Contractul de franciza - Definitie, Efectele contractului de franciza

Contractul de franciza

1.1.1      Definitie

Contractul de franciza a aparut in SUA odata cu legislatia antitrust prin care s-a interzis desfacerea produselor de catre producator. [1]

Datorita dinamismului si rentabilitatii sale a devenit o forma de cooperare comerciala; fiind o varietate recenta si raspandita a contractului de concesiune, franciza constituie o metoda moderna de afaceri, bazata pe colaborarea permanenta intre parteneri.

In sistemul de drept comercial romanesc franciza a fost definita legal prin articolul 1 din Ordonanta Guvernului nr. 52/1997, modificata si completata prin Legea nr. 79/1998, republicata in M. Of. Nr. 180 din 14 mai 1998:

„Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda altei persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu”.

Contractul de franciza este un contract bilateral, consensual si cu titlu oneros

Francizorul este un comerciant care:

• este titularul drepturilor asupra unei marci inregistrare;
• drepturile trebuie sa fie exercitate pe o durata cel putin egala cu durata contractului de franciza;
• confera dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
• asigura beneficiarului o pregatire initiala pentru exploatarea marcii inregistrate;
• utilizeaza personal si mijloacele financiare pentru promovarea marcii sale, a cercetarii si inovatiei, asigurand dezvoltarea si viabilitatea produsul.

Beneficiarul este un comerciant, persoana fizica sau juridica, selectionat de francizor, care adera la principiul omogenitatii retelei de franciza asa cum este ea definita de francizor. Reteaua de franciza cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale intre francizor si mai multi beneficiari, in scopul promovarii unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum si pentru dezvoltarea productiei si distributiei unui produs sau serviciu.

Know-how-ul este ansamblul formulelor, definitiilor tehnice, documentelor desenate si modelelor, retelelor, procedeelor si altor elemente analoage care servesc la fabricarea si comercializarea unui produs.

Incheierea contractului de franciza este precedata de o faza precontractuala, care are ca scop sa permita fiecarei parti sa-si confirme decizia de a colabora. Francizorul furnizeaza viitorului beneficiar informatii care-i permit acestuia sa participe, in deplina cunostinta de cauza, la derularea contractului de franciza.

Contractul de franciza va respecta obligatoriu urmatoarele principii:

• termenul va fi fixat astfel incat sa permita beneficiarului amortizarea investitiilor;
• francizorul va instiinta pe beneficiar, cu un preaviz suficient de mare, asupra intentiei de a nu mai reinnoi contractul la data expirarii sau de nu semna un contract nou;
• in cadrul clauzelor de reziliere se vor stabili circumstantele care pot determina o reziliere fara preaviz;
• conditiile in care va putea sa opereze cesiunea drepturilor decurgand din contract, in special conditii de desemnare a unui succesor;
• dreptul de preemtiune va fi prevazut, daca interesul mentinerii sau dezvoltarii retelei de franciza necesita recunoasterea acestui drept;
• clauzele de non-concurenta vor fi cuprinse in contract pentru protejarea know-how-ului;
• obligatiile financiare ale beneficiarului vor fi precizate cu claritate, astfel incat sa favorizeze obiective comune.

1.1.2      Efectele contractului de franciza

Francizorul se obliga sa furnizeze informatii despre: experienta dobandita si transferabila; conditiile financiare ale contractului, respectiv redeventa initiala sau taxa de intrare in retea, redevente periodice, de publicitate, determinarea tarifelor privind prestarile de servicii si tehnologii, in cazul clauzei tarifelor privind prestari de servicii si tehnologii, in cazul clauzei obligatiilor contractuale de cumparare; elemente care permit beneficiarului sa faca un calcul al rezultatului previzionat si sa-si intocmeasca planul financiar; obiectivele si aria exclusivitatii acordate; durata contractului, conditiile reinnoirii, rezilierii, cesiunii.

Francizorul trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

1. sa detina si sa exploateze o activitate comerciala pe o anumita perioada, anterior lansarii retelei de franciza;
2. sa fie titularul drepturilor de proprietate intelectuala si/sau industriala;
3. sa asigure beneficiarilor sai o pregatire initiala si asistenta comerciala si/sau tehnica permanenta pe toata durata existentei drepturilor contractuale.

Beneficiarul trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

1. sa dezvolte reteaua de franciza si sa mentina identitatea sa comuna, precum si reputatia acesteia;
2. sa furnizeze francizorului orice informatie de natura a facilita cunoasterea si analiza performantelor
3. si a situatiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficienta in legatura cu franciza;
4. sa nu divulge la terte persoane know-how-ul furnizat de catre francizor, atat pe durata contractului cat si ulterior.

Beneficiarului i se va impune de catre francizor respectarea unor obligatii ferme de protejare a caracterului confidential al afacerii, in special neutralizarea know-how-ului de catre o retea concurenta.

Aceasta forma de contractare, care se bucura de o suplete deosebita, s-a dovedit a fi un instrument economic eficient, cu o rentabilitate uluitoare, deoarece reuseste sa atraga in circuit potentiale forte economice care poate altfel nu ar fi rentabilizate optim, in afara incadrarii lor in disciplina contractului de franciza.