Aplicarea pedepselor complementare si a masurilor de siguranta

Aplicarea pedepselor complementare si a masurilor de siguranta

1. Aplicarea pedepselor complementare

Potrivit art. 35 al. 1-3 Cod Penal, „daca pentru una dintre infractiunile concurente s-a stabilit o pedeapsa complementara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa inchisor”

Daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natura diferita sau chiar de aceesi natura dar cu continut diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa inchisor

Daca s-au stabilit mai multe pedepse de aceeasi natura si cu acelasi continut, se aplica cea mai grea dintre aceastea

Pedeapsa complentara, indiferent de natura ei, nu poate fiinta independent de pedeapsa principala stabilita pentru o infractiune.

Textul art. 35 Cod Penal reglementeaza trei ipoteze care se pot intalni in aplicarea pedepselor complementare.

Prima ipoteza are in vedere cazul in care doar pentru una dintre infractiunile concurente s-a stabilit o pedeapsa complementara.

In aceasta situatie, pedeapsa complementara se va aplica alaturi de pedeapsa rezultanta, indiferent daca ea fusese stabilita pentru infractiunea care a atras pedeapsa de baza ori pentru alta fapta concurenta.

Avand in vedere ca, potrivit art. 120 al. 3 Cod Penal, gratierea nu are efect asupra pedepselor complementare, afara de cazul cand se dispune altfel prin actul de gratiere, pedeapsa complementara stabilita pe langa o pedeapsa principala gratiata in intregime se va aplica de regula alaturi de pedeapsa rezultanta.

Prevederile al. 2 art. 35 Cod Penal ce raporteaza la situatia in care s-au stabilit mai multe pedepse complementare, fie pentru aceeasi infractiune, fie pentru infractiuni diferite.

Pedepsele complementare diferite ca natura sau continut se aplica toate pe langa pedeapsa principala.

In doctrina s-a aratat ca sistemul de sanctionare consacrat prin dispozitiile art. 35 al. 2 Cod Penal are o natura sui generis deoarece diversitatea pedepselor complementare aflate in concurs este incompatibila cu adaptarea vreuneia dintre sistemele intalnite in materia pedepselor principale (cumulul aritmetic, absorbtia sau cumulul juridic).

Consideram ca in realitate dispozitia art. 35 al. 2 impreuna cu cea din art. 35 al. 8 constituie un mecanism de aplicare a pedepsei care reprezinta o varianta a sistemului absorbtiei.

Prevederile art. 35 al. 3 Cod Penal are in vedere situatia in care pentru mai multe infractiuni concurente s-au stabilit pedepse complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut.

In acest caz nu este posibil ca diferitele pedepse complementare sa fi fost stabilite pentru o singura infractiune deoarece este exclus ca pentru o fapta sa se aplice mai multe pedepse identice.

Cum pedepsele cu continut identic urmaresc aceeasi finalitate, legiuitorul a decis sa se aplice doar cea mai grea dintre acestea.

In cazul pedepsei complementare a degradarii ??????? aceasta solutie era de fapt singura posibila, avand in vedere ca, datorita specificului acestei pedepse, ea nu poate fi executata de mai multe ori.

In cazul pedepselor privative de drepturi s-a considerat ca nu este potrivit ca, prin totalizarea sau prin aplicarea unui spor, interzicerea unor importante drepturi civile sau cetatenesti sa se prelungeasca prea mult.

Regulile enuntate mai sus sunt incidente nu numai in cazul in care toate infractiunile concurente sau judecate concomitent, ci si in situatii judiciare separate, aplicarea prevederilor art. 35 Cod Penal facandu-se cu ocazia contopirii pedepselor in conditiile art. 36 Cod Penal.

Aplicarea masurilor de siguranta

Potrivit art. 35 al. 4 Cod Penal, masurile de siguranta de natura deosebita luate in cazul infractiunilor concurente se acumuleaza.

Avand in vedere ca fiecare masura de siguranta urmareste o anumita finalitate – inlaturarea unei stari de pericol de o anumita natura – apare ca justificata dispozitia referitoare la aplicarea tuturor masurilor de siguranta de natura diferita.

Aplicarea textului mentionat poate crea uneori probleme in practica.

Uneori masurile de siguranta stabilite pentru faptele concurente pot fi intr-o oarecare masura „incompatibila”. Astfel, cand pentru o fapta concurenta s-a dispus delegarea la tratament medical sau internarea medicala iar pentru  alta expulzarea se pune problema care se va aplica, tinand cont ca ele nu se pot executa concomitent.

Fata de dispozitiile art. 35 al. 4 Cod Penal solutia consta in aplicarea ambelor masuri deoarece incompatibilitatea amintita intereseaza exclusiv executarea si aplicarea lor.

Dupa aplicare, executarea urmeaza a se face in functie de conditiile concrete (se executa masura cu caracter medical pe durata efectuarii formalitatilor de expulzare sau daca s-a aplicat si o pedeapsa ce urmeaza a fi executata, masura internarii se executa concomitent cu executarea pedepsei iar expulzarea dupa aceasta).

Putem concluziona ca masurile de siguranta de aceeasi natura nu se acumuleaza, ceea ce inseamna ca va aplica cea mai grea.

Se pune intrebarea ce se intampla atunci cand s-au stabilit mai multe masuri de siguranta de aceeasi natura dar cu continut deosebit. Spre exemplu, in cazul unei infractiuni s-a dispus confiscarea bunurilor care au fost dobandite prin comiterea ei (art. 118 lit. d Cod Penal) iar pentru alta s-a pronuntat confiscarea lucrurilor detinute ?????? dispozitiilor legale (art. 118 lit. e Cod Penal).

In doctrina, avand in vedere finalitatea specifica fiecarei asemenea masuri, s-a considerat in mod concret ca ele se vor cumula, asemenea masurilor de natura deosebita.

In pratica se pot ivi si situatii in care se impune cumularea unor masuri de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut. De pilda, pentru doua dintre faptele concurente s-a pronuntat si cate o masura de siguranta constand in confiscarea bunurilor ce au servit la comiterea infractiunii (art. 118 lit. b Cod Penal).

Intr-o interpretare riguroasa a textelor art. 35 al. 4 Cod Penal ar trebui sa se explice masura cea mai grea, adica confiscarea bunurilor de valoare mai mare.

In cazul de mai sus, trebuie dispusa confiscarea tuturor bunurilor ce au servit la savarsirea celor doua infractiuni, ajungandu-se deci la cumularea a doua masuri de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut.

De aceea s-ar impune o reformulare a textului art. 35 al. 4 Cod Penal, eventual dupa modelul utilizat de legiuitor in materia pedepselor complementare.