INTERNAREA MEDICALA

INTERNAREA MEDICALA

1. Cadrul juridic de reglementare a masurii de siguranta a internarii medicale.

Masura de siguranta a internarii medicale este reglementata prin prevederile art.111-112 C.pen. si prevederile art.162, 432-435 si 437 C.pr.pen.

2. Continutul sanctiunii.

Internarea medicala este o masura de siguranta cu caracter medical-curativ, privativa de libertate, prevazuta de art.114.C.pen.

Se poate dispune fie de sine statator ca unica sanctiune fie pe langa o pedeapsa principala.

3. Luarea provizorie a masurii de siguranta a internarii medicale.

In literatura juridica au existat opinii potrivit carora masura internarii medicale nu poate fi dispusa in mod provizoriu prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala ori incetarea urmaririi penale, ori daca s-a dispus o asemenea masura anterior, ea inceteaza la data emiterii ordonantei de urmarire.

Acest punct de vedere a fost infirmat de fostul Tribunal Suprem care a statuat ca procurorul poate lua aceasta masura in mod provizoriu, in tot cursul urmariri penale, pana la solutionarea cauzei sau odata cu solutionarea ei prin ordonanta de incetare sau scoatere de sub urmarire penala masura durand pana la confirmarea sau infirmarea ei de catre instanta, conform art.162 alin.3 C.pr.pen.

4.Luarea definitiva a masurii internarii medicale.

Masura de siguranta a internarii medicale capata un caracter definitiv prin confirmarea ei de catre instanta, daca anterior a fost luata in mod provizoriu, dar poate fi luata cu caracter definitiv, si daca nu a fost luata anterior o asemenea masura in mod provizoriu.

Instanta va putea lua masura de siguranta a internarii medicale si in situatii in care a fost sesizata prin plangere prealabila a persoanei vatamate pentru infractiunile enumerate in art. 279 lit.a. C.pr.pen.

Luarea masurii de siguranta a internarii medicale sau confirmarea ei se face pe baza avizului comisiei medicale, exprimat de regula in cuprinsul raportului de expertiza medico-legala. Instanta sesizata cu confirmarea masurii de siguranta a internarii medicale, dispusa in mod provizoriu in cursul urmaririi penale nu poate confirma valabil aceasta masura fara a se conforma art.162 alin.4. C.pr.pen., care o obliga sa ia avizul comisiei medicale.

Controversata a ramas inca in practica judiciara situatia in care procurorul nu a dispus in cursul urmaririi penale, nici macar prin ordonanta de scoatere de sub urmarire sau a incetare a acesteia, internarea medicala provizorie, solicitand insa instantei sa ia o asemenea masura.

Unele instante au decis in sensul ca, din momentul ce invinuitul a fost scos de sub urmarire penala fara ca in cursul urmaririi penale sau prin actul de scoatere de sub aceasta, sa se fi luat in mod provizoriu masura internarii medicale, procurorul nu poate cere instantei sa dispuna ea in mod direct luarea masurii de siguranta, o asemenea procedura fiind contrara dispozitiilor art.162 C.pr.pen. Alte instante,dimpotriva, au decis ca sesizarea instantei in asemenea situatii este legala si instanta va putea proceda la luarea masurii internarii medicale.

Competenta de a lua masura de siguranta a internarii medicale in situatia in care instanta nu este investita prin rechizitoriu, ci prin cererea formulata de procuror pentru luarea acestei masuri, revine, sub sanctiunea nulitatii absolute, instantei care ar fi fost competenta sa judece si infractiunea pentru care a fost cercetat invinuitul sau inculpatul si nu de catre judecator asa cum s-a procedat.

Executarea masurii de siguranta a internarii medicale.

Punerea in executarea masurii de siguranta a internarii medicale luata in mod provizoriu in cursul urmaririi penale sau a judecatii, se face de catre procurorul sau instanta care a dispus aceasta masura.

Cand masura de siguranta a internarii medicale s-a luat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, punerea in executare a hotararii se face de catre judecatorul delegat cu executarea de catre instanta de executare.

Tratamentul ce urmeaza a se efectua in unitatea sanitara se stabileste de catre personalul medical, conform normelor si deontologiei medicale.

6. Inlocuirea sau incetarea internarii medicale.

Inlocuirea internarii medicale se face ori de cate ori starea sanatatii celui internat s-a imbunatatit iar, desi starea de pericol nu a fost inlaturata, tratamentul se poate efectua ambulatoriu, situatie in care masura de siguranta a internarii medicale se va inlocui cu masura de siguranta a obligarii la tratament. Intr-adevar, tocmai pentru ca data producerii insanatosirii este imprevizibila la data pronuntarii hotararii, legiuitorul nu a preconizat luarea masurii de internare medicala pe un termen prestabilit.

Inlocuirea sau incetarea masurii internarii medicale poate fi ceruta si de persoana internata sau de procuror. In aceste cazuri, instanta cere avizul unitatii sanitare unde se afla cel internat.

Incetarea sau inlocuirea masurii de siguranta a internarii medicale poate fi dispusa de judecatoria in a carei raza teritoriala se afla unitatea sanitara, chiar daca masura de siguranta a fost luata de tribunalul judetean care a judecat cauza de fond.

Prin urmare, in aceste cazuri competenta materiala si teritoriala se stabileste dupa criteriul gravitatii faptei penale prevazuta de lege si al locului de savarsire independent de imprejurarea ca instanta nu a fost sesizata prin rechizitoriu in vederea aplicarii pedepsei, ci numai in scopul confirmarii internarii medicale provizorii si al aplicarii ei pana la insanatosire.

Solutionarea cererii de incetare, de revocare sau inlocuire a masurii de siguranta a internarii medicale se face cu citarea persoanei fata de care s-a luat masura.

7. Masurile de siguranta cu caracter restrictiv de drepturi sau

libertati. Aspecte generale.

Caracteristica acestor masuri de siguranta consta in faptul ca prin luarea lor se aduce o restrangere unor drepturi sau libertati al caror exercitii abuziv sau incorect este de natura sa genereze ori sa favorizeze o stare de pericol.

Masurile de siguranta restrictive de drepturi sau libertati sunt: interzicerea unei functii sau profesii (art.115 C.pen.), interzicerea de a se afla in anumite localitati (art.116 C.pen.) si expulzarea (art.117 C.pen.)