Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Concurenta comerciala si fondul de comert


Concurenta comerciala si fondul de comert




CONCURENTA COMERCIALA SI FONDUL DE COMERT

CONCURENTA COMERCIALA; FONDUL DE COMERT

A. CONCURENTA COMERCIALA




1. Concurenta Scurt istoric

Concurenta neleala este o problema de drept comercial ce avea o importanta deosebita pentru stadiul in care se gasea activitatea comerciala in tara noastra la inceputul deceniului patru al secolului XX. Datorita acestui aspect, precum si a necesitatii de unificare legislativa, in vederea apararii exercitarii activitatilor oneste de comert si impotriva practicarii unor manevre incorecte cat si in scopul apararii indirecte a intereselor consumatorilor, la 18 mai 1932 a fost adoptata Legea pentru reprimarea concurentei neleale, pentru a se complini, in felul acesta, prevederile generale ale C. Civ. Rom. In afara de aceasta, statul roman incheiase diverse conventii comerciale prin care se angajase cu diferite state de a lua toate masurile pentru combaterea intrebuintarii abuzive a denumirilor de origine pentru diferite produse straine. Legea ii restrangea sfera de aplicare numai la actele de confuziune si la falsele indicatiuni asupra originii marfurilor, urmand a fi corelata cu Legea marcilor de fabrica si de comert, sub diversele ei forme, din 1879, reglementate prin acte normative nationale sau prin conventii internationale la care tara noastra a aderat.

Tendinta ce se manifesta in economia mondiala de scadere a preturilor produselor industriale a facut obiectul unor dezbateri publice si apoi parlamentare si in tara noastra, concretizandu-se, in final, in Legea pentru reglementarea activitatii cartelurilor din anul 1933, ce privea toate genurile de acorduri comerciale si industriale sub orice forma si natura ar fi fost acestea. In fapt, s-a urmarit o liberalizare totala in incheierea unor asemenea concentratiuni industriale si comerciale, sub controlul statului, cu prioritate in domeniul rationalizarii productiei, in scopul scaderii preturilor si instaurarii unei represiuni impotriva acelor intelegeri ce urmareau specularea consumatorilor prin preturi majorate. Ca institutie nou creata este de mentionat Consiliul superior al cartelurilor, organ de aplicare a legii.

In sistemul economiei de piata, comerciantul, persoana fizica sau juridica, urmareste sa produca si sa vanda sau sa revanda, pe o piata determinata, alaturi de alti comercianti, bunuri sau servicii, in scopul dobandirii unui profit. In acest scop, el va initia si executa operatiuni prin care sa-si asigure concursul furnizorilor necesari (spre a da continuitate intreprinderii sale) si al clientelor care cumpara produsele sau serviciile sale. Vitalitatea si dinamismul exploatatiei comerciale depinde direct de volumul si ritmul operatiunilor mentionate. Conduita in afaceri a comerciantului trebuie deopotriva, sa se inscrie in coordonatele principiilor libertatii comertului si al liberei concurente.

Libertatea comertului si industriei are semnificatie dubla: pe de o parte, libertatea de intreprindere si, pe de alta parte, libertatea de exploatare. Libertatea de intreprindere inseamna dreptul tuturor persoanelor fizice sau juridice de a se dedica activitatilor comerciale sau industriale, fara restrictii, direct sau prin constituirea de intreprinderi noi ori prin achizitionarea sau dobandirea controlului asupra unor agenti economici preexistenti.

Libertatea de exploatare exprima dreptul comerciantului de a conduce si administra intreprinderea sa dupa bunul plac, fara a fi constrans de nimeni. Aceasta libertate ii confera dreptul de a decide cu privire la toate problemele intreprinderii sale, si dreptul de a contracta cu orice alt agent economic existent pe piata ca furnizor, client sau cooperant.

Principiul liberei concurente exprima facultatea tuturor agentilor economici de a utiliza propriile mijloace si metode pentru mentinerea si dezvoltarea comertului cat si pentru atragerea, mentinerea sau cresterea clientelei. Aceasta libertate implica dreptul de a avea un comportament concurential, constand in folosirea de mijloace si metode a caror finalitate este asigurarea existentei comertului si mentinerea clientelei. Mijloacele si metodele concurentiale folosesc parghia pretului, noutatea si calitatea produsului, formei sau ambalajului, renumele si traditia producatorului, canalul si reteaua de distributie, publicitatea si actiunile promotionale.

Cele doua principii sunt in relatie de interdependenta. Concurenta nu ar fi posibila in absenta libertatii comertului si industriei, a dreptului de a decide si de a contracta.

Desi in sfera relatiilor economice concurenta se manifesta in diferite forme, conceptul de concurenta comerciala ca notiune de sinteza prezinta importanta in intelegerea diverselor aspecte teoretice si practice ale comportamentului concurential.

Concurenta poate fi privita in sens larg ca o componenta esentiala a conceptului de economie de piata ce desemneaza atat starea rezultata din comportamentul competitional colectiv al agentilor economici pe piata, cat si comportamentul competitional individual al fiecaruia dintre acestia.

In sens restrans, concurenta trebuie inteleasa ca libera competitie intre agentii economici care ofera pe o piata determinata produse sau servicii ce tind sa satisfaca nevoi asemanatoare sau identice ale consumatorilor, fiind desfasurata cu scopul de a asigura existenta sau expansiunea comertului lor.

2. Concurenta se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

- este o situatie, o stare de fapt, comportamentul avand natura unei confruntari, a unei competitii intre diferiti agenti economici;

- se angajeaza, in principiu, intre agentii economici care ofera pe aceeasi piata produse sau servicii care tind sa satisfaca nevoi asemanatoare sau identice ale consumatorilor, dar numai in domenii deschise concurentei;

- este o competitie libera, fiecare participant la circuitul economic avand latitudinea sa hotarasca momentul si masura implicarii sale, cat si mijloacele si metodele pe care le utilizeaza;

- isi are temeiul in cele doua principii fundamentale ale economiei de piata; libertatea comerciala si libertatea concurentei; 

- presupune atat dreptul fiecarui comerciant de a adopta o conduita competitiva, cat si obligatia acestuia de a manifesta o astfel de conduita si de a suporta concurenta celorlalti. Dreptul la o conduita competitiva, fiind un drept subiectiv, este susceptibil de o exercitare abuziva care este reprimata de lege ca fiind concurenta neloiala.

Obligatia de concurenta presupune manifestarea permanenta a unei conduite concurentiale la un anumit nivel. Comerciantul nu indeplineste aceasta obligatie, sau o indeplineste necorespunzator, cand conduita sa concurentiala este diminuata sau lipseste. Astfel de situatii pot rezulta din practici individuale sau colective anticoncurentiale pe care legea le sanctioneaza; 

- exercitarea concurentei nu atrage raspunderea comerciantului pentru daunele ce s-ar putea produce altuia; 

- este o stare continua, intretinuta de actele individuale ale participantilor la comert, si variabila;

- regulator al cererii si ofertei;

- factor determinant in stabilirea pretului marfurilor;

- mecanism de repartizare a profitului intre agentii economici implicati in productia si distributia marfurilor;

3. Conditiile necesare exercitarii libertatii concurentei

- liberalizarea comertului;

- existenta unui numar suficient de agenti economici privati;

- liberalizarea preturilor si tarifelor;

- convertibilitatea monedei nationale; 

- accesul investitorilor straini si garantarea investitiilor straine; 

- asigurarea cadrului institutional care sa previna si sa sanctioneze abuzul sau insuficienta concurentei.

4. Metode si forme ale concurentei 

Concurenta pura si perfecta este un model dogmatic al concurentei, conceput in secolul trecut. Potrivit acestui model, concurenta actioneaza reglementand cererea si oferta pe calea pretului. Pretul unui produs se formeaza la nivelul echilibrului dintre cerere si oferta, de indata ce cantitatile din acel produs oferite de producatori sunt egale cu cele solicitate de consumatori. Ca urmare a acestui mecanism de regularizare, nici un producator nu ar putea obtine castiguri actionand asupra pretului, ci numai reducand costul de productie. Profitul anormal nu ar putea fi obtinut nici chiar la produsele la care oferta este mica iar cererea prea mare, datorita libertatii accesului pe piata care face ca oferta de astfel de produse sa creasca rapid prin mobilizarea factorilor de productie.

Functionarea economiei de piata este asigurata de concurenta licita a agentilor economici pe fondul practicarii libertatilor comerciale.

Cu valoare de principiu, Constitutia prevede ca statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Concretizarea acestor exigente constitutionale s-a realizat pe plan legislativ prin adoptarea Legii 11/1991 completata si modificata de L. 298/2001 privind combaterea concurentei neloiale si a Legii 21/1996 asupra concurentei.

Potrivit art. 5 din Legea 21/1996 sunt interzise orice intelegeri, exprese sau tacite, intre agentii economici, precum si orice decizii de asociere sau practici concertate intre acestia, care au ca obiect sau pot avea ca efect respingerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau o parte a acesteia iar potrivit art.6 sunt interzise folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca sau pe o parte substantiala a acesteia prin recurgerea la fapte anticoncurentiale care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comertului ori prejudicierea consumatorilor.





Sanctiunile instituite de lege pentru incalcarea acestor dispozitii sunt de natura civila, contraventionala sau penala, dupa caz.

5. Concurenta neloiala

In temeiul Legii 11/1991 republicata, modificata si completata de Legea 298 din 7 iunie 2001, comerciantii sunt obligati sa-si exercite activitatea cu buna-credinta si potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale.

Constituie concurenta neloiala orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii. Incalcarea acestei obligatii atrage raspundere civila, contraventionala ori penala, in conditiile legii privitoare la concurenta neloiala.

Faptele si actele prin care se manifesta concurenta neloiala sunt:

Confuzia se realizeaza prin folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant si prin producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare sau vanzarea unor marfuri/servicii purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului, in scopul de a-i induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari costituie infractiune. Tot confuzie poate produce si raspandirea in public de catre un comerciant de afirmatii asupra intreprinderii sale sau activitatii acesteia, menite sa induca in eroare si sa ii creeze o situatie de favoare in dauna unor concurenti. Falsele mentiuni asupra originii marfurilor sunt orice indicatii de natura a face sa se creada ca marfurile au fost produse intr-o anumita localitate, intr-un anumit teritoriu sau intr-un anumit stat. Nu se socoteste mentiune falsa asupra originii marfurilor denumirea unui produs al carui nume a devenit generic si indica in comert numai natura lui, in afara de cazul in care denumirea este insotita de o mentiune care ar putea face sa se creada ca are acea origine;

Denigrarea consta in comunicarea, chiar facuta confidential, sau raspandirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor/serviciilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al intreprinderii concurente;

Acapararea clientelei prin oferirea unor avantaje consta in incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unor prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare;

Dezorganizarea consta in oferirea, promiterea sau acordarea mijlocit sau nemijlocit de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui concurent si in concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in scopul dezorganizarii activitatii sale;

Contrafacerea se realizeaza prin punerea in circulatie de marfuri contrafacute si/sau pirat, a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce in eroare consumatorul asupra calitatii produsului/serviciului;

Utilizarea in mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant este considerata ca fiind contrara uzantelor comerciale cinstite daca este savarsita prin practici de genul neexecutarii unilaterale a contractului sau utilizarii unor proceduri neloiale, abuzului de incredere, incitarii la delict si achizitionarii de secrete comerciale de catre tertii care cunosteau ca respectiva achizitie implica astfel de practici, de natura sa afecteze pozitia comerciantilor concurenti pe piata si prin divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamantul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si intr-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite

Constituie secret comercial informatia care, in totalitate sau in conexarea exacta a elementelor acesteia, nu este in general cunoscuta sau nu este usor accesibila persoanelor din mediul care se ocupa in mod obisnuit cu acest gen de informatie si care dobandeste o valoare comerciala prin faptul ca este secreta, iar detinatorul a luat masuri rezonabile, tinand seama de circumstante, pentru a fi mentinuta in regim de secret; protectia secretului comercial opereaza atata timp cat conditiile enuntate anterior sunt indeplinite;

Divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial sau a informatilor secrete se realizeaza prin :

- folosirea in scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete in legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente in scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi;

- divulgarea unor informatii prevazute la lit. c), cu exceptia situatiilor in care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului in care s-au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale in comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente;

- divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti, fara consimtamantul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial;

- divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de catre persoane apartinand autoritatilor publice, precum si de catre persoane imputernicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice.

Persoana care savarseste un act de concurenta neloiala va fi obligata sa inceteze sau sa inlature actul, sa restituie documentele confidentiale insusite in mod ilicit de la detinatorul lor legitim si, dupa caz, sa plateasca despagubiri pentru daunele pricinuite. Actiunile izvorand dintr-un act de concurenta neloiala sunt de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carui raza teritoriala se gaseste sediul paratului sau inculpatului; in lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului paratului sau inculpatului.

La cererea detinatorului legitim al secretului comercial instanta poate dispune masuri de interzicere a exploatarii industriale si/sau comerciale a produselor rezultate din insusirea ilicita a secretului comercial sau distrugerea acestor produse. Interdictia inceteaza atunci cand informatia protejata a devenit publica.

Daca vreuna dintre faptele aratate cauzeaza daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei competente cu actiune in raspunderea civila corespunzatoare.

Daca fapta prevazuta de acesta lege a fost savarsita de un salariat in cursul exercitarii atributiilor sale de serviciu, comerciantul va raspunde solidar cu salariatul pentru pagubele pricinuite, afara de cazul in care va putea dovedi ca, potrivit uzantelor, nu era in masura sa previna comiterea faptei. Persoanele care au creat impreuna prejudiciul raspund solidar pentru actele sau faptele de concurenta neloiala savarsite.

Prin hotararea data asupra fondului, instanta poate dispune ca marfurile sechestrate sa fie vandute, dupa distrugerea falselor mentiuni. Odata cu condamnarea ori obligarea la incetarea faptei ilicite sau repararea daunei, instanta poate obliga la publicarea hotararii, in presa, pe cheltuiala faptuitorului.

Dreptul la actiune in justitie pentru concurenta neloiala se prescrie in termen de un an de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca dauna si pe cel care a cauzat-o, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savarsirii faptei.

B. FONDUL DE COMERT

1. Notiunea fondului de comert

In cadrul patrimoniului societatilor comerciale, una din cele mai importante mase de bunuri o reprezinta fondul de comert, numit metaforic si patrimoniu comercial. Ca orice activitate economica, exercitarea comertului necesita anumite instrumente de actiune, adecvate tipului de comert cum sunt: masini si utilaje, mobilier, marci de fabricatie si comerciale, tehnologie si brevete de inventii, clienti, etc.

Conform art. 1.1.c) din Legea 11/1991 modificata de Legea 298 din 7 august 2001, fondul de comert a fost definit ca ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (marci, firme, embleme, brevete de inventii, vad comercial), utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale.



Fondul de comert permite atragerea si dezvoltarea unei clientele stabile si apararea intereselor comerciantului fata de actele de concurenta neloiala. Astfel, fondul de comert este util atat comerciantului care poate profita de actul creatiei propriei lui intreprinderi, cat si creditorilor comerciantului care sunt interesati in solvabilitatea debitorului lor.

Categoria bunurilor corporale cuprinde bunuri mobile si drepturi mobile si drepturi mobiliare afectate fondului de comert. Sunt astfel de bunuri: materialul destinat comertului sau industriei, masinile, utilajele, materialele supuse prelucrarilor, precum si marfurile din productia proprie sau achizitionate in scop de revanzare, aflate in stoc. Drepturile mobiliare decurg din contractele de inchiriere, atat a cladirilor in care se exercita activitatea comerciala cat si a utilajelor si altor bunuri detinute in locatie, in schimbul chiriei.

Exista unele pareri conform carora bunurile imobile nu fac parte din fondul de comert, deoarece actele juridice prin care opereaza transmiterea unor bunuri imobile sunt de natura civila.

Fondul de comert este conceput ca o mobilizare necorporala, netangibila, concretizata in ansamblul de bunuri corporale si drepturi subiective ale comerciantului capabile sa imprime intregului fond al exploatatiei o functie de eficienta sporita. Existenta acesteia este o chestiune de fapt. Comerciantul o va putea invoca in masura in care va putea face dovada sporirii fondului de comert, in caz contrar valoarea de circulatie a bunurilor ce alcatuiesc activul economic nefiind influentata de o asemenea componenta patrimoniala. Vanzarea activelor este conceputa ca o vanzare imobiliara care insa poate include si elemente ale fondului de comert daca acestea sunt prezente.

Fondul de comert este o universalitate de bunuri si drepturi, un bun sinteza de sine statator in patrimoniul comerciantului, de esenta mobiliara.

In masa bunurilor necorporale sunt cuprinse: clientela; vadul comercial; bunuri ce asigura direct o sursa de profit pentru comerciant (drepturile de proprietate intelectuala), cat si bunuri care se bucura de protectia speciala a legii si reprezinta prin aceasta mijloace de aparare impotriva concurentei neloiale (firma, emblema, marca, desen, etc). Datorita importantei acestei categorii de bunuri ele vor fi prezentate mai pe larg.

2. Elementele necorporale ale fondului de comert

Situatia economica a une societati comerciale depinde nu numai de activele materiale pe care le poseda, ci, in mod deosebit, de elementele necorporale ale fondului de comert. Ele explica atat diferentele care exista in situarea pe piata a unei firme consolidate, cu o anumita vechime, fata de o firma in curs de instalare, cat si eficienta, diferita, inregistrata de firme cu o vechime si dotari materiale comparabile. Factorul care produce diferenta de profit consta tocmai in calitatea diferita a elementelor necorporale ale fondului de comert. Acestea concura la formarea retelei de relatii si parteneri, a clientelei, a reputatiei si creditului in afaceri prin contributia calitatilor comerciantului, calitatea marfurilor, lucrarilor sau serviciilor oferite, amplasamentul stabilimentului, firma si marcile utilizate etc. Aceste elemente necorporale au o pondere insemnata in valoarea economica a societatii comerciale sau a unei parti din ea.

Clientela este unul dintre cele mai importante elemente necorporale ale fondului de comert si reprezinta aptitudinea, posibilitatea comerciantului de a grupa in jurul sau un anumit numar de clienti actuali si constanti. Clientela este esentiala comertului, intrucat fara clientela revanzarea devine imposibila. Clientela este adevaratul suport al comertului, principalul sau factor de prosperitate, conferindu-i atat trasaturi originale pe planul dreptului, cat si valoare economica. Ea este rezultatul efortului depus de comerciant pentru atragerea consumatorilor. Clientela trebuie sa fie actuala. O clientela virtuala nu este suficienta pentru a procura beneficii din acte de comert. Clientela intamplatoare ajuta dar nu sustine comertul.

Vadul comercial, considerat factorul obiectiv al clientelei, desemneaza obisnuinta consumatorilor de a cumpara mereu de la o anumita societate. Intre clientela si vad exista o relatie de interdependenta. Clientela si vadul comercial sunt elemente esentiale ale fondului de comert. Ele sunt ocrotite de lege prin actiunea in concurenta neloiala.

Firma sau numele comercial este numele sau, dupa caz, denumirea sub care se exercita comertul si sub care semneaza comerciantul. Numele comercial individualizeaza o anumita intreprindere. El poate fi constituit dintr-un nume propriu, prenume, pseudonim, numele unui tert sau o denumire legata de obiectul intreprinderii ori de fantezie. Legea stabileste principial modul in care se alcatuieste numele comercial pentru fiecare forma de societate - art. 28 33 din Legea 26/1990.

Emblema este semnul care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen - art. 27, alin. din Legea 26/1990. Desemnarea figurativa realizata de emblema poate reprezenta un nume de persoana, o denumire in legatura cu obiectul comertului sau orice alta denumire. Emblema poate contine si diferite simboluri grafice. Ca semn distinctiv emblema trebuie sa fie sugestiva spre a fi apta sa atraga clientela.

Comerciantul are libertatea sa-si aleaga emblema pe care o socoteste cea mai potrivita. Se cere numai conditia ca aceasta sa se deosebeasca de emblemele deja inregistrate in registrul comertului pentru acelasi fel de comert. Nefiind legata de numele comercial, emblema are o mare stabilitate in timp.

Titularul emblemei dobandeste un drept de exploatare exclusiva ce ii permite sa obtina din el toate beneficiile pe care este susceptibil sa le produca.

Fiind un element patrimonial al fondului de comert, nimic nu se opune ca emblema sa poata fi transmisa cu orice titlu, impreuna sau separat de fondul de comert, caruia i-a apartinut. Ca element accesoriu al fondului de comert, atunci cand acesta se transmite cu orice titlu, fara a se mentiona expres situatia emblemei, se admite ca ea va urma soarta bunului principal.

Dreptul asupra contractului de locatie este un alt element al fondului de comert care consta in dreptul de creanta al locatorului comerciant asupra proprietarului imobilului in care se exercita comertul. Acest drept poate fi transmis doar deodata cu intregul fond de comert.

Dreptul asupra autorizatiei are natura si continutul unui drept de creanta asupra autorizarii obtinuta de comerciant, de la un organ al administratiei de stat, de a desfasura activitati de comert sau in legatura cu comertul in anumite domenii in care legea cere o asemenea autorizare. Fiind obligatorie pentru desfasurarea unei asemenea activitati, acest drept de creanta se poate transmite numai odata cu fondul de comert si numai daca autorizarea nu a fost data in consideratia persoanei.

Marca de fabricatie, de comert si de serviciu reprezinta semne exterioare, prin care se individualizeaza marfurile industriale sau cele pe care o intreprindere comerciala le pune in circulatie spre a le deosebi de cele identice sau similare ale altor firme.

Marca de fabrica se foloseste de catre producator sau fabricant in domeniul activitatii industriale, agricole, mestesugaresti si artizanale. Marca de comert este utilizata de catre comerciant sau distribuitor prin aplicarea ei pe produsele pe care le vinde spre a arata ca produsele unei intreprinderi sunt distribuite de o unitate comerciala.

Dupa obiect, marcile se clasifica in marci de produse si marci de serviciu. Marcile de produse identifica anumite produse fabricate sau naturale. Marca de serviciu serveste diferentierii serviciilor oferite de o societate de cele prestate de alte societati. Ea se poate folosi direct sau indirect. Astfel o societate de taximetre aplica marca pe autovehicule, restaurantele pe vesela si tacamuri, atelierele de proiectare pe documentatia tehnica etc.

Marcile pot fi de asemenea individuale si colective. Marcile individuale, private apartin si se utilizeaza de o anumita persoana fizica sau juridica. Marcile colective se folosesc in comun, de mai multi producatori comerciali. In principiu, acestea se aplica impreuna cu marca individuala, fiind o garantie a calitatii sau originii produsului, intrucat ele presupun conditii minime de calitate pentru ca societatile sa le poata folosi.

Mai sunt utilizate marca notorie, caracterizata de un renume devenit international (Coca-Cola, Siemens, C&A), marca defensiva ce serveste protectie marcii principale, marca de rezerva, marca nationala care individualizeaza produsele care provin dintr-o anumita tara, constituind o garantie speciala de calitate.

Marca are capacitatea de a reprezenta firma chiar si atunci cand datorita modului de ambalare, continutul ei nu este direct accesibil, perceptiv.

Functia marcii este functia de concurenta bazata pe sistemul de atragere a cumparatorilor. Ea este o garantie a calitatii. Publicitatea marcii determina cresterea vanzarilor. Marca are caracter patrimonial.

Dreptul la marca se bucura de protectie juridica, daca aceasta indeplineste unele conditii de fond si forma. Conditiile de fond se refera la distinctivitatea, disponibilitatea si liceitatea marcii. Distinctivitatea unui semn este atinsa daca acesta nu este necesar, uzual sau descriptiv. Distinctivitatea are doua elemente: originalitate si noutate.

Disponibilitatea marcii presupune ca semnul ales nu apartine altei persoane, ca nu exista drepturi anterioare asupra sa. Liceitatea semnului propus ca marca, inseamna ca acesta sa nu fie contrar ordinii publice bunelor moravuri ori de natura sa insele publicul. Sunt considerate a fi contrare moralei si ordinii publice intre altele: folosirea, fara autorizatia organelor competente, ca marci sau elemente ale acesteia, stemele, drapelele si alte embleme de stat, a semnelor si sigiliilor oficiale de control si garantie, cat a oricaror imitatii de blazoane.



Inregistrare a marcii confera titularului un drept de folosinta exclusiva pe o perioada de 10 ani de la data constituirii depozitului, fiind posibila reannoirea inregistrarii.

Inregistrarea internationala poate fi efectuata prin tara de origine la Biroul International al proprietatii intelectuale.

Brevetul de inventie este un titlu eliberat de o autoritate publica (in tara noastra, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci), aceluia care pretinde a fi autorul unei inventii. Acest titlu confera titularului sau un drept exclusiv de exploatare pe intreaga durata de valabilitate a sa - art. 2 din Legea 64/1991.

Obiectul brevetului il constituie o creatie tehnica, o inventie. Potrivit legii, inventia este brevetabila daca este noua, daca rezulta dintr-o activitate inventiva si este susceptibila de aplicare industriala. Inventia poate avea ca obiect un produs, un procedeu sau o metoda. Daca obiectul inventiei este un nou soi de planta, un hibrid sau o noua rasa de animale, ele trebuie sa fie noi distincte, omogene si stabile.

Durata de valabilitate a unui brevet de inventie este de 20 de ani, cu incepere de la data constituirii depozitului national reglementar. Brevetele de inventie complementare au o durata de valabilitate limitata la aceea a brevetului acordat pentru inventia pe care o perfectioneaza, fara a putea fi mai mica de 10 ani. Titularul brevetului de inventie se bucura de o suma de drepturi cu caracter personal, nepatrimonial si patrimonial. Astfel, autorul inventiei pentru care s-a acordat brevet are dreptul la calitatea de autor, la mentionarea acesteia in brevet, carnet de munca, in alte documente sau publicatii referitoare la inventia sa. Tot acesta are dreptul sa dea publicitatii inventia sa.

Drepturile cu caracter primordial permit titularului exploatarea exclusiva a brevetului, cat si dreptul acestuia de a interzice tertilor sa efectueze, fara autorizatia sa, urmatoarele acte:

- pentru produse: fabricarea, comercializarea, oferirea spre vanzare, folosirea, importul sau stocarea in vederea comercializarii;

- pentru procedee sau metode: folosirea acestora.

Dreptul de folosire exclusiva (monopolul exploatarii) confera titularului facultatea de a exploata personal inventia cat si de a transmite prerogativele sale altor persoane.

Drepturile asupra brevetului pot fi transmise de titular altor persoane. Se pot transmite: dreptul la acordarea brevetului, dreptul asupra brevetului, drepturile patrimoniale ce decurg din brevet in tot sau in parte.

Pentru fondul de comert al unui agent economic, brevetul de inventie reprezinta un argument de tehnicitate si avans tehnologic care ii asigura de cele mai multe ori o eficienta si o capacitate concurentiala sporita fata de producatorii lipsiti de o asemenea solutie tehnica. Fondul de brevete al unei societati comerciale are un rol important in asigurarea unei pozitii avansate pe piata interna si pe pietele externe, concluzie confirmata statistic in economia mondiala.

Desenele si modelele industriale sunt elemente necorporeale ale fondului de comert care reprezinta creatii de forma, care permit individualizarea produselor industriale printr-un element estetic sau artistic. Estetica industriala s-a dovedit a fi un factor important in orientarea cererii consumatorului, desenele si modelele personalizeaza aspectul unor produse cunoscute, le imprima noi elemente de forma si asigura astfel, un profit mai ridicat activitatii comerciale. De aceea, desenele si modelele sunt protejate juridic.

3. Natura juridica a fondului de comert

Fondul de comert este o universalitate de fapt deoarece elementul care unifica masa bunurilor, care il structureaza intr-o entitate este vointa titularului fondului. Aceasta natura juridica a fondului de comert atrage unele consecinte juridice importante. Una este aceea ca fondul subzista tuturor modificarilor ce intervin in compunerea sa. Indiferent daca marfurile sunt vandute, iar materialele utilizate, daca mobilierul este renovat, lucratorii schimbati si firma completata, fondul persista in identitatea sa. Acest lucru este explicat prin teoria subrogatiei reale si este foarte important pentru creditorii care beneficiaza de un privilegiu sau de un gaj asupra fondului de comert. Este de subliniat ca fondul de comert, nefiind un patrimoniu distinct, nu are nici activ, nici pasiv si, in consecinta, cesiunea lui nu va ingloba nici datoriile si nici creantele titularului, iar cesionarul nu va fi tinut de datoriile cedentului.

4. Instrainarea fondului de comert

Ca orice bun fondul de comert poate fi transmis de detinatorul sau, temporar sau definitiv, altei personae fizice sau juridice. Printre modalitatile de transmitere se afla donatia, testamentul si mostenirea legala, potrivit dispozitiilor dreptului civil. In mod obisnuit fondul de comert se transmite prin cesiune, concesiune, inchiriere sau locatie a gestiunii. Asemenea operatiuni au calitatea de acte de comert si ca urmare, vor fi supuse regulilor dreptul comercial si conditiilor de fond si forma specifice. Astfel, in ce priveste capacitatea partilor, se cere ca ele sa aiba capacitate deplina de exercitiu ca si in cazul instrainarii imobilelor. Cand fondul de comert apartine unui incapabil, cel ce il reprezinta la incheierea contractului de instrainare trebuie sa aiba autorizarea necesara vanzarii de imobile, iar daca fondul de comert este un bun comun al sotilor, pentru transmiterea sa este necesar consimtamantul ambilor soti.

Transmiterea unui fond de comert ce apartine unei societati comerciale este considerata nu ca un act de gestiune, ci ca o modificare indirecta de statut si deci va fi de competenta adunarii generale si nu de competenta administratorului sau a consiliului de administratie.

5. Cesiunea fondului de comert

Cesiunea fondului de comert este o conventie prin care detinatorul fondului, cedentul, stramuta proprietatea unui bun sau alt drept real asupra celeilalte parti in schimbul unei plati.

In functie de vointa care o determina, cesiunea poate fi conventionala, legala sau judecatoreasca. Cel mai adesea, cesiunea se concretizeaza sub forma contractului de vanzare-cumparare.

Cesiunea fondului de comert este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros si comutativ, translativ de drepturi reale sau de creanta si supus formalitatilor de publicitate si inregistrare in registrul comertului. Initiativa cesiunii poate fi atat a cedentului cat si a cesionarului.

Spre a fi opozabila tertilor, cesiunea fondului de comert este supusa unui complex de forme de publicitate; inregistrarea operatiunii in registrul comertului, publicarea in ziare si Monitorul Oficial, radierea din registru a detinatorului si inregistrarea noului dobanditor.

In afara obligatiei de a transmite fondul, cedentul este tinut si la obligatia de nonconcurenta a dobanditorului. Aceasta obligatie reprezinta o restrictie de fapt personal a cedentului, de natura sa asigure pe cesionar ca i se lasa intreaga clientela si ca aceasta nu va fi atrasa la un fond vecin. In contractul de cesiune se insereaza o clauza prin care se interzice cedentului sa se stabileasca intr-un perimetru apropiat. Partile pot conveni sa modifice restrictiv sau permisiv aceasta garantie.

6. Gajul fondului de comert

Gajul comercial este un contract accesoriu prin care o parte remite alteia un bun mobil pentru a garanta plata unei datorii. Gajul este deci un contract accesoriu contractului principal, a carui executare o garanteaza.

In conformitate cu prevederile Legii 26/1990, modificata, in registrul comertului, se

vor inregistra mentiuni privitoare la:

Donatia, vanzarea sau garantia reala imobiliara constituita asupra fondului de comert, precum si orice alt act prin care se aduc modificari inregistrarilor in registru si care fac sa inceteze firma si fondul de comert;

Brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de servicii, denumirile de origine, indicatiile de provenienta, firma, emblema si alste semne distinctiveasupra carora societatea, regia, organizatia cooperatista sau comerciantul persoana fizica are un drept.

Conform prevederilor aceleiasi legi, dobanditorul cu orice titlu al unui fond de comert va putea sa continue activitatea sub firma anterioara, care cuprindea numele unui comerciant persoana fizica sau al unei asociatii familiale, societati in nume colectiv sau in comandita simpla cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor sai in drepturi si obligatii cu mentionarea in cuprinsul acelei firme a calittatii de succesor.

Si in cazul firmelor si emblemelor radiate din registru, care nu sunt disponibile pe o perioada de 2 ani de la data radierii, se excepteaza dobanditorul cu orice titlu al unui fond de comert care va putea sa continue activitatea sub firma anterioara care cuprinde numele unui comerciant, persoana fizica sau asociat al unei asociatii familiale, societati in nume colectiv ori comandita simpla, cu acordul expres al titularului precedent ori al succesorilor sai in drepturi si cu obligatia mentionarii calitatii de succesor.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




Evaluarea bunurilor
PROTECTIA SI PROMOVAREA DREPTURILOR PERSOANELOR CU HADICAP
NOTIUNEA, OBIECTUL, METODELE SI PRINCIPIILE CRIMINALISTICII
UNITATEA DE JURISPRUDENTA SI FORTA OBLIGATORIE
Conflictul mobil de legi si conflictul in timp al normelor conflictuale
EFECTELE IMPARTELII
Drepturile si libertatile fundamentale. Fundamente, notiuni, evolutie
APARITIA STATULUI
Notiunea, durata si principiile ocrotirii parintesti
ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR DIN FRANTA














loading...