Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Contabilitate


Index » legal » Contabilitate
» DELIMITARI SI STRUCTURI PRIVIND STOCURILE


DELIMITARI SI STRUCTURI PRIVIND STOCURILE




DELIMITARI SI STRUCTURI PRIVIND STOCURILE




Activul se subimparte in 2 grupe, al caror comportament este foarte diferit: o parte fixa (active fixe) si o parte mobila (active circulante). Aceasta diviziune este foarte importanta din punct de vedere financiar si economic.

O importanta deosebita se acorda delimitarii acestor grupe, care nu intotdeauna este simpla, deoarece nu are legatura nici cu natura lor fizica sau juridica, nici de durata lor in cadrul patrimoniului; ea are un caracter subiectiv si anume: destinatia .

Activele imobilizate sunt bunuri si valori destinate sa serveasca in mod durabil activitatii societatii. Ele nu se consuma la prima utilizare, ci sunt destinate sa ramana pe o perioada de timp indelungata sub aceiasi forma in cadrul societatii.

Activele circulante sunt elemente ale patrimoniului care, datorita naturii lor, nu raman in societate decat pentru o perioada scurta de timp, ele fiind destinate vanzarii, periodic, se schimba pe bani.

Un bun poate fi, ca urmare a unor circumstante, un activ circulant sau un activ fix (imobilizat).

De exemplu, un utilaj este o valoare imobilizata daca este destinat sa ajute in desfasurarea activitatii; acelasi utilaj este marfa pentru comerciant.

Stocurile reprezinta o buna parte din Activele circulante. Stocurile sunt acele bunuri materiale, lucrari si servicii destinate sa fie consumate sau sa fie vandute (in cazul marfurilor si produselor finite).

EVALUAREA STOCURILOR

Evaluarea este un procedeu metodologic, prin care toate operatiile economice se exprima in bani

Evaluarea in contabilitate se realizeaza atat in mod curent, pentru reflectarea operatiilor economice care au loc in cursul perioadei de gestiune si care modifica marimea elementelor patrimoniale, cat si in mod periodic cu ocazia inventarierii bunurilor si a elaborarii bilantului contabil.

Evaluarea curenta consta in exprimarea in bani a operatiilor economice cu privire la elementele patrimoniale.

Acest tip de evaluare are la baza costul istoric (valoarea de intrare ).

Evaluarea periodica se efectueaza la inchiderea exercitiului financiar odata cu inventarierea patrimoniului si intocmirea bilantului contabil. Aceasta evaluare, la randul sau, poate fi de doua feluri:

Evaluarea de inventar se realizeaza cu ocazia inventarierii (cel putin odata la 12 luni); are la baza valoarea actuala (de inventar), adica valoarea estimata in functie de pretul pietei, utilitatea marfurilor respective pentru intreprindere, starea si amplasarea acesteia.

Pentru stabilirea valorii de inventar se pot efectua una din urmatoarele metode :

Metoda valorii actualizate nete viitoare (metoda capitalizarii) - cu ajutorul careia se determina valoarea incasarilor nete viitoare pe care le-ar putea aduce utilizarea bunului din prezent si pana la sfarsitul vietii bunului supus evaluarii. Aceasta metoda este o forma de evaluare determinata cu ajutorul viitorului, adica aducerea in prezent a unei valori ce poate fi disponibila mai tarziu, fiind determinata pe baza urmatoarei relatii :

C = C(1+r)

C = valoarea curenta a bunurilor la data inventarierii

C = valoarea contabila de inregistrare

r = rata de actualizare care este egala cu rata medie

a rentabilitatii

2) Metoda valorii de iesire (de realizare) consta in valoarea pe care intreprinzatorul ar primi-o daca ar vinde bunul respectiv.

3) Metoda valorii de inlocuire foloseste un cost ce trebuie sa fie acceptat de intreprinzator pentru a dobandi un bun similar cu cel pe care il evalueaza.

4) Metoda valorii de intreprindere consta in folosirea unui pret pe care un conducator de intreprindere prudent ar accepta sa-l plateasca pentru bunul supus eluarii. Aceasta valoare este o combinatie intre valoarea de inventar si valoarea de realizare.

5) Metoda valorii curente adica folosirea unui pret care rezulta din aplicarea indicelui de crestere a pretului asupra valorii de intrare a bunului respectiv.

Evaluarea bilantiera este valoarea la care se inscriu in bilant elementele patrimoniale existente in intreprindere la data intocmirii bilantului contabil.

Evaluarea bilantiera are un caracter mai complex decat celelalte metode si sta la baza inchiderii conturilor, a stabilirii situatiei patrimoniale si la baza calcularii rezultatului financiar total.

Valoarea inscrisa in bilant pentru toate elementele patrimoniale este egala cu valoarea cea mai mica ce rezulta din compararea valorilor contabile cu valorile de inventar.

Aceasta valoare bilantiera poarta numele de valoare contabila neta si se calculeaza, in cazul activelor circulante care sufera o depreciere valorica, dupa formula:


Valoare neta = valoarea contabila valoarea provizioanelor

contabila pentru deprecieri

Daca pentru evaluarea bilantiera se adopta principiul valorii curente (actuale), diferentele de valoare ar trebui sa se inregistreze cu ajutorul unui cont rectificativ “Diferente din evaluare”, dar acest lucru nu este posibil.

In tarile care au un proces de inflatie ascendent, evaluarea la costul istoric prezinta dezavantajul ca bilantul contabil nu mai reflecta o situatie reala a patrimoniului. Pentru contracararea acestui fenomen, evaluarea trebuie sa fie rectificata. Contracararea influentei acestui fenomen este necesara deoarece principiul costului istoric si principiul stabilitatii unitatii monetare determina, in conditiile inflatiei, rezultate fictive. Pentru a impiedica acest lucru se utilizeaza doua metode :

metoda indexarii costului istoric prin folosirea indicilor de crestere a preturilor.

metoda folosirii valorii actuale, a costului de inlocuire sau de realizare (iesire) sau la valoarea actualizata a incasarilor nete viitoare.

Evaluarea trebuie sa se faca la pretul sau real. O evaluare corecta si reala a elementelor patrimoniale trebuie sa respecte urmatoarele reguli (principii):

a) Principiul costului istoric consta in evaluarea marfurilor la costul

de intrare stabilit pe baza documentelor justificative. Acest cost exprima efortul de a achizitiona sau produce bunul in patrimoniul firmei. El reflecta valoarea reala a elementelor patrimoniale la data intrarii lor in intreprindere.

La intocmirea bilantului, pe baza datelor inventarierii, se produc unele derogari de la acest principiu, deoarece orice schimbare esentiala in valoarea bunurilor tinde sa faca din costul istoric o marime inselatoare in momentul luarii unei decizii.

In cazul stocurilor, derogarile se refera la inlocuirea costului istoric cu pretul activelor depreciate.

b) Principiul prudentei nu admite supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, si nici o subevaluare a elementelor de pasiv si cheltuielilor, tinand cont de deprecieri, riscuri si pierderi posibile generate de desfasurarea activitatii curente sau a unei activitati anterioare.

c) Omogenitatea evaluarilor consta in urmarirea in timp a evaluarii marfurilor. Acest lucru este posibil doar in cazul folosirii acelorasi metode si procedee de evaluare, macar in decursul unui an. Pentru schimbarea metodei, trebuie facuta o analiza a acestor schimbari, aratand ce influente au asupra rezultatului; schimbarea se poate efectua numai la deschiderea exercitiului financiar.

d)Facilitatea valorilor utilizate in practica evaluarii. Tinand cont de valoarea de intrare (cumparare), de uzura si de iesire (vanzare), putem utiliza:

valoarea reziduala este un cost istoric diminuat cu valoarea respectiva;

valoarea reziduala indexata la nivelul general al preturilor de piata;

valoarea actuala (venala) se refera la vanzarea libera sau fortata, vanzarea unei singure marfi sau a ansamblului societatii;

costul actual de inlocuire sau de cumparare;

valoarea economica, adica valoarea actualizata cu incasarile nete, asteptand intrebuintarea marfii;

valoarea de judecata se realizeaza prin combinarea criteriilor de mai jos sau folosind una dintre ele, in functie de punctele avute in vedere. Cele mai importante criterii de evaluare sunt :

a.          Sa asigure conservarea valorii initiale a marfii ;

b.         Sa inregistreze scaderile de valoare ;

c.          Sa inregistreze plusurile de valoare, conform principiilor prudentei si realismului; ele nu se contabilizeaza pentru a nu da impresia unui profit iluzoriu.

A. Evaluarea stocurilor la data intrarii in patrimoniu se realizeaza la valoarea de intrare (include pret de cumparare si cheltuielile anexe ), care se inregistreaza in contabilitate astfel:

1.Pentru stocuri din cumparari evaluarea se realizeaza la costul de achizitie, care conform normei contabile internationale IAS2 cuprinde: pretul de cumparare, taxele vamale si alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport si aprovizionare, cheltuieli imputabile achizitiei de stocuri. Taxa pe valoarea adaugata (T.V.A.) fiind o taxa recuperabila, nu intra, de regula, in costul de achizitie. Exceptie de la aceasta regula fac firmele neplatitoare de T.V.A. .

In concluzie, costul de achizitie este egal cu pretul de cumparare din factura furnizorului, la care se adauga toate cheltuielile procesului de aprovizionare (de incarcare, transport, descarcare, manipulare si eventuale taxe –accize, T.V.A.):

Ca = Pc + Cha


Ca = cost achizitie

Pc = pretul de cumparare al bunului

Cha = cheltuieli aferente procesului de aprovizionare

2. Pentru stocuri din productie proprie evaluarea se realizeaza la costul de productie, care include cheltuieli directe de productie si o cota-parte de cheltuieli indirecte de productie (fixe si variabile).

Cheltuielile directe se identifica pe purtatori de costuri (pe produse, lucrari, servicii, activitati, etc.), iar cele indirecte nu se pot identifica in momentul efectuarii lor, datorita imputarii costurilor pe baza unor criterii de repartizare.

Includerea cheltuielilor indirecte in costul de productie trebuie bazata pe capacitatea normala de productie, adica pe productia ce se poate obtine pe mai multe exercitii financiare, tinand cont de pierderile ocazionate de lucrarile de reparatii si revizii prevazute (I.A.S.C. -normele emise de Comisia Internationala a Standardelor Contabile). Scopul includerii acestor cheltuieli in costul de productie cu ajutorul capacitatii normale de productie, este evaluarea la un cost de productie unitar.

Bunurile evaluate la costul de productie se inregistreaza, de regula, in cursul perioadei de gestiune la preturi prestabilite (antecalculate sau standard), iar la sfarsitul perioadei de gestiune prin comparatie cu costul efectiv se inregistreaza si diferente de pret, prin debitarea sau creditarea conturilor respective.

In costul stocurilor nu sunt incluse cheltuieli generate de ineficienta productiei, cat si cheltuieli posterioare constituirii stocurilor, cum ar fi:

cheltuieli anormale de manopera si alte cheltuieli de productie;

cheltuieli generale (nu contribuie la aducerea stocului in locul si starea in care se afla);

costuri de distributie .

Pe langa metodele de evaluare a stocurilor folosite la intrare in intreprindere, se mai utilizeaza si metoda costurilor standard .

Norma contabila internationala IAS2 autorizeaza evaluarea stocurilor si dupa metoda costurilor standard, cu conditia ca acestea sa fie bazate pe ipoteze normale privind consumul de materii prime si materiale, cheltuielile cu manopera, cat si eficacitatea si utilizarea capacitatii de productie.

Costurile standard reprezinta cheltuielile variabile care au la baza standarde cantitative si preturi de inregistrare (preturi medii ale bunurilor respective).

Este necesara o reexaminare periodica a costurilor si daca nu

indeplinesc conditiile evaluarii mentionate mai sus, trebuie sa se

modifice pentru a fi in concordanta cu cerintele evaluarii standard denumite si diferente de pret, stabilite la intrarea marfurilor in patrimoniu. Se inregistreaza proportional atat asupra valorii marfurilor iesite , cat si asupra marfurilor existente in stoc.

Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor, se face prin utilizarea unui coeficient de repartizare (K), care se calculeaza dupa urmatoarea formula:


Soldul initial al + Abateri de la costul

K = abaterilor de pret standard aferent intrarilor





Soldul initial al stocului + valoarea intrarilor la pret

la pret de inregistrare de inregistrare cumulat


Cota de = K x Valoarea la pret prestabilit

repartizare la sfarsitul lunii


(si + Rd) ct. 308;328;348;368;378;388

K=

(Si + Rd) ct. 30;32;34;36;37;38

Acest coeficient se aplica asupra valorilor stocurilor iesite din gestiune la cost standard (pret de inregistrare), pentru determinarea abaterilor (diferentelor de pret) aferente valorii stocurilor iesite.

Coeficientul de repartizare a diferentelor de pret se pot calcula la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II pe grupe de stocuri.

La sfarsitul perioadei de gestiune stocurile sunt prezentate in bilantul contabil la costul de achizitie sau de productie, chiar daca evaluarea curenta s-a facut pe baza metodei costurilor standard. De aceea, soldurile conturilor de diferente de pret se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri la pret de inregistrare (cost standard) pentru a obtine costurile efective (de achizitie sau de productie).

In cazul intreprinderilor de comert (distributie), norma contabila internationala IAS 2 admite evaluarea stocurilor la pretul de vanzare, prin diminuarea acestui pret cu marja bruta aferenta venitului respectiv.

III. Pentru stocurile provenind din aporturi la capitalul social sau obtinute cu titlu gratuit(plus in gestiune, donatii primite) evaluarea se face la valoarea de utilitate (valoarea actuala sau venala) a stocurilor respective. Valoarea actuala este pretul pe care ar trebui sa-l dea posesorul marfurilor, daca le-ar cumpara in acel moment. Deci, aceasta valoare se stabileste in functie de pretul pietei pentru marfuri asemanatoare, de starea in care se afla si de utilitatea marfii pentru dobanditor.

B.          Evaluarea stocurilor la data inventarierii se face la valoarea

actuala (de utilitate) in functie de pretul pietei.

C. La incheierea exercitiului financiar se realizeaza evaluarea de bilant, adica se compara valoarea de intrare cu valoarea actuala a marfurilor. Din aceasta comparatie rezulta doua situatii:

Cand valoarea de intrare (Vi) este mai mare decat valoarea actuala (Va), au inregistrat un plus de valoare. Aceste plusuri, conform principiilor prudentei, nu se inregistreaza in contabilitate, pentru ca acestea se realizeaza, adica devin certe in momentul vanzarii marfurilor.

Cand valoarea de intrare este mai mica decat valoarea actuala atunci marfurile au suferit o depreciere valorica, adica marfurile au inregistrat un minus de valoare.

Pentru acest caz este necesar constituirea unui provizion de depreciere, intr-un cont distinct de contul de “Marfuri”.

Daca se scade din valoarea de intrare provizionul de depreciere, se obtine valoarea actuala a marfii la care are loc evaluarea in bilant.

D. Evaluarea stocurilor la data iesirii din patrimoniu se face la valoarea de intrare, conform principiului costului istoric. Aceasta se diferentiaza pentru acelasi sortiment de marfa in functie de calea de intrare si perioada intrarii. De aceea este necesara diferenta dintre stocuri identificabile (nefungibile) si stocuri fungibile (interschimbabile).

Stocurile identificabile sunt bunuri individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri, atat in momentul intrarii in patrimoniu, cat si al stocarii si al iesirii din patrimoniu. Bunurile identificabile, cum sunt produsele si serviciile unor proiecte specifice, trebuie sa fie supuse unei evaluari individuale, conform metodei identificarii specifice. Aceasta metoda porneste de la ipoteza ca fiecare marfa iesita din stoc este identificata prin data de intrare si costul de achizitie. Sistemul de depozitare permite o astfel de identificare doar pentru o parte din bunuri si anume pentru cele identificabile.

Stocurile fungibile nu pot fi in mod unitar identificabile in cadrul fiecarei categorii de marfuri. Acestea pot fi spetele ce apartin aceluiasi sortiment de marfa si sunt supuse unei evaluari pe categorii de marfuri.

In cazul in care bunurile sunt fungibile, neputand fi identificate la iesire loturile de intrare din care provin, se practica o gama larga de solutii, tehnici si metode de evaluare a iesirilor din stoc, care pot fi grupate in:

I.    Metoda costului mediu ponderat (CMP) in care se includ

doua variante:

Metoda costului mediu ponderat global

Metoda costului mediu ponderat al ultimei intrari (pe loturi)

II. Metoda bazata pe identificarea loturilor de intrare (metoda

epuizarii succesive a stocurilor), in care se includ urmatoarele:

Metoda primului intrat – primului iesit (FIFO)

Metoda ultimului intrat – primului iesit (LIFO)

Metoda urmatorului intrat – primului iesit (NIFO)

III. Alte metode de evaluare a iesirilor din stoc:

Metoda preturilor standard (prestabilite)

Metoda pretului de cumparare al zilei

Metoda stocului util

I.        Metoda costului mediu ponderat face abstractie totala de

identificarea loturilor de intrare, avand la baza tehnica calculului costului mediu ponderat (CMP). Acest cost se poate calcula fie lunar (global), fie dupa fiecare intrare de marfuri (pe loturi).

1.Metoda costului mediu ponderat global este aplicabila in

cazul combinarii inventarului permanent cu inventarul intermitent. Atunci cand in cursul perioadei de gestiune se inregistreaza numai intrarile, iesirile se stabilesc la finele perioadei pe baza de inventar, dupa relatia:

E = Si + i – Sf


E = iesirea marfurilor din stoc

Si = sold initial al contului de marfuri

I = intrarea marfurilor in stoc

Sf = sold final al marfurilor

In acest caz, costul mediu ponderat se determina conform urmatoarei relatii de calcul:

CMPg = Valoarea globala = Vi + a Ii

Cantitatea globala Si + a qi

CMPg = a qi pi

a qi


qi = intrari cantitative de marfuri

pi = pret unitar al stocului i

Vi = valoarea stocului la inceputul perioadei

Si = stoc initial

Ii = intrari valorice ce au avut loc in cursul perioadei

Punerea in practica a acestei metode se poate realiza prin structurarea corespunzatoare a informatiilor in fisa de evidenta a stocurilor. Se recomanda ca in aplicarea acestei metode inventarierea sa se faca la intervale de timp cat mai mici, daca este posibil chiar mai multe inventare faptice in cursul unei perioade de gestiune. Aceasta metoda are avantajul de a nivela variatiile cheltuielilor cu consumurile de stocuri (variatii de preturi in conditiile fluctuatiilor lor), dar si dezavantajul ca nu permite evaluarea fiecarei iesiri din stoc, ci numai evaluarea lor globala la perioadele la care se intocmesc inventarele faptice.

Pentru atenuarea acestor dezavantaje al costului mediu ponderat global, au aparut diferite variante, cum ar fi:

a) Procedeul costului mediu ponderat teoretic care poate fi costul mediu ponderat global al perioadei precedente

b) Evaluarea la costul mediu al intrarilor fara a tine cont de stocul initial este posibila practicarea acesteia doar la sfarsitul perioadei de gestiune

Cmi = a qi

a Ii


2.Metoda costului mediu ponderat al ultimei intrari (pe

loturi) consta in faptul ca dupa fiecare intrare in stoc se calculeaza un cost mediu ponderat. Deci, intre 2 intrari succesive, toate iesirile se evalueaza la ultimul cost mediu ponderat, conform urmatoarei relatii de calcul:

CMPi = Vp + Vi

Sp + Si

Vp = valoarea stocului precedent

Vi = valoarea stocului intrat ultimul

Sp = stoc de marfuri precedent

Si = stoc de marfuri a ultimei intrari pentru care se calculeaza costul mediu ponderat al ultimei intrari.



Metoda costului mediu ponderat ofera posibilitatea evaluarii iesirilor in cursul perioadei de gestiune, desi prezinta dezavantajul unui calcul mai complex (in prezent, acest dezavantaj este eliminat prin utilizarea mijloacelor informatice).

Pentru a intelege mai bine metoda costului mediu ponderat, vom lua urmatorul exemplu.

Exemplu: La societatea STAR COM, in decursul lunii martie 2000

s-au efectuat urmatoarele operatii privind marfurile:


Explicatii

Intrari

Iesiri Cantitative

Pret unitar  achizitie

Cantitate

Stoc initial

2000


Intrari 5.03

2500


Iesiri 8.03

3500

Intrari 10.03

3000


Intrari 15.03

3100


Iesiri 17.03

4000

Intrari 20.03

3500

10 000

Iesiri 29.03

7000

TOTAL(31.03)

23 000


Se calculeaza valoarea marfurilor iesite la cost mediu ponderat, in cele doua variante.

1.Metoda costului mediu ponderat dupa fiecare intrare (CMPi) :

31.12.1999 . . . . . . . . 3000 x 2000 = 6 000 000

05.03.2000 . . . . . . . . 3000 x 2500 = 7 500 000

Stoc . . . . . . . . . 6000kg 13 500 000

CMPi = (3000 x 2000) + (3000 x 2500) = 2250 / kg

3000 +3000


08.03.2000 . . . . . . . . 3500 x 2250 = 7 875 000

Stoc . . . . . . . . . 2500 x 2250 = 5 625 000

10.03.2000 . . . . . . . . ..2000 x 3000 = 6 000 000

15.03.2000 . . . . . . . . ..5000 x 3100 =15 500 000

Stoc . . . . . . . . 9500kg 27 125 000


CMPi = (2500x2250)+(2000x3000)+(5000x3100) =2855,3

9500


17.03.2000 . . . . . . . . ..4000 x 2855,3=11 421 040

Stoc . . . . . . . . . .5500 x 2855,3=15 704 150

20.03.2000 . . . . . . . . 10000 x 3500 = 35 000 000

Stoc . . . . . . . . 15500kg 50 704 150


CMPi = (5500 x 2855,3) + (10000 x 3500) = 3271,2

15500


29.03.2000 . . . . . . . . 7000 x 3271,2=22 898 540

Stoc . . . . . . . . .8500 x 3271,2=27 805 200

2.Metoda costului mediu ponderat global (CMPg) :

CMPg = V =3043,5 V = valoarea totala

Q Q = cantitatea intrata

31.12.1999 . . . . . . . . 3000 x 2000 = 6 000 000

05.03.2000 . . . . . . . . 3000 x 2500 = 7 500 000

Stoc . . . . . . . . . .6000kg 13 500 000

08.03.2000 . . . . . . . ..3500 x 3043,5=10 652 250

Stoc . . . . . . . . ..2500kg 7 875 000

10.03.2000 . . . . . . . . 2000 x 3000 = 6 000 000

15.03.2000 . . . . . . . . 5000 x 3100 =15500 000

Stoc . . . . . . . . .9500 x 3043,5 =28 913 250

17.03.2000 . . . . . . . . 4000 x 3043,5=12 174 000

Stoc . . . . . . . . 5500 16 739 250

20.03.2000 . . . . . . . . 10000 x 3043,5=30 435 000

Stoc . . . . . . . ..15500 x 3043,5=47 174 250

24.03.2000 . . . . . . . . 7000 x 3043,5=21 304 000

Stoc . . . . . . . . 8500 x 3043.5=25 869 250

II Metoda epuizarii succesive a stocurilor consta in folosirea drept costuri de iesire, a costurilor de intrare, care sunt exacte, dar create intr-o anumita ordine, care nu corespunde intotdeauna miscarilor reale de marfuri.



1.Metoda primului intrat – primului iesit

(FIFO First In – First Out)

Potrivit acestei metode marfurile ies din stoc in ordinea vechimii loturilor de intrare. Daca lotul de iesire nu este acoperit din cel mai vechi lot de intrare, se apeleaza la urmatoarele loturi de intrare (in ordine cronologica).

In cazul aplicarii acestei metode de evaluare a iesirilor de marfuri din stoc, iesirile urmeaza cu intarziere variatiile preturilor de intrare, o intarziere mai mare sau mai mica in functie de viteza de rotatie a stocurilor.

Acest procedeu este recomandat in perioadele inflationiste, deoarece pretul cel mai vechi este, de obicei, cel mai mic si duce la diminuarea (subevaluarea) cheltuielilor cu marfuri, majorand profitul intreprinderii.

Exemplu: Folosind aceleasi date de la metoda costului mediu ponderat, sa se calculeze valoarea marfurilor iesite din stoc dupa metoda primului intrat-primului iesit (FIFO) :

31.12.1999 . . . . . . . . . 3000 x 2000 = 6 000 000

05.03.2000 . . . . . . . . . 3000 x 2500 = 7 500 000

Stoc . . . . . . . . . 6000 kg 13 500 000

3000 x 2000

08.03.2000 . . . . . 3500kg = 7 250 000

500 x 2500

Stoc . . . . . . . . . . 2500 x 2500 =6 250 000

10.03.2000 . . . . . . . . . 2000 x 3000 = 6 000 000

15.03.2000 . . . . . . . . . 5000 x 3100 =15 500 000

Stoc . . . . . . . . . .9500 =27 750 000

2500 x 2500

17.03.2000 . . . . . 4000kg  =10 750 000

1500 x 3000

500 x 3000

Stoc . . . . . .3500kg =17 000 000

5000 x 3100

20.03.2000 . . . . . . . . .10000 x 3500=35 000 000

Stoc . . . . . . . . .13500 52 000 000

500 x 3000

29.03.2000 . . . 7000kg 5000 x 3100 =22 250 000

1500 x 3500

Stoc . . . . . . . . ..8500 x 3500 =29 750 000

2. Metoda ultimului intrat – primului iesit

( LIFO Last In – First Out)

Potrivit acestei metode, elementele stocabile iesite din patrimoniu in ordinea celor mai recente loturi de intrare, care figureaza inca in stoc.   Deci, iesirile sunt efectuate in ordinea cronologica inversa intrarilor, comparativ datelor de iesire.

Pe masura ce se epuizeaza lotul, marfurile iesite se evalueaza la costul de achizitie al lotului anterior in ordine cronologica, adica evaluarea marfurilor iesite se face la pretul cel mai nou.

Folosirea acestei metode in conditii de inflatie nu este recomandata, deoarece pretul cel mai nou inseamna si pretul cel mai mare si duce la o supraevaluare a cheltuielilor cu marfuri, adica o diminuare a profitului.

Exemplu : Pentru aceasta metoda, situatia se prezinta astfel (pe baza datelor de la CMP) :

3000 x 2500

08.03.2000 . . . . . . . 3500kg = 8 500 000

500 x 2000

Stoc . . . . . . . . . . . . .. 1500 x 2000 = 3 000 000

17.03.2000 . . . . . . . 4000kg 4000 x 3100 = 12 400 000

1500 x 2000

Stoc . . . . . . . 500kg 2000 x 3000 = 12 100 000

1000 x 3100

Intrari . . . . . . . . . . . 10000 x 3500 = 35 000 000

29.03.2000 . . . . . . . 7000kg 7000 x 3500 = 24 500 000

5500kg

Stoc . . . . . . .8500kg = 24 600 000

3000 x 3500

3.Metoda urmatorului intrat – primului iesit

(NIFO Next In – First Out)

Potrivit acestei metode, iesirile din stoc sunt evaluate la valoarea de inlocuire bazata pe pretul ultimei facturi. Acest pret este egal, de obicei, cu pretul pietei sau cu costul de inlocuire.

Metoda NIFO nu se foloseste in Romania.

II.     Alte metode de evaluare a iesirilor din stoc

1. Metoda preturilor standard (prestabilite). Preturile antecalculate au la baza preturile medii ale marfurilor din exercitiile financiare precedente, corectate cu indicele de variatie a preturilor.

Diferenta dintre pretul prestabilit si costul efectiv de achizitie se inregistreaza, la intrare, intr-un cont distinct de cel al marfurilor.

Sunt reflectate si diferentele intre pretul prestabilit al stocurilor initiale din exercitiul financiar precedent si pretul prestabilit al acelorasi stocuri antecalculat pentru exercitiul financiar curent.

Diferentele de pret privind stocurile initiale si intrarile de marfuri se repartizeaza asupra cheltuielilor pentru marfurile iesite, cu ajutorul coeficientului de repartizare.

Metoda preturilor standard este o varianta a metodei costului mediu ponderat.

2. Metoda pretului de cumparare al zilei

(ultimului pret de cumparare) consta in faptul ca evaluarea marfurilor iesite se realizeaza la pretul de cumparare inscris in factura ultimelor loturi de marfuri intrate in gestiunea intreprinderii.

3.Metoda stocului util consta in evaluarea marfurilor iesite din stoc la un cost apropiat de costurile de achizitie reale. Acest cost este calculat statistic pe baza preturilor de achizitie reale din perioadele de gestiune anterioare.

Aplicarea uneia dintre metodele de evaluare a iesirilor din stoc trebuie analizata in functie de fluctuatia preturilor, precum si de politica contabila a firmei respective, adica procedeul de evaluare practicat trebuie sa fie acelasi pe tot parcursul exercitiului financiar si in cele care se succed, pentru a asigura comparabilitatea informatiilor. Daca se folosesc metode diferite apar in bilant si in contul de rezultate valori diferite si nu se mai poate realiza compararea informatiilor.

Daca comparam cele 3 metode de evaluare a stocurilor vom observa diferentele dintre ele in urmatorul tabel :

METODE DE EVALUARE

CMPi CMPg FIFO LIFO

(pe loturi) (global)


Stoc initial 6 000 000 6 000 000 6 000 000 6 000 000

Intrari 64 000 000 64 000 000 64 000 000 64 000 000 Iesiri 42 194 580 44 130 750 40 250 000 45 400 000

Stoc final 27 805 420 25 869 250 29 750 000 24 600 000


Daca totusi se doreste schimbarea unei metode de evaluare trebuiesc determinate influentele asupra situatiei patrimoniale, financiare si asupra rezultatelor. Astfel, in conditii de stabilitate relativa a preturilor este recomandata metoda costului mediu ponderat; in conditii inflationiste se poate aplica metoda LIFO sau NIFO (evaluarea iesirilor se face la preturile cele mai scazute).

Potrivit normei contabile internationale IAS nr. 2, la inchiderea exercitiului financiar stocurile trebuiesc evaluate la costul lor sau la valoarea neta de realizare, in cazul in care aceasta este mai mica decat costul.

Valoarea neta de realizare este pretul de vanzare estimat, diminuat cu costuri de finisare si alte cheltuieli necesare pentru realizarea vanzarii (cum ar fi: cheltuieli de transport, comisioane pentru vanzari, costurile garantiilor acordate dupa vanzare, etc.). Valoarea neta de realizare a stocurilor trebuie sa fie determinata pentru fiecare marfa, insa se poate determina si pentru grupuri de bunuri similare sau care au o anumita legatura intre ele.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate