Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Drepturile si obligatiile autoritatilor publice privind infaptuirea dreptului la informatie al persoanei. Infractiuni.


Drepturile si obligatiile autoritatilor publice privind infaptuirea dreptului la informatie al persoanei. Infractiuni.




Drepturile si obligatiile autoritatilor publice privind infaptuirea dreptului la informatie al persoanei. Infractiuni.

În conformitate cu art.31 pct..2 din Constitutia Romaniei, „autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal”.

Aceasta dispozitie constitutionala obliga in primul rand Parlamentul sa emita legi care sa reglementeze obligatiile autoritatilor publice si sa stabileasca faptele de incalcarea acestora care atrag raspunderea administrativa, civila si penala, dupa caz, a autoritatilor sau a functionarilor sai.

De asemenea, in art.48 din Constitutie se prevede ca „persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, prin emiterea unui act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei”. În acest mod se asigura apararea dreptului la informatie.




Potrivit art.47 pct.4 din Constitutia Romaniei, „autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit legii”. Astfel, cetatenii pot solicita informatii de la autoritati prin petitii.

Prin autoritati publice trebuie sa intelegem acele autoritati prevazute in titlul III din Constitutie, respectiv: Parlamentul, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, ministerele si serviciile acestora, organele administratiei publice centrale sau locale, inclusiv cele autonome.

În privinta limitelor obligatiilor autoritatilor publice privind comunicarea informatiilor de interes public si privat, legiuitorul roman a precizat foarte clar care sunt conditiile in care se poate restrange exercitarea drepturilor fundamentale, inclusiv al dreptului la informatie. Astfel, exercitarea dreptului la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala.

Cum am mai spus, exercitarea dreptului la informatie poate fi restransa numai daca sunt indeplinite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:

numai prin lege;

numai daca se impune;

numai intr-unul din cazurile de aparare a sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice; a drepturilor si libertatilor cetatenesti; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.

Prima conditie de restrangere a exercitiului dreptului la informatie se refera la faptul ca se poate efectua numai prin lege, respectiv printr-un act juridic elaborat de Parlament, inclusiv prin Ordonanta de Guvern elaborata in cazurile strict prevazute de Constitutie. Prin urmare, Guvernul, cu exceptia ordonantelor, un ministru sau consiliul judetean si local, nu pot limita prin vreun act normativ obligatiile autoritatilor publice corelative dreptului la informatie.

A doua conditie se refera la faptul ca restrangerea exercitiului acestui drept se impune deoarece nu exista o alta posibilitate de rezolvare, in alt mod, a unei situatii de o gravitate deosebita.

Cea de-a treia conditie se refera la valorile aparate de Constitutie ce stau la baza limitarii exercitarii dreptului la informatie si anume:

a.      siguranta nationala[1];

b.     ordinea publica[2];

c.      sanatatea publica[3];

d.     morala publica[4];

e.      instructia penala[5];

f.      drepturile si libertatile cetatenesti;

g.     consecintele unei calamitati naturale[6] ori ale unui sinistru deosebit de grav .

Obligatiile autoritatilor publice corelative dreptului la informatie sunt limitate prin legile de protectie a informatiilor, in interesul general al statului si al natiunii, pentru a impiedica folosirea acestora, in dauna interesului public.

Potrivit Legii nr.182 din 12 aprilie 2002 privind protectia informatiilor clasificate, este interzisa clasificarea ca secrete de serviciu a informatiilor care, prin natura sau continutul lor, sunt destinate sa asigure informarea cetatenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludarii legii sau obstructionarea justitiei (art.33).

Potrivit Legii nr.51 din 1991 privind siguranta nationala a Romaniei, activitatea de informatii pentru realizarea sigurantei nationale se executa de Serviciul Roman de Informatii, organul de stat specializat in materia informatiilor din interiorul tarii, Serviciul de Informatii Externe, organul de stat specializat in obtinerea din strainatate a datelor referitoare la siguranta nationala, si Serviciul de Protectie si Paza, organul de stat specializat in asigurarea protectiei demnitarilor romani si a demnitarilor straini pe timpul prezentei lor in Romania, precum si in asigurarea pazei sediilor de lucru si a resedintelor acestora. În Romania mai sunt structuri informative cu atributii specifice domeniilor de activitate ale Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, Ministerului Administratiei si Internelor.





Activitatea de informatii pentru realizarea sigurantei nationale are caracter de „secret de stat”. Informatiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decat in conditiile prezentei legi (art.10 din Legea nr.51/1991). Informatiile din domeniul sigurantei nationale pot fi comunicate, potrivit art.11 din aceasta lege:

a) presedintelui Senatului, presedintelui Adunarii Deputatilor, precum si comisiilor permanente pentru aparare si asigurarea ordinii publice ale celor doua camere ale Parlamentului;

b) ministrilor si sefilor departamentelor din ministere, cand informatiile privesc probleme ce au legatura cu domeniile de activitate pe care le coordoneaza sau de care raspund;

c) prefectilor, primarului general al Capitalei, precum si conducatorilor consiliilor judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, pentru probleme ce vizeaza competenta organelor respective;

d) organelor de urmarire penala, cand informatiile privesc savarsirea unei infractiuni.

Comunicarea informatiilor se aproba de catre conducatorii organelor cu atributii in domeniul sigurantei nationale.

Astfel, putem trage concluzia ca orice comunicare a informatiilor secrete de stat persoanelor fizice sau juridice sau altor functionari publici ce nu fac parte din categoriile sus-mentionate, este in afara legii si atrage raspunderea juridica.

De asemenea, potrivit art.12, „nici o persoana nu are dreptul sa faca cunoscute activitati secrete privind siguranta nationala, prevalandu-se de accesul neingradit la informatii, de dreptul la difuzarea acestora si de libertatea de exprimare a opiniilor.

Divulgarea, prin orice mijloace, de date si informatii secrete care pot aduce prejudicii intereselor sigurantei nationale, indiferent de modul in care au fost obtinute, este interzisa si atrage, potrivit legii, raspunderea celor vinovati.

Prevederile alin. 1 si 2 nu aduc atingere libertatii de opinie si exprimare, dreptului persoanei de a nu fi tulburata in vreun fel pentru opiniile sale, ca si in acela de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei, prin orice mijloace de exprimare, daca aceste drepturi se exercita in conformitate cu legile Romaniei”.

În conformitate cu art. 16 din aceiasi lege, mijloacele de obtinere a informatiilor necesare sigurantei nationale, folosite de autoritatile publice abilitate conform legii, nu trebuie sa lezeze, in nici un fel drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, viata particulara, onoarea sau reputatia lor ori sa ii supuna la ingradiri ilegale.

Orice persoana este protejata prin lege impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. Cei vinovati de initierea, transmiterea ori executarea unor asemenea masuri, fara temei legal, precum si de aplicarea abuziva a masurilor de prevenire, descoperire sau contracarare a amenintarilor la adresa sigurantei nationale raspund civil, administrativ sau penal, dupa caz.

Cetateanul care se considera lezat in drepturile sau libertatile sale prin folosirea mijloacelor prevazute la alin. 1 poate sesiza oricare din comisiile permanente pentru aparare si asigurarea ordinii publice ale celor doua camere ale Parlamentului”.

Infractiuni

Încalcarea obligatiilor ce revin autoritatilor publice se poate efectua prin doua categorii de acte si fapte:

a.       acte si fapte prin care se divulga informatii de interes public sau privat care nu sunt destinate publicitatii;

b.       acte si fapte prin care se obstructioneaza ilegal accesul in conditiile legii la informatii de interes public sau de interes privat.

În vederea protejarii informatiilor de interes public sau privat prin a caror publicare sau difuzare s-ar crea o paguba, legiuitorul roman a instituit unele fapte drept infractiuni, dupa cum urmeaza:

Codul Penal al Romaniei:

infractiunea de divulgare[8] a secretului care pericliteaza siguranta statului

infractiunea de divulgare a secretului profesional[10];

infractiunea de neglijenta in pastrarea secretului de stat [11];

infractiunea de tradare prin transmitere de secrete [12];



infractiunile de abuz in serviciu[13];

infractiunea de neglijenta in serviciu[14] etc.

Legea nr.51 din 1991 privind siguranta nationala a Romaniei:

infractiunea prevazuta de art. 21 care se refera la divulgarea sau folosirea, in afara cadrului legal, de catre salariatii serviciilor de informatii, a informatiilor privind viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor, cunoscute incidental in cadrul obtinerii datelor necesare sigurantei nationale, ce nu pot fi facute publice, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Legea nr.182 din 2002 privind protectia informatiilor clasificate.

În situatia in care fapta functionarului care incalca obligatiile corelative dreptului la informatie al persoanei nu intruneste elementele constitutive ale vreunei infractiuni, atunci persoana vatamata intr-un drept al sau poate actiona functionarul sau autoritatea administrativa din care acesta face parte, in contencios administrativ.

În cazul in care persoana a fost lezata de un functionar privat sau o persoana juridica de drept civil, atunci cel lezat se poate adresa instantei civile cu actiune prin care vizeaza raspunderea civila delictuala, daca sunt indeplinite conditiile acesteia.

Independent sau concomitent cu raspunderea penala, administrativa sau civila, persoana vatamata intr-un drept al sau mai poate cere autoritatii competente sa traga la raspundere disciplinara functionarul public potrivit Legii privind statutul functionarului public (legea nr.188/1992), pentru abaterea de „refuz nejustificat de a indeplini sarcinile si atributiile de serviciu” sau „nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter”.

În concluzie raspunderea functionarului public poate fi:

raspundere penala – pentru savarsirea unei infractiuni;

raspundere disciplinara – in cazul savarsirii unei abateri disciplinare;

raspundere civila delictuala;

raspundere administrativa;

raspundere contraventionala.



Prin siguranta nationala in sensul art.1 din Legea nr.51/1991 se intelege starea de legalitate, de echilibru si de stabilitate sociala, economica si politica necesara existentei si dezvoltarii statului national roman, ca stat suveran, unitar, independent si indivizibil, mentinerii ordinii de drept, precum si climatului de exercitare neingradita a drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, potrivit principiilor si normelor democratice statornicite prin Constitutie.

Potrivit DEX prin ordine publica se intelege ordinea politica, economica, sociala dintr-un stat, care se asigura printr-un ansamblu de norme si masuri deosebite de la o ordine sociala la alta si se traduce prin mentinerea linistii cetatenilor si respectarea drepturilor acestora.

Se refera la sanatatea intregii populatii si nu a unui grup sau familii.

Morala publica cuprinde ansamblul de norme de convietuire si de comportare publica, statornicite in constiinta sociala, care prezinta interes general.

Instructia penala reprezinta toate masurile procedurale si procesual penale prevazute de Codul de Procedura Penala, prin care se urmareste infaptuirea scopului procesului penal, constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala (art.1 din CPP)

Prin calamitate naturala se intelege un dezastru care afecteaza colectivitatea, o natiune, din cauze naturale.



Prin sinistru deosebit de grav se intelege ceva oribil, groaznic, inspaimantator, primejdios pentru colectivitate, natiune, societate.

Divulgarea este acea activitate de comunicare, predare de documente sau date la persoane neautorizate sa le cunoasca

Arzt. 169 : Divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului

Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta este de natura sa puna in pericol siguranta statului, se pedepseste cu inchisoare de la 7 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Detinerea in afara indatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, daca fapta este de natura sa puna in pericol siguranta statului, se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 10 ani.

Cu pedeapsa prevazuta in alin. 2 se sanctioneaza detinerea in afara indatoririlor de serviciu a altor documente in vederea divulgarii, daca fapta este de natura sa puna in pericol siguranta statului.

Daca faptele prevazute in alineatele precedente sunt savarsite de orice alta persoana, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 7 ani.

ART. 196: Divulgarea secretului profesional

Divulgarea, fara drept, a unor date, de catre acela caruia i-au fost incredintate, sau de care a luat cunostinta in virtutea profesiei ori functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Împacarea partilor inlatura raspunderea penala.

ART. 252: Neglijenta in pastrarea secretului de stat

Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum si neglijenta care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, daca fapta este de natura sa aduca atingere intereselor statului, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani.

ART. 157: Tradarea prin transmitere de secrete

Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, precum si procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori detinerea de asemenea documente de catre acei care nu au calitatea de a le cunoaste, in scopul transmiterii lor unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, savarsite de un cetatean roman sau de o persoana fara cetatenie domiciliata pe teritoriul statului roman, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Aceleasi fapte, daca privesc alte documente sau date care prin caracterul si importanta lor fac ca fapta savarsita sa pericliteze siguranta statului, se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

ART. 246: Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor

Fapta functionarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.

ART. 247: Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi

Îngradirea, de catre un functionar public, a folosintei sau a exercitiului drepturilor vreunui cetatean, ori crearea pentru acesta a unor situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

ART. 248 : Abuzul in serviciu contra intereselor publice

Fapta functionarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

ART. 249: Neglijenta in serviciu

Încalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

Fapta prevazuta in alin. 1, daca a avut consecinte deosebit de grave, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate