Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
PRINCIPALELE INSTRUMENTE JURIDICE INTERNATIONALE CARE GARANTEAZÃ DREPTURILE OMULUI


PRINCIPALELE INSTRUMENTE JURIDICE INTERNATIONALE CARE GARANTEAZÃ DREPTURILE OMULUI




PRINCIPALELE INSTRUMENTE JURIDICE INTERNATIONALE CARE GARANTEAZÃ DREPTURILE OMULUI.

Drepturile omului sunt garantate in primul rand prin legislatia interna fiecarui stat, acesta fiind cadrul juridic cel mai eficient si adecvat pentru promovarea si garantarea drepturilor omului. Documentele internationale intervin ca o masura suplimentara, ca o garantie a respectarii drepturilor acestor drepturi, constituind adevarate standarde, etaloane care sa confere termen de comparatie pentru documentele interne. Documentele internationale sunt adoptate de state pe baza acordului de vointa al acestora si pot fi impartite in doua categorii din punct de vedere al fortei lor juridice:

documente cu caracter politic, fara forta juridica, sub forma de rezolutii ori declaratii;




documente cu forta juridica, incadrate in categoria tratatelor indiferent de denumirea lor: conventii, pacte, protocoale, acorduri.

Crearea ONU a deschis o era noua in ceea ce priveste relatiile internationale intre state, cooperarea dintre acestea si, drept urmare, elaborarea unor instrumente juridice a cunoscut noi dimensiuni, astfel ca, in prezent sunt elaborate peste 50 de tratate si un numar mare de declaratii si rezolutii ale organelor si organismelor internationale in domeniul drepturilor omului si al dreptului umanitar.

Primele reglementari importante cu privire la drepturile omului le regasim in insasi Carta ONU, elaborata la 26 iunie 1945 si intrata in vigoare la 24 octombrie 1945, care in capitolul l art.1 pct.3 isi propune ca obiectiv realizarea cooperarii internationale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, in scopul de a promova si incuraja respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie.

Acordam o importanta primordiala Cartei ONU pentru ca in aceasta sunt delimitate, in mod expres, atributiile organelor principale al acestei organizatii cu vocatie universala. Pe baza obiectivelor fixate in Carta au fost elaborate sub auspiciile ONU o serie de instrumente juridice internationale care astazi sunt unanim recunoscute in intreaga lume si care au situat pe primul plan protectia juridica a drepturilor omului.

Pentru a avea o imagine mai clara asupra principalelor instrumente juridice internationale, trebuie sa vorbim in continuare despre o alta Carta, si anume Carta internationala a drepturilor omului. Mentionam ca nu a fost adoptat niciodata un document cu aceasta denumire, dar in literatura de specialitate, in vocabularul curent folosit de reprezentantii diferitelor state, a oamenilor politici si chiar in doctrina, ea s-a admis si se refera la un grup de cinci documente importante, si anume:

Declaratia Universala a Drepturilor Omului;

Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale;

Pactul international cu privire la drepturile civile si politice;

Protocolul facultativ referitor la Pactul international privind drepturile civile si politice;

Al doilea Protocol facultativ la drepturile civile si politice, vizand abolirea pedepsei cu moartea.

Aceste cinci instrumente juridice internationale, care au fost elaborate sub auspiciile ONU si care astazi, pe intreg globul, sunt denumite simbolic Carta internationala a drepturilor omului, au o deosebita importanta in ceea ce priveste schimbarea conceptiei generale in societatea contemporana cu privire la protectia juridica a drepturilor omului, deoarece, zi de zi, tot mai multe subiecte de drept international, fie ca devin parti la ele, fie ca le accepta unanim, recunoscand superioritatea reglementarilor lor si faptul ca traind pe aceasta planeta nu putem sa nu le respectam cu totii. Documentul care a deschis o era noua in promovarea drepturilor omului si pe baza caruia s-au incheiat o multitudine de tratate in acest domeniu, este Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Documentul cuprinde un preambul si 30 de articole in care sunt enuntate drepturile esentiale ale omului si libertatile fundamentale. In preambul se arata ca "recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor, egale si inalienabile, constituie fundamentul libertatii, dreptatii, si pacii in lume".

In articolul1 din declaratie se arata ca "toti oamenii se nasc liberi si egali in demnitate si in drepturi. Ei sunt dotati cu ratiune si constiinta si trebuie sa actioneze unii fata de altii intr-un spirit de fraternitate".

In articolul 2 se mentioneaza principiul de baza al egalitatii si nediscriminarii de nici un fel in ceea ce priveste exercitarea tuturor drepturilor si egalitatilor prevazute in Declaratie.

In articolele 3-21 sunt prevazute drepturile civile ale omului. In art.22 sunt recunoscute drepturile economice, sociale si culturale de care trebuie sa se bucure orice fiinta umana in vederea asigurarii demnitatii umane si dezvoltarii libere a personalitatii sale. Acestea trebuie asigurate atat prin efortul national, cat si prin colaborarea internationala, prevazandu-se si eventualele limitari ale accesului la aceste drepturi in functie de resursele fiecarei tari. Aceste drepturi sociale, economice si culturale sunt cuprinse in articolele 23-27.

Art. 28 prevede ca orice persoana are dreptul la o ordine sociala si internationala in care drepturile si libertatile recunoscute in declaratie sa fie pe deplin exercitate.

In art. 29 se prevede ca orice persoana are si indatoriri fata de societate, aceasta fiind singura modalitate prin care se poate asigura si armoniza infaptuirea efectiva si respectarea drepturilor tuturor oamenilor.

Ultimul articol prevede interdictia pentru vreun stat, grupare sau persoana de a desfasura vreo activitate sau a savarsi vreun act care sa aiba ca scop desfiintarea vreunui drept enuntat in Declaratie[1].

Exercitarea drepturilor si libertatilor cuprinse in Declaratia Universala a Drepturilor Omului este supusa doar ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv in scopul asigurarii respectului drepturilor si libertatilor altora, precum si a respectarii cerintelor moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica. Dispozitia aceasta este o recunoastere implicita a caracterului relativ al drepturilor si libertatilor prevazute in Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Nefiind absolute, drepturile pot fi deci limitate in exercitiul lor, astfel incat sa previna abuzul de drept si in acelasi timp sa se pastreze caracterul democratic al societatii. Limitarea exercitiului drepturilor si libertatilor cetatenesti facuta prin acte interne este restransa, deoarece nici o dispozitie a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului " nu poate fi interpretata ca implicand pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savarsi vreun act indreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate in prezenta declaratie". Declaratia este primul document international care stabileste o conceptie unitara despre drepturile omului. Reprezentand standardul comun al comunitatii internationale, drepturile proclamate in cuprinsul acestei declaratii sunt universale si inalienabile.

Influenta Declaratiei Universale a Drepturilor Omului s-a manifestat profund atat fata de statele membre ale ONU, cat si fata de celelalte state nemembre. Impactul acesteia a fost universal, in sensul ca legislatia statelor de pe diferite continente, alaturi de conventiile regionale ale drepturilor omului s-au inspirat din cuprinsul Declaratiei sau au preluat unele prevederi ale acesteia. Cu privire la masurile de implementare a drepturilor omului au fost propuse mai multe variante, ajungandu-se la urmatoarea solutie: crearea Comitetului Drepturilor Omului care devine principalul organ de implementare; admiterea petitiilor interstatale ca masuri de implementare; instituirea sistemului rapoartelor intocmite de state; furnizarea de informatii de catre organismele ONU sau alte agentii specializate de la care se pot obtine informatii neoficiale; trimiterea de recomandari acute statului intimat .





In ceea ce priveste cele doua Pacte internationale, in general structura lor este asemanatoare. Astfel, fiecare pact are un preambul in care se reitereaza obligatia statelor, asa cum rezulta din Carta ONU de a contribui la promovarea si respectarea drepturilor omului. Se precizeaza ca atingerea idealurilor omului liber care sa se bucure de drepturile si libertatile sale, eliberat de teama si mizerie, nu se pot realiza decat daca sunt create conditiile care sa permita fiecaruia sa se bucure de drepturile si libertatile sale civile si politice, dar si de cele economice, sociale si culturale.

Articolul 1 din fiecare pact prevede ca dreptul la autodeterminare este universal si solicita statelor sa faciliteze realizarea acestui drept si respectarea lui, intrucat in viziunea acestuia ele isi stabilesc sistemul politic si isi asigura in mod liber dezvoltarea economica, sociala si culturala in vederea infaptuirii scopurilor propuse, toate popoarele pot dispune liber de bogatiile si rezervele lor naturale, fara a aduce atingere obligatiilor ce decurg din cooperarea internationala, fara insa ca un popor sa poata fi lipsit de mijloacele proprii de trai.

Articolul 2 din Pacte prevede angajamentul statelor de a adopta masurile necesare, inclusiv legislative, pentru deplina exercitare a drepturilor recunoscute in pacte, fara nici o discriminare bazata pe rasa, sex, limba, religie, opinie politica sau de alta natura, origine sociala sau nationala, avere, nastere sau orice alta imprejurare.

Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale consacra, printre altele, dreptul pe care il are orice persoana a se bucura de conditii de munca juste si prielnice, care sa asigure, indeosebi, un salariu echitabil si o remuneratie egala pentru o munca de valoare egala, dreptul pe care il are orice persoana in vederea favorizarii si ocrotirii intereselor sale economice, de a forma impreuna cu alte persoane sindicate, dreptul la securitate sociala etc.

Sunt, de asemenea inscrise prevederi in legatura cu imbunatatirea metodelor de productie, o repartitie echitabila a resurselor alimentare, scaderea mortalitatii noilor nascuti si a mortalitatii infantile, imbunatatirea tuturor aspectelor igienei mediului si ale igienei industriale, asigurarea exercitarii dreptului la educatie, a dreptului de a participa la viata culturala, ca si libertatea cercetarii stiintifice si activitatilor creatoare.

Pactul international cu privire la drepturile civile si politice inscrie o larga gama de drepturi, printre care dreptul la viata, interzicerea torturii, sclaviei, comertului cu sclavi si muncii fortate, dreptul pe care il are fiecare om la libertate si la securitatea persoanei sale, dreptul persoanelor arestate sau detinute de a fi tratate in mod uman, egalitatea in fata tribunalelor, dreptul oricarei fiinte umane de a i se recunoaste pretutindeni personalitate juridica, dreptul de a intemeia o familie, dreptul de a lua parte la conducerea treburilor politice, de a alege si de a fi ales, de a avea acces la conditii generale de egalitate, la functiile publice din tara sa.

O dispozitie importanta a acestui document este si aceea care prevede ca in tarile in care exista minoritati etnice, religioase sau lingvistice, persoanele apartinand acestor minoritati nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, in comun cu ceilalti membri ai grupului, propria lor viata culturala, de a profesa si practica propria lor religie sau de a folosi propria limba[3].

In articolul 28 din Pact se prevede crearea Comitetului pentru drepturile omului, insarcinat cu supravegherea si aplicarea masurilor prevazute in pact. Acest organ poate primi sesizari in legatura cu nerespectarea drepturilor omului prevazute in pact numai din partea statelor membre.Ca urmare, persoanele fizice nu pot face sesizari acestui organism. Pactul a fost adoptat in aceasta forma pentru ca, daca s-ar fi acordat dreptul persoanelor de a sesiza Comitetul in legatura cu nerespectarea de catre state a drepturilor prevazute de Pact, multe dintre acestea nu ar fi semnat. Problema s-a convenit a fi rezolvata prin adoptarea primului Protocol facultativ referitor la Pactul international privind drepturile civile si politice.

Acest Protocol prevede un mecanism prin care, sesizarile primite de la persoanele particulare care se pretind ca sunt victime ale incalcarii drepturilor enuntate in Pact pot fi primite si solutionate.

Ultimul document care face parte din asa-zisa Carta internationala a drepturilor omului, este al doilea Protocol facultativ   cu privire la drepturile civile si politice si care se refera expres la abolirea pedepsei cu moartea, care a fost adoptata prin Rezolutia Adunarii Generale ONU din 15 decembrie 1989.

Prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974 Romania a ratificat cele doua pacte, iar prin Decretul nr.68 din 20 decembrie 1990 a aderat si la cel de-al doilea Protocol facultativ cu privire la drepturile civile si politice.

Preocuparea ONU pentru promovarea si protectia drepturilor omului nu s-a oprit la adoptarea acestor documente de baza ci a continuat cu adoptarea altor instrumente internationale care reglementeaza, fie drepturile anumitor categorii de persoane, care prin natura lor sunt mai vulnerabile, mai expuse incalcarii drepturilor lor, fie instrumente care reglementeaza in detaliu anumite drepturi. Printre aceste documente reprezentative, in functie de domeniul de aplicare, amintim:

- privind egalitatea in drepturi, nediscriminarea:

- Declaratia Natiunilor Unite asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala;

- Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala;

- Conventia internationala asupra eliminarii si reprimarii crimei de apartheid;

- Conventia internationala privind lupta impotriva discriminarii in domeniul invatamantului:

- Declaratia Adunarii Generale a ONU impotriva discriminarii bazate pe religie si convingere;

- privind protectia drepturilor femeii:

- Declaratia privind eliminarea discriminarii fata de femei;




- Conventie asupra drepturilor politice ale femeii;

- Conventie asupra cetateniei femeii casatorite;

- Conventie asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei;

- Conventie privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea casatoriilor;

- privind protectia copilului, a adolescentului si a persoanelor care au nevoie de ajutor:

- Declaratia drepturilor copilului;

- Conventia drepturilor copilului;

- Declaratie privind promovarea in randurile tineretului a idealurilor de pace, respect reciproc si intelegere intre popoare;

- Declaratia drepturilor deficientului mintal;

- Declaratia drepturilor persoanelor handicapate.

- privind abolirea sclaviei si reprimarea traficului cu sclavi si cu fiinte umane:

- Conventie cu privire la sclavie;

- Conventie suplimentara cu privire la abolirea sclaviei, traficului cu sclavi si a institutiilor si practicilor analoage sclaviei;

- Conventie asupra abolirii muncii fortate;

- Conventie asupra muncii fortate;

- Conventie pentru reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostitutiei semenilor;

- privind protectia persoanelor supuse detentiei sau intemnitarii:

- Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul detinutilor;

- Declaratie asupra protectiei tuturor persoanelor impotriva torturii si altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante;

- Conventie impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante;

- privind situatia refugiatilor:

Statutul Oficiului Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru refugiati;

Conventie referitoare la statutul refugiatilor;

Declaratie asupra azilului teritorial;

- Declaratie asupra drepturilor omului, ale persoanelor care nu poseda nationalitatea tarii in care traiesc;

Fara a avea pretentia ca am epuizat multitudinea documentelor internationale privind protectia drepturilor omului, putem afirma ca am prezentat pe cele principale, incercand si o clasificare a acestora in functie de domeniul la care se refera fiecare.



Ion Suceava, Marcu Viorel, Gh. Constantin, op. cit., p.78-80

D. Micu, Garantarea drepturilor omului, editura "All Beck", 1999, p.11-12.

V. Duculescu, op. cit., p.64-66




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate