Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Raspunderea magistratilor


Raspunderea magistratilor




Raspunderea magistratilor.

Potrivit legii privind statutul magistratilor, acestia raspund civil, disciplinar, si penal.

1. Raspunderea civila.

Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Sistemul adoptat de legiuitorul roman nu accepta o actiune directa a justitiabilului contra magistratului ce s-ar face vinovat de o eroare judiciara. Fata de persoana prejudiciata prin eroare judiciara statul este cel care raspunde patrimonial. Sistemul adoptat se bazeaza in primul rand pe faptul ca in raport cu cetatenii, statul este cel care garanteaza buna functionare a serviciului public al justitiei si orice disfunctionalitate a sistemului judiciar este imputabila acestuia. In al doilea rand, nu este de dorit un sistem care sa permita confruntarea judiciara directa dintre magistrat si justitiabilul prejudiciat prin eroarea judiciara comisa. Aceasta situatia ar conduce pe de o parte la expunerea excesiva si, implicit timorarea magistratului, cu efecte negative asupra capacitatii sale de decizie. Argumentele prezentate au impus reglementarea unei actiuni civile numai impotriva statului, care ulterior se va indrepta impotriva magistratului conform prevederilor legale.




a. Codul de procedura penala stabileste ca statul, prin Ministerul Finantelor Publice, raspunde pentru repararea pagubei pricinuite in cazul condamnarii sau al luarii unei masuri preventive pe nedrept. Astfel, au dreptul la repararea pagubelor suferite urmatoarele categorii de persoane: cea care a fost condamnata definitiv, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare de achitare; cea care in cursul procesului penal a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal[1] persoana care a fost privata de libertate dupa ce a intervenit prescriptia, amnistia sau dezincriminarea faptei.

Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa.

Actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului. Pentru obtinerea repararii pagubei, persoana indreptatita se poate adresa tribunalului in a carui circumscriptie domiciliaza, chemand in judecata civila statul, care este citat prin Ministerul Finantelor Publice. Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru.

Reparatia este intotdeauna suportata de stat, prin Ministerul Fiantelor Publice si consta in plata unei sume de bani sau, tinandu-se seama de conditiile celui indreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse, in constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa sa fie incredintat unui institut de asistenta sociala si medicala. Persoanelor indreptatite la repararea pagubei, care inainte de privarea de libertate erau incadrate in munca, li se calculeaza, la vechimea in munca stabilita potrivit legii, si timpul cat au fost private de libertate. La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa.

In materie penala, in cazul in care statul a fost obligat la plata reparatiei pentru motivele indicate anterior, cat si in situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o instanta internationala, actiunea in regres impotriva aceluia care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de daune, este obligatorie.

b. In alte cauze decat cele penale, cererea de reparare a prejudiciilor materiale cauzate prin erori judiciare nu se va putea exercita decat in cazul in care s-a stabilit, in prealabil, prin hotarare judecatoreasca definitiva, raspunderea penala sau disciplinara a magistratului pentru o fapta savarsita in cursul judecatii procesului si daca aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciara.

Nu poate primi repararea pagubei persoana care, in cursul procesului, a contribuit in orice mod la savarsirea erorii de catre magistrat.

Persoana vatamata se poate indrepta cu actiune civila numai impotriva statului, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice. Numai dupa ce prejudiciul a fost acoperit de stat, acesta se poate indrepta cu o actiune in despagubiri impotriva magistratului daca eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii a fost savarsita de magistrat cu rea-credinta sau grava neglijenta.

Termenul de prescriptie atat in ce priveste actiunea contra statului cat si actiunea recursorie a acestuia contra judecatorului sau procurorului ce s-ar face vinovat de savarsirea prejudiciului este de un an. In cazul actiunii contra statului, termenul incepe sa curga de la data la care ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a stabilit raspunderea penala sau disciplinara a magistratului[2]. In cazul actiunii recursorii, pe care statul o are la dispozitie impotriva magistratului care prin fapta sa a determinat eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care statul a fost obligat la plata daunelor produse persoanei prejudiciate prin eroarea judiciara.

2. Raspunderea disciplinara.

Magistratii raspund disciplinar pentru abaterile de la indatoririle de serviciu, precum si pentru faptele care afecteaza prestigiul justitiei.

Abaterile disciplinare sunt enuntiativ enumerate in legea privind statutul magistratilor. Intre acestea putem retine:

incalcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitati si interdictii privind magistratii;

nerespectarea prevederilor cuprinse in codul deontologic al magistratilor;





interventiile pentru solutionarea unor cereri privind satisfacerea intereselor peronale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, precum si imixtiunea in activitatea altui magistrat;

desfasurarea de activitati publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice in exercitatrea atributiilor de serviciu;

nerespectarea secretului deliberarii;

neglijenta grava sau repetata in rezolvarea lucrarilor;

efectuarea cu intarziere a lucrarilor;

absente nemotivate, intarzierea sau plecare de la program, in mod repetat;

atitudini ireverentioase in timpul exercitarii atributiilor de serviciu fata de colegi, avocati, experti, martori sau justitiabili.

Orice persoana poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducatorii instantelor ori ai parchetelor, in legatura cu activitatea sau conduita necorespunzatoare a unui magistrat, incalcarea obligatiilor profesionale in raporturile cu justitiabilii ori savarsirea de catre acesta a unor abateri disciplinare.

Sanctiunile disciplinare se aplica de sectiile Consiliului Superior al Magistraturii, pentru procurori sau judecatori, dupa caz.

Actiunea disciplinara se exercita de comisiile de disciplina ale Consiliului Superior al Magistraturii[3]. Orice sesizare privind activitatea necorespunzatoare a unui judecator sau procuror va fi indreptata la comisiile de disciplina. Acestea se pot sesiza si din oficiu cu privire la activitatea magistratilor.

Actiunea disciplinara nu poate fi pusa in miscare fara efectuarea unei cercetari prealabile, care se realizeaza de inspectorii din cadrul Serviciului de inspectie judiciara pentru judecatori sau de Serviciul de inspectie pentru procurori, la cererea comisiilor de disciplina. Cercetarea prealabila are ca scop stabilirea faptelor si urmarile acestora, imprejurarile in care au fost savarsite, precum si orice alte date concludente din care sa se poata aprecia asupra existentei sau inexistentei vinovatiei. Cercetarea prealabila se face in mod obligatoriu cu ascultarea celui in cauza si cu verificarea apararilor celui cercetat, care are dreptul sa cunoasca toate actele cercetarii si sa solicite probe in aparare. Cu toate acestea, refuzul judecatorului sau procurorului cercetat de a face declaratii sau de a se prezenta la cercetari nu impiedica derularea si incheierea cercetarii. Rezultatul cercetarii prealabile este inaintat comisiei de disciplina in termen de 60 de zile de la inregistrarea sesizarii la Consiliul Superior al Magistraturii. In termen de 20 de zile de la primirea rezultatului cercetarii prealabile, comisia de disciplina, in calitate de titular al actiunii disciplinare, sesizeaza sectia corespunzatoare a Consiliului Superior al Magistraturii, in vederea judecarii actiunii disciplinare sau, in cazul in care considera ca exercitarea actiunii disciplinare nu se justifica, dispune clasarea.

Termenul in care trebuie exercitata actiunea disciplinara este de un an de la data savarsirii abaterii, sub sanctiunea decaderii.

Procedura disciplinara in fata sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii se desfasoara cu citarea judecatorului sau procurorului impotriva caruia s-a exercitat actiunea. Acesta are dreptul sa fie reprezentat de un alt judecator sau procuror sau sa fie asistat sau reprezentat de un avocat



Impotriva hotararii date de acest organism in materie disciplinara, magistratul poate exercita recurs in termen de 15 zile de la comunicarea. Recursul suspenda executarea hotararii. Competenta solutionarii recursului apartine Completului de 9 judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, hotararea acestuia fiind irevocabila.

Sanctiunile ce se pot aplica pentru abateri disciplinare sunt expres si limitativ prevazute de lege:

avertismentul;

diminuarea indemnizatiei de incadrare lunare brute cu pana la 15% pe o perioada de la o luna la 3 luni;

mutarea disciplinara pentru o perioada de la o luna la 3 luni la o instanta sau la un parchet, situate in circumscriptia aceleiasi curti de apel ori in circumscriptia aceluiasi parchet de pe langa curtea de apel;

revocarea din functia de conducere ocupata;

excluderea din magistratura[4].

Sanctiunile se aplica in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de judecator sau procuror si cu circumstantele personale ale acestuia.



Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j) C.proc.pen. ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j) C.proc.pen. Potrivit art.10 alin.1 lit.j) actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca exista autoritate de lucru judecat chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate