Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Executiunea testamentara


Executiunea testamentara




Executiunea testamentara

Executiunea testamentara priveste modalitatile in care vor fi aduse la indeplinire dispozitiile de ultima vointa ale lui de cuius. Aceste dispozitii pot fi puse in executare de catre mostenitorii legali ai defunctului sau de catre legatarii universali , dar testatorul poate desemna prin testament una sau mai multe persoane care sa aiba aceasta misiune si anume de a aduce la indeplinire intocmai dispozitiile testamentare, care poarta denumirea de executori testamentari. (art. 910 C. civ.). Ratiunile pentru care testatorul procedeaza la desemnarea de executori testamentari pot fi multiple: vrea sa scuteasca pur si simplu pe mostenitori de asemenea obligatii; mostenitorii pot sa fie minori sau pusi sub interdictie, sau testatorul nu are incredere ca mostenitorii vor fi in masura sa-i aduca la indeplinire dispozitiile.




Desemnarea executorului testamentar se poate face numai prin testament, dupa regulile de desemnare a legatarului, iar revocarea unei asemenea dispozitii la fel. Asa cum rezulta din dispozitiile art. 913, art. 915 C. civ. persoana desemnata ca executor testamentar trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, la data deschiderii succesiunii.

Testatorul poate desemna una sau mai multe persoane ca executori testamentari de pilda, unul pentru afacerile civile, altul pentru cele comerciale etc., caz in care atributiile sunt, asadar, divizate. Se poate intampla insa ca atributiile executorilor testamentari sa fie conjunctive (art. 918 C. civ.) caz in care oricare dintre executorii testamentari poate lucra singur pentru aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare. Testatorul poate insa dispune ca executorii testamentari sa lucreze impreuna.

O persoana incapabila de a primi legate de la testator poate fi, evident, desemnata ca executor testamentar, dar aceasta imprejurare nu-i confera capacitate succesorala in sensul de a primi, de pilda, un legat remunerator.

Notarul public competent a dezbate succesiunea, potrivit art. 83 din Legea nr. 36/1995 va elibera persoanei desemnate de catre testator un certificat care constata aceasta calitate, care potrivit art. 85 din regulamentul de punere in aplicare a acestei legi va determina si intinderea drepturilor si obligatiilor acestuia.

Natura juridica a institutiei executorului testamentar. Executorul testamentar este un mandatar special al testatorului, astfel ca i se aplica regulile de la contractul de mandat, in masura in care legea nu dispune altfel 2 .

Calificata, asadar, ca un mandat de natura speciala, executiunea testamentara are caracteristici care o aseamana cu mandatul dar si unele care o deosebesc. Doctrina a scos in evidenta urmatoarele asemanari cu mandatul de drept comun:

a) Acceptarea ca si refuzul executiunii testamentare sunt, la fel ca la contractul de mandat, facultative. Cel desemnat are deplina libertate de a accepta sau nu sa devina executor testamentar, oricare din atitudinile sale nefiind susceptibile de abuz. La fel ca acceptarea mostenirii, acceptarea executiunii testamentare poate fi expresa sau tacita.

b) Executorul testamentar are aceleasi obligatii ca si mandatarul; are obligatia de a indeplini mandatul, de a da socoteala si de a raspunde pentru faptele persoanei substituite in executarea mandatului. In privinta drepturilor sale situatia este iarasi ca la contractul de mandat. Are la fel ca mandatarul dreptul de a fi dezdaunat pentru cheltuielile facute cu executarea mandatului si cu toate ca, in principiu, executiunea testamentara este gratuita, daca s-a stipulat in testament vreo remuneratie, executorul are dreptul a o pretinde.

Daca remuneratia executorului testamentar a fost stabilita sub forma unui legat, acesta are dubla calitate, de executor testamentar si de legatar, calitati care sunt interdependente, dar numai unilateral . Astfel, s-a spus, el poate renunta la legat ca orice legatar dar sa accepte sarcina executiunii testamentare. Invers insa, daca a acceptat legatul cu caracter remunerator, se prezuma ca a acceptat si executiunea testamentara. Totusi in cazul in care intentia testatorului a fost ca legatul sa ramana valabil, independent de acceptarea executiunii testamentare, legatul poate fi validat chiar daca legatarul nu accepta sa devina si executor testamentar. Este posibil, uneori, ca testatorul, numind un executor testamentar sa-i confere si calitatea de legatar universal. Aceasta pentru a-i conferi puteri peste limitele legale ale executorului testamentar obisnuit, caci in cazul succesorilor universali chemati sa execute dispozitiile testamentare limitarile imperative impuse simplului executor testamentar nu exista, mostenitorii devenind proprietarii bunurilor odata cu deschiderea mostenirii, astfel ca dispun in mod liber de ele. Daca aceasta desemnare si in calitate de legatar universal este numai aparenta, testatorul desemnand si legatari cu titlu universal sau cu titlu particular care absorb mostenirea in cvasitotalitatea ei, obiectul legatului universal fiind astfel redus la cel mult valoarea remuneratiei, instantele de judecata vor putea, la cererea persoanelor interesate, sa constate caracterul simulat al instituirii de legatar universal, urmand in consecinta ca acea persoana sa fie considerata simplu executor testamentar ale carui puteri si atributii sunt strict limitate de legiuitor.

c) La fel ca la contractul de mandat, puterile executorului testamentar au caracter intuitu personae, astfel ca moartea celui desemnat ca executor testamentar atrage incetarea mandatului. Daca, asadar, la data deschiderii succesiunii cel desemnat ca executor testamentar este mort si nu s-a desemnat un executor testamentar subsidiar, executiunea testamentara nu va mai avea loc devenind caduca. In cazul in care executorul moare pe parcursul executiunii, sarcinile acestuia nu trec la mostenitorii sai, mandatul, cum a aratat, incetand pe aceasta data (art. 917 C. civ.

Asa cum am precizat mai sus, executiunea testamentara fiind un mandat cu caracter special s-au relevat in doctrina si unele deosebiri fata de mandatul propriu-zis:

a) Atributiunile executorului testamentar incep la moartea testatorului pe cand cele ale mandatarului inceteaza la moartea mandantului;

b) Executorul testamentar poate fi numit numai prin testament, asadar, intr-o forma solemna, pe cand la contractul de mandat, care are caracter consensual, numirea mandatarului se poate realiza chiar in mod tacit;

c) In timp ce la contractul de mandat limitele imputernicirii mandatarului sunt lasate la libera apreciere a partilor, limitele si atributiile executorului testamentar sunt determinate imperativ de catre legiuitor;

d) In cazul mandatului obisnuit, mandatarul poate oricand renunta la mandat, daca renuntarea nu produce pagube mandantului, executorul testamentar insa odata ce a acceptat misiunea nu poate renunta la ea decat daca dovedeste ca indeplinirea ei i-ar produce lui insusi pagube.





Atributiile si puterile executorului testamentar. Atributiile executorului testamentar difera dupa cum testatorul i-a conferit sau nu sezina, adica posesia bunurilor mobile din mostenire (art. 911 C. civ.).

Executorul testamentar fara sezina are, potrivit art. 916 C. civ., doar un rol de supraveghere si control, in scopul aducerii la indeplinire a dispozitiilor testamentare. El nu are nici o abilitare in sensul de a le executa el insusi. Potrivit art. 85 din regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995 notarul public eliberand certificatul de executor testamentar are indatorirea sa precizeze intinderea drepturilor si obligatiilor conferite de testator acestuia precizand, inclusiv daca este sezinar sau nu, iar in caz afirmativ, daca detine toate bunurile mobile din succesiune sau numai o parte din acestea, durata sezinei si sarcinile concrete pe care trebuie sa le indeplineasca.

Executorul testamentar fara sezina are, asa cum rezulta din prevederile art. 916 C. civ., urmatoarele atributii:

– sa ceara notarului public competent punerea pecetilor daca exista mostenitori minori, interzisi sau absenti;

– sa staruie ca notarul public sa faca inventarul succesiunii in prezenta mostenitorilor prezumtivi;

– sa se ingrijeasca de luarea masurilor de conservare a bunurilor succesorale;

– sa intervina in judecata pentru apararea validitatii testamentului.

Executorul testamentar cu sezina are nu numai atributii de supraveghere si control ci si atributii de a aduce, el insusi, la indeplinire dispozitiile din cuprinsul testamentului.

Asa cum s-a precizat in doctrina , sezina (textul art. 911 C. civ. vorbeste de posesia bunurilor mobile) conferita de catre testator executorului testamentar nu este decat o simpla detentie precara a bunurilor caci acesta nu detine bunurile pentru sine ci pentru mostenitorii defunctului. Ea trebuie deosebita de sezina care se confera mostenitorilor legali prevazuti de art. 653 C. civ. Acesti mostenitori legali au nu numai posesia dar si proprietatea tuturor bunurilor succesorale, mobile si imobile, pe cand sezina executorului testamentar are ca obiect numai bunurile mobile, chiar daca testatorul se refera in testament si la bunurile imobile . Executorul testamentar este, cum s-a spus, un simplu sechestru (custode) al mostenitorilor . Dar sezina mostenitorilor, la fel ca si rezerva lor succesorala nu exclude sezina ce se confera executorului testamentar, dimpotriva ele pot coexista intrucat au continut diferit.

Executorul caruia i s-a conferit sezina intra de drept in posesia bunurilor succesorale, fara sa fie nevoie de vreo formalitate prealabila, certificatul de executor testamentar avand doar efect declarativ si nu constitutiv. In virtutea ei executorul testamentar are puterea de a detine bunurile ce constituie obiectul sezinei si de a refuza predarea lor succesorilor universali daca, bunaoara, acele bunuri formeaza obiectul unor legate cu titlu particular, sau, potrivit vointei testatorului ele urmeaza a fi distruse, ca in cazul unor hartii intime, scrisori etc.

Obiectul sezinei se determina potrivit continutului testamentului si dispozitiilor testamentare pe care executorul le are de adus la indeplinire. De vreme ce textul legal (art. 911 C. civ.) se refera la „averea mobila” a testatorului inseamna ca imobilele, fructele si productele acestora de dupa deschiderea mostenirii nu pot forma obiectul sezinei executorului testamentar.

Durata sezinei este determinata tot de catre testator, dar potrivit art. 911 C. civ. nu poate trece peste un an de la moartea sa si nu poate fi prelungita de catre instantele judecatoresti. Testatorul poate conferi insa prin testament o durata mai scurta sezinei executorului testamentar, precum, potrivit art. 912 C. civ. si mostenitorii lui pot scurta termenul sezinei oferindu-i acestuia sumele necesare pentru plata legatelor de lucruri mobile sau platind ei insisi aceste legate. Sezina inceteaza inainte de termen si in cazul in care dispozitiile testamentare avand ca obiect bunuri mobile au fost executate. Cand termenul sezinei s-a implinit executorul testamentar are datoria de a preda bunurile mobile detinute mostenitorilor in drept.

In ce priveste momentul in care incepe sa curga durata sezinei, textul art. 911 C. civ. vorbeste de cel al deschiderii succesiunii, dar se accepta ca atunci cand exista motive obiective termenul se calculeaza si de la o data ulterioara. Astfel, in cazul in care testamentul a fost descoperit mai tarziu sau a fost contestat de catre mostenitorii legali sau cand data mortii testatorului a fost stabilita judecatoreste se accepta ca, independent de vointa sa, executorul testamentar nu a putut incepe executarea dispozitiilor testamentare si deci termenul se va calcula de la o data ulterioara deschiderii succesiunii, cand executarea dispozitiilor testamentare a devenit posibila.




La expirarea termenului sezina inceteaza, dar daca executorul testamentar nu a reusit sa-si duca la indeplinire indatoririle el poate continua sa ramana in functie, dar ca executor fara sezina. Mostenitorii ii pot insa conferi, in conditiile mandatului de drept comun, imputernicire sa detina si pe mai departe bunurile ce le avea in posesie si sa execute atributiile unui executor sezinar.

Executorul testamentar cu sezina are, pe langa atributiile generale recunoscute oricarui executor testamentar, (art. 916 C. civ.) unele atributii speciale:

– el poate cere vanzarea miscatoarelor in lipsa sumelor necesare pentru plata legatelor cu titlu particular sau pentru procurarea unor bunuri care trebuie predate legatarilor, precum poate incasa pretul obtinut din astfel de vizari. Asa cum rezulta din art. 916 alin. (3) C. civ. el nu poate proceda direct la vanzarea unor atari bunuri ci trebuie sa ceara acest lucru mostenitorilor care au dobandit proprietatea acestor bunuri, iar daca acestia refuza se poate adresa instantei de judecata.

– executorul sezinar are dreptul de a preda catre legatari bunurile mobile determinate sau de gen care formeaza obiectul legatelor cu titlu particular necontestate de succesorii universali;

– el are dreptul de a urmari pe debitorii mostenirii si de a incasa creantele succesorale, caci acestea sunt bunuri mobile;

– cat priveste plata creditorilor succesiunii de catre executorul testamentar problema este controversata. Consideram, alaturi de alti autori 8 , ca daca testatorul l-a imputernicit pe executorul cu sezina sa plateasca datoriile, iar acestea nu sunt contestate de catre mostenitori, plata lor se poate face la fel ca plata legatelor particulare. In adevar, nu se vede care ar fi deosebirea intre plata legatului unei creante catre legatarul respectiv si plata datoriei catre titularul unei creante ce greveaza succesiunea. In ambele situatii avem de a face cu creditori care pot fi platiti de catre executorul testamentar cu sezina din mobilele succesiunii 9 . Evident daca nu are imputernicire in acest sens conferita de catre testator el nu va putea plati datoriile succesiunii si nu va putea fi nici urmarit de creditori.

Incetarea executiunii testamentare. Atributiile executorului testamentar inceteaza in urmatoarele cazuri:

– in cazul in care au fost executate toate dispozitiile cuprinse in testament;

– in cazul in care executorul testamentar a decedat (art. 917 C. civ.);

– in cazul in care executorul testamentar renunta la executiunea testamentara daca dovedeste ca aceasta i-ar pricinui pagube insemnate sau ca in mod obiectiv nu ar putea aduce la indeplinire dispozitiile testamentare, de pilda din cauza de boala;

– in cazul in care executorul testamentar a fost revocat de catre instanta de judecata la cererea mostenitorilor defunctului pentru motive temeinice, cum ar fi: reaua-credinta, abuzuri in indeplinirea atributiunilor, incompetenta etc.;

– in cazul in care executorul testamentar a fost pus sub interdictie.

Daca au existat mai multi executori testamentari incetarea atributiunilor acestora are loc diferit, dupa cum au avut atributii distincte sau dimpotriva desemnarea lor a fost conjunctiva. In primul caz, cand, asadar, atributiile lor au fost determinate de catre testator individual, incetarea executiunii testamentare va avea loc pentru fiecare separat dupa cum se gaseste intr-una din situatiile precizate mai sus [art. 918 alin. (2) C. civ.]. Daca insa atributiunilor lor nu au fost delimitate incetarea executiunii testamentare ar avea loc numai daca toti s-ar afla intr-una din situatiile precizate, altfel, potrivit art. 918 alin. (1) C. civ., fiecare putand sa lucreze in lipsa celorlalti.

Asa cum am aratat, executorul testamentar, cu sau fara sezina are obligatia ca orice mandatar de a da socoteala mostenitorilor [art. 916 alin. (5) coroborat cu art. 1541 C. civ.]. In acelasi timp el are dreptul de a fi despagubit pentru cheltuielile facute pentru indeplinirea dispozitiilor testamentare (art. 919 C. civ.) precum si pentru eventualele daune produse cu prilejul executiunii testamentare, la fel ca la contractul de mandat (art. 1549 C. civ.

In ce priveste problema, controversata in doctrina, daca executorul testamentar poate fi scutit de catre testator de a da socoteala si de a raspunde de gestiunea sa, credem si noi, alaturi de alti autori, ca scutirea poate fi acceptata numai in masura in care nu aduce atingere unor reguli de ordine publica. Asa, de pilda, mostenitorii rezervatari vor putea cere socoteala executorului testamentar daca, cu prilejul indeplinirii mandatului sau, a fost incalcata rezerva lor succesorala. Insa daca dispozitiile legale imperative au fost respectate scutirea de a da socoteala este admisibila, intrucat testatorul este liber sa dispuna dupa propria vointa de patrimoniul sau, putand, sub aceasta forma, sa-l gratifice pe executorul sau testamentar, scutindu-l de obligatia de a da socoteala sau dandu-i posibilitatea sa pastreze ceea ce ramas la terminarea executiunii testamentare din patrimoniul succesoral

Executorul testamentar raspunde, ca orice mandatar, nu numai pentru dol ci si pentru orice culpa, in indeplinirea atributiunilor sale [art. 1540 alin. (1) C. civ.]. Daca executorul testamentar a fost remunerat pentru activitatea sa raspunderea sa va fi apreciata mai sever decat daca a lucrat fara plata. El nu raspunde insa pentru pieirea fortuita a unor bunuri pe care le-a detinut.

Asa cum rezulta din prevederile art. 918 C. civ., in privinta raspunderii, in cazul existentei mai multor executori testamentari nu se aplica regula de drept comun, potrivit careia intre mandatari nu exista solidaritate legala (art. 1543 C. civ.), dimpotriva, executorii testamentari cu sezina vor raspunde solidar de a da socoteala de bunurile mobile ce le-au avut incredintate. In celelalte cazuri, ale executorilor fara sezina sau ale celor ce au avut atributii delimitate si care au fost respectate se aplica regula raspunderii divizibile, fiecare raspunzand numai pentru actele si faptele proprii.



A se vedea, pentru ipoteza in care desemnarea executorului testamentar poate rezulta din imputernicirea data de testator prin testament unul legatar cu titlu particular de a vinde imobilul ce a fost testat si a imparti pretul cu ceilalti legatari cu titlu particular, O. Radulescu, Conditiile in care este posibila vanzarea imobilului defunctului de catre executorul testamentar, in Dreptul nr. 4, 1998, p. 34-35.

Majoritatea autorilor considera ca executorul testamentar apare ca un mandatar al testatorului, cu anumite deosebiri, desigur. A se vedea, in acest sens, D. Alexandresco, op. cit., p. 545; I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 536; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 976-986; M. Eliescu, op. cit., p. 286; D. Chirica, op. cit., p. 146-147; Fr. Deak, op. cit., p. 306-307; E. Safta-Romano, op. cit., p. 273-274. S-au preconizat insa si alte calificari juridice. A se vedea M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 382-383.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 307.

A se vedea: I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 610; M. Eliescu, op. cit., p. 291.

A se vedea: D. Alexandresco, op. cit., p. 361; M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 368; I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 611.

A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 991-993; M. Eliescu, op. cit., p. 291; D. Chirica, op. cit., p. 149; Fr. Deak, op. cit., p. 313.

A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 993-994; Fr. Deak, op. cit., p. 314.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 315-316.

Pentru parerea ca plata nu se poate face decat cu consimtamantul mostenitorilor, a se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 998-999; M. Eliescu, op. cit., p. 291.

Majoritatea autorilor considera ca obligatia de a da socoteala o are atat executorul cu sezina cat si cel fara sezina. A se vedea, in acest sens: M. Eliescu, op. cit., p. 293; D. Chirica, op. cit., p. 151; Fr. Deak, op. cit., p. 317; E. Safta-Romano, op. cit., p. 282. In sens contrar, a se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 1001-1002. Executorul cu sezina, s-a precizat (Fr. Deak, op. cit., p. 317) poate fi obligat a da socoteala de doua ori. O data la incetarea sezinei [art. 916 alin. (5) C. civ.] si a doua oara la incetarea executiunii testamentare, potrivit dreptului comun, daca a continuat sa lucreze si dupa aceasta data.

A se vedea, in acest sens: M. Eliescu, op. cit., p. 294; Fr. Deak, op. cit., p. 318. Contra: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 1003-1004.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate