special prezidat de pretor si aceeasi lege, interzicea dezrobirea sclavilor sub 30 ani in dauna creditorilor.

PEREGRINII (" peregre" = oricine locuia inafara ogorului roman)

Vechiul ius civile era considerat rezervat cetatenilor. Eroul acestei conceptii se intalneste inca in sec. al-III-lea, cand Gaius spunea despre dreptul civil - "ius proprium civium romanorum"

In conditiile unei economii slab dezvoltate, a unor schimburi sporadice intre comunitati, orice strain la Roma aparea ca un dusman " hostis". El nu era protejat nici ca persoana si nici bunurile sale nu erau protejate. El se gasea in situatia unui lucru.

In, lipsa unui tratat de pace, a unei conventii de ospitalitate sau de clientele, strainul se gasea inafara dreptului.

Relatia cetatenilor romani cu peregrinii era guvernata de ius gentium.

Peregriniii aveau ius commercii.

In anul 242 i.en. apare conceptul de pretor peregrin.

PEREGRINII ORDINARI = erau locuitorii cetatilor invinse si incorporate Imperiului roman formand federatii de cetati legate de Roma prin tratate .

Existau 3 categorii de cetati - federate, libere si supuse.

Fiecare cetate isi pastra propria organizare, instantele de judecata peregrine si propriul drept peregrin.

PEREGRINII DEDITICI ( "dedere" = a capitula) = erau locuitorii cetatilor care s-au predat fara conditii si cu care Roma nu a incheiat ulterior tratat de pace.

erau locuitorii cetatilor neorganizate de cetati (egiptenii);

cetateni care in timpul sclaviei au suferit pedepse infamante

Din punct de vedere al organizarii familiei, persoanele cetateni romani se clasificau in: persoane sui iuris si persoane alieni juris.

Intreaga familie romana era concentrata in jurul puterii lui pater familias care avea anumite drepturi, cum ar fi:

pater potestas- asupra copiilor (putere parinteasca);

manus asupra sotiei(putere maritala);

dominica potestas asupra sclavilor (putere de stapan);

mancipium asupra persoanelor libere trecute prin mancipatie in puterea temporara a sefului de familie;

Tutela si cura asupra femeilor sui iuris, impuberilor, nebunilor, risipitorilor.

Dominium asupra bunurilor existente in familie.

Pater familias era conducatorul suprem al grupului, administratorul averii, proprietarul, judecatorul si preotul cultului familial.

OBSERVATII:

copiii sub patria potestas se numeau " filii familias";

sotia in " manus" este privita ca fiica "loco filiae";

Sclavii se mai numesc si " mancipia"

Cetatenii care se gasesc sub puterea lui pater familias " in mancipio" sunt filii familias pe care tatal lor i-a dat altor persoane prin mancipatiune pentru a munci, pentru a fi emancipate, pentru a fi adoptati sau pentru a repara pagubele pe care le-au pricinuit; insa pot fi si sotia in manus pe care sotul o da prin mancipatio altei persoane pentru a o elibera din manus.

Cetatenii romani, din punct de vedere al status familiae se clasifica in:

1. SUI JURIS = este cetateanul care nu se gaseste sub nici una din puterile mai sus mentionate. El este persoana " caput" . Cetateanul sui juris se numeste pater familias, indiferent de varsta (chiar daca e nou nascut), de faptul ca e casatorit sau nu sau are sau nu copii. Cetateana sui juris se numeste mater familias.
2. ALIENI JURIS = membrul familiei romane care se gaseste sub una din puterile de mai sus. Dintre alieni juris, numai sclavii nu sunt persoane, ci obiecte (res). Ceilalti sunt persoane si cetateni. Astfel :

din punct de vedere al drepturilor politice - fiii de familie, barbatii sunt egali cu pater familias al lor;

din punct de vedere al drepturilor civile- femeia in manus, filii familias si quasi sclavii au jus connubii si jus commercii, dar nu pot dispune prin testament si nici sa se oblige prin stipulatio.

Desi pot dobandi, totusi ceea ce dobandesc este al lui pater familias. Cu toate ca pot mari patrimoniul lui pater familias, nu il pot obliga din urma cu actele lor. Deci, in ce priveste dobandirile de orice natura ar fi, familia intreaga e absorbita de seful sau. Ceilalti membri nu au personalitate decat pentru el, ei formeaza o singura persoana cu el. De la Justinian, filii familias dobandesc totul pentru dansii, inafara numai de ceea ce dobandisera de la tatal lor si de ceea ce primisera de la tatal lor ( a patriae sau ex re patriae).