Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Puterea politica si puterea de stat


Puterea politica si puterea de stat


Puterea politica si puterea de stat


1. Notiuni generale

A vorbi despre stat inseamna nemijlocit sa te referi la putere pentru ca orice stat exercita o putere denumita putere publica sau putere statala.

Notiunea de putere desemneaza o relatie speciala, caracteristica tuturor formelor de organizare sociala. Se spune ca unde sunt doua persoane una trebuie sa conduca, sa decida iar cealalta sa accepte a fi condusa. La nivel macrosocial puterea se exercita de catre un grup de persoane sau de o persoana care isi impune vointa fata de alte persoane, de o colectivitate. A avea putere inseamna a decide pentru altii, a-i comanda, a impune obligatii si a le recunoaste drepturi.



Si in perioada prestatala de organizare a societatii existau diferite forme de putere, numai ca acestea nu se finalizau cu exercitiul constrangerii specifice puterii de stat. Atunci existau reguli cutumiare, solidaritate sociala care mergea pana la indepartarea din colectivitate a persoanei care nu se supune regulilor impuse de "putere". Puterea implica reguli de ordonare a vietii membrilor asupra carora se exercita. Evident, puterea, in sensul ei politic, se exercita numai asupra oamenilor. Din totdeauna, puterea a fost inteleasa si acceptata de oameni ca un rau necesar.


2. Puterea politica si puterea de stat (publica). Atat ca exercitiu, cat si concept este legata de aparitia statului. Statul este un fenomen social complex, dar foarte important pentru colectivitatea ale carei interese le reprezinta. Numai statul este in masura sa creeze premisele dezvoltarii puterii politice, pentru ca are posibilitatea de a institui reguli juridice obligatorii, iar poporul - colectivitatea organizata statal - dispune de dreptul sau de autoguvernare si de a incredinta propria putere unor structuri ce se constituie in stat. Ca titular la puterii, poporul o exercita in doua moduri: direct, prin referendum si prin alegeri atunci cand isi desemneaza autoritatile de reprezentare la nivel national (Parlamentul si Presedintele tarii), iar la nivel local consiliile locale, consiliile judetene si primarii cat si prin organele statului, rezultat al alegerii directe prin vot.

Cat priveste puterea de stat, denumita si putere publica, aceasta reprezinta forma si relatiile sociale prin care se organizeaza, functioneaza si se realizeaza puterea politica[1]. Altfel spus, puterea de stat reprezinta atat forma de organizare statala a puterii politice, cat si relatiile sociale in cadrul carora autoritatile publice dispun de prerogativa de comanda, de conducere si de puterea impunerii propriei vointe.

Forma de organizare statala a puterii politice se materializeaza in trei categorii de autoritati publice consacrate: autoritatile legislative, autoritatile administrative si autoritatile judecatoresti.

Cele doua notiuni - putere politica si putere de stat au un inteles complex desi intr-o prima etapa de analiza a fenomenului de stat si de putere nu s-a facut distinctie. Puterea politica si puterea de stat se pot manifesta numai in cadrul relatiilor sociale ce se stabilesc in cadrul statului, intrucat numai statul ofera acel cadru institutional prin care se exercita forta puterii publice.

Puterea politica este o relatie sociala in cadrul careia poporul dispune de dreptul sau la autoconducere si de a incredinta propria conducere unei anumite ordini sociale[2]. Puterea politica apartine poporului si se infaptuieste prin cele doua modalitati amintite - direct - prin vot, sau indirect prin autoritatile publice rezultate in urma votului. La aceste doua categorii de exercitiu al puterii pot fi adaugate organismele politice prin natura si scopul lor - partidele si formatiunile politice - sau organizatiile apartinand minoritatilor nationale care dau consistenta puterii poporului in privinta manifestarii acesteia. De fapt, orice partid politic se infiinteaza cu scopul manifest al membrilor acestuia de a accede la putere.

Puterea politica a existat mereu, in orice societate, pentru ca orice grup social are nevoie de o forta diriguitoare atunci cand isi formeaza constiinta de grup. Organizarea grupului uman creeaza elementul social, potrivit caruia fiecare membru apartine grupului, elementul etic - de respect, de ajutorare, de conduita fireasca, elementul estetic constand in interesul comun si al fiecarei persoane in parte - ca spatiul geografic in care se afla grupul, ca o permanenta a existentei acestuia ce trebuie sa se dezvolte dupa anumite reguli si, in sfarsit, elementul politic, de putere politica pentru grupul social care trebuie calauzit spre ceva si de cineva[3]. Puterea politica se manifesta in societate; uneori se naste pe neasteptate, aproape nevoit, dar ea se obiectiveaza prin nevoia de organizare. Puterea politica exista si se manifesta in oricare grup uman organizat.



Puterea publica (puterea de stat). Puterea politica este obiectiva, se naste de la sine pe cand puterea publica (de stat) apare si se manifesta dupa trecerea unei anumite perioade de timp, dupa aparitia statului. Puterea de stat se naste din puterea politica, este forma institutionalizata de manifestare a acesteia.

Puterea publica este "puterea de previziune, de impulsionare, de decizie si de coordonare care apartine aparatului conducator al tarii, in principal celui statal, este vorba de guvernanti in sensul larg al termenului, care le permite sa determine si sa conduca ansamblul politicii nationale cu tot ce implica ea in ordinea interna, precum si in ordinea internationala"[4].

Se poate spune ca puterea de stat (publica) se naste din puterea politica, ca ea este forma de organizare a puterii politice si a relatiilor sociale in interiorul carora structurile institutionalizate, (autoritati, institutii publice, organe de stat etc.) dispun de dreptul de comanda, conducere si constrangere pentru a impune propria vointa celorlalti membrii ai societatii.

Organizarea puterii politice la nivel statal, ca putere publica se materializeaza printr-un numar de functiuni - puteri - autoritati de reprezentare si anume: functia legislativa realizata de autoritatile legislative; functia executiva realizata de autoritatile administrative si functia jurisdictionala realizata de catre autoritatile judecatoresti.

Cele doua notiuni - putere politica si putere publica (de stat) se afla intr-o relatie de interconditionare bazata pe cele doua elemente care le genereaza, respectiv elementul institutional si elementul formal, ca manifestare, ca fenomen.

"Elementul institutional in cadrul puterii politice este poporul, iar in cadrul puterii de stat, autoritatile publice"[5].

Cat priveste al doilea element de interconditionare dintre puterea politica si puterea de stat anume ca fenomen, formal, puterea politica este constituita din relatiile sociale in cadrul carora poporul dispune de dreptul sau la autoconducere nemijlocita, direct prin referendum sau plebiscit si de a decide sa fie condus prin intermediul autoritatilor publice, rezultat la jocului politic".

In privinta modului de manifestare a puterii de stat (puterii publice) se poate spune ca aceasta este formata din relatiile sociale in cadrul carora autoritatile publice dispun de instrumente adecvate de manifestare. Puterea de stat este o putere politica institutionalizata identificabila prin organele (autoritatile) statului si cele de la nivelul comunitatilor locale[6].


3. Trasaturile generale ale puterii statale

Puterea politica se naste din interiorul societatii, al colectivitatii umane, ea fiind mai tarziu institutionalizata si regasind-o ca manifestare a puterii de stat. Pe aceste considerente, se bazeaza concluzia ca "statul nu este altceva decat organizarea statala a puterii poporului, institutionalizarea acestei puteri"[7].

Puterea de stat denumita si putere publica are anumite trasaturi (caractere) comune si altor tipuri de putere care insa nu sunt puteri de stat respectiv:



a)     Caracterul social al puterii. Consta in faptul ca a aparut si se mentine ca urmare a manifestarii unor fapte sociale in cadrul grupului social maxim, popor, natiune. Cum puterea politica este organic integrata colectivitatilor umane, puterea de stat este rezumatul manifestarii si al evolutiei puterii politice.

b)     Caracterul organizat al puterii de stat (institutionalizat). Puterea de stat ca existenta in sine si ca manifestare in societate se prezinta numai ca o putere concreta exercitata prin autoritati si institutii publice, sau cum se mai numesc "structuri de putere" care pot fi controlate sau se controleaza unele pe altele in functie de regimul politic existent in stat.

c)     Caracterul oficial de constrangere al puterii de stat. Puterea se naste din suveranitate, iar suveranitatea pentru a fi exercitata in interesul grupului social trebuie organizata[8]. In aceste conditii puterea de stat este una oficiala, iar ceea ce este oficial este si obligatoriu. De aici se naste caracterul de putere de constrangere al puterii de stat. Statul nu il roaga de individ, pentru ca statul este tocmai "organizatia politica a societatii", iar individul face parte din aceasta "societate umana". De altfel, mentinandu-ne afirmatia ca in stat sunt mai multe categorii de puteri, forme de manifestari specifice organizatiilor sociale - partide politice , sindicate, asociatii, institutii de cult religios etc., ceea ce este specific puterii de stat este faptul constrangerii, posibilitatea de a impune o conduita si de a aplica o constrangere prin sanctionarea celui care incalca conduita.

d)     Puterea de stat - putere unica in stat. Intr-o societate umana organizata statal nu poate exista decat o "voce de putere" ca rezultat al vointei generale a poporului. A accepta contrariul inseamna a admite ca exista "stat in stat" (fara a nesocoti insa situatia specifica din statele federale sau unionale in care structura de putere este de la inceput conceputa organizational intr-un anumit mod). Colectivitatea umana organizata statal admite fara discutie ca vointa tuturor membrilor sai sa se regaseasca in vointa statului ca "vointa general obligatorie". Aceasta vointa generala nu inseamna ca este una cristalina, unanima si neintinabila, ci din contra exista intotdeauna vointe individuale care se manifesta diferit, disociat de vointa generala.

Folosind formularea din titlu - puterea de stat - putere unica in stat - nu trebuie sa induca faptul ca admitem teza unicitatii puterii, sustinuta de teoria marxista, ci avem in vedere ca in stat vointa poporului - ca puterea politica ce a generat puterea publica in stat - este unica si, ca atare, si puterea generala este unica. Exercitiul in concret al "puterii unice" se supune principiului separatiei puterilor in stat[9]. Pentru a se putea mentine puterea de stat trebuie sa existe permanent o armonie intre interesul comun, general al membrilor colectivitatii nationale, titularul suveranitatii nationale si modul de manifestare a puterii, prin structurile de putere, altfel spus modul in care puterea raspund interesului general[10].






[1] Ion Deleanu, Drept constitutional si institutii politice, Ed. Servo-Sat, Arad, 1998, vol. I pag. 68.

[2] Ioan G. Marconescu, Drept constitutional si institutii politice, op.cit., pag. 166.

[3] Pentru detalii, Antonie Iorgovan, op.cit., pag. 130-131.

[4] Idem, pag. 131, unde-l citeaza pe Pierre Pactet.

[5] Ioan Gabriel Marconescu, Drept constitutional si institutii politice, Ed. ASE, 2002, pag. 168.

[6] Pentru o bogata analiza a fenomenelor de putere politica si putere de stat in Antonie Iorgovan, Drept constitutional si institutii politice. Teorie generala, op.cit., pag. 131 si urm.

[7] I. Muraru, E.S.Tanasescu, Drept constitutional si institutii politice, op.cit., vol. II, pag. 2 si urm.

[8] I. Deleanu, Drept constitutional si institutii politice, op.cit., vol. II, pag. 48 si urm.

[9] Vezi infra, pag. 71.

[10] Cu privire la trasaturile generale ale puterii de stat, a se vedea si Antonie Iorgovan, op.cit., pag. 147 -150; Ioan Muraru, E.S. Tanasescu, op.cit., vol. II, pag. 3-5; Ion Deleanu, Drept constitutional si institutii politice, Ed. Europa Nova, 1996, vol. I, pag. 66-75.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate