Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Administratie


Index » legal » Administratie
» Manualul pentru lupta al batalionului de infanterie
Trimite pe WhatsApp


Manualul pentru lupta al batalionului de infanterie




MANUALUL PENTRU LUPTA AL

BATALIONULUI DE INFANTERIE


CAPITOLUL I

Principii generale


Art.1. - Manualul este destinat batalionului de infanterie1 din compunerea brigazilor mecanizate, de infanterie, infanterie usoara sau de tancuri si reglementeaza modul de pregatire si desfasurare a operatiilor militare, pentru indeplinirea misiunilor ce ii revin pe timp de pace, in situatii de criza si la razboi.





SECTIUNEA 1

Rolul batalionului de infanterie


1. Rolul batalionului de infanterie


Art.2. - Batalionul de infanterie, alaturi de batalionul de tancuri, constituie forta luptatoare a brigazii mecanizate.

Art.3. - Batalionul de infanterie, pe campul de lupta, are urmatoarele roluri:

a)      este angajat, de regula, in operatii la contact cu inamicul sau poate organiza raiduri/operatii in adancime si operatii in spate;

b)      poate participa in operatii, ca rezerva a unor grupari tactice;

c)      poate fi angajat, ca desant aerian debarcat, in executarea operatiilor in adancime pentru realizarea capetelor de pod, ocuparii obiectivelor importante din teren etc.

Art.4. - Indiferent de rolul pe care il joaca batalionului de infanterie in operatii, actiunile executate in conditii de vizibilitate redusa stau la baza acestora; prin folosirea conditiilor meteorologice, se cauta obtinerea de avantaje fata de tehnologie sau pregatirea fortelor din conflict; intunericul, ceata, ploile abundente si ninsorile asigura vizibilitatea redusa; combinarea capacitatilor tehnologice, folosirea aparaturii de vedere pe timp de noapte si tactice, dobandite prin instruire permit batalionului de infanterie sa duca actiuni in aceste conditii meteorologice; actiunile in conditii de vizibilitate redusa lovesc aparatorul atunci cand bataia armamentului sau sau cooperarea intre pozitiile acestuia, sunt reduse.

Art.5. - In situatiile de lupta apropiata, fortele batalionului de infanterie au un rol important, astfel:

a)      ataca pe cai ce nu permit accesul fortelor blindate;

b)      realizeaza patrunderi in zone cu teren dificil, care sa fie exploatate ulterior de fortele mecanizate;

c)      ocupa obstacolele existente si terenurile dificile pentru a le folosi in executarea manevrei tactice si operative;

d)     ocupa sau fac siguranta zonelor cu constructii sau paduri;

e)      controleaza itinerariile periculoase ce pot fi utilizate de alte forte;

f)       actioneaza in special pe timp de noapte sau in alte conditii cu vizibilitate redusa;

g)            sprijina fortele blindate atunci cand actioneaza ca desant.

Art.6. - In pofida tuturor avantajelor oferite de tehnologia militara, de nivelul de performanta al armamentului si tehnicii militare, factorul determinant in indeplinirea cu succes a misiunilor primite ramane luptatorul, cel care prin profesionalismul actiunilor sale in cadrul subunitatii asigura eficacitatea structurii de lupta.

Art.7. - (1) Batalionul de infanteria actioneaza in conflicte de intensitate mica, medie sau mare, in majoritatea conditiilor de teren si vreme.

(2) Infanteria domina in conflictele de intensitate mica datorita posibilitatilor sale de dislocare rapida si angajarii cu succes a unui inamic cu valoare egala.

(3) Conflictele de intensitate medie si mare pot fi haotice, intense si distructive; acest fel de operatii au rareori un caracter liniar; viteza cu care fortele sunt concentrate si puterea mare de foc de care dispun, fac aproape inevitabila distrugerea inamicului.


2. Organizarea batalionului de infanterie


Art.8. - Batalionul de infanterie este o structura tip unitate tactica interarme, care, in functie de tehnica din dotare, transportoare amfibii blindate, masini de lupta ale infanteriei, poate indeplini operatii militare de amploare diferita, de regula, in cadrul unei grupari de forte, brigazii mecanizate sau independent.

Art.9. - Cuceririrea obiectivelor si indeplinirea misiunilor, de catre batalionul de infanterie, este conditionata de functionalitatea structurilor organizatorice: comandamentul; fortele luptatoare; fortele de sprijin de lupta; fortele de logistica.

Art.10. - (1) Comandamentul este elementul de structura al batalionului organizat si destinat pentru exercitarea actului de comanda si control. Prin acte normative el este investit cu atribut de conducere a tuturor activitatilor si actiunilor militare ce se pregatesc si se desfasoara in lupta de catre fortele din compunerea si/sau subordinea acestuia.

(2) Comandamentul este organizat pe functii independente, compartimente si birouri iar in cadrul acestora, cum este cazul compartimentului stat major, pe module de tip S functionarea acestora se regaseste in F.T.-2, Manualul pentru organizare de stat major si operatii a Fortelor Terestre si in anexa nr.2 din prezentul manual.

Art.11. - (1) Fortele luptatoare ale batalionului de infanterie sunt constituite din companii de infanterie.

(2) Compania de infanterie este subunitatea de lupta de baza a batalionului destinata sa asigure desfasurarea operatiilor militare in sistem integrat; organizarea este in functie de tipul de tehnica de lupta din inzestrare (T.A.B., M.L.I.); diferentele de organizare nu influenteaza semnificativ caracterul misiunilor pe care compania de infanterie le poate primi si nici modul de ducere a operatiilor de catre aceasta.

Art.12. - Fortele de sprijin de lupta ale batalionului sunt constituite din:

a)compania de stat major;

b)      subunitatea de aruncatoare;

c)subunitatea antiblindate mixta.

Art.13. - (1) Compania de stat major deserveste comandamentul batalionului si desfasoara activitati de sprijin, de siguranta si protectia fortelor, corespunzator structurilor din compunere. Compania de stat major are in compunere: pluton de cercetare; pluton de transmisiuni; pluton de geniu; pluton de aparare antiaeriana.

(2) Comandantul companiei de stat major se subordoneaza sefului de stat major si asigura sprijinul necesar realizarii conducerii de catre comandamentul batalionului; el se dispune in cadrul punctului de comanda de baza pentru a urmari realizarea sprijinului, a sigurantei si deplasarii sau in zona logistica a batalionului; realizarea acestor activitati il ajuta pe comandantul companiei de stat major in indeplinirea atributiilor de baza; in anumite situatii, comandantul companiei poate fi disponibil pentru alte misiuni tactice ordonate de comandantul batalionului sau de seful S3, prin care poate coordona si controla eforturile cercetarii si masurile de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului; coordoneaza actiunile patrulelor de lupta; executa alte sarcini stabilite de comandantul batalionului.

Art.14. - Comandantul companiei de stat major raspunde de desfasurarea cu eficienta a actiunilor specifice ale subunitatii pe care o comanda si indeplineste urmatoarele atributii:

a)      organizeaza si conduce desfasurarea operatiilor companiei;

b)      sprijina comandantul de batalion si pe seful de stat major in stabilirea misiunilor specifice si coordoneaza actiunile subunitatilor subordonate pe timpul luptei;

c)      asigura cunoasterea permanenta a starii si posibilitatilor subunitatilor din compunerea companiei;

d)     planifica activitatile, orienteaza permanent subordonatii, elaboreaza cursurile actiunilor, selecteaza cursul optim, ia decizii si transmite oportun misiunile subunitatilor din subordine;

e)      organizeaza siguranta si protectia fortelor in toate situatiile;

f)       conduce dispunerea companiei conform planului de operatii si a posibilitatilor subunitatilor;

g)      stabileste locul in dispozitiv si organizeaza observarea campului de lupta;

h)      adapteaza planul de operatii la specificul situatiei, luand masurile adecvate;

i)        informeaza comandantul de batalion asupra problemelor si situatiei militarilor din subordine;

j)        conduce si verifica mentenanta tehnicii si a armamentului companiei;

k)      asigura odihna, hranirea si echiparea militarilor din subordine;

l)        informeaza comandantul de batalion despre puterea de lupta a companiei;

m)    informeaza permanent subordonatii despre situatia de lupta;

n)      insuseste semnalele si semnalele de conducere si cooperare in lupta.

Art.15. - (1) Subunitatea de aruncatoare constituie principalul mijloc de sprijin prin foc la dispozitia comandantului de batalion si executa misiuni de foc stabilite de catre acesta; in unele situatii poate fi atasata companiei de infanterie.

(2) Comandantul subunitatii, subordonat comandantului de batalion, il sprijina pe acesta in angajarea tactica a mijloacelor de foc din subordine; punctul de comanda - observare (P.C.O.) al subunitatii de aruncatoare poate fi utilizat, la nevoie, ca punct de comanda de rezerva (P.C.Rz.) al batalionului.

Art.16. - Comandantul subunitatii de aruncatoare raspunde de pregatirea si desfasurarea operatiilor subunitatii pe care o comanda. El este in masura sa:

a)      conduca desfasurarea operatiilor subunitatii de aruncatoare;

b)      sprijine comandantul de batalion in stabilirea pozitiilor de tragere, organizarea sistemului de foc si coordonarea operatiilor subunitatii de aruncatoare pe timpul luptei;

c)      sprijine actiunile batalionului cu foc eficace;

d)     cunoasca permanent starea si posibilitatile subunitatii din subordine, a celor cu care coopereaza si ale inamicului de la contact;

e)      planifice activitati, sa orienteze permanent subordonatii, sa elaboreze cursurile actiunilor, sa selecteze cursul optim, sa ia decizii si sa transmita oportun misiunile plutoanelor;

f)       organizeze sistemul de lovire, securitatea operatiilor si protectia fortelor in toate situatiile care o impun;

g)      conduca realizarea amenajarii genistice si a sistemului de obstacole;

h)      conduca dispunerea subunitatii de aruncatoare in concordanta cu planul de operatii si posibilitatile tehnico-tactice ale armamentului;

i)        stabileasca locul sau in dispozitiv si sa organizeze observarea campului de lupta;

j)        adapteze planul de operatii la specificul situatiei luand masurile adecvate;

k)      informeze comandantul de batalion asupra problemelor si situatiei militarilor din subordine;

l)        conduca si sa verifice mentenanta tehnicii de lupta si a armamentului subunitatii de aruncatoare;

m)    asigure odihna, hranirea si echiparea militarilor din subordine;

n)      informeze comandantul de batalion asupra puterii de lupta a bateriei;

o)      informeze permanent subordonatii asupra situatiei de lupta;

p)      cunoasca semnalele de conducere si cooperare in lupta.

Art.17. - Subunitatea antiblindate mixta constituie principalul mijloc de lupta impotriva blindatelor si indeosebi a tancurilor, fiind in masura sa execute si alte misiuni ordonate de catre comandantul de batalion; in lupta poate fi atasata sau alocata, intrunit sau pe plutoane, companiilor de infanterie sau poate fi pastrata, in intregime sau partial, la dispozitia comandantului de batalion.

Art.18. - Comandantul subunitatii antiblindate, subordonat comandantului de batalion, il sprijina pe acesta in angajarea tactica a mijloacelor antiblindate din subordine; in lipsa unei amenintari cu blindate, el propune comandantului indeplinirea altor misiuni de sprijin de catre mijloacele antiblindate; punctul sau de comanda - observare poate fi folosit de comandantul de batalion ca P.C. de rezerva.

Art.19. - Comandantul subunitatii antiblindate mixta raspunde de desfasurarea actiunilor specifice subunitatii pe care o comanda si trebuie sa fie in masura sa:

a)      organizeze si sa conduca desfasurarea actiunilor subunitatii;

b)      sprijine comandantul de batalion in stabilirea pozitiilor de tragere, in organizarea sistemului de foc si in coordonarea subunitatii antiblindate pe timpul luptei;

c)      sprijine actiunile batalionului prin foc eficace antiblindate;

d)     cunoasca permanent starea si posibilitatile subunitatii din subordine, a celor cu care coopereaza si ale inamicului de la contact;

e)      planifice activitati, sa orienteze permanent subordonatii, sa elaboreze cursurile actiunilor, sa selecteze cursul optim, sa ia decizii si sa transmita oportun misiunile plutoanelor;

f)       organizeze sistemul de lovire, asigurarea actiunilor si protectia fortelor in toate situatiile care o impun;

g)      conduca realizarea amenajarii genistice, a sistemului de baraje si obstacole;

h)      conduca dispunerea subunitatii in concordanta cu planul de operatii si posibilitatile tehnico-tactice ale armamentului;

i)        stabileasca locul sau in dispozitiv, sa organizeze observarea campului de lupta;

j)        adapteze planul de operatii la specificul situatiei, luand masurile adecvate;

k)      informeze comandantul de batalion asupra problemelor si situatiei militarilor din subordine;

l)        conduca si sa verifice mentenanta tehnicii de lupta si a armamentului;

m)    conduca asigurarea odihnei, a hranirii si echiparii militarilor din subordine;

n)      informeze comandantul de batalion asupra puterii de lupta a subunitatii;

o)      informeze permanent subordonatii asupra situatiei de lupta;

p)      cunoasca semnalele de conducere si cooperare in lupta.

Art.20. - Fortele de logistica sunt constituite din subunitati si formatiuni destinate sa realizeze sprijinul logistic al operatiilor prin desfasurarea de activitati specifice de aprovizionare, de transport si mentenanta.

Art.21. - Structurile organizatorice temporare se organizeaza si functioneaza pe baza deciziei comandantului in scopul cresterii eficientei planificarii si desfasurarii operatiilor militare, in locurile si in timpul stabilit; acestea nu scutesc statul major de indeplinirea atributiilor specifice si nu stabilesc sau impun alte principii, ori reguli de functionare a activitatilor comandamentului.

Art.22. - Structurile se stabilesc pe baza deciziei comandantului in functie de importanta misiunii, volumul de munca ce revine comandamentului, atat pentru planificarea actiunii cat si pentru conducerea fortelor subordonate pe timpul ducerii operatiilor militare proiectate, nivelul pregatirii profesionale a ofiterilor din comandament, conditiile impuse de amplasarea punctului de comanda si organizarea acestuia, obligativitatea organizarii si desfasurarii activitatilor in termenele stabilite de catre esaloanele superioare, necesitatea planificarii operatiilor militare concomitent la mai multe esaloane, in scopul reducerii timpului de pregatire a acestora.

3. Caracteristicile campului de lupta modern


Art.23. - (1) Succesul in conditiile de lupta moderne depinde de comandantii de la toate nivelurile, care inteleg si aplica caracteristicile de baza ale luptei.

(2) Caracteristicile de baza ale luptei sunt: initiativa; adancimea; agilitatea; sincronizarea; multilateralitatea.

Art.24. - (1) Initiativa consta in abilitatea de a crea sau schimba termenii luptei in actiuni; ea presupune mentinerea de catre comandanti a spiritului ofensiv; aceasta inseamna ca, atunci cand se iveste o situatie favorabila comandantii renunta la actiunile planificate, pentru a trece la indeplinirea unor actiuni planificate in graba.

(2) Pentru a realiza acest deziderat, fara a periclita planurile esaloanelor superioare, este necesar pentru comandant sa inteleaga si sa lucreze in intentiile comandantilor cu doua esaloane mai sus, aceasta implicand un anumit grad de independenta si risc.

(3) Comandantii transforma initiativa lor in actiune prin emiterea ordinelor de operatii; aceste ordine dau comandantilor subordonati flexibilitate in cadrul scopului urmarit, pentru a improviza si a actiona agresiv in indeplinirea misiunii si infrangerea inamicului, in plus, pentru a intelege scopul comandantilor esaloanelor superioare lui, fiecare comandant trebuie sa inteleaga locul unitatii lor in conceptia acestora, ca subunitate principala sau de sprijin, pentru a fi increzatori si hotarati in exploatarea succesului.

Art.25. - (1) Adancimea inglobeaza timpul, distanta si resursele necesare atingerii obiectivului.

(2) La nivelul batalionului adancimea este castigata prin pozitionarea fortelor pentru a impiedica inamicul sa-si pastreze dispozitivul, ritmul si sprijinul reciproc.

(3) Campul de lupta nu mai este entitate uni sau bidimensionala, comandantii trebuie sa inteleaga modul in care ei si inamicul se confrunta in adancime, in apropierea sau in spatele contactului.

(4) Cand este posibil se angajeaza rezervele; aceasta confera batalionului adancime si ajuta comandantul sa contraatace si sa distruga complet inamicul.

Art.26. - (1) Agilitatea este abilitatea de a gandi si actiona mai rapid decat inamicul; ea impune existenta abilitatilor mentale de comanda si control necesare restructurarii rapide, folosirii specificului terenului si vremii pentru infrangerea inamicului.

(2) Planul trebuie sa fie simplu si suficient de flexibil pentru ca un comandant sa reactioneze atunci cand se iveste o situatie favorabila.

(3) Mobilitatea, flexibilitatea unei grupari tactice, ritmul de obtinere a informatiilor si capacitatea de decizie rapida, dau posibilitatea comandantului sa puna inamicul in situatia de a reactiona in conditiile impuse de el; la nivelul batalionului, acesti factori sunt deseori simplificati prin pozitionarea grupelor de comanda, bine pregatite, in pozitii, astfel incat sa poata vedea campul de lupta, sa recunoasca sansele si sa dimensioneze rapid initiativa; comandantul si subordonatii transmit, prin mijloacele puse la dispozitie, rapoarte clare si concise pentru intelegerea rapida a intentiilor inamicului.

(4) Timpul de reactie este redus prin repetarea procedurilor de operare standard si prin instructie, prin obtinerea informatiilor necesare simplificarii executiei manevrei.

(5) Sprijinul de lupta si logistic al operatiilor se pozitioneaza pentru a sustine directia de efort principal si a asigura flexibilitate planului.

(6) Complexitatea reduce agilitatea.

Art.27. - (1) Sincronizarea consta in imbinarea activitatilor de pe campul de lupta, in timp si spatiu, pentru a obtine cea mai mare putere combativa in locul si la timpul decisiv; sincronizarea este deopotriva un proces si un rezultat.

(2) Sincronizarea se intinde de la planificarea manevrei, pana la sprijinul de lupta si sprijinul logistic al operatiilor pentru a putea indeplini misiunea.

(3) Comandantii de la toate nivelurile trebuie sa inteleaga posibilitatile fortelor proprii si inamicului; ei trebuie sa stie cum sa foloseasca aceste posibilitati pentru a produce sincronizarea in scopul realizarii intentiilor comandantului.

(4) Sincronizarea incepe in mintea comandantului prin intelegerea conceptiei operatiilor, ea trebuie sa fie clar concentrata asupra efortului principal si sa stabileasca precis scopuri si sarcini pentru subordonati.

(5) Comandantul realizeaza sincronizarea prin emiterea si repetarea clara a unor ordine conforme cu procedurile de operare standard; prin folosirea procedurilor de operare standard, comandantii pot sa-si conduca fortele rapid, fara a fi nevoiti sa ofere ordine sau explicatii lungi.

Art.28. - (1) Multilateralitatea reprezinta abilitatea de a muta concentrarile de forte, de a reduce fortele si de a trece de la o misiune la alta rapid si eficient.

(2) Aceasta implica capacitatea de a fi multifunctional, de a opera pe tot cuprinsul unei zone, utilizand intreaga gama de operatii militare.


4. Puterea de lupta


Art.29. - (1) Puterea de lupta este abilitatea de a lupta; ea este relativa, nu absoluta, deoarece valoarea ei este in raport de puterea de lupta a inamicului.

(2) Puterea de lupta include armamentul si tehnica de lupta, personalul, nivelul de instruire al unitatii, coeziunea, disciplina, tenacitatea, competenta si indrazneala conducatorilor si luptatorilor; valoarea ei este data de efectele obtinute prin: informatii; manevra; puterea de lovire; protectie; conducere.

Art. 30. - (1) Informatiile intaresc conducerea si amplifica efectele manevrei, puterii de foc si protectiei.

(2) Cand fortele stabilesc un contact direct cu inamicul, comandantii dezvolta aceasta situatie pentru a obtine informatii.

(3) In afara de aceasta posibilitate, comandantii folosesc informatiile colectate de esaloanele superioare prin reteaua de sateliti si sistemele aeriene fara pilot (UAV), pentru a mari intelegerea situatiei inainte de angajarea inamicului.

(4) De asemenea, folosesc operatiile ofensive de informatii (OIO) pentru a contura si controla mediul inconjurator operational si a crea conditiile in vederea angajarii altor elemente ale puterii de lupta.

(5) Imaginea operationala comuna (COP) imbunatatita de sistemul de culegere a informatiilor, supraveghere si cercetare (ISR) si transferata prin sistemele de comunicatii moderne, asigura comandantii de la toate esaloanele de o acuratete a perspectivei si cunoasterii situatiei aproape in timp real.

(6) Informatiile primite ajuta comandantii la intelegerea rapida si corecta a situatiei din zona de operatii; de exemplu, intelegerea superioara a situatiei permite comandantilor sa evite zonele de angajare inamice, in timp ce concentreaza focul si executa manevrele in locul si timpul stabilit; aceasta abilitate mareste capacitatea de supravietuire a fortei fara a mari substantial sistemele de protectie pasive, cum ar fi trupele blindate si de tancuri.

(7) Sistemele de informare moderne ii ajuta pe comandantii de la toate nivelurile, sa ia decizii mai bune intr-un timp mai scurt; informatiile comunicate in timp scurt, permit fortelor proprii sa concentreze efectele puterii de lupta mai rapid si mai eficient decat inamicul; acest lucru permite fortelor batalionului sa vada, sa inteleaga si sa actioneze primele.

(8) Informatia nu este neutra, partile adverse o folosesc direct si indirect pentru a castiga avantaje care pot fi exploatate si aplicate impotriva tintelor selectate; asa cum focul este sincronizat si selectat asa este si informatia.

(9) Capacitatea marita de culegere si transmitere a informatiilor contribuie la cresterea gradului de complexitate al proiectarii operationale.

Art.31. - (1) Manevra este deplasarea fortelor in raport cu inamicul pentru a asigura sau apara pozitiile avantajoase; unitatile luptatoare trebuie sa manevreze pentru a invinge.

(2) Comandantii folosesc manevra cu indrazneala, in locurile si momentul critic pentru inamic, pentru a ataca punctele vulnerabile ale acestuia, a obtine controlul asupra pozitiilor favorabile si a exploata succesul.

(3) Efectele manevrei pot fi atinse nu numai prin deplasarea fortelor proprii, ci si prin permiterea inaintarii inamicului intr-o pozitie nefavorabila, ambuscada sau pentru realizarea incercuirii acestuia.

Art.32. - (1) Puterea de lovire consta in folosirea inteligenta a focului direct sau indirect, precum si combinarea acestora - focul artileriei si aruncatoarelor, focul aviatiei si al artileriei antiaeriene - pentru a sprijini manevra.

(2) Puterea de lovire confera forta distructiva vitala pentru a realiza efectele manevrei.

(3) Pentru a fi eficienta, puterea de lovire trebuie controlata si distribuita in punctele decisive, care conduc spre centru de greutate al fortei inamicului si permite evitarea momentelor critice ale operatiilor fortelor proprii.

(4) Personalul este introdus in lupta doar cand puterea de lovire, singura, nu asigura indeplinirea misiunii.

Art.33. - (1) Protectia reprezinta conservarea potentialului de lupta in asa fel incat sa fie folosit in lupta doar in momentul si locul decisiv.

(2) Protectia are urmatoarele componente: securitatea si inducerea in eroare; mentinerea sanatatii si moralului militarilor; prevenirea accidentelor; evitarea fratricidului.

(3) Securitatea si inducerea in eroare previn localizarea fortelor proprii si cunoasterea acestora - compunere, posibilitati etc. de catre inamic; in acest scop, un rol deosebit revine contracararii actiunilor de obtinere de informatii desfasurate de catre inamic si asigurarii succesului propriilor actiuni; dispersarea fortelor si mijloacelor, mascarea, disciplina, apararea antiaeriana a fortelor si a celorlalte elemente de dispozitiv, masurile de protectie si siguranta si lucrarile de amenajare genistica contribuie in mod substantial la reducerea pierderilor provocate de catre inamic si constituie o parte importanta a protectiei.

(4) Mentinerea moralului militarilor presupune luarea masurilor pentru realizarea coeziunii si spiritului de echipa in cadrul unitatii, avand in vedere bunul trai, moralul si starea de spirit ale intregului personal, precum si masuri pentru asigurarea continua a asistentei medicale adecvate, revenirea rapida in subunitati a luptatorilor cu rani usoare si pentru utilizarea eficienta a sistemelor de evacuare, reparare si inlocuire a materialelor necesare bunului trai si sanatatii militarilor.

(5) Prevenirea accidentelor are in vedere reducerea riscurilor la care sunt expusi, inevitabil, militarii, atat in lupta armata, cat si in operatiile de stabilitate si de sprijin; pentru reducerea acestor riscuri se impune o conducere ferma si un inalt nivel de disciplina; respectarea masurilor de prevenire a accidentelor reprezinta o deprindere ce se obtine prin instructie si aplicarea stricta a standardelor.

(6) Comandantii trebuie sa analizeze corect operatiile tactice pentru a preveni fratricidul, acesta include masuri de control apropiat, conducerea sedintelor de repetitie si intelegerea de catre toti militarii a regulilor de angajare.

Art.34. - (1) Conducerea fortelor este componenta de care depind toate celelalte.

(2) Principalul scop al conducerii fortelor in lupta este acela de a inspira si motiva soldatii in indeplinirea misiunilor dificile in orice situatie; inaintea luptei nu exista decat potentialul de lupta si posibilitatile proprii.

(3) Un comandant experimentat, combinand corect manevra, puterea de lovire, protectia si ingeniozitatea obtinerii unor informatii reale, in cadrul unui plan de operatii bine structurat, poate schimba potentialul de lupta intr-o adevarata putere de lupta.

(4) Comandantii competenti si increzatori sunt necesari la toate nivelele pentru a antrena, disciplina si motiva unitatile sa obtina o putere de lupta superioara.

(5) Comandantii trebuie sa fie exemple in toate momentele luptei, ei trebuie sa conduca unitatile subordonate din prima linie.


5. Misiunea


Art.35. - Sarcina esentiala de lupta a batalionului de infanterie, tinand cont de tipul acestuia, este sa ia contactul cu inamicul, cu scopul de a-si folosi puterea de lovire si manevra, pentru a-l distruge, a-l ataca sau pentru a incetini atacul sau prin foc, a opri ofensiva si a executa contraatacul.

Art.36. - Pentru a-si indeplini misiunile specifice sau pentru a participa la operatii intrunite, batalionul este in mod normal sprijinit cu putere de lovire si formatiuni logistice.


SECTIUNEA a 2- a

Sistemele de operare in lupta


Art.37. - (1) Functiile batalionului se realizeaza prin sistemele de operare in lupta, care, sprijina realizarea conceptiei comandantului: informatiile; manevra; sprijinul prin foc; apararea antiaeriana; mobilitatea, contramobilitatea si supravietuirea; sistemul logistic; comanda si controlul.

(2) Functionarea fiecarui sistem necesita o coordonare a eforturilor tuturor elementele de structura ale batalionului.

(3) Fiecare ofiter specialist din statul major trebuie sa-si orienteze eforturile specifice armelor pentru realizarea planului batalionului.

(4) Comandantul si statul major aplica aceste sisteme pentru a organiza fortele in functie de situatie.

(5) Aceste sisteme sunt folosite ca linii directoare, nu ca o schema pentru emiterea sau executarea ordinelor.


1. Informatiile


Art.38. - Toate subunitatile trebuie sa raporteze informatiile obtinute in timpul desfasurarii actiunilor.

Art.39. - (1) La dispozitia batalionului pentru obtinerea informatiilor se gaseste plutonul de cercetare, patrulele si sistemele de avertizare timpurie ale subunitatilor, posturile de observare (P.O.), pandele si elementele de cercetare ale artileriei.

(2) De asemenea subunitatile aflate in contact cu inamicul sunt o sursa importanta de informatii.

Art.40. - Pentru planificarea operatiilor/actiunilor proprii batalionul obtine din timp informatii despre situatie si de la esalonul superior/brigada/gruparea de forte.

Art.41. - (1) S2 este raspunzator pentru culegerea, analiza si difuzarea informatiilor despre inamic si zona de responsabilitate; S2 participa la procesul de luare a deciziei de catre comandant.

(2) Informatiile furnizate comandantului, in scopul facilitarii procesului luarii deciziei, trebuie sa fie clare, concise, relevante si oportune.

(3) Sistemul informational trebuie sa maximizeze si sincronizeze sprijinul oferit comandantului si, in acelasi timp, sa rezolve cat mai multe din cerintele puse in fata acestuia.

(4) Comandantul directioneaza efortul informational prin stabilirea clara a cerintelor prioritare de informatii, exploatand la maxim posibilitatile fortelor si mijloacelor la dispozitie.



2. Manevra


Art.42. - Subunitatile de lupta ale batalionului sunt cele care asigura distrugerea inamicului, cucerirea si mentinerea portiunilor din teren sau sprijina actiunea altor forte; orice alte elemente la dispozitie sprijina manevra.

Art.43. - (1) Compania de infanterie este elementul de baza pentru manevra batalionului de infanterie; ea asigura contactul cu inamicul si il poate distruge.

(2) Cand este bine intrebuintata, ea poate sa lupte impotriva blindatelor inamice la distanta mica; elementele R.A.D. confera batalionului posibilitati antiblindate la distante mari.

(3) Infanteria este mai eficienta atunci cand vizibilitatea, observarea si sectoarele de foc sunt limitate, in lupta apropiata.

Art.44. - Tancurile, atunci cand sunt la dispozitia batalionului, sunt cele mai eficiente acolo unde au posibilitatea sa se deplaseze si sa asigure un foc rapid, precis si direct; dispozitivele de vedere speciale, infrarosu, camera termica etc., le permit sa lupte in conditii de vizibilitate redusa la fel de bine ca si in conditii normale.

Art.45. - Elicopterele, in combinatie cu infanteria, pot forma o forta aero-terestra, fiind cele mai pretioase intariri in realizarea manevrei; elicopterele de atac pot sa execute manevra, dar sunt mai eficiente in lupta cu trupele blindate.


3. Sprijinul prin foc


Art.46. - (1) Fata de elementele organice comandantul batalionului are relatii de sprijin cu focul artileriei terestre, al aviatiei sau al marinei.

(2) Toate manevrele batalionului sunt sprijinite cu focul elementelor sau subunitatilor de sprijin in plus fata de sprijinul direct al elementelor subordonate.

(3) Ofiterul cu artileria, comandantul subunitatii de aruncatoare, sprijina planul comandantului si coordoneaza focul elementelor de sprijin.

(4) Comandantul asigura si raspunde de:

a)      stabilirea prioritatilor;

b)      coordonarea, utilizarea eficienta si integrarea completa a mijloacelor de foc subordonate, primite in sprijin de la esalonul superior/vecini;

c)      descoperirea si determinarea elementelor de dispozitiv ale inamicului; repartizarea mijloacelor de tragere;

d)     lovirea tintelor;

e)      evaluarea efectelor focului si realizarea concordantei acestuia cu conceptia operatiei.


4. Mobilitatea, contramobilitatea si supravietuirea


Art.47. - (1) Batalionul de infanterie trebuie sa fie antrenat si pregatit sa execute misiuni de mobilitate, contramobilitate si supravietuire cu sau fara sprijinul de geniu.

(2) Genistii intaresc batalionul prin experienta, echipamente sau efective reduse; ofiterul cu geniu sprijina comandantul pentru folosirea mijloacelor de geniu.

(3) Cu sau fara alocari sau atasari, batalionul construieste obstacole, amplasamente, creeaza culoare in campurile de mine, pregateste distrugeri, repara sosele, asigura poduri si adaposturi.


5. Apararea antiaeriana


Art.48. - (1) Apararea antiaeriana are doua componente: apararea antiaeriana activa; apararea antiaeriana pasiva.

(2) Apararea antiaeriana activa se realizeaza cu plutonul de rachete antiaeriene din organica batalionului care executa distrugerea/neutralizarea tintelor aeriene ale inamicului pana la inaltimi mici; comandantul batalionului stabileste impreuna cu comandantul plutonului de rachete antiaeriene, prioritatile apararii antiaeriene, in functie de tipul de operatie si situatia fortelor, asigurand atat zonala, cat si apararea pe obiective/punctuala; el este sprijinit de catre esalonul superior cu mijloacele la dispozitie.

(3) Apararea antiaeriana pasiva consta in a ramane nedescoperit; alte masuri cuprind deplasarea in conditii de vizibilitate redusa si folosirea mascarii.

(4) Batalionul utilizeaza si mijloacele de foc din dotare pentru protectia antiaeriana, in limita capacitatilor acestora.


6. Sistemul logistic


Art.49. - (1) Batalionul de infanterie are un sistem logistic care ii asigura desfasurarea operatiilor planificate.

(2) Batalionul de infanterie actioneaza in zone unde caile de comunicatie sunt suficiente; armamentul si tehnica trebuie reparate si alimentate cat mai aproape de locul luptei, tinand cont de situatia tactica.

(3) Proviziile trebuie livrate cat mai aproape posibil de consumator.

(4) S1, S4, medicul, comandantul companiei logistice si ofiterul cu mentenanta supravegheaza sistemul logistic sub indrumarea sefului de stat major.


7. Comanda si controlul


Art.50. - (1) Comanda este o functie personalizata prin care comandantul controleaza interactiunea elementelor campului de lupta, unitatea sa cu armamentul la dispozitie, teren, factori de mediu si inamic.

(2) Comandantul batalionului de infanterie influenteaza decisiv obtinerea victoriei in operatiile militare, in principal prin:

a)repartizarea misiunilor;

b)      alocarea resurselor;

c)evaluarea si asumarea riscurilor;

d)     revederea planurilor pe timpul desfasurarii operatiei;

e)angajarea rezervelor;

f) cunoasterea si intelegerea nevoilor subordonatilor, dirijarea si motivarea acestora pentru scopul urmarit.

(3) Comandantul este in permanenta impreuna cu subordonatii, impartaseste cu ei greutatile, bucuriile si necazurile, gandeste si actioneaza fara intrerupere pentru indeplinirea misiunii in timp scurt, cu minimum de pierderi.

(4) Fiind mai mult arta decat stiinta, comanda operatiei este directionata frecvent de intuitie si de experienta dobandita prin practica si studiu.

(5) Eforturile batalionului trebuie sa fie sincronizate.

Art.51. - (1) Flexibilitatea actului de comanda asigura libertatea de actiune necesara pentru indeplinirea misiunii proprii fara sau cu minimum de orientare si control din partea esalonului superior, in special atunci cand comandantul nu poate comunica cu comandantul sau nemijlocit.

(2) Pentru comandantul batalionului angajat nemijlocit in operatie, nevoia de flexibilitate a actului de comanda este mai mare, intrucat acesta nu dispune permanent de o coordonare continua din partea brigazii si nu poate asigura propriului comandament/structurilor subordonate, indrumarea detaliata necesara.

(3) Pentru realizarea flexibilitatii actului de comanda, atat comandantul batalionului cat si subordonatii sai trebuie sa-si insuseasca conceptia comandantului brigazii si intentia esaloanelor superioare cu doua trepte mai sus.



CAPITOLUL II

Comanda si controlul


Art.52. - Comanda si controlul sunt procesele prin care operatiile fortelor militare sunt directionate, coordonate si controlate pentru indeplinirea misiunii.

Art.53. - Comanda si controlul sunt cu atat mai eficiente, cu cat comandantul implementeaza mai bine procedurile de decizie si conducere a fortelor.

Art.54. - Conducerea fortelor cu indemanare reprezinta principalul factor in obtinerea victoriei; la nivelul batalionului conducerea fortelor este sustinuta printr-un sistem de comanda si control sigur, flexibil, solid si rapid; acest sistem trebuie sa fie conectat cu alte structuri, cu elementele de sprijin si sa directioneze batalionul pentru distrugerea inamicului.


SECTIUNEA 1

Generalitati


Art.55. - (1) In operatiile militare moderne, comandantul de batalion asimileaza si prelucreaza o cantitate foarte mare de informatii pentru vizualizarea spatiului de lupta, evaluarea situatiei, directionarea si coordonarea operatiilor batalionului in vederea obtinerii succesului.





(2) Vizualizarea situatiei curente si viitoare a fortelor proprii si a inamicului, formularea conceptiei si directionarea operatiei batalionului reprezinta cerintele principale ale exercitarii comenzii de catre comandantul de batalion.

Art.56. - Actul de comanda trebuie sa fie ferm, dar suficient de flexibil pentru a permite manifestarea initiativei subordonatilor si exploatarea oportuna a ocaziilor favorabile ivite pe campul de lupta.   

Art.57. - (1) Decizia comandantului anticipeaza activitatile ce vor fi declansate si rezultatele ce pot fi asteptate prin punerea in practica a acesteia si reflecta caracterul ireversibil al operatiilor incepute, precum si consecintele actului decizional.

(2) Luarea deciziei implica judecati in functie de situatie, obligandu-l pe comandant sa solutioneze, in mod continuu si cu operativitate, urmatoarele probleme cum ar fi: daca sa decida; cand sa decida; ce sa decida.

Art.58. - (1) Din punct de vedere al relatiilor de comanda, batalionul de infanterie se poate gasi in una din situatiile urmatoare:

a)      sub comanda totala ( FULL COMD);

b)      sub comanda operationala (OPCOM);

c)      sub comanda tactica (TACOM).

(2) Comanda totala este autoritatea de comanda a comandantului brigazii asupra fortelor organice, a batalionului, cu care este investit in baza legitimitatii totale de a organiza si angaja structurile de comanda si fortele luptatoare din subordinea comandantului.

(3) Comanda operationala este autoritatea cu care este investit un comandant in ceea ce priveste stabilirea de misiuni batalionului, in legatura cu dislocarea si repartizarea fortelor din subordine si pastrarea sau delegarea controlului operativ sau/si tactic dupa cum se considera necesar; aceasta autoritate nu implica in sine responsabilitatea privind problemele administrative sau de logistica.

(4) Comanda tactica este autoritatea de comanda delegata unui comandant de a da ordine fortelor atasate si alocate, in scopul executarii misiunilor primite de la esalonul superior; este mai restransa decat cea operativa si include autoritatea de a delega sau pastra controlul tactic.

(5) Batalionul poate fi sub comanda totala a marii unitati tactice careia ii este atribuit/in organica, sub comanda operationala a marii unitati tactice careia ii este alocat sau atasat si sub comanda tactica a marii unitati/grupare de forte careia ii este atasat sau cand actioneaza in sprijinul acesteia.

(6) Comandantul batalionului detine comanda totala asupra subunitatilor atribuite in organica, comanda operationala si tactica asupra subunitatilor atasate sau alocate.

Art.59. - (1) Din punct de vedere administrativ si logistic, relatiile de comanda pot fi (figura nr.1):

a)      sub comanda pentru administrare (UCADMIN);

b)      sub comanda pentru administrare partiala (UCADMIN);

c)      sub comanda pentru mentenanta zilnica (UCDM).

(2) Batalionul este sub comanda pentru administrare marii unitati careia ii este atribuit si poate fi sub comanda pentru administrare partiala/mentenanta zilnica cand este alocat altor mari unitati/structuri de forte.


Tip de comanda/control



Comandantul poate:

FULL COMD

OPCOM

TACOM

OPCON

TACON

UCADMIN

UCADMIN

UCDM

Ordona misiuni separate componentelor unitatilor/formatiunilor

X

X







Ordona misiuni

X

X

X






Repartiza sarcini

X

X

X

X





Delega statutul egal de comanda/control

X

X*

X*

X*





Delega statutul inferior de comanda/control

X

X

X

X





Coordona deplasarea locala, situatia reala si zona de aparare

X

X

X

X

X




Asigura responsabilitate logistica

X





X

X

X


numai cu acordul comandantului care detine nivelul superior de comanda/control.


Figura nr.1. Competentele comandantului in functie de relatiile de comanda


Art.60. - Relatiile de control pot fi :

a)      controlul operational (OPCON);

b)      controlul tactic (TACON);

c)      controlul administrativ.

Art.61. - (1) Controlul operational (OPCON) implica autoritatea de a executa acele functii ale comenzii de a stabili obiective, da misiuni si indruma pentru indeplinirea misiunii stabilite si poate fi exercitat la orice esalon subordonat comandantului esalonului care detine aceasta calitate.

(2) Batalionul de infanterie se gaseste sub controlul operational al unei mari unitati careia ii este atasat sau alocat si detine controlul operational asupra subunitatilor atasate si a celor care ii sunt alocate.

Art.62. - (1) Controlul tactic (TACON) este autoritatea limitata la a controla numai o anumita activitate in timp si spatiu pentru indeplinirea scopului unei misiuni prin sarcini bine definite si acorda comandantilor libertatea folosirii fortele alocate sau atasate, de a stabili misiuni pentru acestea, dar nu ii da comandantului libertatea de a interveni in structura organizatorica pentru lupta, in modul de realizare a actiunilor cu caracter logistic si administrativ a formatiunii asupra careia detine TACON.

(2) Batalionul de infanterie se poate afla sub TACON-ul marii unitati/grupari de forte careia ii este atasat/alocat si detine TACON asupra subunitatilor atasate sau alocate.

Art.63. - (1) Controlul administrativ este autoritatea investita si exercitata pentru verificarea permanenta a procesului prin care se planifica, organizeaza si coordoneaza sprijinul logistic asupra fortelor aflate in zona de responsabilitate.

(2) Batalionul de infanterie se gaseste sub controlul administrativ al brigazii/esalonului superior si are sub control administrativ subunitatile proprii precum si cele alocate.

Art.64. - (1) Relatiile de sprijin se stabilesc atunci cand batalionul de infanterie sau o unitate, structura, element etc., trebuie sa ajute, protejeze, completeze sau sa sprijine o grupare de forte.

(2) Din punct de vedere al relatiilor de sprijin, batalionul de infanterie se poate gasi in una din situatiile urmatoare:

a)      sprijin direct (DS);

b)      sprijin general (GS);

c)      sprijin nemijlocit sau reintarirea (R);

d)     sprijin reciproc sau sprijinul general de reintarire (SGR).

Art.65. - Sprijinul direct reprezinta sprijinul asigurat de batalion atunci cand nu se afla in relatii de subordonare sau sub comanda unitatii sau formatiunii sprijinite, dar acorda prioritate sprijinului cerut de acea unitate sau formatiune.

Art.66. - Sprijinul general reprezinta acel sprijin acordat de batalion fortei sprijinite, ca intreg, si nu ca subdiviziune particulara si cuprinde operatiuni desfasurate pentru protectia fortelor, executarea tragerilor in concordanta cu manevra fortelor, asigurarea fortelor alocate sau atasate cu tot ceea ce este necesar pentru ducerea actiunilor de lupta.

Art.67. - Sprijinul nemijlocit sau reintarirea reprezinta o misiune tactica in care o unitate sau subunitate este subordonata altei unitati pentru executarea unor misiuni; batalionul poate fi reintarit cu subunitati sau forte cu armament de capacitate si putere ridicata sau de arme, necesare indeplinirii cu succes a misiunii si care nu exista in organica batalionului.

Art.68. - Sprijinul reciproc sau sprijinul general de reintarire reprezinta sprijinul acordat de batalion fortei sprijinite ca intreg, iar ca misiune secundara intarirea unei unitati a acesteia, in scopul protectiei sporite al fortelor luptatoare, din punct de vedere al controlului tactic, sprijinului logistic, sprijinului prin foc, sprijinului aerian, terestru si naval.

Art.69. - (1) Toate aceste relatii de complementaritate si sprijin sunt menite a actiona asupra coeziunii de lupta a inamicului, interactiunea generata de aceste relatii facand ca mijloacele si fortele avute la dispozitie pentru executarea unei misiuni sa actioneze ca un tot unitar, completandu-se una pe cealalta si punand inamicul in situatia de a nu realiza ce forta intampina si deci nici cum sa actioneze eficace.

(2) O imagine completa a ceea ce presupun relatiile de comanda, precum si cele de sprijin este prezentata in tabelele din figurile nr.2 si 3.


Unitatea beneficiara poate stabili relatii viitoare de comanda si sprijin de:

OPCON

TACON

GS,GSR, DS

OPCON

TACON

SG, SGR

R, SD

SG, SGR

R, SD

Nu se

aplica

Are prioritati stabilite de:

Unitatea primitoare

Unitatea primitoare

Unitatea primitoare

Unitatea de baza

Stabileste si mentine legaturi radio cu:

Cu unitatea la care este atasat

La cererea unitatii primitoare si de baza

La cererea unitatii primitoare si de baza

La cererea unitatii de baza


Stabileste si mentine personal legatura cu:


La cererea unitatii primitoare

La cererea unitatii primitoare

La cererea unitatii primitoare

La cererea unitatii de baza

Zona de operatii este stabilita de:

Unitatea primitoare

Unitatea primitoare

Unitatea primitoare

Unitatea primitoare

Primeste sprijin logistic de la:

Unitatea primitoare

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Poate fi organizat pentru lupta de:

Unitatea primitoare

Unitatea de baza si cea primitoare pana la trecerea controlului operational unitatilor subordonate

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Are relatie de comanda cu:

Unitatea primitoare

Unitatea primitoare

Unitatea primitoare

Unitatea de baza

Daca relatia este:

Atasat


Control operational

(OPCON)

Control tactic

(TACON)

Atribuit

(organic)

C

O

M

A

N

D

A


Figura nr.2. Relatiile de comanda

Unitatea beneficiara poate stabili relatii viitoare de comanda si sprijin a:


Nu se

aplica

Nu se

aplica

Nu se

aplica

Are prioritati stabilite de:

Unitatea sprijinita

Unitatea intarita si apoi unitatea de baza

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Stabileste si mentine legaturi radio cu:

Unitatea de baza

Unitatea sprijinita

Unitatea de baza Unitatea intarita

Unitatea de baza apoi unitatea intarita

La cererea unitatii de baza


Stabileste si mentine personal legatura cu:


Unitatea sprijinita

Unitatea intarita

Unitatea intarita si la cererea unitatii de baza

La cererea unitatii de baza

Zona de operatii este stabilita de:

Unitatea sprijinita

Unitatea intarita

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Primeste sprijin logistic de la:

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Poate fi organizat pentru lupta de:

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Are relatie de comanda cu:

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Unitatea de baza

Daca relatia este:

Sprijin direct

(DS)

Reintarire

(R)


Sprijin general reintarire

(SGR)

Sprijin general

(GS)

S

P

R

I

J

I

N



Figura nr.3. Relatiile de sprijin

Art.70. - (1) Din punctul de vedere al relatiilor fata de esalonul superior, batalionul se poate gasi in una din urmatoarele relatii de subordonare:

a)subordonare organica, prin atribuire;

b)      subordonare permanenta, prin repartizare, alocare;

c)subordonare temporara, prin atasare.

(2) Fortele si resursele atribuite sunt cele existente pe timp de pace aflate de la inceput sub autoritatea de comanda.

(3) Fortele alocate/realocate sunt fortele date in subordinea batalionului cu caracter permanent sau pentru o perioada nedeterminata de timp; comandantul esalonului superior are autoritate de comanda asupra acestor forte, iar comandantul batalionului va exercita OPCON sau TACON.

(4) Fortele sunt considerate atasate atunci cand transferul de forte este temporar si comandantul batalionului exercita OPCON sau TACON in functie de situatie.


SECTIUNEA a 2- a

Sistemul de comanda si control


1. Elementele sistemului de comanda si control


Art.71. - Sistemul de comanda si control include punctele de comanda cu echipamentul, comunicatiile, procedurile si personalul, esentiale pentru un comandant in planificarea, directionarea si controlul operatiilor pentru indeplinirea misiunilor.

Art.72. - Punctele de comanda, la nivelul batalionului sunt clasificate in punct de comanda de baza, puncte de comanda mobile pe mijloace de lupta sau alte mijloace de transport si puncte de comanda de rezerva.

Art.73. - Echipamentul pentru comanda si control este asigurat prin normativele specifice fiecarei unitati.

Art.74. - Comunicatiile necesare comenzii si controlului sunt mijloacele prin care comandantul transmite si receptioneaza informatii; din acest motiv este esential pentru comandant si statul major sa aiba aceste mijloace in executarea operatiilor militare; comandantul, statul major trebuie sa inteleaga posibilitatile, limitele si vulnerabilitatile sistemului de comunicatii, ei trebuie sa se astepte si sa prevada ca pot interfera cu fortele proprii sau inamicul acolo unde radarele, statiile radio sau laserele pot functiona in acelasi spectru electromagnetic.

Art.75. - Procedurile de comanda si control reprezinta un mod sau un curs de actiune care descrie cum poate fi indeplinita o sarcina definita (detalii in CAPITOLUL XVI).

Art.76. - Personalul. Comandantul batalionului are un stat major care il ajuta in exercitarea comenzii; statul major este compus din personalul care este necesar pentru realizarea comenzii si controlului si indeplinirea sarcinilor de sprijin ale activitatilor; comandantul nu poate transfera responsabilitatile sale statului major; comandantul isi propune ca scop atingerea obiectivelor prin folosirea corecta a abilitatilor statului major si a subordonatilor; relatiile in cadrul statului major sunt definite in anexa nr.2.

2. Comanda, controlul si activitatea comandantului


Art.77. - (1) Comanda reprezinta autoritatea legala pe care comandantul o are in cadrul serviciului militar asupra subordonatilor in virtutea gradului si a functiei.

(2) Comanda include autoritatea si responsabilitatea pentru planificarea si folosirea in organizarea, directionarea, coordonarea si controlul fortelor militare in vederea indeplinirii misiunii incredintate, precum si responsabilitatea pentru sanatatea, bunastarea, morala si disciplina personalului subordonat.

Art.78. - Controlul reprezinta exercitiul autoritatii si este latura opusa comenzii; el reprezinta urmarea unei decizii si reduce posibilitatea nepunerii intocmai in practica a conceptiei comandantului; controlul se refera la verificarea operatiilor pentru asigurarea sincronizarii sistemelor si activitatilor.

Art.79. - Autoritatea comenzii deriva din lege si reglementari; comanda este insotita de responsabilitate care nu poate fi delegata; pentru indeplinirea unor functii specifice comandantul desemneaza ca autoritate un alt subordonat; chiar si in aceasta situatie comandantul este singurul responsabil pentru comanda; el isi exercita responsabilitatea prin conducerea, planificarea, luarea deciziilor, emiterea ordinelor si supravegherea executarii ordinelor sale.

Art.80. - Comandantul este prezent pe campul de lupta acolo unde el exercita cea mai mare influenta; aceasta inseamna darea ordinelor fata in fata in zona de operatii; in acelasi timp el trebuie sa evite pierderea situatiilor favorabile in lupta prin schimbarea efortului principal sau comunicarea ordinelor fara a pierde coordonarea si coeziunea luptei; comandantul este, parte din timp, in fata, cu majoritatea fortelor sale si parte din timp in P.C.; el trebuie sa fie in masura sa-si conduca si controleze fortele din ambele puncte; comandantul stabileste un climat de incredere in subordonatii sai, incredere care le va oferi acestora libertatea de a-si manifesta initiativa in acord cu intentiile comandantului.

Art.81. - Conducerea este elementul esential al puterii de lupta, este personala si intangibila, ea este o combinatie a exemplului personal, puterii de convingere si influenta, ea serveste ca o extensie a comandantului insasi; adevaratii comandanti de trupe trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici ale conducerii:

a)      se gaseste pe teren, expune clar si autoritar standardele, le impune, tine cont de munca militarilor si face corectii rapide; comandantul impune standardele prin controlul sarcinilor dupa ce a dat ordinele, fie verifica personal “pozitiile”, fie se asigura ca ordinele au fost indeplinite si prin controlul indeplinirii standardelor comandantul verifica standardele pe care doreste sa le impuna;

b)      profesionalismul; comandantul cunoaste aspectele tehnice si tactice ale tuturor elementelor care influenteaza sistemul sau de lupta, intelege si foloseste bine terenul; comunica prin actiuni sau interactiuni cunostintele sale celorlalti ofiteri si soldati;

c)      gestionarea timpului; comandantul executa planificarea pentru a asigura subordonatilor timpul necesar pregatirii misiunilor urmatoare; el planifica timpul in functie de prioritatile stabilite;

d)     delegarea; comandantul are incredere in subordonatii sai si le transfera acestora autoritatea, ii pregateste pentru a continua misiunea in absenta lui; aceasta reprezinta conducerea fortelor prin intermediul lantului comenzii;

e)      decizia; comandantul se adapteaza rapid la situatii dificile si ia rapid o noua decizie;

f)       respectul si interesul; comandantul cunoaste si are grija de oamenii din unitatea sa, el isi respecta subordonatii si cunoaste punctele tari si slabe, motivatia conducatorilor si a luptatorilor subordonati; el rasplateste rezultatele bune si ii sfatuieste pe cei care obtin rezultate slabe.

Art.82. - Intentiile comandantului directioneaza misiunea; acestea arata viziunea comandantului pentru definirea scopului operatiei si finalitatea acesteia in concordanta cu sistemul de conducere a fortelor, de inamic si de teren; ele trebuie sa includa modul in care scopul final sprijina operatiile viitoare, respectand urmatoarele reguli:

a)      scopul general al misiunii este mai important decat sarcinile particulare; fiecare comandant subordonat trebuie sa stie de ce si cum influenteaza sarcinile lor particulare scopul general al misiunii; aceasta permite ca intr-o situatie schimbatoare cand se pierde legatura cu esalonul superior, un comandant subordonat sa-si foloseasca initiativa pentru a realiza scopul general al misiunii;

b)      comandantul batalionului are o dubla responsabilitate, el trebuie sa inteleaga intentia comandantului de brigada/gruparii de forte, cu doua esaloane mai sus, si sa se asigure ca intentiile sale sunt intelese la nivelul companiilor si plutoanelor, cu doua esaloane mai jos; intentiile comandantului exprimate in ordinul de operatii trebuie sa inceapa cu “Intentiile mele sunt ….” in asa fel incat sa poata fi inteles si transmis subordonatilor cu usurinta;

c)      claritatea intentiilor comandantului sporesc agilitatea, rapiditatea si initiativa la toate nivelurile; aceasta ajuta la mutarea efortului principal in conditiile unui camp de lupta schimbator.

Art.83. - (1) Sarcina comenzii si controlului este de a permite comandantului sa creeze si sa foloseasca capacitatea de lupta in punctele decisive ale campului de lupta; tactica misiunilor este metoda prin care se conduc operatiile militare, subordonatii sunt incurajati si se asteapta de la ei sa execute singuri sarcinile lor particulare in cadrul scopului general al misiunii stabilit de catre comandantul respectivei misiuni.

(2) Comandantul trebuie sa:

a)      anticipeze un inamic viclean, sa se astepte la incertitudini; inamicul poate sa nu respecte intotdeauna doctrina sa sau sa actioneze asa cum se deduce din informatiile si interpretarile cercetarii; comandantul trebuie sa fie flexibil, jocurile de razboi, planurile de operatii, angajarea in adancime, procedurile standard bine exersate si rezervele, contribuie la flexibilitate;

b)      organizeze, sa conduca operatiile si sa intervina cat mai putin; cand este necesar un control viguros pentru sincronizarea actiunilor, pentru indeplinirea unor misiuni nou aparute, comandantul transmite datele minim necesare pentru executarea misiunii de catre subordonati;

c)      aloce timp pentru activitatile subordonatilor; regula de baza este alocarea unei treimi din timp pentru luarea deciziei de catre comandant si doua treimi din timp pentru activitatile subordonatilor, aceasta regula se aplica si la sedintele de antrenament, la analiza misiunilor sau alte activitati centralizatoare care pot reduce timpul de pregatire al subordonatilor;

d)     repartizeze intaririle cu cat mai putine restrictii posibile; el le repartizeaza pentru a sprijini cu prioritate subordonatii si misiunile specifice pe care acestia trebuie sa le indeplineasca in conformitate cu intentiile sale;

e)      permita maximum de libertate de actiune in cadrul scopului general al misiunii, datorita faptului ca pe campul de lupta se creeaza des situatii neprevazute, conducatorii trebuie sa actioneze fara a avea informatii sau ordine complete; ezitarea in a actiona rapid poate duce la pierderea superioritatii de lupta in momentul si locul critic; folosirea sansei pentru a obtine avantajul si a indeplini misiunea este incurajata, asteptata si uneori ceruta, superiorii trebuie informati inainte de actiune daca este posibil;

f)       structureze comunicatiile pentru a putea comanda din orice punct; comandantul este pe campul de lupta acolo unde poate exercita cea mai mare influenta, fie prin comandantii subordonati sau direct, in acelasi timp el trebuie sa aiba posibilitatea sa schimbe efortul principal al luptei; comandantul poate fi alaturi de elementele esalonului intai, in grupul de comanda, sau poate fi in P.C. principal, el trebuie sa fie in masura sa comande si controleze toate elementele organice si de intarire din ambele locatii; modul in care sunt dispuse facilitatile de comanda si control sunt reprezentate in figura nr.4.

g)     





Figura nr.4. Dispunerea tipica a facilitatilor de comanda si control


3. Ordinul de operatii


Art.84. - Doctrina operatiilor Fortelor Terestre impune respectarea tacticilor misiunii, tinand cont de conceptiile si intentiile comandantului care asigura descentralizarea, prin care se acorda subordonatilor posibilitatea luarii de decizii rapide, astfel:

a)      ordinul de operatii transmite doar informatiile necesare, el ofera cadrul a ceea ce comandantul VREA sa fie facut nu si CUM sa fie facut; aceste ordine specifica doar trei probleme importante; prima este cea de a arata clar ceea ce doreste comandantul sa fie indeplinit, a doua este mentionarea limitelor ce trebuie avute in vedere in scopul indeplinirii sarcinilor, iar a treia trebuie sa explice modul in care intaririle sunt disponibile sau sunt sprijinite actiunile subordonatilor;

b)      indeplinirea misiunii se bazeaza pe tactici ce necesita initiativa, sprijin si imaginatie; comandantii trebuie sa fie in masura sa se adapteze situatiei in care se gasesc si nu la cea care se asteapta sau doresc sa fie;

c)      initiativa comandantilor subordonati se bazeaza pe ordinul de misiune si pe intentiile comandantului care definesc limitele operarii, aceasta permite comandantilor subordonati sa fructifice sansa aparuta pe campul de lupta; ei trebuie sa fie agresivi si cer comandantului informatii, sprijin sau revizuirea planurilor daca este necesar si isi apara pozitia daca ei considera ca au dreptate;

d)     initiativa si independenta subordonatilor, de altfel incurajata, este totusi limitata de cerintele unitatii de comanda, a unitatii eforturilor si intentiilor comandantului; subordonatii care considera ca pot sa nu execute ordinele pentru a fructifica o sansa aparuta trebuie sa accepte responsabilitatea pentru actiunea lor; intentiile comandantului trebuie sa fie foarte clare in mintea subordonatilor; pentru a invinge, subordonatii manifesta initiativa dar aceasta este indreptata inspre indeplinirea intentiilor comandantului si a obiectivelor misiunii respective, nu spre actiuni independente acestor intentii; pentru cele mai bune rezultate actiunile unitatilor sunt sincronizate, daca actiunile independente se inscriu in intentiile comandantului ele sunt executate, in caz contrar subordonatii cantaresc cu grija daca aceste actiuni sunt executate, ei trebuie sa vada intreaga situatie tactica; aceste initiative ale libertatii de actiune sunt remarcabile in dezvoltarea ofensivei sau in urmarirea inamicului dar in cazul retragerii sub presiune sau actiunilor intarzietoare ele pot provoca dezastre pentru intreaga forta;

e)      comandantii folosesc, de regula, ordine de operatii tipizate; totusi, datorita cerintelor sincronizarii sau misiunilor nou aparute ocazional, ei dau subordonatilor instructiuni specifice pentru indeplinirea obiectivelor misiunilor respective.


4. Efortul principal


Art.85. - Compania care are de indeplinit sarcina principala in conformitate cu intentiile comandantului la un anumit moment dat, este considerata a fi cea care reprezinta efortul principal.

Art.86. - Toate celelalte subunitati sprijina obtinerea de catre aceasta companie a succesului cat mai repede; subordonatii isi leaga actiunile de aceasta dar pastreaza parte din initiativa; ei isi bazeaza deciziile privitoare la actiuni independente in corelatie cu efortul principal.

Art.87. - Succesul in punctul decisiv, prin efortul principal, poate sa insemne succesul misiunii pentru comandant.

Art.88. - Daca in lupta conditiile se schimba si o alta misiune se poate indeplini mai rapid si mai usor, comandantul schimba efortul principal catre alta subunitate; fortele de sprijin sunt directionate, de asemenea, spre noul efort principal stabilit.


5. Ierarhizarea comenzii, relatiile de comanda si control

si relatiile de sprijin


Art.89. - Lantul comenzii consta in ierarhizarea comandantilor si conducatorilor prin care se realizeaza conducerea actiunilor.

Art.90. - Operatiile militare impun o respectare stricta a acestui lant; in conditii deosebite un comandant poate sa treaca peste anumite nivele ale lantului conducerii; daca procedeaza astfel el isi asuma responsabilitatea pentru ordinele date.

Art.91. - In situatia intreruperii legaturilor de comanda informeaza imediat ce este posibil pe comandantii ierarhici si restabileste lantul comenzii.

Art.92. - Uneori, datorita intreruperii comunicatiilor, ordinele nu pot fi transmise subordonatilor; in acest caz se asteapta de la subordonati sa-si bazeze actiunile pe intentiile comandantului.

Art.93. - Comandantul precizeaza succesiunea la comanda pentru toate posibilitatile, de la absenta temporara pana la pierderea comandantului.

Art.94. - Comunicatiile comenzii se refera la caile prin care sunt conectate subunitatile batalionului; aceste legaturi sunt descrise in SECTIUNEA 1 din prezentul capitol si in CAPITOLUL XVI, SECTIUNEA a 2- a.


6. Organizarea


Art.95. - Comandantul batalionului are in subordine statul major pentru a-l ajuta in exercitarea comenzii, acesta consta din personalul necesar pentru exercitarea comenzii si controlului.

Art.96. - Comandantul nu renunta la responsabilitatile sale pentru a fi preluate de statul major; el atinge scopurile propuse prin folosirea inteleapta a capacitatilor statului major si subordonatilor.



Art.97. - Responsabilitatile functionale si legaturile in cadrul statului major trebuie definite clar in cadrul procedurile de operare standard; in cadrul elementelor functionale ale statului major, personalul este deplin responsabil pentru indeplinirea sarcinilor ce le revin si pentru cooperarea cu celelalte elemente ale statului major in conformitate cu procedurile stabilite; responsabilitatile comenzii si controlului si indatoririle statului major sunt descrise in anexa nr.2 si CAPITOLUL XVI.

SECTIUNEA a 3- a

Procesul de comanda si control


Art.98. - Comanda si controlul reprezinta procesul prin care operatiile fortelor batalionului sunt directionate, coordonate si controlate pentru indeplinirea scopurilor misiunii.


1. Planificarea


Art.99. - Situatiile se schimba repede in lupta, comunicatiile pot fi intrerupte, subunitatile pot fi izolate iar prezenta personala a comandantului este limitata in timp si spatiu, comanda si controlul in aceste conditii nu sunt exercitate mereu.        

Art.100. - Comandantul si subordonatul trebuie sa aiba o relatie reciproca in a sti despre ceea ce au de facut, iar amandoi trebuie sa execute ceea ce comandantul esalonului superior, vrea ca ei sa execute; ordinele de misiune tip si intentiile comandantului ofera subordonatilor si luptatorilor limite directoare pentru initiativa proprie; toti trebuie sa aiba si sa aplice o deplina intelegere a cailor prin care se executa actiunile militare.

Art.101. - Planificarea are la baza: doctrina; operatiile; tacticile; tehnicile; procedurile standard de operare.

Art.102. - Doctrina ofera principiile de baza dupa care lupta armata; ea este aprobata dar trebuie analizat modul de aplicare a ei; doctrina focalizeaza unitatea actiunii si ofera un limbaj comun; comandantii folosesc doctrina ca pe un ghid in elaborarea planurilor; de exemplu, principiile razboiului sunt elemente de doctrina.

Art.103. - Operatiile, prin scopurile pe care si le propun, cuprind un grup de misiuni similare, ele putandu-se desfasura concomitent sau succesiv; operatiile sunt ofensive, de aparare, intermediare, de cooperare, combinate si neprevazute; operatiile cuprind, la randul lor, mai multe tipuri de operatii; tacticile, tehnicile si procedurile sunt specifice fiecarei operatii sau tip de operatii dar ele nu pot stabili cursurile actiunilor pentru aceste misiuni.

Art.104. - Tacticile reprezinta modul de angajare a unitatii in lupta, a puterii de lupta a acesteia; ele arata relatia dintre ordinele stabilite si manevra, dintre acestea si inamic, pentru utilizarea la maximum a potentialului disponibil, un exemplu de tactici fiind, stabilirea rezervelor si introducerea lor in lupta.

Art.105. - Tehnicile sunt metode detaliate pentru indeplinirea unei sarcini, ele nu sunt singura cale de indeplinire a sarcinii sau calea prin care sarcina trebuie indeplinita, fiind schimbate in functie de necesitati; un exemplu este folosirea punctelor de control pentru controlul deplasarii unei companii.

Art.106. - Procedurile standard de operare reprezinta un set de instructiuni referitoare la acele aspecte ale operatiilor care se preteaza la o procedura determinata fara a pierde din eficacitate si care se aplica intocmai cand nu se ordona altfel; ele descriu modul in care se indeplineste o sarcina specifica; exemplu, procedura de cerere a sprijinului prin foc.

Art.107. - Sarcinile sunt activitati bine definite si masurabile indeplinite de o persoana sau unitate; este o activitate specifica prin care se realizeaza indeplinirea scopurilor misiunilor; descrierea sarcinilor de misiune presupune existenta unui vocabular comun, cum ar fi:

a)      a elibera - a distruge sau forta sa se retraga toate fortele inamice si a indeparta toate obstacolele care ar putea impiedica desfasurarea misiunii ce urmeaza;

b)      a intarzia - a mentine spatiul in timp, producand pierderi maxime inamicului si a conserva fortele in cadrul limitelor stabilite prin ordinul comandantului;

c)      a distruge - a scoate fizic din functiune sau a captura o forta a inamicului;

d)     a interzice - a mentine o presiune constanta asupra unei forte inamice care incearca sa treaca printr-o zona si a impiedica folosirea zonei pentru control, sprijin de lupta sau logistic;

e)      a izola - a impiedica accesul inamicului in/din o zona specifica in timpul exercitarii misiunii;

f)       a retine - a ocupa si mentine o forma de teren pentru a impiedica folosirea ei de catre inamic;

g)      a cuceri - a obtine posesia fizica asupra unei forme de teren; inamicul poate sau nu sa ocupe acest teren.


2. Procesul de elaborare a deciziei


Art.108. - Comandantul, statul major si lantul de comanda folosesc procedeele de conducere a fortelor si actiunile statului major pentru a elabora decizia cea mai buna.

Art.109. - Procesul incepe si se termina prin contributia comandantului; procesul este dinamic, presupune cunoasterea procedurilor de conducere a fortelor si respectand concluziile rezultate in urma estimarii situatiei in contextul MIFT-TC -misiunea, inamicul, fortele proprii, terenul, timpul la dispozitie si consideratii legate de civili (figura nr.5).

Art.110. - Procesul de elaborare a deciziei sta la baza coordonarii intre comandant si statul major, dezvolta estimarile statului major, pregateste sincronizarea actiunilor si detalierea ordinelor; detaliile prin care sunt indeplinite misiunile sunt bazate pe timpul si fortele disponibile; in conditii presante de timp, comandantul este obligat sa-si bazeze estimarile pe cunostintele sale personale, ale situatiei si sa transmita ordine verbale subordonatilor.

Art.111. - In conditii presante de timp, comandantul este obligat sa-si bazeze estimarile pe cunostintele sale personale, ale situatiei si sa transmita ordine verbale subordonatilor.

Art.112. - In conditii limitate de timp comandantul poate aplica forma prescurtata de elaborare a deciziei (figura nr.6); aceasta tehnica este bazata pe experienta si intuitie si faciliteaza abilitatile comandantului de a recunoaste modelele tactice, sa determine corect posibilitatile inamicului si sa aplice corect si rapid aceste informatii in conditii de timp limitat; cu aceasta tehnica comandantul sare cateva dintre sarcinile de rutina asociate procesului normal de elaborare a deciziei, obtinand o solutie rapida; trece peste algoritmul clasic in momentul in care observa ca situatia si reactiile inamicului sunt tipice.






Figura nr.5. Procesul de elaborare a conceptiei


(1) Primirea ordinului preliminar care determina inceperea procesului de informare si a cercetarii

(2) Misiunea

cea emisa de esalonul superior sau dedusa de comandant

(3) Planificarea timpului

(4) Date si presupuneri

care sunt:

data indeplinirii misiunii;

actualizarea informatiilor;

prima estimare a comandantului;

cadrul pentru planificare.

(5) Analiza misiunii si scurta informare asupra campului de lupta

(6) Initierea statului major cu:

actualizarea informatiilor;

rezultatele culegerii de informatii;

corectarea datelor;

continuarea informarii asupra campului de lupta.

(7) Decizia

(8) Ordinul preliminar, care are in vedere planificarea timpului si organizarea culegerii de informatii

(9) Conducerea culegerii de informatii, care precizeaza:

inceperea deplasarii;

dislocarea fortelor de cercetare.

(10) Implementarea deciziei comandantului de catre statul major si dezvoltarea planurilor pentru arme

(11) Transmiterea ordinelor verbale referitoare la teren si zona de operatii - ordinul initial

(12) Dezvoltarea ordinului de operatii

(13) Emiterea ordinului de operatii

(14) Confirmarea informatiilor prin cercetare si:

schimbarea planului intrebuintarii fortelor de sprijin bazat pe informatii despre campul de lupta

continuarea cu planul initial.

(15) Perfectionarea ordinelor care asigura indeplinirea planurilor armelor in functie de necesitati

(16) Emiterea ordinelor fragmentare care sa confirme sau sa schimbe ordinul de operatie in functie de ultimele informatii


Figura nr.6. Forma prescurtata de elaborare a deciziei



Art.113. - Forma prescurtata de elaborare a deciziei nu poate fi considerata ca o strategie de elaborare a deciziei.


SECTIUNEA a 4- a

Procedurile de conducere a fortelor


Art.114. - Procedurile de conducere a fortelor reprezinta procesul dinamic prin care comandantul primeste, planifica, pregateste unitatea pentru lupta si executa o misiune (figura nr.7).

 






Figura nr.7. Procedurile de conducere a fortelor


Art.115. - Statul major procura informatii in timpul acestui proces atunci cand timpul si situatia permit; aceste proceduri includ estimarea situatiei.


1. Primirea misiunii


Art.116. - Batalionul poate primi o misiune sub forma unui ordin preliminar, ordin de operatii sau ordin fragmentar (CAPITOLUL XVII, anexele nr.3, 4, 5).

Art.117. - Statul major nu foloseste mai mult de 1/3 din timpul la dispozitie pentru planificarea si elaborarea ordinului de operatie al batalionului; celelalte 2/3 din timp sunt folosite de subordonati pentru planificarea si pregatirea pentru operatii.

Art.118. - Comandantii trebuie sa tina cont si de urmatorii factori:

a)      timpul de lumina;

b)      timpul pentru deplasare;

c)      timpul pentru repetitie.

Art.119. - Pentru ofensiva comandantii au la dispozitie 1/3 din timpul scurs de la primirea ordinului de operatii pana la ora prevazuta pentru atac.

Art.120. - Pentru aparare au 1/3 din timpul scurs de la primirea misiunii pana la ora cand unitatile trebuie sa fie gata de lupta.

Art.121. - Comandantul brigazii repartizeaza misiunile; este ideal pentru comandantul batalionului sa primeasca un ordin de operatii scris in prezenta membrilor-importanti ai statului major.

Art.122. - La primirea misiunii, comandantul batalionului si statul major schimba informatii si executa o analiza sumara a MIFT-TC.

Art.123. - Scopul acestei analize sumare este obtinerea rapida a unor informatii corecte, care sa permita emiterea ordinului preliminar pentru inceperea procedurilor de conducere a fortelor la nivelele mai mici.

Art.124. - In aceasta prima faza comandantul isi insuseste sau deduce misiunea, inamicul, fractionarea sau intarirea subunitatilor, timpul la dispozitie si o analiza sumara a terenului; stabileste capacitatea de lupta a batalionului, modul de sprijin prin foc si logistic al actiunilor, cerintele actiunilor initiale si informatiile necesare pentru continuarea procesului de planificare.

Art.125. - Comandantul si statul major stabilesc o planificare a timpului, provizorie si orientativa; aceasta planificare stabileste ca nu mai mult de 1/3 din timpul disponibil sa fie folosit pentru pregatirea si emiterea OPORD; aceasta include timpul necesar informarilor, repetitiilor sau altor actiuni centralizate care reduc timpul la dispozitia subordonatilor pentru pregatiri.

Art.126. - O atentie deosebita este acordata obtinerii de informatii; pentru a permite unitatilor sa inceapa operatiile de cercetare, comandantul, S2 si S3 trebuie sa aiba toate informatiile disponibile despre inamic si teren.



2. Emiterea ordinului preliminar


Art.127. - Emiterea ordinului preliminar este a doua etapa in cadrul procedurilor de conducere a fortelor; emiterea prompta a acestuia este vitala pentru folosirea judicioasa a timpului la dispozitie.

Art.128. - Atunci cand nu exista un formular tipizat, un ordin preliminar trebuie sa includa cel putin informatii despre situatia generala, misiune, timpul la dispozitie si natura operatiei, timpul limita pentru deplasare si gata de lupta; daca se cunosc sunt incluse timpul, locul, detalii referitoare la ordinul de operatii - in CAPITOLUL XVI si anexa nr.3.

Art.129. - Instructiunile speciale pentru actiunile preliminare sunt importante; ele includ cercetarea si verificarea activitatilor, angajarea fortelor, schimbari de sarcini organizatorice, instructiuni speciale privind antrenamentul, pregatirea si instructiuni administrative - logistice, echipare, provizii.

Art.130. - Daca este posibil se intocmeste un orar provizoriu care sa ofere un cadru pentru pregatirea unitatii.

Art.131. - Cu cat informatiile din ordinul preliminar sunt mai bogate, cu atat subordonatii se pot pregati mai bine; ordinul preliminar trebuie actualizat pe masura ce se obtin informatii.


3. Elaborarea conceptiei


Art.132. - Elaborarea conceptiei, este a treia etapa a procedurilor de conducere a fortelor; comandantul, cu ajutorul statul major elaboreaza conceptia folosind estimarile situatiei.

Art.133. - (1) Elaborarea unei estimari a situatiei parcurge cinci pasi:

a)      analiza detaliata a misiunii;

b)      analiza situatiei (MIFT-TC) si a cursurilor de actiune;

c)      dezvoltarea cursurilor de actiune;

d)     compararea cursurilor de actiune;

e)      elaborarea deciziilor.

(2) Procesul de elaborare a conceptiei are un caracter dinamic care se adapteaza permanent in functie de informatiile primite despre inamic.

(3) Timpul la dispozitie si experienta planificatorilor determina o estimare realista.

(4) Chiar daca timpul la dispozitie este scurt se parcurge fiecare pas in elaborarea estimarii.

Art.134. - (1) Analiza detaliata a misiunii. Primul pas al estimarii este analiza misiunii; aceasta este modul prin care comandantul intelege si obtine informatii despre misiune.

(2) Informatiile care stau la baza analizei unei misiunii sunt gasite in OPORD-ul esalonului superior in paragraful 3, executia, care explica succint activitatile comandantului brigazii, sarcinile subunitatilor respective precum si instructiunile de coordonare.

(3) Misiunea si intentiile comandantului gruparii de forte de nivel divizie sunt incluse in paragraful 1 al OPORD-ului brigazii.

(4) Paragraful 2 contine misiunea brigazii.

(5) Alte informatii utile sunt incluse in anexe si scheme.

(6) Din analiza misiunii rezulta trei elemente importante, care sunt urmatoarele:

a)      intentiile comandantului;

b)      scopul si sarcina misiunii;

c)      cerintele prioritare ale cercetarii.

(7) Intentiile comandantului de la un esalon sau doua mai sus ofera cadrul pentru analiza misiunii si procesul de estimare al subordonatilor; intentiile comandantului brigazii sunt stabilite in paragraful 3a al OPORD al brigazii.

(8) Analiza sarcinilor, prin aceasta comandantul trebuie sa identifice si sa inteleaga toate sarcinile necesare succesului, inclusiv cele de concentrarea eforturilor impreuna cu vecinii; aceasta include sarcini specifice si sarcini deduse.

(9) Asa cum este aratat in tabelul de mai jos, sarcinile primite prin OPORD al brigazii sunt orientate spre teren, inamic, forte proprii sau combinate a acestor factori.


Teren

Inamic

Forte proprii

Combinatii ale terenului si inamicului

A asedia

A distruge

A supraveghea

A recunoaste

A asigura protectia

A neutraliza

A apara

A interzice

A utiliza

A presa

A acoperi

A contine

A detine

A dezbina

A pazi

A izola


A fixa

A elibera



A interzice

A face o bresa

A simula

A demonstra

A bloca

A canaliza

A izola




(10) Sarcinile specifice sunt stabilite de comandantul esalonului superior sau sunt aratate de OPORD.

(11) Sarcinile deduse. Aceste sarcini nu sunt aratate in OPORD dar ele trebuie indeplinite pentru ca misiunea sa fie executata; ele sunt stabilite in functie de situatie, misiune sau scopul urmarit; sarcinile de rutina sau cele inerente indeplinirii misiunilor tactice nu sunt considerate sarcini deduse de exemplu - coordonarea focului in cadrul limitelor stabilite sau alimentarea autovehiculelor sunt sarcini de rutina stabilite prin procedurile de operare standard (SOP); responsabilitatile precum asigurarea flancurilor subunitatii proprii sau curatarea zonei proprii de inamici sunt sarcini deduse - daca nu sunt stabilite prin OPORD al esalonului superior si pot fi mentionate in paragraful 3a al OPORD propriu.

(12) Limitele. Acestea reprezinta restrictiile libertatii de actiune ale fortelor proprii; aceste restrictii interzic comandantului sa faca ceva specific; exprimari ca “a fi pregatit pentru”, “nu mai repede de”, “nu mai tarziu de” si altele de acest gen reprezinta limitari; interdictia radio sau timpul sunt de asemenea limitari.

(13) Analiza initiala a timpului. Timpul este analizat pentru a stabili intervalul existent la dispozitie, cum este alocat si cum este afectat ciclul comanda-control, avandu-se in vedere urmatoarele:

a)      abilitatea de a preciza operatiile in timp si spatiu; este una din cele mai importante calitati ale unui comandant; evaluarea timpului este vitala in toate operatiile; in functie de perioada de timp avuta la dispozitie, se delimiteaza planificarea si executia; comandantul obtine primele indicatii despre timpul la dispozitie prin ordinul preliminar al esalonului superior; cuantumul de timp pe care il are o unitate pentru a se pregati sau a executa o misiune determina detalierea procesului de planificare, din acest motiv comandantul trebuie sa cunoasca procesul de comanda-control si trebuie sa aiba facilitatile si comunicatiile necesare indeplinirii acestui proces;

b)      planificarea inversa incepe cu analiza actiunii si merge inapoi pentru a stabili momentul inceperii actiunilor, pentru a obtine rezultatul dorit; activitati ce trebuie desfasurate la toate nivelurile (conducerea cercetarii, planificarea, emiterea ordinelor, dislocarea fortelor); toate sunt executate in acelasi timp daca este posibil; daca nu, activitatile care presupun mai mult timp pentru realizare se desfasoara primele; comandantul tine cont de timpul necesar executarii masurilor din zona de dispunere sau din pozitia actuala spre alte sectoare, pozitii de lupta, zone de debarcare; in ofensiva, estimeaza timpul necesar trecerii aliniamentului de atac pentru a cuceri un obiectiv sau un punct din teren, apoi planifica secventele si evenimentele asociate acestor actiuni; un alt timp important de luat in considerare, incluzand pentru cat timp trebuie mentinut un obiectiv sau dupa cat timp poate reactiona inamicul;

c)      factorul timp trebuie planificat in mod riguros; in timpul operatiilor pot aparea situatii neprevazute; factorul timp-distanta este doar un ghid, cand sincronizeaza operatiile, comandantul trebuie sa tina cont in ce fel factorii MIFT-TC vor afecta unitatea;

d)     analiza timpului are ca rezultat un orar al activitatilor care trebuie desfasurate, atata timp cat acest orar influenteaza activitatile unitatii sale, comandantul aproba acest orar;

e)      succesiunea ordinelor (figura nr.8), ofera comandantului cateva metode pe care le poate folosi pentru dezvoltarea unui ordin; succesiunea prezentata porneste de la cea mai rapida metoda - in stanga - pana la cea care consuma cel mai mult timp; timpul in care statul major elaboreaza un ordin depinde de mai multi factori - conditia fizica a statului major; calitatea orientarii comenzii; nivelul de instruire a statului major; coeziunea statului major.


Intelegeri implicite Intelegere explicita

Cresterea timpului








X X1 X2 X3 X4 X5







X: Timpul necesar primirii de catre unitate al OPORD de la esalonul superior.

Xn: Timpul necesar unei unitati pentru elaborarea si emiterea unui ordin.


Figura nr.8. Timpul alocat elaborarii OPORD


(14) Identificarea sarcinii esentiale a misiunii. Cei patru factori expusi anterior trebuie revizuiti; dupa aceasta toate sarcinile trebuie identificate, astfel incat prin neindeplinirea unei sarcini sa nu se ajunga la nerealizarea scopului operatiei; in mod normal nu exista decat o singura sarcina esentiala a misiunii.

(15) Situatia misiunii. Comandantul explica clar si concis situatia misiunii proprii din sarcina esentiala a misiunii si scopul acesteia; pentru mai multa claritate aceasta situatie este explicata prin cine, ce, cand, unde si de ce actioneaza; aceste explicatii devin paragraful 1 al estimarilor comandantului sau statului major si paragraful 2 al OPORD; in cadrul OPORD la paragraful manevra trebuie inclusa sarcina esentiala a misiunii companiei si scopul acesteia.

(16) Orientarea comenzii. Statul major executa analiza misiunii si apoi informeaza comandantul; comandantul, de asemenea, facand o analiza a misiunii, emite liniile directoare pentru planificarea initiala, acestea orientand eforturile statului major si rapiditatea sa in dezvoltarea cursurilor de actiune; cand timpul este limitat, comandantul omite statul major din acest proces, trecand direct la elaborarea deciziei si la transmiterea personala a ordinelor.

Art.135. - Situatia si cursurile actiunilor. Al doilea pas in procesul de estimare il constituie analiza situatiei, folosind factorii MIFT-TC pentru a determina influenta acestora asupra cursurilor de actiune posibile; odata ce aceasta actiune este facuta, sunt dezvoltate cursurile de actiune.

Art.136. - (1) Analiza terenului si vremii. S2 prezinta analiza sa asupra celor cinci aspecte militare ale terenului catre S3, aceste cinci aspecte sunt prezentate prescurtat prin OCPAS (obstacole, cai de comunicatii, pozitii importante din teren, acoperiri si mascare, sectoare de observare si de foc); S2 analizeaza factorul vreme si alte caracteristici in acelasi timp; avand analiza S2 la dispozitie, S3 analizeaza mai usor zona de operatii si posibilitatile acestora pentru fortele proprii si inamice; in operatiile ofensive, aceasta inseamna ca S3 analizeaza posibilitatile pornind de la obiectiv inapoi spre aliniamentul de atac; in aparare el trebuie sa lucreze de la L.D.A. inspre spatele dispozitivului sau de la efortul principal spre cel de sprijin.

(2) Obstacolele reprezinta orice restrictii naturale sau construite care canalizeaza, intarzie, restrictioneaza sau separa deplasarea fortelor; orice obstacole intalnite si care impiedica deplasarea trebuie identificate chiar daca au fost create de catre esalonul superior sau de catre inamic; orice teren este evaluat in functie de tipul fortelor care urmeaza sa actioneze in conditiile respective si este catalogat ca:

a)      inaccesibil - terenul este catalogat ca inaccesibil daca manevra prin acest teren pare posibila pentru anumite tipuri de forte sau necesita mult efort pentru cresterea mobilitatii; reteaua de comunicatie dintr-o zona asigura deplasarea blindatelor chiar daca terenul in sine nu ofera posibilitati de manevra; putine terenuri sunt inaccesibile infanteriei debarcate;

b)      putin accesibil - terenul este catalogat ca putin accesibil daca pantele sau vegetatia pe care le are, incetinesc sau separa manevrele fortelor care executa miscari in acest teren; terenul putin accesibil ofera oricum mai multe posibilitati de manevra decat cel inaccesibil; fortele de sprijin maresc mobilitatea in acest tip de teren; terenul care este catalogat ca putin accesibil pentru tehnica, este accesibil pentru fortele debarcate;

c)      accesibil - terenul care este catalogat ca accesibil, este, in general, deschis si nu limiteaza manevrele, nu este necesara folosirea fortelor de sprijin pentru marirea mobilitatii; trebuie specificat ca, terenul care nu este utilizat de anumite forte, poate fi utilizat de alt tip de forte.

(3) Caile de comunicatii reprezinta rutele catre un anumit obiectiv; o cale de comunicatie viabila ofera, de regula, mobilitate pe coridoare, acestea fiind zonele in care caile de comunicatie permit atat deplasarea cat si manevra; ele permit fortelor proprii sau inamicului sa inainteze sau sa se retraga in conformitate cu actiunile duse si sa ofere posibilitatea concentrarii fortelor, surprinderii si vitezei; S2 determina caile de comunicatii pentru inamic, cu un esalon mai sus, si coridoarele care ofera mobilitate cu doua esaloane mai jos decat nivelul la care se executa analiza - aceasta reprezinta regulile 1 - sus, 2 - jos; el stabileste aceleasi caracteristici si pentru fortele proprii; caile de comunicatii sunt identificate atat pentru fortele imbarcate cat si pentru cele debarcate; pentru unele operatii sunt considerate atat caile de comunicatii subterane cat si cele aeriene; cand fortele proprii ataca sunt identificate atat caile de comunicatii utilizate de fortele proprii pentru apropierea de obiectiv cat si cele utilizate de inamic pentru contraatac; cand fortele proprii se apara, aceeasi regula este valabila in sens invers; sunt identificate, de asemenea, rutele pe care cercetarea inamicului le poate folosi; odata ce au fost identificate posibilele cai de comunicatie obstacolele sunt luate in considerare; pentru aceasta se raspunde intrebarilor “ce obstacole pot impiedica inaintarea?”, “cum pot fi intarite (propuneri pentru intarire) obstacolele si cum influenteaza caile de comunicatie?”, “in ce masura obstacolele paralele cu caile de comunicatii permit protectia flancurilor sau limiteaza deplasarile laterale?”; deductiile facute in urma acestor intrebari sprijina realizarea planurilor.

(4) Pozitiile importante din teren reprezinta zonele a caror ocupare, retinere sau control confera un avantaj pentru ambii combatanti; folosind harta si informatiile deja cunoscute, comandantul gaseste terenul care sa fie folosit in avantajul sau, de catre unitatile sale si cele de sprijin, pentru a domina zona obiectivului fata de apropierea inamicului; trebuie tinut minte ca, pozitiile importante nu sunt necesar a fi ocupate, ci ele trebuie sa fie controlate; focul direct sau indirect este folosit pentru a controla accesul inamicului spre aceste pozitii; terenul decisiv este cautat, tinut si controlat pentru ca el are un impact important asupra misiunii; aceasta misiune de mentinere a terenului trebuie retinuta pentru ca misiunea sa fie indeplinita; toate operatiile sunt obligatorii sa se desfasoare din pozitii decisive; comandantul, bazandu-se pe analiza terenului, decide care sunt pozitiile potentiale pentru fortele proprii si inamic si pentru sistemul or de foc; aceste puncte sunt luate in considerare in timpul dezvoltarii cursurilor de actiune.

(5) Acoperirea si mascarea; acoperirea este protectia impotriva puterii de foc; mascarea este protectia impotriva observarii si ochirii de catre inamic; analiza acoperirii si mascarii nu este separata de analiza sectoarelor de foc si observare; sistemul de armament trebuie sa aiba si acoperire si sa fie mascat pentru a supravietui; trebuie avute in vedere posibilitatile inamicului de a utiliza dispozitive de vedere pe timp de noapte sau termice atunci cand executa mascarea; trebuie localizate locurile unde inamicul are posibilitate sa se mascheze de inamic pentru a nu-l recunoaste si are acoperiri.

(6) Sectoarele de foc si observare; observarea influenteaza cercetarea si ochirea; sectoarele de foc influenteaza eficacitatea sistemului de armament; trebuie stabilit terenul care ofera cele mai bune posibilitati pentru cele doua elemente;  seful S3 stabileste potentialul fortelor proprii si inamicului de a supraveghea sau sprijini cu foc direct manevra fortelor, de asemenea el stabileste potentialul fortelor proprii si inamicului de a observa deplasarea de-a lungul cailor de comunicatii sau de a repartiza focul in diferite pozitii din teren; el analizeaza sectoarele de foc pentru a stabili posibilitatile de acoperire cu foc a terenului prin foc direct din pozitii cunoscute sau alte pozitii posibile si determina unde trebuie concentrat focul si influenta conditiilor de vizibilitate redusa asupra acestor elemente; dupa stabilirea unui curs de actiune se definitiveaza elementele referitoare la aceste elemente.

(7) Vremea este analizata folosind cele cinci aspecte militare ale acesteia - temperatura si umiditatea, precipitatiile, vantul, norii si vizibilitatea - care include timpul de lumina; pentru a stabili efectele lor asupra operatiei, vremea este corelata cu terenul; vremea afecteaza echipamentul - incluzandu-l pe cel electronic si optic, terenul - practicabilitatea - si vizibilitatea, dar cel mai mare impact il are asupra militarilor; in conditii rele de vreme sau in calduri sau friguri excesive, timpul petrecut pentru conducerea fortelor trebuie sa creasca pe masura inrautatirii conditiilor vremii; vremea aspra, vizibilitatea redusa au un impact major asupra eficientei militarilor si fac sa fie mult mai dificila sarcina de comanda-control.

(8) Alte caracteristici, decat vremea si terenul, care pot influenta actiunile fortelor proprii sau inamicului; acestea includ caracteristici sociologice, politice, psihologice sau economice ale populatiei din zona de operatii (anexa nr.12).

Art.137. - (1) Situatia inamicului. Scopul analizei inamicului este stabilirea celor mai probabile cursuri ale actiunilor acestuia; informatiile pentru dezvoltarea acestora provin din mai multe surse incluzand doctrina inamicului la fel de bine ca si activitatile curente desfasurate de acesta.

(2) Informatiile necesare pentru analiza situatiei inamicului includ:

a)      compunerea; aceasta poate fi prezentata sub forma unui tabel de catre S2, prin care sa fie aratate si identificate fortele si echipamentul pe care inamicul il foloseste in zona de operatii;

b)      dispozitivul; acesta consta in identificarea formatiilor inamicului pe campul de lupta; el este prezentat sub forma unei schite, tabel al situatiei, sinteza informativa sau alt format ales de S2; S2 dezvolta aceasta situatie, prin exploatarea tuturor surselor de informatii posibile;

c)      puterea; aceste informatii se gasesc in paragraful 3c al estimarilor S2; fortele introduse in lupta, capacitatile NBC, electronice, suportul aerian si cel de artilerie, rezervele si orice capabilitati pe care inamicul le are si care influenteaza indeplinirea misiunii sunt luate in considerare;

d)     activitati importante, sunt activitatile cele mai recente desfasurate de inamic si intentiile probabile; S2 si S3 fac un schimb de informatii verificatoare la aceste situatii pe masura ce obtin informatii; un exemplu de activitate importanta este sporirea activitatilor pe timpul noptii;

e)      particularitati si slabiciuni; aceste caracteristici sunt examinate si exploatate cu grija de planificatori; incapacitatea inamicului de a acoperi cu foc suficient un punct caracteristic datorita posibilitatilor armamentului sau, reprezinta o asemenea caracteristica;

f)       posibilitatile inamicului; acestea sunt actiunile pe care inamicul le  realizeaza si care influenteaza indeplinirea misiunii de catre fortele proprii; S2 identifica posibilitatile inamicului si le prezinta intr-o estimare a informatiilor; posibilitatile NBC trebuie analizate in toata amploarea lor;

g)      cursurile de actiune probabile ale inamicului; acestea sunt dezvoltate de S2 pe baza informatiilor enumerate anterior; analiza acestora se axeaza pe localizarea punctelor puternice ale inamicului, pentru a fi evitate, si pe slabiciunile sale, pentru a fi exploatate; in timpul procesului de estimare, S3 sau comandantul accepta, revede sau ignora cursurile de actiune prezentate sau creeaza alte posibile cursuri de actiune ale inamicului; acest lucru este esential in dezvoltarea unor cursuri de actiune a fortelor proprii cat mai realizabile; rezultatul consta in obtinerea de enunturi detaliate privind cursurile de actiune probabile ale inamicului; aceste informatii, permit S3 si comandantului sa realizeze jocurile de razboi si sa-si formeze decizia tactica.

Art.138. - (1) Fortele proprii. S3 primeste informatii de la toti ofiterii din statul major, care sa-l ajute sa stabileasca situatia fortelor proprii, in concordanta cu tipul de operatii ce urmeaza a se desfasura; multe din aceste informatii trebuie sa fie identificate de statul major si comandant in timpul schimbului de informatii care precede determinarea scopului misiunii si analiza acesteia, cu ajutorul statului major; S3 proiecteaza situatia unitatii la inceputul operatiilor; S3 tine cont si de faptul ca, in timpul executiei, pot sa apara schimbari; elementele analizate la fortele proprii sunt:

a)      compunerea; aceasta este prezentata ca un sumar asupra fortelor care ajuta la indeplinirea misiunii; cunoasterea unitatii, gruparea tactica, ofiteri din statul major, comandantii subordonati si documentele la dispozitie il ajuta pe S3 sa determine compunerea unitatii; trebuie identificate relatiile de comanda si sprijin;



b)      dispozitivul; acesta este determinat pentru situatia actuala si cea viitoare de S3 cu ajutorul comandantului, comandantilor subordonati si a altor ofiteri din statul major; S3 foloseste schite, folii, harti ale situatiei sau documente avute anterior; aceste informatii includ localizarea gruparii principale, de sprijin si logistice;

c)      puterea; se prezinta o informare completa asupra posibilitatilor si vulnerabilitatilor pentru a-l ajuta pe comandant sa selecteze cursurile de actiune; factorii care trebuie analizati sunt misiunea unitatii si intentiile comandantilor esaloanelor superioare cu una si doua trepte, dispunerea actuala a subelementelor, dispunerea actuala si viitoare a flancurilor unitatii, rezerva esalonului superior, cele sapte sisteme operationale ale campului de lupta si moralul; comandantul trebuie sa tina cont de subordonatii sai, de situatia logistica al fortelor sale, de sprijin si intarire; puterea este data de numarul sistemelor de armament si taria personalului, nu de marimea unitatii; puterea batalionului se bazeaza pe numarul, tipul si starea de lupta a subunitatilor organice;

d)     activitati importante; se refera la informatii rezultate in urma obtinerii succeselor tactice obtinute, a starii moralului, care sunt analizate in timpul planificarii;

e)      particularitati si slabiciuni; acestea trebuie stabilite; se stabileste influenta lor asupra cursului de actiune si sunt folosite elementele importante referitoare la personal, informatii, operatii, logistica si CIMIC.

(2) Timpul. Estimarea initiala a timpului trebuie revizuita; procesul de revedere a planificarii este utilizat pentru a identifica orice perioada critica a operatiei; regula o treime/doua treimi se aplica permanent; factorul timp-spatiu este luat in considerare in orice analiza; timpii critici sunt: timpul pentru planificare si cel pentru antrenamente, timpul trecerii aliniamentului de atac, timpul de incepere a deplasarii este fixat inaintea timpului la dispozitie pentru pregatirea si antrenamentul ofensivei sau apararii, timpul la dispozitie pentru cercetare, sarcinile stabilite de esalonul superior incadrate in timp; se stabileste un planificator al timpului, pentru a asigura folosirea corecta a acestuia in procesul de planificare, acesta este, de regula, seful S3 sau seful de stat major.

(3) Presupuneri si deductii. Comandantul si statul major, dupa analiza completa a MIFT-TC, fac presupuneri sau deductii despre situatie; comandantul si statul major analizeaza faptele; in absenta acestora, ei fac presupuneri pentru a-si intregi imaginea asupra situatiei; de asemenea, fac presupuneri pentru tot ce se poate schimba inaintea executiei, avand la baza urmatoarele reguli:

a)      cunostintele planificatorilor au la bazeaza doctrina si posibilitatile inamicului, doctrina si posibilitatile proprii, posibilele efecte ale terenului si vremii intr-o anumita situatie; din aceste date si presupuneri, comandantul si statul major, deduc actiunile posibile ale inamicului si fortelor proprii; cunoscand presupunerile esentiale si deductiile in timpul procesului de decizie, ei reduc riscurile operatiei;

b)      comandantul si statul major determina, relativ, puterea de lupta a inamicului si a fortelor proprii, care sugereaza masura si caracteristicile celor mai realizabile cursuri de actiune; puterea de lupta probabila include informatiile, manevra, puterea de lovire, protectia si conducerea, dimensiunea ei umana; daca S3 stabileste ca, mai multe resurse sunt necesare sau ajuta in indeplinirea misiuni, el recomanda inaintarea de cereri pentru aceste resurse.

c)      deductiilor esentiale pe care comandantul si statul major trebuie sa le dezvolte in urma analizei MIFT-TC pot fi cele din tabelul de mai jos:


Elemente analizate

Deductii

Misiunea

Care sunt scopurile de atins pentru unitatea noastra conform intentiilor comandantului esalonului superior?

Care sunt sarcinile ce ne vor permite sa atingem acest scop?

Inamicul

Care sunt cursurile de actiune cele mai probabile tinand cont de teren si de obiectivul probabil?

Unde va avea loc primul contact si care va fi formatia adoptata de inamic?

Terenul / vremea

Cum vor influenta timpul/vremea fortele proprii si angajarea sistemului de armament?

Unde ne putem concentra puterea de lupta (zonele de angajare, obiectivele, pozitiile elementelor de sprijin) pentru a atinge scopul unitatii?

Fortele proprii

Cum putem concentra eforturile noastre in punctele slabe ale inamicului?

Cum putem folosi majoritatea puterii de lupta in sprijinul luptatorilor nostri?

Timpul

Care sunt aspectele critice din punct de vedere al timpului in operatie (pentru a atinge scopul propus, ce trebuie sa se intample si cand trebuie sa se intample)?

Considerente despre civili

Unde sunt localizate aglomerarile urbane sau rulare si cum pot influenta operatiile batalionului?

Impactul pe care il au, asupra operatiilor acestuia, rezervele limitate ale populatiei civile din aceste zone?

In ce modalitate se realizeaza operatii CIMIC?


(4) Dezvoltarea cursurilor de actiune. Un curs de actiune este un plan posibil pentru indeplinirea misiunii batalionului; el trebuie sa fie scurt si clar; el trebuie sa arate cum indeplineste unitatea misiunea, sa contina suficiente detalii ca, pe parcursul pasului 3 al estimarii, sa poata fi transformat in joc de razboi; prin considerarea unui singur curs de actiune, S3 limiteaza si angajeaza unitatea sa prea repede intr-o singura optiune; dezvoltarea mai multor cursuri de actiune ajuta la elaborarea mai multor variante de plan si creste flexibilitatea comenzii in timpul executiei; planificarea unui singur curs de actiune bun si apoi planificarea altora nerealizabile sau asemanatoare cu primul este primejdioasa; fiecare curs de actiune trebuie sa fie:

a)      realizabil, el trebuie sa duca la indeplinirea misiunii si sa sprijine intentiile comandantului;

b)      rezonabil, el nu trebuie sa fie nepotrivit si sa aduca pierderi batalionului;

c)      distinct, el trebuie sa difere in stabilirea sarcinilor pentru subordonati pentru a fi considerat ca optiune.

(5) Puncte decisive. Comandantul batalionului concentreaza efortul principal in timpul fazelor critice ale luptei, catre distrugerea sau capturarea punctelor decisive; unitatea este un complex a carui eficienta nu depinde numai de performantele fiecarei componente separat; eficienta depinde de usurinta cu care colaboreaza structurile batalionului si de modul cum sunt aplicate in practica intentiile comandantului; unele structuri sunt mai importante fata de altele, in conditii anumite ale luptei sau in ansamblul ei; pierderea oricareia dintre aceste structuri prejudiciaza echilibrul, coeziunea si eficienta unitatii; diferitele cursuri de actiune se concentreaza asupra diferitelor puncte decisive sau se concentreaza spre acelasi punct, folosind in mod diferit puterea de lupta, folosind alte sarcini, scopuri, pozitii si altele; pentru o subunitate tactica este considerat punct decisiv, spre exemplu, un punct de comanda sau un sistem de armament care detine controlul asupra unui punct important din teren.

(6) Metode de dezvoltare a cursurilor de actiune. Urmatoarele metode sunt eficient folosite in dezvoltarea cursurilor de actiune:

a)      stabilirea punctelor decisive; comandantul, asa cum s-a mai precizat, urmareste sa descopere unde sunt punctele vulnerabile ale inamicului; in conditii ideale, comandantul identifica punctele unde inamicul este slab sau unde vor fi aceste puncte cand batalionul obtine maximum de putere de lupta;

b)      stabilirea eforturilor pentru sprijin; comandantul determina eforturile pentru sprijin de care are nevoie, prin a raspunde la intrebarea “Ce altceva trebuie facut pentru ca efortul principal sa reuseasca?”;

c)      stabilirea scopurilor; comandantul stabileste scopurile ce trebuie atinse de efortul principal si cel de sprijin; el conecteaza scopul efortului principal cu scopul misiunii batalionului; de asemenea, directioneaza efortul fortelor de sprijin in acelasi sens;

d)     stabilirea sarcinilor esentiale; comandantul stabileste sarcinile esentiale pentru subunitatile subordonate, cele principale si cele de sprijin, pentru a atinge scopul urmarit;

e)      identificarea fortelor necesare indeplinirii misiunii; comandantul ia in considerare numai subunitatile organice si cele de sprijin; efortul principal este esential; riscurile pot fi asumate in zonele unde nu este canalizat efortul principal, prin aceasta se realizeaza economia de forte); nu sunt luate in considerare intaririle care nu sunt disponibile in timpul operatiei, precum focul aviatiei sau rachetelor;

f)       repartizarea masurilor de control; masurile de control sunt stabilite pentru a clarifica responsabilitatile si a sincroniza eforturile subordonatilor pentru a sprijini efortul principal; pe cat posibil, se asigura libertatea de actiune in proportie mare;

g)      pregatirea expunerii cursurilor de actiune si a schitelor; schitele cursurilor de actiune sporesc claritatea acestora; pe schite sunt aratate aspectele manevrei in cadrul cursului de actiune; controlul grafic al acestora se face prin simbolurile stabilite, dar si alte tipuri de scheme pot clarifica aceste cursuri de actiune; daca aceste scheme sunt folosite ca parte a OPORD si contin expresii grafice in afara celor stabilite, acestea trebuie explicate intr-o legenda.

(7) Scopul expunerii cursurilor de actiune. Expunerea unui curs de actiune trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:

a)„Ce? Ce sarcini sunt de indeplinit?”

b)      „Cand? Cand trebuie inceputa sau terminata actiunea (constituie limitari ale timpului)?”

c)„Unde? Unde se afla zonele pentru aparare sau ofensiva stabilite prin ordin?”

d)     „Cum? Care este modul de realizare a manevrei si care sunt scopurile elementelor si subelementelor acesteia? Care este efortul principal?”

e)„De ce? Care este scopul stabilit si care vor fi rezultatele operatiei?”

(8) Cursul de actiune, schema (figura nr.9) si enunt, sunt urmatoarele:





Figura nr.9 Schema unui curs de actiune


a)      enuntul misiunii batalionului: “B.1I. ataca la 01.02 01.00 pentru a nimici elementele de siguranta ale inamicului de la obiectivul LUPUL pentru a permite fortelor principale ale brigazii sa continue atacul in directia est, de-a lungul Drumului Morii”;

b)      enuntul cursului de actiune: “B1.I. trece aliniamentul de atac la ora 01.00 pe directia de atac cu Cp. 1I (Pl.1 A.T., Gr.1 Ge./Pl.1Ge.) , urmata de grupa de comanda si Cp.2I in esalonul 1 forta de atac; Cp.3I (mai putin un Pl.I.) in esalonul 2. La P.C.Nr.2 Cp.3 (minus) impreuna cu Pl. 1 AT se deplaseaza si ocupa Dl.652, sprijina cu foc atacul principal. Pl.3 I. organizeaza o ambuscada la Dl.653 pentru a distruge blindatele inamicului care incearca sa intareasca Ob. LUPUL. Cp.1I cucereste 1/Ob.LUPUL pentru a permite Cp.2 I. (care actioneaza pe efortul principal al batalionului) sa treaca la atac si sa cucereasca obiectivul de lupta. Cp.2I depaseste 1/Ob.LUPUL, cucereste 2/Ob.LUPUL blocand fortele inamicului care intentioneaza sa reia atacul in sudul Drumului Rotii si in estul Drumului Morii.”

(9) Optiunile oferite de cursul de actiune. Dezvoltarea unui curs de actiune este un proces creativ; oricum, atunci cand nu exista suficient timp la dispozitie, un curs de actiune poate fi dezvoltat in cateva minute.

Art.139. - (1) Analiza situatiei (MIFT-TC) si a cursurilor de actiune. Al treilea pas al estimarii situatiei este analizarea cursurilor de actiune; o lupta scurta, un joc de razboi este cel mai bun test pentru un curs de actiune; jocurile de razboi se bazeaza, cu precadere, pe rationamentele tactice si experientele comandantului si S3, dar este un proces pas cu pas.

(2) Scopul jocului de razboi. comandantul si S3 analizeaza fiecare curs de actiune al fortelor proprii pentru a determina avantajele si dezavantajele, pentru a le imbunatatii si pentru a identifica alte sarcini care fac cursul de actiune mai vizibil; in timpul jocurilor de razboi, statul major identifica factorii complementari luptei, focul indirect, obstacolele, folosirea elicopterelor etc., si cum sunt folositi in modul cel mai eficient.

(3) Actiune, reactie, contrareactie. Comandantul si S3 impreuna cu statul major realizeaza jocurile de razboi - o lupta mintala, imaginara - asa cum se asteapta sa se desfasoare confruntand cursurile de actiune ale fortelor proprii cu cele preconizate ale inamicului; comandantul imparte cursurile de actiune in serii sau evenimente, analizandu-le pe fiecare pentru a stabili cea mai buna reactie si apoi a considera cea mai buna contra-reactie; acest proces de tip actiune, reactie, contra-reactie continua pana cand misiunea este indeplinita sau cursul de actiune se dovedeste a nu fi corespunzator; cel mai probabil curs de actiune al inamicului trebuie considerat in permanenta si subliniat in timpul jocurilor de razboi.

(4) Evenimente critice. Comandantul si S3 trebuie sa se implice adanc in jocurile de razboi pentru a descoperi evenimentele critice, asigurand o mai buna cunoastere a luptei; aceasta se realizeaza prin transpunerea fiecarei sarcini esentiale ca pe un eveniment critic sau prin detalierea jocurilor de razboi; trecerea unui aliniament, a unui obstacol, capturarea unui obiectiv sau introducerea in lupta a rezervelor sunt exemple de evenimente critice in ofensiva; operatiile in cadrul unei zone de securitate, distrugerea primului esalon al inamicului, distrugerea rezervelor acestuia sunt exemple pentru aparare; alte evenimente critice sunt stabilite in timpul jocurilor de razboi.

(5) Factori semnificativi. S3 trebuie, mai departe, sa stabileasca si sa selecteze criteriile - factori semnificativi -, care sunt folosite pentru analizarea cursurilor de actiune; gradul in care un curs de actiune satisface un factor semnificativ, se constituie intr-un rezultat avantajos si dezavantajos pentru acel curs de actiune; aceste rezultate permit comandantului sa aleaga cel mai bun curs de actiune; factorii semnificativi ajuta comandantul si S3 sa perfectioneze si evalueze intregul curs de actiune in timpul jocurilor de razboi; ca planificatori, cei care realizeaza jocurile de razboi trebuie sa-si puna intrebarea “Este posibil ca acest curs de actiune sa indeplineasca scopul?” pentru fiecare factor; daca raspunsul este negativ, cursul de actiune este revazut sau modificat; pentru ca jocurile de razboi sa fie usor de condus numarul factorilor semnificativi trebuie sa fie mic; de regula, se folosesc 3-7 factori semnificativi; pentru a fi comparate mai multe cursuri de actiune, se folosesc acesti factori semnificativi in timpul jocurilor de razboi; acesti factori includ misiunea specifica, fundamentele doctrinare, liniile directoare ale comandantului sau criterii pe care comandantul si S3 le considera utile intr-o anumita situatie; o tehnica pentru determinarea factorilor semnificativi in compararea cursurilor de actiune este analizarea diferitelor criterii ale factorilor MIFT-TC si logistice; factorii care trebuie selectati sunt cei care au diferite influente asupra planificarii si desfasurarii fiecarui curs de actiune; in continuare, sunt prezentate exemple de criterii in functie de factori si intrebarile care se pot pune:

a)      misiunea - “indeplineste acest curs de actiune misiunea?”; “respecta cursul de actiune intentiile comandantului?”; “este cursul de actiune restrictiv sau flexibil?”; “avantajeaza cursul de actiune misiunile urmatoare?”; “se incadreaza cursul de actiune in constrangerile stabilite?”

b)      inamicul - “exploateaza cursul de actiune slabiciunile inamicului?”; “limiteaza cursul de actiune capacitatile inamicului?”; “cum afecteaza cursul de actiune moralul si dorinta de lupta a inamicului?”; “cum afecteaza cursul de actiune cel mai eficient curs de actiune al inamicului?”; “cum afecteaza cursul de actiune intentiile inamicului?”; “cum afecteaza cursul de actiune rezervele si reactiile inamicului?”

c)      terenul si vremea - “cum se folosesc in cadrul cursului de actiune caile de comunicatie?”; “cum se folosesc in cadrul cursurilor de actiune mascarea si acoperirea?”; “cum se folosesc sau evita cursul de actiune, obstacolele?”; “cum se foloseste in cadrul cursului de actiune punctul-important sau punctele decisive ale terenului?”; “cum se folosesc in cadrul cursului de actiune conditiile de teren, viteze de deplasare si practicabilitatea?”; “cum asigura cursul de actiune sprijinul prin foc si controlul miscarii?”; “cum este influentat cursul de actiune de lucrarile de scurgere a apei?”; “cum este influentat cursul de actiune de conditiile de vreme si vizibilitate?”; “in ce masura cursul de actiune afecteaza posibilitatile zonelor de aterizare, imbarcare, debarcare?”

d)     fortele proprii - “cum permite cursul de actiune utilizarea fortelor proprii ca tip si numar ?; “cum utilizeaza cursul de actiune dispozitivul si locul de dispunere?”; “cum utilizeaza cursul de actiune avantajele anterioare?”; “cum utilizeaza cursul de actiune relatiile de conducere si moralul?”; “cum utilizeaza cursul de actiune nivelul de instruire?”; “cum utilizeaza cursul de actiune nivelul de disciplina?”; “cum utilizeaza cursul de actiune sprijinul celorlalte arme?”; “cum utilizeaza cursul de actiune mobilitatea?”; “cum utilizeaza cursul de actiune suportul de foc si cel logistic?”; “cum favorizeaza cursul de actiune esalonul superior?”

e)      timpul la dispozitie - “cat de simplu sau complex este cursul de actiune?”; “acorda cursului de actiune suficient timp pentru miscare?”; “acorda cursului de actiune suficient timp pentru planificare si pregatire?”; “limiteaza cursul de actiune timpul de reactie al inamicului?”; “respecta cursul de actiune, limitele de timp impuse de esalonul superior?”; “asigura cursul de actiune timp pentru sincronizare in lupta?”; “acorda cursul de actiune timp pentru operatii in conditii de vizibilitate redusa?”

f)       logistica - “cum afecteaza resursele la dispozitia cursului de actiune?”

g)      “cum afecteaza capacitatile de transport la dispozitie cursului de actiune?”

h)      “cum afecteaza capacitatile de intretinere la dispozitie cursului de actiune?”; “cum afecteaza resursele de apa cursul de actiune?”

(6) Tehnicile jocurilor de razboi; un planificator foloseste mai multe metode in cadrul jocurilor de razboi cu fiecare curs de actiune; comandantul si S3 folosesc una sau o combinatie a urmatoarelor trei tehnici de conducere a jocurilor de razboi:

a) tehnica drumurilor/directiilor in adancime; planificatorul se concentreaza pe o singura directie/drum de apropiere intr-un moment dat; aceasta tehnica este des folosita in cadrul jocurilor de razboi ale cursurilor de actiune defensive, cand trebuie luate in considerare mai multe directii, cai de apropiere (figura nr.10);




b) tehnica fasiilor; planificatorul utilizeaza tehnica fasiilor impartind campul de lupta in sectoare de-a latul frontului; aceasta este tehnica preferata permitand considerarea simultana a tuturor factorilor care pot afecta un anumit eveniment (figura nr.11);

c) tehnica zonelor; prin folosirea tehnica a zonelor planificatorul se concentreaza in timpul jocurilor de razboi asupra unei zone specifice a campului de lupta; aceasta poate fi zona obiectivului, zona de contact sau zonele unde pot sa se execute actiuni decisive; jocurile de razboi folosesc metoda actiune, reactie, contra-reactie asa cum a fost discutata anterior, dar se limiteaza la zona analizata; aceasta tehnica este des folosita atunci cand nu exista suficient timp la dispozitie (figura nr.12).








Figura nr.12. Jocul de razboi, tehnica zonelor

 




(7) Planificarea jocurilor de razboi. Planificatorul incepe jocurile de razboi prin vizualizarea cursului luptei, a dispunerii si dispozitivului fortelor proprii si inamicului, a mijloacelor de sprijin la dispozitie, a cursului de actiune probabil; el considera toti factorii, face presupuneri si deductii precum si modul in care acestea afecteaza cursul de actiune; incearca sa prevada fenomenul actiune, reactie, contra-reactie pe durata intregii lupte (figura nr.13); jocurile de razboi permit analizarea in acest mod a tuturor evenimentelor specifice; el se concentreaza asupra sarcinilor subordonatilor cu un nivel mai jos - companii - si a elementelor de sprijin -subunitatile de arme ale batalionului - cu doua nivele mai jos - plutoane; prin realizarea jocurilor de razboi al fiecarui curs de actiune planificatorul stabileste alocarea fortelor dispozitivului, obstacolele si intaririle, resursele logistice si modul in care acestea sunt folosite pentru indeplinirea misiunii.


Etape

EVENIMENT IMPORTANT:

Actiune

Reactie

Contra-actiune

Forte si mijloace

Timp

Puncte decisive

Date si informatii critice necesare

Masuri de control

Obs.

1.










2.










3.











Figura nr.13. Varianta de fisa de lucru folosita pe timpul analizei cursului de actiune


(8) Conducerea jocurilor de razboi. Lupta este vizuala, avand ca punct initial primul loc probabil de contact; folosind una sau o combinatie a tehnicilor jocurilor de razboi enuntate anterior, el isi creeaza o imagine despre interactiunea dintre fortele proprii, inamic, teren si vreme; cand este posibil intreg statul major participa la jocurile de razboi; fiecare ofiter de stat major este un expert in domeniul sau si cunoaste cel mai bine planificarea actiunilor armei de care apartine; S2 actioneaza ca inamic, iar S3 realizeaza jocurile de razboi a fiecarui curs de actiune impotriva lui S2; fiecare curs de actiune a fortelor proprii trebuie analizat in comparatie cu toate cursurile de actiune ale inamicului, incluzand folosirea resurselor la maximum de catre acesta; pe baza analizarii prin metoda actiunii, reactiei, contra-reactiei a fiecarui curs de actiune se stabileste gradul in care cursul de actiune satisface cati dintre factorii semnificativi; in orice moment, cursul de actiune este schimbat sau modificat pentru a satisface mai bine cerintele factorilor semnificativi; astfel, un nou curs de actiune poate fi introdus iar un altul vechi eliminat.

(9) Avantajul jocurilor de razboi. Realizarea jocurilor de razboi pentru fiecare curs de actiune ajuta la identificarea avantajelor si dezavantajelor; analiza care continua acest proces, aduce o mai buna apreciere a factorului timp-spatiu pentru activitatea subordonatilor; un alt avantaj al jocurilor de razboi il reprezinta sporirea efortului de obtinere a informatiilor; S2 defineste mai bine zonele de interes si dezvolta planurile de supraveghere si cercetare; de asemenea, bazandu-se pe identificarea amenintarilor de catre S2, S3 stabileste punctele decisive pentru a fi avute in vedere in planificarea misiunilor de foc si organizarea cercetarii; orice incercare este folositoare in timpul procesului de comparare a cursurilor de actiune prin jocurile de razboi.

Art.140. - (1) Compararea cursurilor de actiune. Al patrulea pas in procesul de estimare este compararea si alegerea cursului de actiune, care se realizeaza prin:

a) folosirea matricei de comparare; tehnica eficienta pentru compararea cursului de actiune este folosirea unei matrice de comparatie; ea este realizata prin insirarea factorilor semnificativi folositi in pasul 3 - analiza - al estimarii prin partea stanga a tabelului si insirarea numarului cursului de actiune in capul tabelului (figura nr. 14); cea mai simpla metoda de folosire a acestei matrice este de acorda un plus (+) pentru fiecare factor in cadrul fiecarui curs de actiune; daca doua sau mai multe cursuri de actiune sunt la fel cotate, fiecare primesc inca un (+); toate celelalte primesc (-); un alt tip de matrice foloseste comparare prin expunerea avantajelor si dezavantajelor (figura nr.15); alta cale este de a oferi un loc fiecarui curs de actiune cel mai bun locul 1, urmatorul locul 2, etc. (figura nr.16); cursul de actiune cu cel mai mic punctaj va fi considerat cel mai bun; aceasta matrice de comparare ajuta la compararea si analiza sumara si rapida; ea ajuta statul major in elaborarea recomandarilor si pe comandant in formarea deciziei;

b) cantarirea factorilor semnificativi; greutatea, importanta, avantajele si dezavantajele unui factor este rar aceeasi cu a altora; in acest fel, cantarirea factorilor semnificativi poate fi necesara; unul sau mai multi din factorii MIFT-TC poate fi considerat mai important decat altii; de exemplu, un atac este necesar sa fie condus inainte de aparitia zorilor; in acest exemplu factorul timp este mai important decat alti factori; de asemenea, viteza poate fi considerata ca un factor important posibil de impus in matrice.


CRITERII

Curs de actiune nr. 1

Curs de actiune nr. 2

Curs de actiune nr. 3

POSIBILITATI DE MANEVRA




SIMPLITATE




SPRIJIN PRIN FOC




INFORMATII




APARAREA A.A.




MOBILITATE/ADAPOSTIRE




SPRIJIN LOGISTIC SI DE PERSONAL




COMANDA SI CONTROL








Figura nr.14. Varianta de matrice de comparare



CURS AL ACTIUNILOR

AVANTAJE

DEZAVANTAJE

Nr. 1

Directia principala de atac evita principalele obstacole din teren.

Exista suficient spatiu pentru executarea manevrei de catre efortul principal si rezerva.

Pe directia principala de atac inamicul opune o rezistenta puternica in faza initiala a atacului.

Nr. 2

Efortul principal dispune in timp scurt si de posibilitati bune de observare.

Efortul de sprijin ofera protectie de flanc eficace pentru fortele si mijloacele efortului principal.

Poate fi necesara introducerea in lupta a rezervei, in faza initiala a atacului.

Necesita aplicarea unor procedee care trebuie repetate si organizate in detaliu.

Necesita un efort suplimentar pentru exercitarea comenzii si controlului pe timpul luptei.


Figura nr.15. Varianta de matrice de comparare prin expunerea avantajelor si dezavantajelor


CRITERII

Obiectiv

Curs de actiune nr. 1

Curs de actiune nr. 2

Curs de actiune nr. 3

POSIBILITATI DE MANEVRA

3

2          (6)

3            (9)

1          (9)

SIMPLITATE

3

3          (9)

1            (3)

2          (6)

SPRIJIN PRIN FOC

4

2          (8)

1            (4)

3         (12)

INFORMATII

1

3          (3)

2            (2)

1          (1)

PROTECTIA A.A.

1

1          (1)

3            (3)

2          (2)

MOBILITATE/ADAPOSTIRE

1

3          (3)

2            (1)

1          (1)

SPRIJIN LOGISTIC SI DE PERSONAL

1

2          (2)

1      (1)

3          (3)

COMANDA SI CONTROL

1

1          (1)

2            (2)

3          (3)

TOTAL


17      (33)

15        (26)

16      (33)


Figura nr.16. Varianta de matrice de comparare prin analiza numerica, cu acordare de coeficienti “de importanta”


(2) Metoda cantaririi cursului de actiune este doar o cale prin care comandantul indica importanta factorilor; oricum, comandantul este atent atunci cand cantareste acesti factori semnificativi; rareori se intampla ca un factor sa fie atat de vital pentru indeplinirea misiunii incat planificatorul sa nu ia in considerare si avantajele altor factori semnificativi.

Art.141. - (1) Decizia. Al cincilea pas in procesul de estimare este recomandarea, insotita de o schita, pregatita de S3 pentru comandant; S3 recomanda tipul de forte ce sunt angajate, dar nu nominalizeaza unitatile; comandantul decide ulterior asupra schemei generale a manevrei.

(2) Recomandarile S3. S3 centralizeaza toate estimarile statului major, astfel incat recomandarile sale sa reprezinte pozitia intregului stat major; daca comandantul face modificari mari cursului de actiune sau creeaza un altul prin combinarea partilor celor existente, statul major realizeaza jocurile de razboi a noului curs de actiune si permite dezvoltarea unui nou plan de intentie.

(3) Decizia comandantului. Comandantul tine cont de recomandarile statului major prezentate de S3, le completeaza cu estimarile sale si enunta decizia si conceptia proprie.

(4) Conceptia operatiei. Conceptia comandantului aduce elementele necesare paragrafului 3 a OPORD, conceptia operatiei; conceptia comandantului prezinta clar si concis scopul esalonului superior, enuntul misiunii, intentiile comandantului, schema manevrei, sprijinul cu foc si gradul acceptat de risc; conceptul comandantului are aceeasi forma cu recomandarile statului major, cu deosebirea ca, el indica unitatile angajate in lupta; efortul principal in schema manevrei este decisiv si afecteaza intreaga planificare; conceptia comandantului aduce cel putin informatiile necesare pentru dezvoltarea ulterioara a planului si orientarea OPORD; decizia este ultimul pas al estimarilor comandantului.

(5) Conducerea ajutoarelor. Comandantul ofera mai multe linii directoare referitoare la conceptia si decizia sa, statului major; cat de mult ofera este in functie de cat de experimentat este statul major si cat de bine il cunosc pe comandant; aceste linii directoare ajutatoare imbunatatesc activitatea statului major de planificarea si elaborarea ordinelor; comandantul include o schema a manevrei planului de sprijin prin foc si sprijin logistic; el subliniaza toate sarcinile pe care le doreste indeplinite; el stabileste unitatile care sunt angajate si responsabilitatile de comanda care nu pot fi delegate; S3 poate doar sa recomande tipul unitatii.

(6) Conceptia operatiei. Comandantul trebuie sa detalieze cursul de actiune selectat printr-un plan de intentie; acest plan este exprimat printr-o conceptie limpede care sa includa o schema cu elementele vitale; ea trebuie sa fie sub forma unui OPORD si suficient de completa ca sa poata fi executata sub forma unui ordin de lupta partial daca timpul nu permite cercetarea, verificarea si elaborarea unui plan.




1 in continuare prin batalionul de infanterie din brigada mecanizata se va intelege si batalionul de infanterie din compunerea brigazii de infanterie/infanterie usoara/tancuri.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate