Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Administratie


Index » legal » Administratie
» Patrimoniul


Patrimoniul




PATRIMONIUL

Obiectivele cursului:

Delimitarea notiunii de patrimoniu in cadrul drepturilor reale ca institutie a dreptului civil;

  • Explicarea si intelegerea patrimoniului prin caracterele sale juridice, prin functiile si locul sau in materia drepturilor reale;
  • Efectuarea unei clasificari a drepturilor patrimoniale si stabilirea asemanarilor precum si a deosebirilor dintre drepturile reale si cele de creanta;

Definirea si delimitarea drepturilor reale dupa modurile prevazute in legile civile.




Concepte:

  • Gajul general al creditorilor chirografari;
  • Subrogatia reala cu titlu universal;
  • Subrogatia cu titlu particular;
  • Drept de urmarire;
  • Divizibilitatea patrimoniului.

I. Notiune

Este una din notiunile de baza a ramurii importante a sistemului romanesc de drept – dreptul civil.

Aceasta notiune nu se intalneste insa numai in dreptul civil ci si in alte ramuri de drept. Astfel, in dreptul international public intalnim notiunea de patrimoniu comun al umanitatii ce are ca obiect resursele naturale ale marii libere.

Aceeasi notiune o intalnim si in prevederile legii nr. 182/20.10.2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil.

Uneori, o anumita grupare de bunuri care au aceeasi natura sau acelasi regim juridic este desemnata prin notiunea de fond. Astfel, art. 1 din Legea 18/1991 dispune ca terenurile de orice fel, indiferent de destinatie, de titlul in baza caruia sunt detinute sau de domeniul public sau privat din care fac parte, constituie fondul funciar al Romaniei.

In acelasi sens mai putem aminti si Legea nr. 26 din 1996 – Codul silvic care foloseste termenul de fond forestier national.

In alte cazuri, o asemenea grupare de bunuri poate fi desemnata prin notiunea de domeniu, care, la randul sau poate fi domeniu public sau domeniu privat.

Toate aceste notiuni: patrimoniu, fond, domeniu au ceva in comun in sensul ca evoca un ansamblu, o grupare de bunuri dar, in acelasi timp, au si caracteristici diferite.

In caracterizarea juridica a notiunii de patrimoniu este necesar a se mentiona faptul ca stiinta dreptului civil are ca obiect cercetarea raportului juridic civil ca relatie sociala reglementata de norma juridica si privit prin elementele sale structurale: subiect, continut, obiect.

Continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective si obligatiile corelative ce apartin subiectilor acestui raport.

Dar aceste drepturi si obligatii pot fi patrimoniale, in sensul ca au un continut economic si personal – nepatrimoniale, care nu au un astfel de continut.

In definirea notiunii de patrimoniu intereseaza numai drepturile si obligatiile subiective ce au valoare economica, adica cele patrimoniale.

Cercetarea acestor drepturi subiective patrimoniale si a obligatiilor corelative poate fi facuta separat ca drepturi reale sau drepturi de creanta apartinand unul cate unul, unui anumit titular sau ca un ansamblu, ca o universalitate juridica ce apartine unui subiect de drept, ajungand astfel la o notiune care realizeaza sinteza lor, respectiv notiunea de patrimoniu.

Codul Civil nu s-a preocupat de definitia patrimoniului , facand numai referiri implicite sau explicite.

Astfel, art.1718 Cod civil mentioneaza raspunderea cu toate bunurile mobile sau imobile, prezente si viitoare; art.781 Cod civil – reglementeaza separatia de patrimonii, ca si art.784 Cod civil sau art.1743 Cod Civil.

Referiri cu privire la notiunea de patrimoniu mai intalnim si in Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale; Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat; Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice etc.

Reputatul teoretician Constantin Statescu compara patrimoniul cu un recipient al carui continut poate fi supus unei permanente fluctuatii, fara ca existenta lui sa fie afectata.

In privinta definirii acestei notiuni de patrimoniu, putem spune ca reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ce apartin unei persoane.

Traian Ionascu si Salvator Bradeanu includ in aceasta definitie si bunurile la care se refera drepturile si obligatiile mentionate.

II.        Caracterele juridice ale patrimoniului

1) Patrimoniul este o universalitate juridica de drepturi si obligatii.

Acestea sunt legate intre ele formand un tot unitar, desi nu este exclusa nici ideea ca patrimoniul sa fie format din mai multe mase de bunuri cu un regim juridic distinct.

Pe de alta parte, drepturile si obligatiile ce alcatuiesc patrimoniul sunt distincte de universalitate, in sensul ca schimbarile survenite la aceste drepturi si obligatii nu altereaza, nu pun in discutie identitatea acestei universalitati.

Patrimoniul, ca universalitate juridica si nu faptica are in componenta sa un activ (drepturi) si un pasiv (obligatii).

2) Orice persoana are un patrimoniu

O persoana fizica, oricat de saraca ar fi are totusi un minim de bunuri, iar in privinta persoanei juridice, legea impune, chiar, existenta sa.

Patrimoniul este unic in sensul ca orice persoana are un singur patrimoniu, indiferent de numarul drepturilor si obligatiilor.

Divizibilitatea patrimoniului

Patrimoniul este unic, dar nu si indivizibil. Pot exista mai multe categorii, grupe sau mase de drepturi si obligatii ce au fiecare un regim juridic distinct.

La societatile comerciale intalnim: mobile, imobile, fonduri banesti, etc.

La unitatile administrativ teritoriale avem bunuri din domeniul public de interes local sau bunuri din domeniul privat al acestora.

Persoanele fizice casatorite au bunuri proprii si bunuri comune.

5. Netransmisibilitatea patrimoniului prin acte juridice intre vii

O persoana fizica sau juridica poate transmite unul sau mai multe drepturi, dar nu insasi patrimoniul.

Transmisiunea universala a patrimoniului nu poate avea loc decat la decesul unei persoane fizice sau in momentul incetarii existentei unei persoane juridice. De la acest principiu, in privinta persoanelor juridice exista o exceptie, in sensul unei transmiteri cu titlu universal a unor drepturi si obligatii, cand persoana juridica este supusa reorganizarii prin divizare partiala. In aceasta situatie, o fractiune din patrimoniu se desprinde si se transmite catre una sau mai multe persoane juridice care exista sau se infiinteaza cu aceasta ocazie.

III. Functiile patrimoniului





Patrimoniul are trei functii importante si anume:

permite si explica gajul general al creditorilor chirografari;

permite si explica subrogatia reala cu titlu universal;

permite si explica transmisiunea universala sau cu titlu universal.

1) Gajul general al creditorilor chirografari.

Fara acceptarea notiunii de patrimoniu nu s-ar putea justifica dispozitiile art.1718 Cod civil „Oricine este obligat personal, este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare”.

Creditorii chirografari sunt tocmai acei creditori care nu dispun de garantia reala asupra unui bun determinat al debitorului sau.

Gajul general priveste, in principiu, totalitatea bunurilor debitorului, deci insusi patrimoniul debitorului si nu bunurile concrete care il compun.

Fara acest drept de gaj general, creditorii ar fi nevoiti sa-si constituie garantii reale – gajul propriu-zis, ipoteca, privilegii, care sa greveze un bun sau anumite bunuri ale debitorului.

2)Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal

Subrogatia reala (spre deosebire de cea personala) are loc atunci cand un bun este inlocuit cu altul. Ea poate fi:

cu titlu particular, cand se refera la un bun individual determinat;

cu titlu universal, cand se refera la o anumita masa sau grupa de bunuri;

universala, cand priveste intreg patrimoniul.

Datorita caracterului patrimoniului de a fi o universalitate juridica, drepturile si obligatiile ce-l alcatuiesc pot fi inlocuite cu alte valori, fara ca aceasta universalitate sa fie afectata.

Subrogatia universala sau cu titlu universal are si functia juridica de a asigura continuarea afectatiunii unui patrimoniu sau a unei mase dintr-un patrimoniu, destinatiei economice specifice.

Aceasta afectare potrivit destinatiei economice concrete permite subrogatia in interesul fiecarei mase de bunuri, asigurandu-i aceasta destinatie si impiedicand migratia bunurilor dintr-o grupa in alta. Este exemplul sotilor – daca se instraineaza un bun propriu, bunul procurat din banii incasati va intra in masa bunurilor proprii ale unuia din soti si nu in masa bunurilor comune ale ambilor.

3) Subrogatia cu titlu particular

Spre deosebire de subrogatia reala universala sau cu titlu universal, subrogatia cu titlu particular are loc numai atunci cand legea o prevede expres si se refera numai la un bun individual determinat (ut singuli).

Dreptul civil roman prevede mai multe cazuri de astfel de subrogatii:

art. 1721 C. civil (materia privilegiilor si ipotecii) – daca imobilul ipotecat piere din caz fortuit sau este deteriorat si era asigurat, indemnizatia de asigurare va fi „afectata la plata creantelor privilegiate si ipotecare, dupa rangul fiecaruia dintre ele”. Aceluiasi scop ii va fi destinata si despagubirea platita de un tert proprietarului bunului ipotecat, bun ce a fost distrus sau deteriorat.

art. 28 al. 2 din Legea 33/27.05.1994 privind exproprierea pentru utilitate publica prevede ca ipoteca sau privilegiul ce grevau bunul expropriat se stramuta, de drept, asupra indemnizatiei de expropriere.

4) Patrimoniul si transmisiunea universala sau cu titlu universal

La decesul unei persoane fizice sau in caz de reorganizare a unei persoane juridice se transmit toate drepturile si obligatiile acelei persoane. Obiectul transmiterii il constituie insusi patrimoniul, ca universalitate juridica.

Aceasta transmisiune poate fi universala cand priveste un singur succesor sau cu titlu universal cand se transmit portiuni de patrimoniu catre mai multi succesori.

In unele cazuri se transmit atat drepturi cat si obligatii.

IV. Clasificarea drepturilor patrimoniale

In componenta patrimoniului intra numai drepturi cu continut economic.

Aceste drepturi se clasifica in doua mari grupe:

drepturi reale;

drepturi de creanta.

1) Drepturi reale (ius in re)

Sunt acele drepturi subiective patrimoniale in temeiul carora, titularul poate sa exercite anumite puteri(prerogative) asupra unui bun determinat, in mod direct si nemijlocit. Se mai spune ca, in acest caz, dreptul real creeaza un raport nemijlocit intre om si lucru desi in doctrina actuala se considera ca dreptul real este un raport intre oameni cu privire la lucruri.

Astfel, dreptul real presupune stabilirea unui raport juridic privitor la un bun intre una sau doua persoane ca subiect activ si toate celelalte persoane nedeterminate, ca subiect pasiv ce are obligatia generala negativa de a nu face nimic de natura a stanjeni exercitarea prerogativelor de catre subiectul activ.

2) Drepturi de creanta (ius in rem)

Sunt acele drepturi subiective patrimoniale in virtutea carora subiectul activ numit creditor poate pretinde subiectului pasiv (debitor) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Comparatie intre drepturile reale si drepturile de creanta

Asemanari

Singura asemanare intre cele doua categorii este faptul ca ambele fac parte din marea categorie a drepturilor patrimoniale.

Deosebiri:

din punct de vedere al subiectelor, dreptul real are un subiect activ (titularul sau) si toate celelalte persoane nedeterminate ca subiect pasiv, pe cand la dreptul de creanta raportul juridic este creat intre subiectul activ determinat sau cel putin determinabil denumit creditor si subiectul pasiv denumit debitor.



din punct de vedere al continutului, dreptul real confera titularului anumite prerogative pe care le exercita direct si nemijlocit iar toate celelalte persoane au obligatia general negativa de a impiedica exercitiul acestor prerogative. Din aceasta cauza se spune ca drepturile reale sunt opozabile „erga omnes”. La dreptul de creanta avem dreptul subiectului activ(creditor) de a pretinde subiectului pasiv(debitor) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Deci, drepturile de creanta sunt relative, opozabile inter partes.

din punct de vedere al duratei lor, drepturile reale sunt perpetue (dreptul de proprietate sau dreptul de servitute) sau sunt constituite pe o durata mare de timp.

Ex. Uzufructul constituit in favoarea persoanelor juridice nu poate fi mai mare de 30 de ani iar in privinta persoanelor fizice se stinge cel mai tarziu la moartea uzufructuarului.

Drepturile de creanta au o durata limitata in timp.

din punct de vedere numeric, drepturile reale sunt limitate spre deosebire de drepturile de creanta care sunt nelimitate.

Dreptul de urmarire si dreptul de preferinta – prerogative specifice drepturilor reale

Dreptul de urmarire reprezinta posibilitatea titularului dreptului de a pretinde bunul din mana oricui s-ar afla.

Dreptul de preferinta consta in facultatea conferita titularului dreptului real de a avea prioritate fata de titularii altor drepturi reale sau de creanta.

V. Categorii juridice intermediare

La limita dintre drepturile reale si drepturile de creanta se situeaza categorii intermediare si anume:

obligatiile reale de a face – „propter rem”

obligatiile opozabile tertilor – „scriptae in rem”

drepturile de creatie intelectuala.

1. Obligatiile „propter rem” si „scriptae in rem”

Obligatiile „propter rem” sau obligatiile reale de a face reprezinta indatoririle ce revin detinatorului unui bun determinat si au ca izvor legea sau conventia partilor. Ex. Legea 18/1991 impune tuturor detinatorilor de terenuri obligatia de a asigura cultivarea acestora, de a asigura protectia solului, etc.

Astfel de obligatii sunt impuse de lege si detinatorilor de paduri.

In privinta conventiilor, proprietarul fondului aservit isi poate asuma obligatia de a efectua anumite lucrari necesare exercitiului servitutii.

Obligatiile „scriptae in rem” sunt atat de strans legate de stapanirea unui bun incat creditorul nu poate obtine satisfacerea dreptului sau decat daca dobanditorul actual al bunului va fi obligat sa respecte acest drept desi nu a participat la incheierea conventiei care a dus la nasterea dreptului creditorului.

Ex. Locatarul unui bun pe care locatorul l-a instrainat dupa incheierea contractului de inchiriere. Noul proprietar va fi obligat sa recunoasca si sa respecte locatiunea facuta anterior.

2.Drepturile de creatie intelectuala

Fac parte din aceasta categorie drepturile legate de activitatea spirituala a oamenilor.

Legea 8/14.03.1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe dispune ca dreptul de autor este recunoscut si garantat de lege (art. 1).

Acest drept comporta atribute de ordin moral si patrimonial.

Din punct de vedere patrimonial, autorul are in primul rand, un drept real de proprietate asupra obiectului in care se materializeaza opera sa: pictura, sculptura, manuscris, etc.

Distinct de acest drept real, autorul si (in cazul operelor literare) mostenitorii sai pe o anumita durata, au un drept de natura patrimoniala ce rezulta din valorificarea creatiei sale.

Drepturile de creatie intelectuala nu sunt nici drepturi reale – desi exista suficiente elemente caracteristice unor astfel de drepturi si nici drepturi de creanta desi prezinta multe aspecte comune cel putin sub aspect economic. Nu sunt insa drepturi de creanta pur si simplu intrucat nu presupun exercitarea lor asupra unui debitor determinat sau determinabil.

VI. Clasificarea drepturilor reale

In dreptul civil romanesc, drepturile reale se clasifica in:

drepturi reale principale;

drepturi reale accesorii.

Drepturile reale principale sunt acele drepturi care au o existenta de sine statatoare in raport cu alte drepturi reale si de creanta.

Drepturile reale accesorii sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta, existenta lor depinzand in mod direct de existenta dreptului garantat.

Deci, drepturile reale accesorii sunt accesorii pe langa dreptul de creanta.

1)Drepturi reale principale

Exista doua mari categorii de drepturi reale principale:

dreptul de proprietate;

dezmembramintele dreptului de proprietate.



La randul sau, din punct de vedere al regimului juridic aplicabil, dreptul de proprietate poate fi:

drept de proprietate publica;

drept de proprietate privata.

Din punct de vedere al subiectelor si regimului de punere in valoare, subiectele de drept public (statul si unitatile sale administrativ teritoriale) pot constitui, cu privire la bunurile proprietatea lor publica sau privata:

dreptul de administrare;

dreptul de concesiune;

dreptul de folosinta.

La randul sau, dreptului de proprietate privata, indiferent de titular (subiecte de drept public sau persoanele fizice sau juridice de drept privat) ii corespund dezmembramintele acestuia:

dreptul de uzufruct;

dreptul de uz;

dreptul de abitatie;

dreptul de servitute;

dreptul de superficie.

2)Drepturi reale accesorii

dreptul de ipoteca;

dreptul de gaj;

privilegiile.

Asa cum s-a mentionat anterior, aceste drepturi reale sunt accesorii unor drepturi de creanta.

Dreptul de ipoteca – garantia constituita titularului sau – numit creditor ipotecar asupra unui bun imobil proprietatea debitorului sau asupra dreptului de uzufruct cu privire la un imobil ce apartine acestuia, de a se indestula cu preferinta si in mana oricui s-ar gasi bunul din valoarea acestuia daca debitorul nu-si indeplineste obligatia asumata.

Dreptul de gaj – garantia recunoscuta de debitor creditorului sau de a putea sa execute un bun mobil din patrimoniul sau prin retinerea, sub controlul justitiei, in proprietate a acelui bun in contul creantei neexecutate sau prin vanzarea acestuia si indestularea cu preferinta fata de creditorii chirografari din pretul obtinut.

Privilegiile – anumite clauze legale de preferinta, in baza carora, creditorii pot obtine plata datoriei cu preferinta inaintea altor creditori.

O garantie de o natura specifica, situata la limita garantiilor reale este dreptul de retentie nereglementat de legislatie dar recunoscut de practica judecatoreasca si de doctrina. In temeiul acestui drept, debitorul obligatiei de restituire poate refuza indeplinirea acesteia pana la plata unor cheltuieli facute in legatura cu bunul respectiv.

Subiecte pentru pregatirea in vederea evaluarii finale:

  1. Precizati care sunt si in ce constau caracterele juridice ale patrimoniului.
  2. Precizati care sunt si in ce constau functiile patrimoniului.
  3. Efectuati o clasificare a drepturilor patrimoniale.
  4. Precizati categoriile juridice intermediare ale drepturilor reale si de creanta

Teste grila:

In sens juridic, patrimoniul desemneaza:

a) totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane

b) totalitatea drepturilor si obligatiilor care apartin unei persoane la un moment dat;

c) totalitatea drepturilor si obligatiilor cu continut economic, evaluabile in bani, care apartin unei persoane.

2. Constituie caracteristici ale patrimoniului:

a) patrimoniul este personal, indivizibil;

b) o persoana nu poate fi titulara mai multor patrimonii;

c) patrimoniul este o universalitate de fapt;

3. Drepturile patrimoniale se clasifica in:

a) drepturi principale si drepturi accesorii;

b) drepturi absolute si drepturi

c) drepturi reale si drepturi de creanta.

4. In cazul drepturilor reale:

a) subiectul activ este nedeterminat;

b) subiectul pasiv este nedeterminat;

c)subiectului pasiv ii revine obligatia de a nu face ceva, ce ar fi putut sa faca daca nu si-ar fi asumat obligatia respectiva.

5. Sunt drepturi reale principale:

a)dreptul de retentie;

b) dreptul de proprietate

c) dreptul de abitatie




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate