Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Contabilitate


Index » legal » Contabilitate
Lucrarile contabile de inchidere a exercitiului financiar


Lucrarile contabile de inchidere a exercitiului financiar




Lucrarile contabile de inchidere a exercitiului financiar

1. Intocmirea balantei de verificare inainte de inventariere

Scopul principal al intocmirii balantei de verificare inainte de inventarierea generala a patrimoniului il constituie stabilirea stocului scriptic de la data inventarierii. Acest stoc scriptic se va prelua in listele de inventariere si va fi comparat cu stocul faptic stabilit la inventariere.

Intocmind balanta de verificare se va realiza implicit si principala functie a acesteia, aceea de verificare a exactitatii faptelor si datelor inregistrate in conturi. Astfel se verifica egalitatile specifice balantei de verificare in functie de balanta intocmita. Prezinta importanta sa se confrunte rulajele din balanta de verificare cu totalul sumelor din Registrul Jurnal, care trebuie sa fie egale pentru aceeasi perioada de timp.




Asadar, balanta de verificare se intocmeste in vederea centralizarii si controlului datelor inregistrate in conturi. Ea apare sub forma unei situatii recapitulative care concentreaza si insumeaza datele cu privire la solduri si rulaje inregistrate in cadrul sistemului de conturi. In cadrul sau, pentru fiecare cont sunt redate: rulajele, totalurile sumelor si soldurilor.

Ecuatiile de control la nivelul sistemului de conturi proprii balantei sunt:

Total solduri initiale debitoare = Total solduri initiale creditoare

Total rulaje debitoare = Total rulaje creditoare

Total sume debitoare = Total sume creditoare

Total solduri debitoare = Total solduri creditoare

Total Registru Jurnal = Total rulaje din Balanta

Deci, privita prin prisma mecanismului contabilitatii in partida dubla, balanta conturilor indeplineste urmatoarele functii: de centralizare si de verificare; de registru contabil si de analiza economico-financiara.

2. Inventarierea patrimoniului si contabilitatea regularizarilor la inventar

Inventarierea generala a patrimoniului reprezinta ansamblul operatiilor prin care se constata existenta si starea tuturor elementelor de activ si de pasiv, cantitativ-valoric, aflate in patrimoniul unitatilor la o anumita data. Este lucrarea pregatitoare intocmirii conturilor anuale prin care se stabileste bsituatia reala a patrimoniului unitatii si cuprinde toate elementele patrimoniale, precum si bunurile sau valorile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane fizice sau juridice, in vederea intocmirii bilantului contabil. Cum bilantul contabil trebuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute, acest lucru nu se poate realiza fara sa se efectueze inventarierea generala a patrimoniului.

Constatarea elementelor patrimoniale se face prin cercetarea directa (numarare, cantarire, masurare) pentru bunurile corporale si pe baza de acte justificative, registru sau confirmari ale tertilor pentru bunurile necorporale.

In cadrul lucrarilor de pregatire se iau in calcul o serie de masuri organizatorice si se executa o serie de lucrari cu caracter contabil.

In cadrul lucrarilor de natura organizatorica se pot mentiona: numirea prin decizie scrisa data de administratorul societatii sau de ordonatorul de credite, a unei comisii centrale de inventariere constituite in functie de numarul de gestiuni ce urmeaza a fi inventariate. Aceste comisii trebuie sa fie constituite din cel putin doua persoane. La unitatile mici, inventarierea poate fi executata de catre o singura persoana.

Din comisia de inventariere fac parte persoanele cu pregatire corespunzatoare, economica si tehnica. Nu pot face parte din comisia de inventariere gestionarii depozitelor supuse inventarierii si nici contabilii care tin evidenta gestiunii respective.

Pentru o buna desfasurare a operatiunilor de inventariere, administratorii, ordonatorii de credite sau alte persoane care au obligatia gestionarii patrimoniului trebuie sa ia masurile in vederea crearii tuturor conditiilor optime de lucru comisiei de inventariere, cum ar fi:

organizarea depozitarii valorilor materiale grupate pe sortimente, tipuri si dimensiuni, codificarea acestora si intocmirea etichetelor de raft;

asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se inventariaza;

dotarea gestiunii cu aparate si instrumente adecvate pentru cantarire si masurare cu mijloace de identificare ( cataloage, mostre );

asigurarea participarii la identificarea bunurilor inventariate de catre persoane competente din cadrul unitatii sau din afara acesteia, care au obligatia sa semneze listele de inventariere pentru atestarea realitatii datelor inscrise;

dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul si de sigilare a spatiilor de inventariere.

Lucrarile pregatitoare de natura contabila presupun:

a) asigurarea inregistrarilor tuturor operatiilor in contabilitatea sintetica, analitica si in evidenta operativa condusa in cadrul gestiunilor ( fise de magazie, rapoarte de gestiune );

b) verificarea exactitatii inregistrarilor prin confruntarea informatiilor contabile cu cele din evidenta operativa si prin intocmirea balantelor de verificare sintetice si analitice;

c) ridicarea de la gestiune a tuturor evidentelor operative si vizarea lor dupa ultima operatie ( fise de magazie, benzi la casele de marcat, rapoarte de gestiune ).

Constatarea si descrierea elementelor patrimoniale supuse inventarierii este etapa in care se realizeaza inventarierea propriu-zisa a bunurilor corporale si se concretizeaza prin completarea listelor de inventar.

Procesul de inventariere a bunurilor patrimoniale se realizeaza la locurile de pastrare a acestora. Constatarile trebuie facute in liste de inventariere separate pentru:

fiecare loc de depozitare;

fiecare gestiune apartinand unitatii patrimoniale;

fiecare gestiune de bunuri din cadrul gestiunilor ( in concordanta cu conturile contabile );

bunurile aflate asupra angajatilor in momentul inventarierii ( scule, unelte, cazarmament );

bunurile care apartin altor unitati ( inchiriate, in leasing, in consignatie, spre prelucrare, in custodie );

creantele sau datoriile incerte sau in litigiu;

bunuri necorespunzatoare din punct de vedere calitativ, degradate;

bunuri fara miscare, cu miscare lenta sau greu vandabile.

In cadrul ultimelor doua categorii de bunuri, se anexeaza la listele de inventariere o nota de constatare din care rezulta cauzele nefolosirii bunurilor, caracterul si gradul deteriorarii si, eventual, persoanele vinovate.

Rezultatele inventarierii se inscriu de catre comisia de inventariere intr-un proces verbal. Propunerile cuprinse in procesul verbal al comisiei de inventariere se prezinta in termen de trei zile de la data incheierii operatiunilor de inventariere a unitatii patrimoniale.

Anual, rezultatele inventarierii generale a patrimoniului se centralizeaza in Registrul de Inventar, un document contabil obligatoriu de inregistrare anuala si de grupare a rezultatelor inventarierii patrimoniului. In el se inregistreaza toate elementele de activ si pasiv grupate dupa natura lor, conform posturilor bilantului contabil. Elementele patrimoniale inscrise in Registrul de Inventar au la baza listele de inventariere centralizatoare si procesele verbale de inventariere care justifica continutul fiecarui post din bilantul contabil.

Stabilirea rezultatelor inventarierii se face direct in listele de inventar. In cazul in care cantitatile si valorile constatate faptic la un anumit element patrimonial sunt mai mari decat cele din contabilitate, rezulta un plus de inventar, iar in caz contrar, un minus de inventar.

In principiu, plusurile se inregistreaza ca intrari in patrimoniul unitatilor, iar minusurile se recupereaza de la vinovati sau se trec asupra cheltuielilor, dupa caz. Practic, diferentele constatate cu prilejul inventarierii generale a patrimoniului sunt regularizate prin urmatoarele modalitati:

A. compensarea plusurilor cu minusurile de inventar;

B. acordarea de perisabilitati normale;

C. inregistrarea plusurilor de inventar si imputarea minusurilor de inventar persoanelor vinovate.

Potrivit normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului, compensarea plusurilor cu minusurile opereaza numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:





existenta riscului de confuzie intre sortimentele aceluiasi material, din cauza asemanarii in ceea ce priveste aspectul exterior, culoarea, modelul, dimensiunea, ambalajul si alte elemente;

plusurile si minusurile trebuie sa fie aferente aceleiasi perioade de gestiune si aceleiasi gestiuni.

Compensarea nu este admisa in cazul in care s-a facut dovada ca lipsurile constatate provin din sustragerea sau distrugerea bunurilor respective datorate vinivatiei persoanelor insarcinate cu gestionarea acestor bunuri.

De asemenea, trebuie avute in vedere si urmatoarele reguli privind compensarea:

egalitatea cantitativa intre plusurile si minusurile obtinute prin eliminarea din calcul a cantitatilor ce depasesc egalitatea ( plusuri sau minusuri, dupa caz );

diferentele valorice, la cantitati egale de plusuri si minusuri se stabilesc intre totalul valorii sortimentelor constatate in plus si totalul valorii materiale;

in urma compensarii nu pot rezulta pentru firma diferente nefavorabile, iar daca totusi exista, acestea se recupereaza de la cei vinovati ( in urma compensarii nu se poate diminua patrimoniul unitatii ).

Prin scazaminte admisibile sau perisabilitati se inteleg, de obicei, pierderi sau spargeri, faramitari sau scurgeri, volatilizari, absorbtii de ambalaje, care se produc in timpul transportului, manipularii, depozitarii si insilozarii bunurilor in limitele normale.

Nu sunt considerate pierderi normale si, prin urmare, nu se acorda perisabilitati pentru pierderi datorate neglijentei, proastei gospodariri, relei intentii, deteriorarilor, indiferent daca sunt mai mici sau mai mari decat perisabilitatile admise.

Rezultatul inventarierii poate genera plusuri sau minusuri de inventar, urmarind a se proceda la integistrarea si decontarea lor gestionara. Plusurile se inregistreaza ca intrari in patrimoniul intreprinderii, iar minusurile se imputa. Daca minusurile constatate la inventariere nu sunt vina cuiva, se vor deconta asupra cheltuielilor sau veniturilor intreprinderii, iar in situatia in care o persoana este vinovata pentru acestea, prejudiciul se recupereaza de la vinovat in conformitate cu dispozitiile legale.

In functie de natura elementelor de activ si de pasiv inventariate, regularizarea diferentelor de inventar genereaza urmatoarele inregistrari:

Exemple:

Plusuri de active imobilizate:

20,21,23,26 = 131

Conturi de active imobilizate Subventii pentru investitii

Plusuri de stocuri cumparate:

30,33,34,35,36,37,38 = 60

Conturi de stocuri Cheltuieli corespunzatoare

La incheierea unui exercitiu financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, valoarea de inventar a imobilizarilor trebuie sa fie egala cu valoarea ramasa de amortizat. Daca valoarea de inventar este mai mica, se va proceda la constituirea unei amortizari suplimentare in vederea punerii de acord a valorii contabile nete cu valoarea stabilita cu ocazia inventarierii, care nu este deductibila din punct de vedere fiscal.

Inregistrarea amortizarii suplimentare se face numai in cazurile in care se constata o depreciere ireversibila ( definitiva ) la imobilizarile care se amortizeaza prin formula contabila:

6811 = %

"Cheltuieli de exploatare privind 280

amortizarea imobilizarilor" "Amortizari privind imobilizarile

necorporale"

281

"Amortizari privind imobilizarile

corporale"

In mod similar se procedeaza si pentru obiectele de inventar care au o depreciere ireversibila, dar se inregistreaza o uzura suplimentara, prin formula:

= 322

"Cheltuieli privind obiectele de inventar" "Uzura obiectelor de inventar"

In cazul constatarii unor deprecieri reversibile ( nedefinite ), trebuie sa se inregistreze provizioane. Legislatia in vigoare impune inregistrarea celor doua categorii de provizioane: pentru depreciere si pentru riscuri si cheltuieli. Acest lucru se explica prin necesitatea asigurarii imaginii fidele a patrimoniului in bilantul contabil.

In momentul de fata sunt deductibile din punct de vedere fiscal urmatoarele categorii de provizioane:

a) provizioane pentru clienti incerti, in cazul declararii falimentului acestora. Provizioanele se constituie prin creantele probabil neincasabile, la nivelul pretului de vanzare negociat, exclusiv TVA-ul aferent prin formula contabila:

= 491

"Cheltuieli din exploatare privind "Provizioane pentru deprecierea

provizioanele pentru deprecierea creantelor- clienti"

activelor circulante"

In cazul lichidarii creantei incerte, provizionul constituit ramane fara obiect si prin vanzare trebuie anulat prin formula contabila:

491 = 7814

"Provizioane pentru deprecierea "Venituri din provizioane

creantelor- clienti" pentru deprecierea activelor"

b) contabilizarea provizioanelor pentru pierderi din schimb valutar se inregistreaza astfel:

= 1514

"Cheltuieli de exploatare privind "Provizioane pentru pierderi

provizioanele pentru riscuri si din schimb valutar"

cheltuieli"

Anularea provizioanelor privind pierderile din diferente de curs valutar, ramas fara obiect:

= 7812

"Provizioane pentru pierderi "Venituri din provizioane

din schimb valutar" pentru riscuri si cheltuieli"




c) contabilizarea provizioanelor pentru garantii de buna executie acordate clientilor se realizeaza la sfarsitul exercitiului financiar, in baza procentului mediu de cheltuieli cu remedierea produselor livrate cu termen de garantie:

= 1512

"Cheltuieli de exploatare privind "Provizioane pentru garantii

provizioanele pentru riscuri si acordate clientilor"

cheltuieli"

Anularea provizioanelor pentru garantii acordate clientilor, ca urmare a ramanerii fara obiect:

= 7812

"Provizioane pentru garantii "Venituri din provizioane

acordate clientilor" pentru riscuri si cheltuieli"

Delimitarea in timp a cheltuielilor de venituri este impusa ca urmare a aplicarii principiului independentei exercitiilor. Astfel, trebuie inregistrate in debitul contului 471 "Cheltuieli inregistrate in avans" toate cheltuielile inregistrate in contul exercitiului curent si care privesc exercitiile urmatoare, daca acest lucru nu s-a efectuat in cursul anului.

Separarea cheltuielilor efectuate in avans de cheltuielile curente se face prin formula contabila:

471 "Cheltuieli inregistrate in avans" = 6xxx"Conturi de cheltuieli"

Inchiderea cheltuielilor inregistrate in avans in exercitiile financiare precedente, devenite scadente in exercitiul financiar expirabil se face prin formula contabila inversa, respectiv:

6xxx"Conturi de cheltuieli" = 471 "Cheltuieli inregistrate in avans"

De asemenea, se inregistreaza in creditul contului 472 "Venituri inregistrate in avans" toate veniturile care s-au incasat in exercitiul curent, dar care privesc exercitiile financiare urmatoare.

Separarea veniturilor incasate in avans de veniturile curente se face prin formula contabila:

7xxx "Conturi de venituri" = 472 "Venituri inregistrate in avans"

Inchiderea veniturilor inregistrate in avans din exercitiile financiare precedente, devenite curente in exercitiul financiar expirabil se face prin formula contabila inversa:

472 "Venituri inregistrate in avans" = 7xxx "Conturi de venituri"

3. Intocmirea balantei de verificare dupa inventariere

Dupa efectuarea inventarierii si contabilizarii regularizarilor de inventar se intocmeste o noua balanta a conturilor. Ea are rolul de a pregati informatiile necesare determinarii rezultatului exercitiului si asigurarea suportului informational necesar redactarii bilantului contabil.

In spiritul principiului divulgarii integrale a informatiei, intr-o asemenea balanta contabila este necesara redactarea conturilor de venituri si de cheltuieli, dupa caz, cu soldurile debitoare si creditoare. Este impotriva transparentei informatiei actuala practica a intocmirii balantei dupa inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli. Balanta se redacteaza inaintea stabilirii rezultatului exercitiului si nu dupa determinarea acestuia. Ea se delimiteaza si ca suport informational pentru inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli.

Balanta de verificare se intocmeste in scopul verificarii exactitatii inregistrarilor contabile si are un caracter deosebit de complex. In vederea intocmirii acesteia, se verifica intr-o prima etapa corectitudinea inregistrarii operatiilor in conturi pana la data cand urmeaza a se intocmi balanta de verificare. Se calculeaza rulajele debitoare si creditoare prin insumarea miscarii elementelor patrimoniale in luna curenta. Sumele debitoare si creditoare se totalizeaza insumand soldurile aferente de la inceputul lunii cu rulajul lunii curente. Se stabilesc apoi soldurile finale prin deducerea din totalul sumelor debitoare a totalului sumelor creditoare.

Soldurile initiale sau totalul sumelor precedente debitoare si creditoare se completeaza prin preluarea lor direct din balanta precedenta a conturilor. Rulajele lunii se trec direct din registrele carte mare. Totalul sumelor debitoare si creditoare, pentru balanta conturilor cu una sau doua egalitati, se preiau tot din registrele carte mare ale conturilor, iar la balanta de verificare cu patru egalitati se calculeaza direct in cadrul balantei. Soldurile finale se determina direct din balanta.

In balanta generala a conturilor se trec toate conturile sintetice de gradul I si II folosite de titularul de patrimoniu, indiferent daca prezinta sau nu sold. De asemenea, metodologia de completare a balantei conturilor se diferentiaza in raport de forma de contabilitate si de tehnica de prelucrare a datelor.

Totalizarea finala a sumelor si analiza masurarii in care sunt respectate egalitatile specifice balantei de verificare presupune insumarea pe coloane a datelor, iar fiecare pereche de coloane trebuie sa prezinte sume egale. Totodata, se verifica daca totalul rulajului din registrul-jurnal este egal cu totalul rulajelor ( debitoare si creditoare ) calculat in cadrul balantei conturilor.

4. Determinarea rezultatului contabil si a rezultatului fiscal. Impozitarea profitului

Determinarea rezultatului contabil presupune insumarea algebrica a cheltuielilor si veniturilor si transferarea intr-un cont de sinteza, ele urmand a fi inchise.

In sistemul contabil romanesc contul de rezultate este 121 "Profit si pierdere" care poate avea sold creditor ( profit ) sau sold debitor ( pierdere ).

Sintetizand, rezultatul contabil se determina dupa relatia:


contabil   exercitiu financiar pentru realizarea veniturilor

 


Inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli se realizeaza astfel:

"Profit si pierdere" = 6xxx "Conturi de cheltuieli"

7xxx "Conturi de venituri" = 121 "Profit si pierdere"

Contul de profit si pierdere va arata astfel:

Cheltuieli cumulate pana la

31 decembrie, inclusiv cele cu impozitul pe profit

Venituri cumulate pana la

31 decembrie

Soldul creditor ( profit )

Soldul debitor ( pierdere )

Rezultatul contabil sta la baza calcularii rezultatului fiscal ( sau profitului impozabil ) care se determina dupa formula:




 


Ca deduceri fiscale se au in vedere:

dividendele de la o alta persoana juridica romana;

sumele destinate rezervei legale, in limita a 5% din rezultatul inainte de impozitare, pana ce aceasta atinge limita de 20% din capitalul social;

venituri din provizioane considerate nedeductibile fiscal;

alte deduceri fiscale.

In categoria cheltuielilor nedeductibile se includ:

impozitul pe profit din orice sursa, romana sau straina;

amenzi si penalitati datorate catre autoritati romane sau straine;

cheltuieli de protocol care depasesc limita legala de 1%;

sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor si a rezervelor peste limitele legale;

cheltuieli de sponsorizare peste limitele legale;

cheltuieli inregistrate in contabilitate pe baza unor documente care nu indeplinesc conditiile legale de documente justificative;

alte cheltuieli nedeductibile fiscal.

Impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea unei cote procentuale asupra profitului impozabil ( in prezent, cota impozitului pe profit este de 25%).


 


Profitul impozabil si impozitul pe profit se calculeaza si se evidentiaza lunar, cumulat de la inceputul anului fiscal.

Pierderea anuala declarata de contribuabili prin declaratia de impozit pe profit se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani.

Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pana la data de 25, inclusiv, a primei luni din trimestrul urmator.

Inregistrarile contabile aferente impozitului pe profit sunt:

- evidentierea impozitului:

691 "Cheltuieli cu impozitul pe profit" = 441 "Impozit pe profit"

- plata impozitului:

441 "Impozit pe profit" = 5121 "Conturi la banci in lei"

5. Redactarea bilantului, contului de profit si pierdere si anexei la bilant. Verificarea si certificarea bilantului contabil

Lucrarile de completare a bilantului, contului de profit si pierdere si anexei sunt reprezentate, in special, de operatia de prelucrare si transcriere a datelor din bilantul contabil precedent si din balanta conturilor. Intocmirea bilantului se realizeaza dupa ce conturile de bilant au fost inchise.

Posturile bilantiere sunt prezentate la valoarea net contabila ( dupa deducerea eventualelor amortizari sau provizioane care se regasesc in anexa ), prin valorile corespunzatoare exercitiului curent incheiat si exercitiului precedent incheiat.

Intre conturi si posturi nu exista o corespondenta totala. Astfel, postul "imprumuturi si datorii asimilate" corespunde, in principiu, conturilor din grupa 16 "datorii si imprumuturi asimilate", dar si unor conturi din grupa 51 "conturi la banci": 512 "Conturi curente la banci", pentru soldurile creditoare, 5186 "Dobanzi de platit", 519 "Credite bancare pe termen scurt".

Elaborarea bilantului contabil trebuie sa respecte anumite reguli de intocmire, verificare, aprobare si publicare, in scopul utilizarii unei terminologii precise si identice pentru toti utilizatorii de informatii contabile. Aceste reguli sunt prevazute in legislatia contabila in vigoare.

Intocmirea bilantului contabil cu intreaga sa formatie de documente de sinteza reprezinta un proces complex de agregare a datelor in vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situatia patrimoniului, situatia financiara si rezultatele obtinute. Aceasta operatiune se va concretiza intr-o suita de lucrari dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele reprezentand intocmirea propriu-zisa a bilantului. Lucrarile preliminare sunt denumite lucrari de inchidere a exercitiului financiar si au in vedere stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere, inventarierea generala a patrimoniului, contabilizarea diferitor operatii de regularizare, stabilirea balantei conturilor dupa inventariere, determinarea rezultatului si distribuirea profitului sau finantarea pierderii si in final, redactarea bilantului contabil.

Intocmirea contului de profit si pierdere se realizeaza plecand de la soldurile conturilor 6 si 7 de cheltuieli, respectiv de venituri. Structurile de cheltuieli si venituri sunt prezentate cu valorile corespunzatoare exercitiului curent si celui precedent.

Posturile succesive ale contului de profit si pierdere nu corespund decat foarte putin ordinii conturilor din planul de conturi. Aceasta situatie se explica prin necesitatea gruparii posturilor in categorii semnificative ( de exploatare, financiare si extraordinare ).

Anexa se intocmeste pentru a prezenta informatiile complementare bilantului si contului de profit si pierdere. Ea contribuie in mod esential la obtinerea imaginii fidele prin completarea si comentarea informatiilor cifrice din bilant si contul de profit si pierdere.

Aici se inscriu valorile brute ale imobilizarilor, amortizarile pentru deprecieri, precum si provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor.

Valoarea neta a stocurilor si productiei in curs din bilant este completata in anexa prin valoarea bruta a acestora.

Creantele si datoriile sunt clasificate in functie de termenul de lichiditate: sub un an si peste un an.

Distribuirea rezultatului este prezentata in situatia cu titlul "Repartizarea rezultatului exercitiului".

Prima parte a anexei 7, "Informatii privind regulile si metodele contabile folosite" precizeaza metodele utilizate, principiile si conventiile aplicate, cazurile de derogare de la principii, metode si conventii, precum si incidenta lor asupra rezultatului si situatiei financiare.

Lucrarile de completare a bilantului, contului de profit si pierderi si a anexelor la bilant reprezinta, prin continutul lor, in cea mai mare parte, operatii de prelucrare si transcriere a datelor din formatia bilantiera precedenta si din balanta conturilor.

Asa cum am mai mentionat, verificarea si certificarea bilantului este realizata de catre cenzori, contabili autorizati sau experti contabili, dupa caz.

Verificarea si certificarea documentelor de sinteza confirma daca acestea dau o imagine fidela, clara si completa asupra patrimoniului, situatiei financiare si rezultatului exercitiului. Se intocmeste astfel un raport prin care se certifica, cu sau fara rezerve, sau se refuza certificarea bilantului. Totodata, raportul mai trebuie sa cuprinda si motivele certificarii cu rezerve sau cele ale refuzului certificarii bilantului.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Contabilitate




CONTABILITATEA FINANTARILOR BUGETARE
Contabilitatea marfurilor la cost de achizitie
Lucrarile contabile de inchidere a exercitiului financiar
LUCRARE CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE - CALCULUL,CONTABILITATEA DREPTURILOR SALARIALE SI A RETINERILOR GENERATE DE ACESTEA
Principii Contabile Generale
Utilizatorii informatiei contabile
LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE - STUDIU PRIVIND CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE LA MUZEUL DE ETNOGRAFIE MARAMURES
Preocupari pe plan mondial privind armonizarea documentelor contabile de sinteza cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene (CEE) si cu St
LEGEA CONTABILITATII
Contabilitatea operatiunilor de regularizare