Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» NOTIUNEA, OBIECTUL, METODELE SI PRINCIPIILE CRIMINALISTICII


NOTIUNEA, OBIECTUL, METODELE SI PRINCIPIILE CRIMINALISTICII




UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRASOV

FACULTATEA DE DREPT SI SOCIOLOGIE

Specializarea DREPT; an de studii III

Anul universitar

Disciplina : CRIMINALISTICA;

NOTIUNEA, OBIECTUL, METODELE SI PRINCIPIILE CRIMINALISTICII




Rezumatul cursului

Ca stiinta autonoma, de sine statatoare, criminalistica are un obiect propriu de studiu si metode stiintifice de cercetare. O examinare cuprinzatoare a definitiei ne permite sa cunoastem obiectul si directiile de actiune ale acestei stiinte.

Criminalistica elaboreaza metodele de cercetare a urmelor infractiunii: urmele de maini, urmele mijloacelor de transport, urmele instrumentelor de spargere, urmele impuscaturii etc., cu scopul de a identifica obiectele creatoare de urme si persoanele care le-au folosit[1].

De asemenea, criminalistica elaboreaza metodele tactice si procedeele de ascultare a persoanelor implicate in savarsirea faptelor penale. Pentru continua perfectionare a mijloacelor si metodelor pe care le elaboreaza, criminalistica studiaza si generalizeaza experienta inaintata a organelor de urmarire penala.

O alta directie in care actioneaza criminalistica este prevenirea infractiunilor. Aceasta activitate este planificata si desfasurata in mod organizat, pe baza unor metode si mijloace specifice unor grupe de infractiuni (furt, omor, accidente de circulatie) si unor categorii de persoane (recidivisti, traficanti de droguri, armament si munitii, falsificatori de moneda, minori etc.).

Stiinta multidisciplinara auxiliara dreptului, cu metode proprii de cercetare, al carei obiect consta in elaborarea mijloacelor tehnico-stiintifice, a metodelor si a procedeelor tactice de descoperire, fixare, administrare si examinare a urmelor infractiunii, precum si descoperirea si identificarea faptuitorilor, in vederea prevenirii si cercetarii infractiunilor. Este alcatuita dintrei ramuri distincte: tehnica criminalistica, tactica criminalistica si metodologie criminalistica.

Sectiunea 1.1. : Notiunea si obiectul criminalisticii

Notiunea de criminalistica poate fi cercetata sub trei aspecte, total diferite. Astfel, putem spune ca exista o dimensiune artistica a acestei notiuni, in care predomina misterul si senzationalul, o dimensiune teoretica, in care accentul este pus pe latura informativa si formativa a studentilor ce se specializeaza intr-un domeniu juridic, si o alta dimensiune practica, aplicativa, care priveste modul cum organele judiciare si expertii folosesc cunostintele dobandite in anii de studiu, in vederea aflarii adevarului si a aplicarii corecte a legii, in fiecare cauza.

Dimensiunea artistica a criminalisticii o regasim in romanele politiste si in filmele de factura politista, in care anchetatorul este eroul pozitiv, care se lupta cu cei mai inraiti criminali, hoti, traficanti de stupefiante si, de fiecare data, cele mai dificile si complicate cazuri isi gasesc rezolvarea. Din nefericire, in practica de aplicare a cunostintelor de criminalistica la cazurile concrete, lucrurile nu stau intotdeauna asa.

Dimensiunea teoretica a criminalisticii are in vedere cunostintele pe care trebuie sa le dobandeasca studentii, pentru a deveni buni practicieni in orice domeniu vor activa dupa terminarea cursurilor facultatii. Viitorii politisti, procurorii, judecatorii, avocatii etc. trebuie sa cunoasca mijloacele tehnice de care dispun si pe care le au la indemana organele judiciare si expertii pentru cercetarea si judecarea faptelor penale, procedeele tactice de ascultare a persoanelor participante la procesul penal (invinuiti sau inculpati, persoane vatamate, martori), de efectuare a perchezitiei, reconstituirii, prezentarii pentru recunoastere etc. De asemenea, organele judiciare trebuie sa cunoasca mijloacele tehnice de care dispun expertii pentru aflarea adevarului si sa inteleaga limbajul acestora, pentru a nu se limita doar la citirea concluziilor rapoartelor de expertiza, ci sa analizeze, cu competenta, si continutul (cuprinsul) acestora.

Dimensiunea practica a criminalisticii cuprinde si o latura conspirativa, secreta. Cunostintele dobandite de studenti la cursuri sunt aprofundate de cei care lucreaza efectiv in acest domeniu. Avem in vedere cursurile de specializare pentru descoperirea si cercetarea urmelor, pentru cercetarea falsului in acte, combaterea crimei organizate, a traficului de stupefiante, armament si munitie etc. Dotarile tehnice de ultima ora, mijloacele de supraveghere a infractorilor periculosi, de detectare a obiectelor ascunse in ziduri, in metale etc. sunt cunoscute numai de cei specializati in aceste domenii.

Activitatea de aplicare a mijloacelor tehnice in cercetarea infractiunilor a fost cunoscuta mult timp sub denumirea de „politie tehnica” sau „politie stiintifica”, termenul de criminalistica fiind de data relativ recenta. Pentru prima oara aceasta denumire a fost folosita de un cunoscut judecator de instructie si profesor de drept penal, austriacul Hans Gross, in lucrarea sa „Handbuch fur Untersuchungrichter” („Manualul judecatorului de instructie”), aparuta la Munchen, in anul 1893. O data cu dezvoltarea stiintei si tehnicii, notiunea de criminalistica a dobandit un continut tot mai larg, deoarece si domeniile in care si-au gasit aplicarea s-au extins necontenit.

Incercarea de a se da o definitie cat mai exacta si mai corespunzatoare criminalisticii a preocupat cercetatorii din diferite ramuri ale stiintei. Intemeietorul ei, Hans Gross, a numit-o „o stiinta a starilor de fapt din procesul penal”.

In literatura de specialitate, notiunea de criminalistica are, uneori, un continut foarte restrans, fiind integrata in criminologie, iar alteori, are un sens foarte larg, cuprinzand medicina legala, psihologia judiciara etc. Tendintele de restrangere nu de extindere a continutului acestei notiuni sunt criticabile, nefundamentate stiintific. Oricare ar fi intinderea acestei notiuni, este de necontestat faptul ca aceasta disciplina constituie o stiinta autonoma, avand stranse legaturi cu alte stiinte.

Daca unii cercetatori ii contesta autonomia si o considera disciplina sau curs special al procesului penal, altii o reduc numai la partea sa tehnica; de asemenea, criminalistica a mai fost denumita „arta si tehnica investigatiei penale”, opinie careia ne raliem si noi.

Criminalistica este arta purtarii unui neintrerupt razboi, dus de organele judiciare impotriva celor care incalca legea. Un renumit jurist roman, dr. Constantin Turai, afirma : „Razboaiele intre popoare sunt trecatoare, un singur razboi romane permanent, razboiul contra crimei”.

Pentru a iesi invingatoare in acest razboi, organele judiciare trebuie sa posede cunostinte temeinice de criminalistica, sa studieze permanent mijloacele tehnice, metodele si procedeele folosite in procesul penal pentru aflarea adevarului, in conditiile aplicarii corecte a legii, a respectarii dreptului la aparare si a demnitatii omului, o data cu cresterea exigentei si a spiritului combativ fata de cei care incalca legea.





Dupa aceste sumare consideratii privind continutul notiunii de criminalistica, suntem in masura sa o definim ca fiind stiinta care elaboreaza si foloseste mijloacele tehnice, metodele si procedeele tactice necesare descoperirii si cercetarii infractiunilor si a persoanelor care le-au savarsit, precum si a prevenirii faptelor antisociale.

Obiectul criminalisticii

Ca stiinta autonoma, de sine statatoare, criminalistica are un obiect propriu de studiu si metode stiintifice de cercetare. O examinare cuprinzatoare a definitiei ne permite sa cunoastem obiectul si directiile de actiune ale acestei stiinte.

Criminalistica elaboreaza metodele de cercetare a urmelor infractiunii: urmele de maini, urmele mijloacelor de transport, urmele instrumentelor de spargere, urmele impuscaturii etc., cu scopul de a identifica obiectele creatoare de urme si persoanele care le-au folosit[2].

De asemenea, criminalistica elaboreaza metodele tactice si procedeele de ascultare a persoanelor implicate in savarsirea faptelor penale. Pentru continua perfectionare a mijloacelor si metodelor pe care le elaboreaza, criminalistica studiaza si generalizeaza experienta inaintata a organelor de urmarire penala.

O alta directie in care actioneaza criminalistica este prevenirea infractiunilor. Aceasta activitate este planificata si desfasurata in mod organizat, pe baza unor metode si mijloace specifice unor grupe de infractiuni (furt, omor, accidente de circulatie) si unor categorii de persoane (recidivisti, traficanti de droguri, armament si munitii, falsificatori de moneda, minori etc.).

Sectiunea 1.2. Metodele criminalisticii

Criminalistica foloseste atat metode specifice, cat si metode ale altor stiinte. Din prima categorie fac parte: descoperirea, fixarea si interpretarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba, examinarea comparativa, efectuarea experimentelor, identificarea persoanelor si a cadavrelor dupa semnalmentele exterioare ori dupa resturi osoase, cercetarea falsului in acte etc. Metodele preluate din alte stiinte, prelucrate si adaptate scopului propus, privesc: spectroscopia, cromatografia, holografia, anatomia comparata etc.[3]

Sectiunea 1.3. Structura cursului de criminalistica

Criminalistica este o stiinta cu caracter autonom si unitar. Cu toate acestea, din ratiuni de ordin didactic, este admisa, aproape unanim, o structura tripartita a materiei: tehnica, tactica si metodologia de cercetare a unor grupe de infractiuni.

Tehnica criminalistica elaboreaza mijloacele tehnice folosite de organele de urmarire penala si de experti pentru descoperirea, ridicarea, fixarea, examinarea si interpretarea urmelor si a mijloacelor de proba. De asemenea, sunt studiate principiile identificarii si a mijloacelor de aplicare a fotografiei judiciare la nevoile organelor de urmarire penala.

Tactica criminalistica este consacrata studiului metodelor tactice folosite la ascultarea persoanelor participante la procesul penal (invinuit sau inculpat, persoana vatamata, martor) si al procedeelor de efectuare a unor activitati specifice organelor de urmarire penala: elaborarea si verificarea versiunilor, cercetarea la fata locului, reconstituirea, perchezitia, prezentarea pentru recunoastere etc.

Metodologia criminalisticii studiaza mijloacele tehnice si metodele tactice folosite la cercetarea unor grupe de infractiuni ce prezinta un grad mai ridicat de pericol social, sau care solicita o specializare a organelor judiciare. Intre acestea mentionam infractiunile impotriva persoanei, sustragerile din avutul public si particular, accidentele de circulatie, darea si luarea de mita, traficul de stupefiante etc.

Sectiunea 1.4. : Legatura criminalisticii cu alte stiinte.

Desi este o stiinta autonoma, criminalistica are legaturi stranse cu alte stiinte, si, in primul rand, cu stiintele juridice.

Dreptul penal studiaza fapte abstracte, considerate infractiuni daca sunt intrunite conditiile prevazute de Codul penal si legile speciale. Criminalistica ofera probe cu ajutorul carora se poate dovedi ca faptele concrete, cercetate de organele judiciare, intrunesc conditiile prevazute de lege pentru a fi calificate infractiuni.

Dreptul procesual penal stabileste cadrul legal in care trebuie sa se desfasoare activitatea de tragere la raspundere penala a celor care nu si-au conformat conduita imperativelor normelor juridice penale.

Criminalistica elaboreaza metodele tehnico-stiintifice si tactice, precum si mijloacele necesare aplicarii lor, pentru indeplinirea activitatilor prevazute de legea procesual-penala, avand ca scop prevenirea si descoperirea infractiunilor. Intreaga activitate a organelor judiciare, constand in aplicarea mijloacelor si metodelor specifice criminalisticii, se desfasoara cu respectarea normelor prevazute in legea procesual-penala.

Criminologia si criminalistica contribuie, prin mijloace si metode proprii, la prevenirea infractiunilor. Metodele si mijloacele tehnice folosite de criminalistica sunt aplicate imediat dupa savarsirea faptelor penale, sau cat mai aproape de data constatarii lor cu ajutorul probelor oferite de criminalistica, pentru a stabili cauzele care le-au determinat si conditiile care le-au favorizat sau inlesnit[4].



Medicina legala are o legatura foarte stransa cu criminalistica, deoarece unele fapte, cum sunt cele savarsite impotriva vietii sau integritatii corporale si a sanatatii, nu pot fi cercetate fara aportul medicului legist. De altfel, paternitatea criminalisticii este revendicata de medicii legisti care studiaza acelasi fenomen, infractionalitatea, dar din unghiuri diferite. Totodata, cercetarea urmelor biologice, identificarea persoanelor si a cadavrelor dupa semnalmentele exterioare se fac cu tot sprijinul specialistilor din domeniul medicinei legale.

Intre cele doua stiinte exista raporturi speciale, datorate contributiei avute de medicii legisti la dezvoltarea criminalisticii, intre care fratii Nicolae, Stefan si Mina Minovici, intemeietorii medicinei legale romanesti, au avut un rol deosebit.

Psihologia judiciara are stranse legaturi cu criminalistica – in special tactica criminalistica. La ascultarea persoanelor participante la procesul penal (infractor, martor, persoana vatamata) sunt necesare cunostinte temeinice de psihologie generala si psihologie judiciara. Politistul, procurorul, judecatorul, avocatul etc. trebuie sa cunoasca factorii care pot influenta comportamentul celor aflati in situatii limita si sa stie ce metode tactice pot fi folosite pentru aflarea adevarului, in functie de structura psihica a fiecarei persoane[5].

Fizica ofera rezultatele pe care criminalistica le preia si adapteaza specificului sau, in domenii cum sunt: fotografia judiciara, folosirea laserelor, actiunea radiatilor atomice etc. De asemenea, fizica pune la dispozitia criminalisticii mijloace moderne de la cele mai simple, lupe, microscoape, detectoare, spectografe, dispozitive de raze ultraviolete si infrarosii, si continuand cu instalatii de raze „X”, gamma si beta, fotocolorimetria etc.

Chimia ofera mijloacele necesare pentru descoperirea, relevarea, fixarea si cercetarea urmelor, precum si anumite date referitoare la substante toxice, stupefiante, falsuri alimentare, medicamente si alte substante de natura organica si anorganica necesare descoperirii si dovedirii activitatii infractionale. Cercetarea unor categorii de urme in criminalistica nu ar fi posibila fara folosirea metodelor de analiza chimica a diferitelor produse si substante. Astfel, in domeniul falsului in inscrisuri, se fac analize chimice de inalta precizie, pentru a se stabili retetele de fabricatie a cernelurilor si a hartiei.

In sfarsit, criminalistica foloseste metode de cercetare din biologie la examinarea urmelor de natura organica: sange, urina, sperma, saliva, sputa, fire de par sau urme de natura vegetala[6].

BIBLIOGRAFIE

A. ACTE NORMATIVE :

CONSTITUTIA ROMANIEI ;

CODUL PENAL AL ROMANIEI ;

CONDUL DE PROCEDURA PENALA AL ROMANIEI ;

B. AUTORI, LUCRARI, PUBLICATII :

Abraham P., Dersidan Em., “Dictionar de termeni juridici uzali”, Ed. “National”, Bucuresti, 2005 ;

Aionitoaie C. s.a. – Tratat de tehnica criminalistica, editura Carpati, Craiova, 1992 ;

Aionitoaie C, s.a. , “Tratat de tactica criminalistica”, Ed. “Carpati”, Craiova, 1992 ;

Aionitoaie C. s.a. , “Tratat de metodica criminalistica”, Ed. “Carpati”, Craiova ;

Aionitoaie C. s.a., “Curs de criminalistica”, vol.III, Metodica criminalistica, partea a III - a, Academia de Politie “Al.I.Cuza”, Bucuresti, 1977 ;

Aionitoaie C. s.a., “Curs de criminalistica” - Anexa, Academia de Politie “Al.I.Cuza”, Bucuresti, 1985 ;

Antoniu C. s.a. , “Dictionar juridic penal”, Ed. Stiinsifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976 ;

Antoniu C. s.a. , “Practica judiciara penala”, vol. I, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1988;

Aron Ioan – Tehnica Criminalistica. Note de curs, Brasov, 2007;

Berchesan V. s.a. , “Probele si mijloacele de proba” (Mic indrumar de cercetare penala), Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 1994;

Botas R., Stetcu P., Gabor M. – Mijloacele de proba in procedura penala, editura Concordia, Arad, 2005 ;

Butoi Tudorel, Severin B. Butoi – Criminali in serie. Psihologia crimei, editura Phobos, Bucuresti, 2005.

Colectiv , “Tratat practic de criminalistica”, vol. I, Ed. M. I., Bucuresti, 1976;

Colectiv , “Tactica criminalistica”, Ed. M. I., Bucuresti, 1989;

Colectiv , “Dictionar de criminalistica”, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984;



Colectiv , Dictionar enciclopedic roman”, vol. I, Ed. Pol., Bucuresti, 1962;

Colectiv , “Dictionar enciclopedic roman, vol.III, Ed. Pol., Bucuresti, 1965;

Colectiv , “Dictionar enciclopedic ilustrat”, Ed. “Cartier”, Bucuresti, 1999;

Colectiv , “Dictionarul de neologisme”, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1978;

Colectiv , “Constitutia Romaniei”, comentata si adnotata, Regia Autonoma “Monitorul Oficial”, Bucuresti, 1992;

Colectiv, “Dictionar calculatoare & Internet”, Ed. “Teora”, Bucuresti, 1999;

Crisu E.-D., Crisu St., “Cereri penale in justitie”, Ed.”Argessis”, Curtea de Arges, 1999;

Dongoroz V. s.a., “Noul Cod penal si condul penal anterior – prezentare comparativa”, Ed. Politica, Bucuresti, 1968;

Dongoroz V. s.a., “Explicatii teoretice ale Codului penal roman”, vol.III, Partea Speciala”, vol.III, Ed. Politica, Bucuresti, 1971;

Dongoroz V. s.a., “Explicatii teoretice ale Codului penal roman”,vol.IV, Partea Speciala, Ed. Politica, Bucuresti, 1972;

Dan Ilarie-Adinel, “Infractiuni prevazute in legi speciale si in legi extrapenale”, Ed. “Mirador”, Arad, 1997;

Hanga Vladimir, “Dreptul si calculatoarele”, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1991;

Ionas Alexandru – Dreptul penal roman. Partea speciala, editura Romprint, Brasov, 2007;

Ionescu L., Sandu D., “Identificarea criminalistica”, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1990;

Marcus Goncalves, “Internet – Strict secret”, Ed.”Teora”, Bucuresti, 1999;

Mitrache C., “Drept penal roman. Partea generala”, Ed. “Sansa”, Bucuresti, 1995;

Nisdtoreanu Gh. s.a., “Drept penal. Partea Speciala”, Ed. “Europa Nova”, Bucuresti, 1997;

Pitulescu I., Al 3 - lea razboi mondial - crima organizata, Ed.”National”, Bucuresti, 1997;

Stancu Em., “Criminalistica” vol. I - II, Ed. “Actami”, Bucuresti, 1995;

Stancu Em., “Criminalistica”, vol. I - II, Ed. “Actami”, Bucuresti, 1997 ;

Stancu Em. – Tratat de Criminalistica, editura Universul Juridic, Bucuresti, 2004.

Stancu Emilian – Tratat de Criminalistica, editia a IV-a, editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007 ;

Vasiu I. - “Drept si Informatica. Protectia juridica a programelor”, in“Studii de Drept romanesc”, Anul 5(38), oct.-dec., 1993, Ed. Academiei Romane, Bucuresti;

Volonciu N. - “Tratat de procedura penala”, Ed.”Paideia”, Bucuresti, 1993;

Voicu Costica s.a.., “Frauda in domeniul financiar, bancar si al pietei de capital”, Ed. “Trei”, Bucuresti, 1998;



Emilian StancuCriminalistica, vol. I, Ed. „Actami”, Bucuresti, 1995, p. 10; Aurel Ciopraga, Ioan IacobutaCriminalistica, Ed. Fundatiei „Chemarea”, Iasi, 1992, p. 7.

Emilian StancuCriminalistica, vol. I, Ed. „Actami”, Bucuresti, 1995, p. 10; Aurel Ciopraga, Ioan IacobutaCriminalistica, Ed. Fundatiei „Chemarea”, Iasi, 1992, p. 7.

Camil SuciuCriminalistica, Ed. „Didactica si Pedagogica”, Bucuresti, 1972, p. 6-10; Emilian Stancu, op. Cit., p. 11; Aurel Ciopraga, Ioan Iacobuta, op. Cit., p. 8; Ion Mircea, Criminalistica, Ed. „Lumina Lex”, Bucuresti, 1998, p. 4.

Ion Mircea, op. Cit., p. 5; Aurel Ciopraga, Ioan Iacobuta, op. Cit., p. 9.

N. Mitrofan, Z. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologia judiciara, Ed. „Sansa”-S.R.L., Bucuresti, 1992, p. 11.

Emilian Stancu, op. cit., p. 20; Aurel Ciopraga, Ioan Iacobuta, op. cit., p. 10; Ion Mircea, op. cit., p. 6.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




NORMA CONFLICTUALA PRIVIND STAREA SI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE
STATUS LIBERTATIS
NOTIUNEA DE MOSTENIRE
NOTIUNEA SI NATURA JURIDICA A CONTRACTULUI DE NAVLOSIRE
PARTICIPANTII LA PROCESUL ARBITRAL
Raspunderea membrilor organelor de conducere
Formulati si comentati definitia dreptului
Nedenuntarea unor infractiuni: continut legal si continut constitutiv
Dobandirea posesiunii mostenirii de catre mostenitorii legali nesezinari
Dreptul in faza a II-a a regimului Turco fanariot














loading...