Infractiuni contra patrimoniului

Infractiuni contra patrimoniului

1.Furtul simplu (Art 208 din Cod Penal)

Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale de ordin patrimonial ale caror existenta si dezvoltare sunt conditionate de pastrarea situatiei fizice a bunurilor mobile si de impiedicarea luarii pe nedrept a acestor bunuri din patrimoniul public sau privat. Legea se refera la posesie sau detentie deoarece prin simpla posesie sau detentie se exteriorizeaza dreptul de proprietate. Ca atare, in majoritatea cazurilor , proprietarul fiind in acelasi timp posesorul si detentorul bunurilor prin apararea posesiei si detentiei bunurilor se apara implicit dreptul de proprietate asupra acestora , dar chiar daca posesia sau detentia bunului se afla asupra altei persoane decat cea care este proprietara bunului, legea penala asigurand apararea posesiei sau a detentiei asigura implicit si apararea proprietatii. Nu intereseaza daca posesia sau detentia este legitima sau nelegitima , este suficient sa existe aparenta legitimitatii prin faptul ca bunul se afla in mana unei persoane de la care faptuitorul incearca sa-l ia fara consimtamantul detentorului cu intentia de a si-l insusi pe nedrept.

Obiectul material il constituie bunul mobil aflat in posesia sau detentia altuia. Sunt considerate bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica precum si inscrisurile (art 208 alin 2 Cod Penal prevede acest lucru). De asemenea vehiculele pot constitui obiect material al furtului atat in cazul in care sustragerea s-a facut in scopul insusirii pe nedrept cat si in cazul I ncare faptuitorul a urmarit doar folosirea pe nedrept a bunului respectiv (vehiculul). Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana in modalitatea furtului prev la art 208 alin 1 care nu are nici un drept asupra bunului sustras din sfera de stapanire a altei persoane. In varianta furtului prevazuta la art 208 alin 3 Cod Penal subiect activ nu poate fi decat proprietarul care savarseste actiunea de luare a bunului ce apartine in momentul sustragerii lui unei alte persoane aflandu-se in posesia legitima a acesteia. In cazul furtului prev la art 210 Cod Penal care se urmareste numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, subiectul active trebuie sa indeplineasca conditia de sot sau ruda apropiata in raport cu partea vatamata sau trebuie sa fie minorul care prin fapta sa isi pagubeste tutorele sau faptuitorul trebuie sa se afle in situatia de a locui cu victim sau de a fi gazduit de aceasta. A locui impreuna inseamna a folosi aceeasi locuinta in intregime sau partial permanent sau pe o durata de timp limitata, dar avand o durata care sa I imprime caracter de stabilitate. A gazdui inseamna a oferi ospitalitate, adapostire intr-un mod care releva increderea persoanei vatamate in cel caruia i-a oferit posibilitatea de a folosi locuinta sa chiar si pentru o durata mai scurta de timp. Subiect pasiv poate fi orice persoana fizica sau juridical.

Latura obiectiva - elemental material consta in actiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detentia altei persoane fizice sau juridice (vorba de formalitatea actiunii art 208 alin 1 Cod Penal). A lua inseamna a scoate bunul din starea de stapanire a persoanei in posesia sau detentia careia se gasea sau trebuia sa se gaseasca bunul asa incat acea persoana va inceta sa mai aiba bunul la dispozitia sa.

Actiunea de luare se realizeaza prin doua acte.

Primul care presupune scoaterea bunului din sfera de stapanire a posesorul sau detentorului

Al doilea consta in trecerea bunul in sfera de stpanire a faptuitorului

Pentru realizarea laturii obiective a infractiunii de furt trebuie sa fie indeplinite trei cerinte esentiale:

Bunul sustras trebuie sa fie un bun mobil;

Bunul sa se afle in posesia sau detentia altei persoane;

Actiunea de luare sa fi avut loc fara consimtamantul celui deposedat.

Urmarea imediata consta in scoaterea bunului din sfera de stapanire a celui deposedat si lipsirea acestuia din urma de posibiliatea de a mai dispune de acel bun.

Latura subiectiva - Furtul se comite cu intentie de regula directa. Exista intentie indirect cand lucrul furat ar contine in el un alt bun a carui eventuala prezenta faptuitorul a putut-o prevedea si a aceeptat rezultatul actiunii sale.

Scopul - Pentru realizarea laturii subiective a infractiunii de furt nu este suficienta intentia si actiunea de luare a bunului fara consimtamantul celui care il are in posesie sau detentie si se mai cere ca aceasta interventie a faptuitorului sa aiba drept scop insusirea pe nedrept a bunului sustras. In cazul in care obiectul material al furtului este un vehicul sustras pentru a fi folosit, latura subiectiva a infractiunii se realizeaza prin aceea ca exista scopul luarii vehiculului dar nu in scopul insusirii pe nedrept ci in scopul folosirii lui pe nedrept, in acest caz, scopul se realizeaza in raport cu folosinta bunului si nu cu insusirea lui (vorba de furtul de folosinta). Scopul folosirii pe nedrept nu implica vointa faptuitorului de a face din bunul luat un bun al sau, de a- l apropria, de a face acte de dispozitie cu privire la acesta ci vointa faptuitorului de a intrebuinta numai in mod temporar bunul ceea ce permite posesorului sau detentorului acelui bun de a intra dupa un timp in stapanirea acestuia. E obigatoriu ca folosirea sa fie una proprie unui vehicul.

Tentativa se pedepseste, consumarea are loc in momentul in care actiunea de luare a bunului din posesia sau detentia altei persoane a fost dusa pana la capat. Codul penal roman a adaugat teoria apropriatiunii conform caruia furtul se considera consumat in momentul in care bunul a trecut in posesia (stapanirea de fapt a faptuitorului ) indiferent de durata acesteia.

2. Furtul calificat (art. 209 C. pen.)

1. Continutul legal:

Furtul sǎvarsit in urmǎtoarele imprejurǎri:

a. de douǎ sau mai multe persoane impreunǎ;

b. de o persoanǎ avand asupra sa o armǎ sau o substantǎ narcotica;

c. de cǎtre o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestita;

d.asupra unei persoane aflate in imposibilitatea de a-si exprima vointa sau de a se apǎra;

e. intr-un loc public;

f. intr-un mijloc de tramsport in comun;

g. in timpul noptii;

h. in timpul unei calamitǎti;

i. prin efractie, escaladare sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate ori a unei chei mincinoase, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani.

Cu aceeasi pedeapsǎ se sanctioneazǎ si furul privind:

a. un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b. un act care serveste pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau identificare.

Furtul privind urmǎtoarele categorii de bunuri:

a. titei, gazolinǎ, condensat, etan lichid, benzinǎ, motorinǎ, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternǎ;

b. componente ale sistemelor de irigatii;

c. componente ale retelelor electrice;

d. un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarme ori alertare in caz de incendiu sau alte situatii de urgentǎ publicǎ;

e. un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la accidente de cale feratǎ, rutiere, navale sau aeriene, ori in caz de dezastru;

f. instalatii de sigurantǎ si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval si aerian si componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente;

g. bunuri prin insusirea cǎrora se pune in pericol siguranta traficului si a persoanelor pe drumurile publice;

h. cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, precum si componente de comunicatii, se pedepseste cu inchisoare de la 4 la 18 ani.

Furtul care a produs consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

In cazul prevǎzut la alin. 3 lit. a sunt considerate tentativǎ si efectuarea de sǎpǎturi pe terenul aflat in zona de protectie a conductei de transport al titeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid si benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum si detinerea in acele locuri sau in apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternǎ, a stuturilor, instalatiilor sau oricǎror altor dispozitive de prindere ori perforare.

a. de douǎ sau mai multe persoane impreunǎ - Aceastǎ agravantǎ presupune cel putin doi autori, instigatori si complici. Periculozitatea rezultǎ din conlucrarea acestora la sǎvarsirea faptei cu mai multǎ usurintǎ. Existǎ aceastǎ agravantǎ si in situatia in care fapta se sǎvarseste de un major impreunǎ cu un minor, chiar dacǎ cel din urmǎ nu rǎspunde penal;

b. de o persoanǎ avand asupra sa o armǎ sau o substantǎ narcoticǎ - Pericolul social al faptei creste, in aceastǎ situatie deoarece fǎptuitorul care este inarmat sau are asupra sa o substantǎ narcoticǎ se simte mai in sigurantǎ, este mai dezinvolt, stiind cǎ prin folosirea cestor mijloace poate mobiliza sau intimida victima. Pentru realizarea agravantei este deci necesar ca fǎptuitorul sǎ aibǎ asupra sa aceste instrumente si nu in mod obligatoriu sǎ le foloseascǎ. In cazul in care fǎptuitorul are o armǎ asupra sa si nu are permis de port armǎ, infractiunea de furt calificat intrǎ in concurs real cu cea de nerespectare a regimului armelor si munitiilor(art. 279C. pen.);

c. de cǎtre o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ - Aceastǎ imprejurare conferǎ furtului un caracter mai grav datoritǎ pericolului pe care il prezintǎ fǎptuitorul. Acesta opereazǎ astfel incat sǎ intimideze si sǎ infricoseze victima, stiind totodatǎ cǎ va fi mai greu de recunoscut;

d. asupra unei persoane aflate in imposibilitatea de a-si exprima vointa sau de a se apǎra - Aceastǎ agravantǎ are la bazǎ situatia in care se aflǎ subiectul pasiv, care este o persoanǎ incapabilǎ de a-si exprima vointa. Starea respectivǎ, cunoscutǎ si valorificatǎ de fǎptuitor, il face sǎ actioneze cu mai mult curaj, cu mai multǎ dezinvolturǎ. Incapacitatea constǎ intr-o stare psiho-fizicǎ ce pune persoana in imposibilitatea de a realiza ce se petrece in jurul sǎu. Incapacitatea victimei de a se apǎra nu trebuie sǎ fie consecinta unei fapte a autorului, deoarece in acest caz vom fi in prezenta infractiunii de talhǎrie;

e. intr-un loc public - Aceastǎ agravantǎ se justificǎ prin aceea cǎ intr-un loc public sunt prezente de obicei mai multe persoane, iar fǎptuitorul isi realizeazǎ actiunea cu mai multǎ usurintǎ. Prin loc public trebuie sǎ intelegem situatia prevǎzutǎ in art. 152 C. pen.

f. intr-un mijloc de transport in comun - Se are in vedere in acest caz, conditiile de deplasare in aglomeretie si fluxul mare de cǎlǎtori, starea de obosealǎ a acestora si imposibilitatea de supraveghere a bagajelor. Aceste aspecte constituie imprejurǎri de care pot profita infractorii pentru a sustrage diferite bunuri. Aceastǎ agravantǎ nu se retine in cazul furturilor sǎvarsite in taxiuri, deoarece acestea nu sunt considerate mijloace de transport in comun. Fiind destinate unui numǎr restrans de persoane;

g. in timpul noptii - Aceastǎ imprejurare este consideratǎ agravantǎ, deoarece furtul sǎvarsit in astfel de situatii este mai usor de executat decat in timpul zilei cand vizibilitatea este sporit mai bunǎ. La adǎpostul intunericului, fǎptuitorul are posibilitatea sǎ transporte si sǎ ascundǎ bunurile furate;

h. in timpul unei calamitǎti - Prin calamitate se intelege situatia imediat urmǎtoare creeatǎ de un cutremur, inundatie, epidemie gravǎ, accidente aeriene, navale sau feroviare avand consecinte deosebite. Aceste situatii prezintǎ un grad de pericol social sporit, deoarece in timpul unor astfel de evenimente, grija este indreptatǎ cǎtre salvarea altor valori decat cele patrimoniale. Aceste situatii creeazǎ pentru infractori posibilitǎti mai mari de sustragere a unor bunuri;

i. prin efractie, escaladare sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate ori a unei chei mincinoase - Aceastǎ agravantǎ se referǎ la anumite mijloace pe care le foloseste fǎptuitorul in vederea sǎvarsirii furtului, ce ii imprimǎ faptei un careacer mai grav. Prin efractie intelegem inlǎturarea violentǎ a oricǎrul obiect sau dispozitiv de sigurantǎ;

i. un bun care face parte din patrimoniul cultural - Aceastǎ agravantǎ vizeazǎ natura bunului care formeazǎ elementul material al furtului, in sensul cǎ acesta face parte din patrimoniul cultural al tǎrii noastre. Fac parte din aceastǎ categorie bunurile cu valoare istoricǎ, artisticǎ,etc. Necesitatea acestei agravante este reliefatǎ si de cazul unui cetǎtean roman care, dupǎ ce a sustras o icoanǎ dintr-o bisericǎ datand din sec. XIV a incercat sǎ pǎrǎseascǎ tara pentru a o valorifica.

j. un act care serveste pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau identificare. Introducerea acestei agravante este justificatǎ prin aceea cǎ, odatǎ sustrase de infractori, aceste acte le dau posibilitatea acestora ca prin falsuri sǎ-si atribuie o stare civilǎ care nu le apartinǎ si sǎ se punǎ in sigyrantǎ contra unui risc de identificare. Din aceastǎ categorie fac parte: buletinul, pasaportul, legitimatia. In situatia in care fǎptuitorul sustrage un portofel care contine si astfel de acte, el va rǎspunde pentru furt calificat, deoarece autorul trebuia sǎ prevadǎ cǎ in portofel se pot gǎsi astfel de acte;

k. Furtul sǎvarsit in conditiile art. 209 alin. 3 C. pen. - Aceastǎ agravantǎ vizeazǎ calitatea obiectului material al infractiunii. Sustragerea acestora poate provoca urmǎri deosebite activitǎtilor umane si pot pune in pericol viata mai multor persoane. Totodatǎ, sustragerea si valorificarea acestor bunuri pot aduce mari pierderi proprietarului sau posesorului si in acelasi timp mari avantaje ilegale fǎptuitorului;

l. Cand furtul a produs consecinte deosebit de grave - Aceastǎ agravantǎ are in vedere urmarea produsǎ de sǎvarsirea faptei. Prin consecinte deosebit de grave se intelege o pagubǎ materialǎ ce depǎseste 2.000.000.000.de lei sau o perturbare gravǎ a activitǎtii cauzatǎ unei autoritǎti publice sau unei unitǎti la care se referǎ art. 145 C. pen., ori altei persoane fizice sau juridice (art. 146 C. pen.)

3. Talharia

1. Continutul legal:

"Furtul sǎvarsit prin intrebuintare de violente sau amenintǎri ori prin punerea victimei in stare de inconstientǎ sau neputintǎ de a se apǎra , precum si furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pǎstrarea bunului furat sau pentru inlǎturarea urmelor infractiunii ori pentru ca fǎptuitorul sǎ-si asigure scǎparea, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 18 ani.

Talhǎria sǎvarsitǎ in urmǎtoarele imprejurǎri:

a. de o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ;

b. in timpul noptii ;

c. intr-un loc public sau intr-un mijloc de transport, se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 20 de ani.

Pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 20 de ani, dacǎ talhǎria a fost sǎvarsitǎ:

a. de doua sau mai multe persoane impreunǎ;

b. de o persoanǎ avand asupra sa o armǎ, o substantǎ narcoticǎ ori paralizantǎ;

c. intr-o locuintǎ sau in dependinte ale acesteia;

d. in timpul unei calamitǎti;

e. a avut vreuna din urmǎrile arǎtate in art. 182.

Talhǎria care a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si inrerzicerea unor drepturi.

2. Conditii preexistente:

2A. Obiectul infractiunii:

- obiectul juridic generic - il constituie relatiile sociale a cǎror formare, desfǎsorare si dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale si incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este complex, fiind reprezentat de reletiile sociale patrimoniale, ca obiect juridic principal, precum si de relatiile sociale privind viata, sǎnǎtatea, integritatea corporalǎ si libertatea persoanei, ca obiect juridic secundar. Asadar, talhǎria este indreptatǎ in acelasi timp impotriva a douǎ valori sociale (patrimoniul si persoana);

- obiect material - este un bun mobil care se aflǎ in posesia sau detentia altei persoane si corpul persoanei impotriva cǎreia se indreaptǎ activitatea infractionalǎ.

2B Subiectii infractiunii:

- subiectul activ - este orice persoanǎ. Particapatia este posibilǎ in forma instigǎrii si complicitǎtii. Coautoratul schimbǎ incadrarea juridicǎ, transformand fapta intr-o variantǎ agravantǎ.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ nu si juridicǎ ca in cazul furtului. Poate fi intalnitǎ o pluralitate de subiecti pasivi.

3. Continutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin douǎ actiuni corelate si anume: actiunea de furt, in principal, si printr-o actiune de amenintare sau violentǎ, in secundar. Violentele trebuie sǎ fie exercitate direct impotriva victimei. Dacǎ acestea imbracǎ forma distrugerii, va exista un concurs de infractiuni. Totodatǎ cand bunul se ia prin smulgere va exista intotdeauna infractiunea de talhǎrie.

Talhǎria nu trebuie confundatǎ cu santajul, deaorece in cazul santajului fǎptuitorul urmǎreste obtinerea de foloase materiale de la victimǎ intr-un moment viitor si nu exact in momentul sǎvarsirii faptei.

Talhǎria nu trebuie confundatǎ nici cu furtul calificat cand fǎptuitorul actioneazǎ profitand de starea victimei de a se apǎra sau de starea de inconstientǎ a cesteia, deoarece in cazul talhǎriei fǎptuitorul ii provoacǎ intentionat aceste stǎri pentru a putea mai usor sǎ sustragǎ bunurile.

Talhǎria poate intra in concurs cu infractiunea de ultraj cand fapta se sǎvarsaste asupra unui functionar public care indeplineste o functie ce implicǎ exercitiul autoritǎtii de stat.

- urmarea imediatǎ - constǎ in trecerea bunului din stǎpanirea de fapt a posesorului sau detinǎtorului, in cea a fǎptuitorului. In unele modalitǎti agravate se poate produce si moartea victimei.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ in concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecintǎ a sǎvarsirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎtie - intentia directǎ in ceea ce priveste actiunea principalǎ dar si cea secundarǎ. Cand fapta are ca urmare o vǎtǎmare corporalǎ gravǎ sau moartea victimei, forma de vinovǎtie este praeterintentia.

4. Forme. Modalitǎti. Sanctiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseste cfm. art. 222 C. pen.;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ in momentul in care bunul a fost scos din sfera de posesie sau stǎpanire a bunului concomitent cu sǎvarsirea actiunilor de amenintare sau violentǎ. In cazul modalitǎtii agravate, talhǎria se consumǎ dacǎ s-a produs vǎtǎmarea sau moartea victimei;

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul in care a incetat activitatea infractionalǎ si cand amplificarea consecintelor a luat sfarsit.

MODALITǍTI: Fapta este mai gravǎ cand este sǎvarsitǎ in urmǎtoarele imprejurǎri:

a. de o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ;

b. in timpul noptii;

c. intr-un loc public sau intr-un mijloc de transport ;

d. de doua sau mai multe persoane impreunǎ;

e. de o persoanǎ avand asupra sa o armǎ, o substantǎ narcoticǎ ori paralizantǎ;

f. intr-o locuintǎ sau in dependinte ale acesteia;

g. in timpul unei calamitǎti;

i. a avut vreuna din urmǎrile arǎtate in art.182;

e. talhǎria care a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei.

SANCTIUNI:

- inchisoare de la 3 la 18 de ani - in forma tip si

- inchisoare de la 5 la 20 de ani , de la 7 la 20 de ani si de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi- in forma agravatǎ.

4. Pirateria (art.212 CP)

1. Continutul legal:

"Jefuirea prin acte de violentǎ sǎvarsite in scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave impotriva persoanelor sau bunurilor care se gǎsesc pe acea navǎ ori impotriva altei nave, dacǎ navele se aflǎ in marea liberǎ sau intr-un loc care nu ecte supus jurisdictiei nici unui stat, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 18 ani.

Dacǎ pirateria a avut vreuna din urmǎrile arǎtate in art. 182, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 20 de ani.

Pirateria care a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Dispozitiile alin. precedente se vor aplica in mod corespunzǎtor si cǎnd infractiunea de piraterie s-a comis pe o aeronavǎ sau intre aeronave si nave.

2. Conditii preexistente:

2A. Obiectul infractiunii:

- obiectul juridic generic - il constituie relatiile sociale a cǎror formare, desfǎsorare si dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale si incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este complex, fiind reprezentat de reletiile sociale patrimoniale, ca obiect juridic principal, precum si de relatiile sociale privind viata, sǎnǎtatea, integritatea corporalǎ si libertatea persoanei, ca obiect juridic secundar. Asadar, pirateria este indreptatǎ in acelasi timp impotriva a douǎ valori sociale (patrimoniul si persoana);

- obiect material - este un bun mobil care se aflǎ in posesia sau detentia altei persoane pe o navǎ sau aeronavǎ si corpul persoanei impotriva cǎreia se indreaptǎ activitatea infractionalǎ.

2B Subiectii infractiunii:

- subiectul activ - este orice persoanǎ care se aflǎ pe acea navǎ sau aeronavǎ. Particapatia este posibilǎ in toate formele sale. Sunt subiecti activi atat cei care executǎ actiunea de jaf cat si cei care realizeazǎ violentele.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ aflatǎ pe navǎ sau aeronavǎ. Poate fi intalnitǎ o pluralitate de subiecti pasivi.

3. Continutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin douǎ actiuni corelate si anume : actiunea de jaf, in principal, si printr-o actiune de amenintare sau violentǎ, in secundar. Violentele trebuie sǎ fie exercitate direct impotriva victimei. O cerintǎ esentialǎ este locul sǎvarsirii faptei - marea liberǎ sau in spatiul aerian care nu sunt supuse jurisdictiei vreunui stat. In caz contrar se vor aplica regulile de la infractiunea de talhǎrie.

- urmarea imediatǎ - constǎ in trecerea bunului din stǎpanirea de fapt a posesorului sau detinǎtorului, in cea a fǎptuitorului. In unele modalitǎti agravate se poate produce si moartea victimei.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ in concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecintǎ a sǎvarsirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎtie - intentia directǎ calificatǎ prin scop. Cand fapta are ca urmare o vǎtǎmare corporalǎ gravǎ sau moartea victimei, forma de vinovǎtie este praeterintentia.

4. Forme. Modalitǎti. Sanctiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseste cfm. art. 222 C. pen.;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ in momentul in care bunul a fost scos din sfera de posesie sau stǎpanire a bunului, prin jefuire, concomitent cu sǎvarsirea actiunilor de amenintare sau violentǎ. In cazul modalitǎtii agravate, talhǎria se consumǎ dacǎ s-a produs vǎtǎmarea sau moartea victimei;

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul in care a incetat activitatea infractionalǎ si cand amplificarea consecintelor a luat sfarsit.

MODALITǍTI: Fapta este mai gravǎ cand este sǎvarsitǎ in urmǎtoarele imprejurǎri:

a. dacǎ a avut vreuna din urmǎrile arǎtate in art. 182;

b. talhǎria care a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei.

SANCTIUNI:

- inchisoare de la 3 la 18 ani - in forma tip si

- inchisoare de la 5 la 20 de ani, si de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi - in forma agravatǎ.

5. Abuzul de incredere (art.213 CP)

1. Continutul legal:

"Insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amendǎ.

Dacǎ bunul este proprietate privatǎ, cu exceptia cazului cǎnd acesta este in intrgime sau in parte al statului, actiunea penalǎ se pune in miscare la plangerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Impǎcarea pǎrtilor inlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.

2. Conditii preexistente:

2A. Obiectul infractiunii:

- obiectul juridic generic - il constituie relatiile sociale a cǎror formare, desfǎsorare si dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale si incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relatiile sociale de ordin patrimonial a cǎror dezvoltate implicǎ o anumitǎ incredere pe care participantii trebuie sǎ si-o acodre unii altora.

- obiect material - este un bun mobil al altuia detinut cu orice titlu de cǎtre fǎptuitor si pe care si l-a insusit pe nedrept. Pot fi astfel de bunuri: recolte, un vehicul, banii obtinuti din vǎnzarea unor bunuri, etc. Acest bun trebuie sǎ fie detinut cu orice titlu de cǎtre fǎpruitor (un depozit); deci esenta acestei infractiuni o reprezintǎ existenta unui raport juridic intre pǎrti.

2B Subiectii infractiunii:

- subiectul activ - este persoana care detine bunul cu orice titlu. Bun ce apartine altuia. Participatia penalǎ este posibilǎ in toate formele sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ de la care autorul a primit, cu un anumit titlu, un bun mobil pe care l-a insusit.

3. Continutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin una din urmǎtoarele actiuni sau inactiuni: insusirea bunului, dispunerea pe nedrept, refuzul de a-l restitui -acest refuz trebuie sǎ fie nejustificat si nu presupune efectuarea vreunui act de dispozitie.

- urmarea imediatǎ - constǎ in modificarea situatiei bunului si crearea unei situatii contrare celei care ar fi trebuit sǎ existe.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ in concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecintǎ a sǎvarsirii elementului material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎtie - intentia directǎ si indirectǎ. Mobilul sau scopul nu au relevantǎ in realizarea laturii subiective; de ele tinandu-se seama la individualizarea pedepsei.

4. Forme. Sanctiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseste;

3. fapt consumat - aceastǎ infractiune este instantanee, consumarea ei are loc odatǎ cu executarea in intregime a oricǎreia dintre actiunile ce formeazǎ elementul material al infractiunii. Dacǎ pǎrtile au convenit o anumitǎ datǎ de restituire, infractiunea se va consuma la acea datǎ.

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul in care a incetat activitatea infractionalǎ si cand amplificarea consecintelor a luat sfarsit.

SANCTIUNI: inchisoare de la 3 luni la 4 ani

6. Gestiunea frauduloasa (art.214 CP)

1. Continutul legal:

"Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credintǎ, cu ocazia administrǎrii ori conservǎrii bunurilor acesteia, de cǎtre cel care are ori trebuie sǎ aibǎ grija administrǎrii sau conservǎrii acelor bunuri, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Gestiunea frauduloasǎ sǎvarsitǎ in scopul de a dobandi un folos material se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani, dacǎ fapta nu constituie o infractiune mai gravǎ.

Dacǎ bunul este proprieatea privatǎ, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte in proprietatea statului, actiunea penalǎ pentru fapta prevǎzutǎ in alin. 1 se pune in miscare la plangerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmte.

2. Conditii preexistente:

2A. Obiectul infractiunii:

- obiectul juridic generic - il constituie relatiile sociale a cǎror formare, desfǎsorare si dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale si incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relatiile sociale de ordin patrimonial a cǎror dezvoltate implicǎ o anumitǎ incredere in persoana care a primit in administrare sau conservare bunurile altuia si cǎ nu va pricinui cu rea-credintǎ pagube proprietarului bunurilor respective.

- obiect material - este un bun mobil sau imobil ce apartine altuia si care a fost dat fǎptuitorului pentru a-l administra sau conserva.

2B Subiectii infractiunii:

- subiectul activ - este persoana care are sarcina de a administra sau conserva bunurile. Aceastǎ calitate poate reiesi dintr-un contract sau cvasicontract. Astfel de persoane pot fi: tutorele, curatorul, intendentul, executorul testamemtar, judecǎtorul sindic, custodele, depozitarul. Participatia este posibilǎ in toate formrle sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ de la care autorul a primit anumite bunuri in vederea conservǎrii lor.

3. Continutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin actiuni sau inactiuni pǎgubitoare pentru proprietarul bunurilor, sǎvarsitǎ de fǎptitutor cu prilejul administrǎrii lor. Pentru existenta elementului material se cer indeplinite urmǎtoarele conditii :

a .existenta unui raport juridic;

b. bunurile sau valorile sǎ se afle in posesia sau detentia fǎptuitorului;

c. fǎptuitorul sǎ aibǎ de drept ori de fapt gestionarea sau administrarea bunurilor respective.

Astfel, sǎvarseste aceastǎ infractiune cel care foloseste bunurile in interesul sǎu personal, avand drept urmare diminuarea valorii acestora.

- urmarea imediatǎ - constǎ in crearea unei situatii de fapt pǎgubitoare pentru bunurile incredintate, consecintǎ a actiunii sau inactiunii fǎptuitorului.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ in concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecintǎ a sǎvarsirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎtie - intentia directǎ si indirectǎ.

4. Forme. Modalitǎti. Sanctiuni.

FORME :

1. actele preparatorii - sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseste;

3. fapt consumat - aceastǎ infractiune se consuma odatǎ cu executarea in intregime a oricǎreia dintre actiunile ce formeazǎ elementul material al infractiunii.

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul in care a incetat activitatea infractionalǎ si cand amplificarea consecintelor a luat sfarsit.

MODALITǍTI: gestiunea frauduloasǎ sǎvarsitǎ in scopul de a dobandi un folos material se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani, dacǎ fapta nu constituie o infractiune mai gravǎ.

SANCTIUNI:

- inchisoare de la 6 luni la 5 ani - in forma tip si

- inchisoare dela 3 la 10 ani - in forma agravatǎ.

7. Inselaciunea (art.215 CP)

1. Continutul legal:

"Inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevǎratǎ a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasǎ a unei fapte adevǎrate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si dacǎ s-a pricinuit o pagubǎ, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 12 ani.

Inselǎciunea sǎvarsitǎ prin folosire de nume sau calitǎti mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani. Dacǎ mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplicǎ regulile privind concursul de infractiuni.

Inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executǎrii unui contract, sǎvarsitǎ in asa fel incat fǎrǎ aceastǎ eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneazǎ cu pedeapsa prevǎzutǎ in alin. precedente, dupǎ distinctiie acolo arǎtate.

Emitarea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind cǎ pentru valorificarea lui nu existǎ provizia sau acoperirea necesarǎ, precum si fapta de a retrage, dupǎ emitere, provizia in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plǎti inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul arǎtat in alin. 1 dacǎ s-a pricinuit o pagubǎ posesorului cecului, se sanctioneazǎ cu pedeapsa prevǎzutǎ in alin. 2

Inselǎciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

2. Conditii preexistente:

2A. Obiectul infractiunii:

- obiectul juridic generic - il constituie relatiile sociale a cǎror formare, desfǎsorare si dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale si incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relatiile sociale de ordin patrimonial a cǎror dezvoltate implicǎ incredere intre subiectii acestor raporturi.

- obiect material - poate fi un bun mobil sau imobil, inscrisuri cu valoare patrimonialǎ.

2B Subiectii infractiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care indeplineste conditiile pentru a rǎspunde penal. Participatia este posibilǎ in toate formele sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ al cǎrei patriminiu a fost lezat prin inselǎciune. Uneori poate exista un sub. pasiv principal si unul secundar.

3. Continutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin actiuni sau inactiuni frauduloase de amǎgire ori inducere in eroare a victimei, prin prezentarea ca adevǎratǎ a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasǎ a unei fapte adevǎrate. Inducerea in eroare se face mai usor in functie de gradul de culturǎ a victimei, precum si de starea psihicǎ a acesteia.

- urmarea imediatǎ - constǎ in creerea unei situatii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv, consecintǎ a actiunii sau inactiunii fǎptuitorului.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ in concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecintǎ a sǎvarsirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎtie - intentia directǎ calificatǎ prin scop. Escrocul este acel tip de infractor care profitǎ de increderea pe care i-o acordǎ victima. El triseazǎ, speculeazǎ, insealǎ, rezultand cǎ este abil, fǎrǎ scrupule, cunoscǎtor al legilor pe care le incalcǎ in mod deliberat. Escrocul este imoral, fǎrǎ afi neapǎrat bolnav psihic si nu manifestǎ violentǎ pentru realizarea scopului propus.

4. Forme. Modalitǎti. Sanctiuni.

FORME :

1. actele preparatorii - sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseste cfm. art. 222 C. pen.;

3. fapt consumat - aceastǎ infractiune se consumǎ odatǎ cu executarea in intregime a oricǎreia dintre actiunile ce formeazǎ elementul material al infractiunii si cand s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ paguba efectivǎ in patrimuniul celui inselat.

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul in care a incetat activitatea infractionalǎ si cand amplificarea consecintelor a luat sfarsit.

MODALITǍTI:

1. Inselǎciunea prezintǎ o variantǎ simplǎ (alin.1);

2. Douǎ variante speciale (alin. 3 si 4);

3. Si douǎ variante agravate (alin. 2 si 5).

SANCTIUNI:

- inchisoare de la 6 luni la 12 ani - in forma tip si

- inchisoare dela 3 la 15 ani, de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi - in forma agravatǎ.