Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Mecanismele de aparare - contrainvestirea


Mecanismele de aparare - contrainvestirea


MECANISMELE DE APARARE

continuare

Dar pt. a face aceasta, e important sa te cunosti pe tine, sa te accepti si sa intelegi toate "asperitatile" tale.

Ex.: "daca pot sta linistit langa o persoana care, avand un salariu de 50 mil. /luna, se plange ca traieste greu si ca nu-si poate ajuta mama bolnava si batrana, atunci inseamna ca a integrat meschinaria".

Indiferent daca jucam sau nu roluri terapeutice, e aproape imposibil sa nu gresim. Un om aflat intr-un contact mai bun cu el insusi, este un om deschis la propria lui experienta, un om curios de propriile lui posibilitati si limite.



CONTRAINVESTIREA

Este acel proces psihologic prin care sunt investite de catre EU obiecte, reprezentari, evaluate ca permise si acceptabile, in dauna obiectelor initiale ale pulsiunii considerate periculoase.

Astfel, contrainvestirea se opune accederii in constiinta a dorintelor inconstiente interzise si a obiectelor asociate acestora. Procesul are 2 etape: obiectul initial este dezinvestit, adica este retrasa energia pulsionala; energia ramasa libera este legata de un alt obiect care, spre deosebire de primul, este autorizat, accesibil, inofensiv.

Ex.: a) formatiunea reactionala = este un exemplu de contrainvestire, in care obiectul interzis este inlocuit cu un altul, dar nu cu oricare altul, ci cu unul care sa i se opuna. Ex: "atractia copilului pt. ceea ce este murdar/scarbos, se muta pe un obiect contrar - curatenia - si cu cat este inconstient atras de excremente, cu atat este mai preocupat constient de curatenie. Fascinatia pt. sexualitate, inconstienta, devine hiperinteres in constient pt. pudoare si virginitate. La un alt nivel, atractia pt. murdar, in sensul de abject (comportamente mizerabile, josnice, marsave), devine, prin formatiune reactionala, vocatie pt. ceea ce este nobil, transcendent sau incoruptibil. In numele unor asemenea idealuri, persoana ce functioneaza prin acest mecanism de aparare/adaptare, ii va cauta si prigoni cu pasiune pe ticalosi, reusind astfel sa ramana in contact, fara a se simti vinovata cu mizeria umana".

b) formatiunea substitutiva = in acest caz nu este investit un obiect opus d.p.d.v. polar, ci unul asociat primului, fie in mod real, fie simbolic. Baza acestei investiri o constituie un anumit grad de similitudine intre obiectele pulsiunii. Deoarece realizeaza un fel de compromis intre dorinta si interdictie, formatiunea substitutiva se mai spune ca este una de compromis. Ex.: "o studenta se indragosteste de prof. ei de la curs. Acesta-i pare fermecator si f. inteligent, insa este casatorit si indrag. de sotia lui. Prin urmare, pt. studenta, acesta-i un "obiect" inaccesibil. Daca aceasta alege ca mecanism de aparare formatiunea reactionala, atunci ea va dezvolta un comportament obiectiv nejustificat: il critica, devalorizeaza, il vb. de rau, ii face publicitate negativa (pe principiul "strugurii sunt acrii"). Daca ea alege formatiunea substitutiva, atunci se va indragosti de un alt prof., care va fi disponibil (cei doi a in comun faptul ca apartin aceleiasi categorii - sunt profesori). Adica obiectul inaccesibil a fost substituit de un altul mai accesibil, din aceeasi categorie. Scopul pulsional este atins; studenta isi descarca pulsiunea erotica, insa Eu-l studentei nu se maturizeaza, nu se dezv., pt. ca prin M.A. ales nu este integrata experienta respingerii in constiinta. Matur ar fi sa-si consume experienta infrangerii, sa o integreze si apoi sa aleaga un obiect de iubire potrivit, accesibil, care s-o implineasca".

c) fobiile = sunt exemple de contrainvestire. Cineva - spre ex., un barbat - are o spaima de paianjeni. "dar ce-ti poate face un paianjen mic si amarat? Te pisca, faci o iritatie si apoi trece". De fapt, in spatele acestei fobii se ascunde altceva; sa zicem spre ex., ca el are o spaima de mama lui; insa aceasta spaima o contrainvesteste intr-un obiect mai accesibil, cum ar fi animale mici, serpi, insecte. Cel care are o fobie ii recunoaste caracterul irational, insa n-o poate stapani. Insa, atentie: NU TOATE FOBIILE SUNT CONTRAINVESTIRI!!!

Alte exemple de contrainvestiri:

un scriitor se apara (printr-un comportament numit "crampa scriitorului") de dorinta de a nu mai scrie; adica se aseaza sa scrie, dar constata ca nu poate umple acea foaie alba;

un parinte supraprotector cu copilul sau poate avea in subconstient urmatoarele: nu si-a dorit copilul; si-a dorit baiat nu fata sau viceversa; nu-i este frica de faptul ca cel mic nu se poate descurca, ci de faptul ca el nu ar fi un bun parinte;

ciocolata pe care o consumam cu ravna ca adult, este un obiect de substitut pt. dragostea materna pe care am vrea s-o mai primim ca si-n copilarie, dar ne e teama s-o solicitam.

IMPORTANT:

Contrainvestirea se gaseste intr-un raport de opozitie si complementaritate cu refularea, mecanism pe care Freud il considera c.m.imp. M.A. in cazul refularii, in afara de cea simpla, mai exista si esecul refularii (continuturile jenante, condamnabile nu sunt suficient refulate); intoarcerea refulatului = continuturile condamnabile s-au acumulat ingrijorator si vin peste mine/ma coplesesc. Rezistenta este tot o forma de contrainvestire.

NEGAREA

Este "politica strutului"; desi e intr-un fel, ma prefac ca nu-i asa. Reprezentarea stanjenitoare persista in constient fara a fi asumata. Cel care traieste, o suporta tocmai pt. ca o neaga, adica nu-si asuma responsabilitatea pt. ea.



Exemple:

a)      "o tanara, care se vede de la o posta ca-l place pe un coleg, neaga cu putere ca ar fi adevarat acest lucru";

b)      "un student transpirat si inrosit din cap pana-n picioare, aflat in fata profesoarei, sustine cu tarie ca el este cel care detine controlul situatiei";

c)      "suporterul infocat al unei echipe, neaga cu putere/tarie faptul ca-l deranjeaza ca a pierdut echipa favorita".

DENEGAREA

O persoana este prezenta la un eveniment dar apoi spune fie ca nu a fost acolo, fie ca evenimentul nu a avut loc.

IZOLAREA

Un M.A. din categoria negarii denegarii, insa realizeaza o scindare in energia pulsionala, separand reprezentarea de trairea emotionala.

Ex.:   *"subiectul isi aminteste ceva dureros si traumatizant, dar povesteste despre situatie fara sa participe emotional, ca si cand s-ar fi intamplat altcuiva".

*"o persoana care a fost victima unui viol spune ca nu simte nimic (vid emotional, ca si cum s-ar fi impietrit emotional in interior)".

Izolarea este diferita de refulare, pt. ca nu antreneaza uitare asa cum face cea din urma. Amintirea nu este eliminata din campul constiintei, ci doar emotia. O persoana sanatoasa utilizeaza acest mecanism in momente de cumpana - izolez emotional ceea ce se intampla si gandesc "la rece".

La un subiect cu o structura obsesionala, izolarea este mecanica, rigida; gandurile obsesive ii revin in minte; se gandeste involuntar sa agreseze pe cineva, insa nu acelasi lucru se intampla si cu emotiile (teama, culpabilitatea, angoasa).

Cel mai bun exemplu de izolare este in perioada de doliu, cand vrei sa plangi si nu poti.

IDENTIFICAREA

Acel proces prin care subiectul, fara sa fie constient , doreste sa semene cu cineva si asimileaza aspecte, atribute, parti ale unui obiect.

Este parte a unui proces natural de dezvoltare la copii, proces in care acestia invata comportamente adecvate de sex-rol (asumarea apartenentei la gen).

Ex.: a) in cazul doliului, subiectul se poate identifica cu persoana pierduta; asta duce la imitarea unui comportament al celui pierdut, fiind de fapt, incercarea disperata de a se apara de durere. In acest caz, identificarea se bazeaza pe incorporare si introiectare, ambele fiind mecanisme de includere a obiectului in propria persoana.

b) sectele religioase, organizatiile spirituale profita din plin de acest mecanism, cultivand in membrii lor dezorientati - adesea in criza de identitate - sentimentul ca sunt "speciali"; ei se identifica cu "Maestrul", "Invatatorul" si ideile lui.

Contraidentificarea

Mecanism opus identificarii, ce consta in identificarea subiectului cu ceea ce se afla in umbra unei persoane semnificative.

Ex.: a) un baiat devenit matur, se contraidentifica cu tatal sau tiranic, manifestand in rolul sau de tata o lejeritate si blandete excesive.

b) un baiat cu un parinte abstinent de la alcool pana la fanatism, preia din umbra acestuia exact contrariul, devenind alcoolic.

IMPORTANT:

Pe linie transgenerationala (din generatie in generatie) identificarile sunt fenomene psihologice ce merita sa fie urmarite pt. a nu se ajunge "sa platesti pacatele ce nu-ti apartin".

IDENTIFICAREA CU AGRESORUL



Este un caz particular de identificare, acela in care subiectul se identifica exact cu ceea ce il sperie. Cele 3 moduri de identificare au fost evidentiate de Laplanchi si Pontalis:

preluand pe cont propriu agresiunea ca atare.

imitand (fizic/moral) agresorul.

adoptand acele simboluri de putere caracteristice unui agresor.

Ex.: a) cand copilul se joaca "de-a doctorul"; prin identificare a copilului cu dr., face injectia, instituind astfel o forma de stapanire a realitatii.

Reproducerea ludica diminueaza aspectul infricosator al seringii si al celui care o manuieste.

b) joaca "de-a fantomele/monstrii"; Haloween-ul este o constructie ritual-socializata, bazata pe identificarea cu agresorul, pt. a limita si controla spaimele inconstiente ale bravilor nostri contemporani, cetateni ai celei mai puternice tari de pe glob. Identificarea cu agresorul micsoreaza, modereaza sau neutralizeaza teama pe care aceasta o induce.

c) o fetita terorizata de mama ei (la nivel verbal), cand va creste , va avea la locul de munca un comportament ca al mamei; chiar daca nu va fi sefa, ea va zbiera si vocifera, insistand sa-si impuna punctul de vedere.

d) analizand conditiile psihologice ale violului repetat, FERENCSI explica supunerea victimelor (mai ales copii) prin identificarea cu culpabilitatea agresorului; adica victima accepta sa fie depozitarul vinovatiei pe care agresorul/violatorul o reprima, ispasita (vinovatia), lasandu-se abuzat din nou. La aceasta se adauga amenintarea cu represalii infioratoare, in cazul in care victimele isi deconspira agresorii.

Sindromul STOCHOLL = cei care au fost captivi mult timp, ajung in mod paradoxal sa simta simpatie pt. cei care i-au rapit, chiar sa le adopte credintele sau viziunea politica, raspunzand ostil guvernului/serviciilor care-au facut demersuri pt. salvarea lor.

Identificarea permite descarcarea unei angoase cumplite ("Cum ar i putut sa ma omoare cand, iata, si eu cred ceea ce ei cred ?!").

O speculatie curajoasa face legatura intre identificare si mecanismele contrafobice, prin care subiectul cauta sa se expuna unor situatii periculoase pt. a nu lasa angoasa sa urce.

Teama de a nu fi lovit sau brutalizat te face sa practici sporturi in care acest lucru se intampla, pt. ca experimentezi des situatia respectiva in antrenamente; te ajuta sa o controlezi, nemaifiind asa de periculoasa.

IDENTIFICAREA PROIECTIVA

Este un mecanism investigat si conceptualizat de M. Claire si reprezinta un proces fantasmatic de proiectarea a continuturilor interzise si primitive, intr-o zona externa, controland-o si a-i face rau.

Destinatarul continuturilor proiectate e ademenit/presat sa le primeasca, sa accepte rolul receptionarii acelui material inconstient.

Ex.: agresivitatea pe care sotia nu poate sa o contina/suporte, e transmisa partenerului prin identificarea proiectiva; daca acesta accepta rolul, isi manifesta surplusul de agresivitate, in timp ce sotia joaca rolul supus al submisivitatii, victimei.

La baza identificarii proiective sta scindarea Eu-lui in fragmente ce se resping reciproc (clivaj). Explicatia consta in caracterul precoce al apararilor. Mobilizate de spaimele bebelusilor, in special de angoasa de persecutie. Aflata intr-o pozitie schizoid - paranoida (numita Melanie Claire), avand de suportat alternanta experientelor gratificatoare, respectiv frustrante, copilul disociaza obiectul bun de cel rau.

Ex.: sanul mamei: atunci cand il hraneste pe copil, este obiectul bun, iar cand nu-l hraneste - este obiectul rau, cauzator de foame.

Obiectul bun e responsabil de starea de bine, iar cel rau - de disconfort si suferinta. Aceasta perioada la bebelusi dureaza aprox. 3-4 luni, timp in care mama e perceputa ca intreg, capabila sa fie si buna si rea. Astfel, acest moment reprezinta inceputul accesului la ambivalenta si, in fond, la realitate.

Lumea construita imaginar pe principiul "totul sau nimic" incepe sa se nuanteze, primind subtilitatea si tonuri.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate