Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Protectia drepturilor omului in cadrul ONU


Protectia drepturilor omului in cadrul ONU




Protectia drepturilor omului in cadrul ONU

§1. Charta  ONU

- a fost adoptata in 1945, in urma Conferintei de la San Francisco si proclama, in preambulul sau, "credinta in drepturile fundamentale ale omului, in demnitate si in valoarea persoanei umane, in egalitatea de drept a barbatilor cu femeile, ca si a natiunilor, mari si mici".

- articolul 1 §3 al Chartei confera ONU scopul fundamental "de a realiza cooperarea internationala, dezvoltand si incurajand respectul drepturilor omului si al libertatilor fundamentale pentru toti, fara distinctie de rasa, sex, limba sau religie."




- art. 10 si 13 care precizeaza competenta Adunarii Generale a ONU, cuprinde si atributia de a dispune efectuarea de studii si de a face recomandari in scopul de a "facilita pentru toti, fara distinctie de rasa, sex, limba sau religie, beneficiul drepturilor omului si al libertatilor fundamentale";

- in articolul 55(c), protectia drepturilor apare ca necesara in vederea cooperarii economice si sociale internationale;

- potrivit art. 62 §2, Consiliul Economic si Social poate face recomandari in vederea asigurarii respectului efectiv al drepturilor omului si al libertatilor fundamentale pentru toti;

- art. 68 prevede instituirea, de catre Consiliul Economic si Social, a unei comisii pentru progresul drepturilor omului.

Charta ONU are marele merit de a fi introdus drepturile omului in ordinea internationala.

§2. Declaratia Universala a Drepturilor Omului

Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost adoptata la 10 decembrie 1948 de catre Adunarea Generala a ONU si este primul document cuprinzator in sfera drepturilor omului, adoptat de o organizatie internationala. Declaratia Universala cuprinde doua mari categorii de drepturi: drepturile civile si politice si drepturile economice, sociale si culturale.

Declaratia recunoaste ca drepturile pe care le proclama nu sunt absolute. Ea da posibilitatea statelor sa adopte legi care sa limiteze exercitiul acestor drepturi, cu conditia ca unicul scop al acestei limitari sa fie "asigurarea recunoasterii corespunzatoare si respectarii drepturilor celorlalti si a compatibilitatii cu cerintele indreptatite privind moralitatea, ordinea publica si bunastarea generala intr-o societate democratica" (articolul 29 §2).

Declaratia Universala nu este un tratat. Ea a fost adoptata de AG a ONU ca rezolutie, deci nu are putere obligatorie.

§3. Pactele internationale privind drepturile omului

Cele doua Pacte internationale au fost adoptate de AG a ONU si deschise spre semnare in decembrie 1966. Abia dupa un deceniu a fost posibila intrarea lor in vigoare, prin ratificarea de catre 35 de state. Avand statutul de tratat international, cele doua Pacte creeaza obligatii juridice pentru statele parti. Astfel, chestiunile legate de respectarea si recunoasterea drepturilor garantate de Pacte devin probleme de interes international si nu mai tin exclusiv de jurisdictia interna a statelor.

Cele doua pacte cuprind o prima parte comuna, compusa dintr-un singur articol, care afirma principiul auto-determinarii popoarelor: dreptul acestora de a-si stabili statutul politic, de a-si asigura liber dezvoltarea economica, sociala si culturala si de a dispune liber de bogatiile si de resursele lor naturale.

3.1. Pactul International privind drepturile civile si politice (PIDCP)

Pactul contine o clauza de derogare (art. 4), care permite statelor parti ca "in timp de pericol public amenintand existenta natiunii" sa suspende toate drepturile cu exceptia a 7 dintre cele mai importante:

- dreptul la viata;

- dreptul de a nu fi supus torturii sau altor pedepse sau tratatmente crude, inumane sau degradante;

- dreptul de a nu fi tinut in sclavie si servitute;

- dreptul de a nu fi inchis pentru neexecutarea unor obligatii contractuale;

- principiul neretroactivitatii incriminarilor (sau al aplicarii legii penale mai favorabile);

- dreptul fiecarui om la recunoasterea personalitatii sale juridice;

- libertatea gandirii, constiintei si religiei.

Pactul permite de asemenea statelor sa restranga exercitarea drepturilor.

Obligatiile asumate de catre statele parti prin ratificarea PIDCP sunt enuntate in articolul 2 §1: "Fiecare stat parte la prezentul Pact se angajeaza sa respecte si sa garanteze tuturor persoanelor aflate pe teritoriul sau si supuse jurisdictiei sale, drepturile recunoscute in prezentul Pact, fara nici o deosebire, cum ar fi de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinii politice sau de alta natura, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau alt statut." Paragraful 2 al articolului 2 cere statelor parti "sa adopte acele   masuri legislative sau de alt ordin care sunt necesare pentru a realiza exercitarea drepturilor" garantate prin Pact.




Pentru a asigura respectarea obligatiilor asumate prin Pact, acesta instituie un mecanism de aplicare, prin intermediul Comitetului Drepturilor Omului, organ infiintat prin tratat si format din 18 experti independenti alesi pentru o perioada de 4 ani. Activitatea Comitetului se desfasoara pe doua planuri: procedura de raportare si procedura de examinare a plangerilor inter-statale si individuale.

3.2. Pactul International privind drepturile economice, sociale si culturale (PIDESC)

Acest pact recunoaste urmatoarele drepturi: dreptul la munca; dreptul de a se bucura de conditii de munca juste si prielnice; dreptul de a infiinta si de a face parte din sindicate; dreptul la securitate sociala; dreptul la protectia familiei; dreptul la un standard de viata satisfacator; dreptul de a se bucura de cel mai inalt standard posibil de sanatate fizica si psihica; dreptul la educatie; dreptul de a participa la viata culturala.

Pactul descrie si defineste in mod detaliat fiecare din aceste drepturi, indicand si masurile ce ar trebui luate pentru a obtine infaptuirea acestor drepturi. Prin ratificarea acestui Pact, un stat parte nu isi asuma obligatia de a-l pune imediat in practica, asa cum este cazul PIDCP.

PIDESC nu cuprinde prevederi referitoare la un sistem de plangeri interstatale sau individuale. El cere doar statelor parti sa prezinte rapoarte asupra masurilor pe care le-au adoptat si asupra progresului inregistrat in respectarea drepturilor recunoscute prin Pact. Pactul nu infiinta nici un Comitet special pentru examinarea rapoartelor, ci stipuleaza doar ca aceste rapoarte sunt inaintate Consiliului Economic si Social al ONU (ECOSOC). Incepand cu 1976, ECOSOC a adoptat o serie de rezolutii care au culminat cu infiintarea Comitetului pentru drepturile economice, sociale si culturale, compus din 18 experti alesi cu titlu personal, si nu in reprezentarea statului de unde provin. Din punct de vedere tehnic, Comitetul nu este un organ conventional, ci un organ al ONU, mandatul sau fiind acela de a asista ECOSOC in examinarea rapoartelor statale.

Intrebari si cerinte pentru autoevaluare

1. Comparati PIDCP cu PIDESC in privinta obligatiilor asumate de state.

2. Comentati natura juridica a DUDO.

3. Comentati meritul Chartei ONU pentru materia drepturilor omului.

Bibliografie

Thomas BUERGENTHAL, Renate WEBER. - Dreptul international al drepturilor omului. Bucuresti: Editura ALL, 1996

Bianca SELEJAN-GUTAN.- Sistemul jurisdictional european de protectie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitatii "Lucian Blaga", 2003

Bianca SELEJAN-GUTAN.- Protectia europeana a drepturilor omului. Bucuresti: Editura All Beck, 2004




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate