Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit




Aeronautica Comunicatii Constructii Electronica Navigatie Pompieri
Tehnica mecanica

Navigatie


Index » inginerie » Navigatie
Mediul marin si costier


Mediul marin si costier


MEDIUL MARIN SI COSTIER

1. Caracterizarea calitatii subsistemului ape costiere

1.1. Indicatori fizico-chimici

1.1.1. Indicatori generali

Temperatura apei marii la Constanta, zona de referinta pentru litoralul romanesc (Fig. 1.1.1.1, 1.1.1.2) a inregistrat ca deobicei importante variatii sezoniere, de la -1,3 oC in ianuarie la 26,8oC in iunie. Valorile extreme au fost foarte apropriate de limitele anului anterior, media anuala de 13o C depasind cu numai 0,2 oC temperatura medie din 2005. In cursul anului 2006, exceptand luna februarie, mediile lunare au fost superioare mediilor multianuale din perioada 1961-2005, diferenta maxima fiind atinsa in luna iulie (Fig. 1.1.1.3a). Media anuala indica o crestere a temperaturii apelor costiere cu aproape 1oC fata de aceeasi perioada de timp, situatie determinata in principal de procesul lent dar continuu de incalzire a temperaturii aerului.



Salinitatea apei marine la Constanta a inregistrat oscilatii importante in limite normale pentru litoralul romanesc, 5,13-17,86g/l. Valoarea minima a fost atinsa in luna iulie dupa o perioada de trei luni cand, debitele Dunarii datorita precipitatiilor abundente din acea perioada au fost foarte ridicate. Nivelul maxim a fost atins in decembrie, urmarea debitelor scazute din ultima parte a anului. Evolutia mediilor lunare indica abateri importante de la ciclul anual, in acord cu oscilatiile debitului fluvial. In acest sens mentionam perioada mai-iulie si septembrie, cand salinitatea medie a scazute sub 13g/l, si intervalul octombrie-decembrie cand mediile lunare, mai mari de 16 g-l, au fost superioare conditiei medii a zonei costiere (Fig. 1.1.1.3b)

Oxigenul dizolvat a prezentat, ca de obicei, variatii importante controlate in principal de evolutia temperaturii aerului. Valorile inregistrate s-au incadrat intre 162,1M in august si 544,9M in martie, media anuala fiind foarte aproape de cea a anului 2005. Urmand ciclul anual, mediile lunare au scazut continuu de la 488,6 M in februarie cand a fost inregistrata cea mai scazuta medie lunara a temperaturii si 234,2M in august, corespunzator celei mai ridicate temperaturi a apei (Fig. 1.1.1.4a). Comparativ cu situatia inregistrata in perioada 1996-2004, se poate aprecia faptul ca in anul 2006, cu doua exceptii, apele marine costiere au fost mai bine oxigenate.

Saturatia in oxigen a inregistrat un spectru de valori mai restrans ca deobicei,65,6-152,3%, indicand o tendinta de intrare in normalitate, fara evenimente biologice de amploare. Mediile lunare au fost in cele mai multe din cazuri superioare mediilor lunare din perioada 1996-2005, diferentele cele mai accentuate fiind atinse in sezonul rece (Fig.1.1.1.4b). Cu exceptia lunii august, apele marine costiere au fost saturate sau suprasaturate in oxigen si nu au fost inregistrate cazuri de hipoxie sau anoxie.

1.1.2 Indicatori de eutrofizare

Nutrientii, principalii indicatori de eutrofizare ai apelor costiere au inregistrat ca de obicei variatii insemnate care au urmarit evolutia ciclurilor biologice din apa marii. In acest sens fosfatii au oscilat intre 3,59M in martie si 0,01M in august, reprezentand si limita de detectie a metodei. Mediile lunare s-au situat sub mediile perioadei 1996-2005, confirmand tendinta continua de reducere a concentratiei de fosfati din apele marine costiere romanesti. (Fig. 1.1.2.1a).

Fig. 1.1.1.1 Litoralul marin romanesc: ape tranzitorii si costiere si 4 zone destinate

recoltarii / cresterii molustelor (conform HG 201/2002)


Fig. 1.1.1.2 Reteaua de monitoring integrat pentru

apele de tranzitie si costiere

In acelasi sens silicatii au atins un maxim de 52,6M in aprilie si au scazut sub 1M in octombrie, valorile medii situandu-se deasemenea sub nivelul din perioada 1996-2005 (Fig.1.1.2.1b). Maximele deosebit de ridicate pentru zona costiera au fost determinate de debitele foarte mari ale Dunarii din primavara anului 2006.

(a)                                       (b)

Fig. 1.1.1.3 Evolutia temperaturii si salinitatii apelor marine costiere la Constanta.

(a) (b)

in apele marine costiere la Constanta

 


(a) (b)

Fig. 1.1.2.1 Evolutia concentratiei fosfatilor si silicatilor in apele marine costiere

la Constanta

In nota generala, cele trei forme de azot anorganic au inregistrat variatii in spectre foarte largi de valori, in mod deosebit azotatii al caror nivel maxim a atins 63,25 M in luna mai. Mediile lunare indica dominanta formei de azotat in primele noua luni ale anului si numai in intervalul octombrie-decembrie al celei amoniacale (Fig.1.1.2.2a). Contrar situatiei mentionate in cazul fosfatilor si silicatilor, azotul anorganic a inregistrat o crestere semnificativa in anul 2006, depasind net in intervalul ianuarie - septembrie nivelul din perioada 1996-2005 (Fig.1.1.2.2b).

(a) (b)

Fig. 1.1.2.2. Evolutia concentratiei azotului anorganic in apele marine costiere

la Constanta.

Clorofila a, princpalul indicator al productiei primare, a inregistrat variatii apreciabile in perioada iunie-octombrie, sugerand procese biologice deosebit de intense. In acest sens valoarea maxima a atins in luna iulie 51,2g/l, depasind cu mult nivelul maxim din anii anteriori in zona costiera (Fig.1.1.2.3a). Media anuala a fost mult superioara mediilor anuale caracteristice ultimilor cinci ani, indicand o revigorare a proceselor biologice in zona costiera, urmarea debitelor exceptionale ale Dunarii inregistrate in cursul anului (Fig.1.1.2.2b).

(a) (b)

Fig. 1.1.2.3 Evolutia clorofilei a in apele marine costiere la Constanta

1.1.3 Indicatori de contaminare

Metalele patrund in mediul marin din surse diverse, naturale sau antropice, in forma dizolvata sau particulata. Conditiile fizico-chimice si hidrodinamice din zonele tranzitionale si costiere influenteaza caile de transport si distributie ale acestora. Metalele din apa marina pot suferi reactii de complexare, schimburi ionice sau precipitare, in urma carora se acumuleaza in substratul sedimentar, de unde pot fi ulterior reluate in coloana de apa, in functie de variatia parametrilor fizico-chimici (pH, salinitate, potential redox, prezenta liganzilor organici).

Monitoringul metalelor grele de-a lungul zonei costiere romanesti in anul 2006 s-a efectuat prin analiza esantioanelor de apa marina (orizont suprafata), sedimente superficiale (izobatele 0, 5, 20, 30 m) si moluste din zona cuprinsa intre Sulina - Vama Veche. Valorile medii anuale ale concentratiilor metalelor grele in apele de tranzitie si costiere (Fig. 1.1.3.1a) au fost pentru cupru 20.82 mg/l, cadmiu 0.71 mg/l, plumb 0.56 mg/l, nichel 2.94 mg/l si crom 11.43 mg/l, valori care se incadreaza in standardele de calitate pentru ecosistemele acvatice marine, prevazute in Ord. 161/2006.

In sedimentele costiere, concentratiile medii anuale au fost moderate, comparabile cu cele inregistrate in 2005: cupru 19.36 mg/g, cadmiu 0.87 mg/g, plumb 29.86 mg/g, nichel 30.66 mg/g, crom 37.60 mg/g, remarcandu-se chiar o usoara tendinta de diminuare a nivelelor de cadmiu si plumb. Doar in zonele de impact ale activitatilor antropice, precum portul Constanta Sud, sau in fata gurilor de varsare a Dunarii, metalele au prezentat nivele de acumulare in sedimente usor crescute (Fig. 1.1.3.1b).

a) apa marina b) sedimente superficiale

Fig. 1.1.3.1 Distributia valorilor medii de concentratie ale metalelor grele in

componentele abiotice ale ecosistemului marin de-a lungul litoralului romanesc

in 2006

Ca indicator de impact, bioacumularea metalelor grele in midii (Mytilus galloprovincialis) nu a inregistrat valori care sa reflecte un impact semnificativ asupra starii de sanatate a organismelor monitorizate: Cu 1.63 mg/g s.p. (0.91 - 2.66 mg/g s.p.), Cd 0.08 mg/g s.p. (0.05 - 0.10 mg/g s.p.), Pb 0.01 mg/g s.p. (0.001 - 0.021 mg/g s.p.), Ni 1.25 mg/g s.p. (0.53 - 2.66 mg/g s.p.), Cr 0.23 mg/g s.p. (0.06 - 0.48 mg/g s.p.).

Concentratiile medii anuale pentru toate metalele grele investigate au fost mai scazute comparativ cu anul 2005. Plumbul si cadmiul, pentru care reglementarea C.E. nr. 484 / 2001 stabilestelimita maxima in molustele bivalve la valoarea de 1g/g s.p. (0,001 - 0,021 g/g s.p.), respectiv Cd 0,08 g/g s.u. (0,05 - 0,10 g/g s.u.)

Hidrocarburile totale au fost identificate in toate esantioanele de apa si sedimente studiate in 2006. Domeniile de variatie ale concentratiilor au oscilat intre limitele 100,5 -1145,7 mg/l in apa si mg/g.s.u. in sedimente superficiale.

Prezenta cu o frecventa crescuta a concentratiilor semnificative superioare valorii de 100 g/l in apa marina si de 100 g/g s.u. in sedimentele superficiale indica presiunea generta de acest tip de contaminanti prin instalarea unui proces continuu de poluare cronica cu hidrocarburi (Fig. 1.1.2).

Fig. 1.1.2 Distributia procentuala pe limite de concentratii a continutului de hidrocarburi totale determinat in 2006

Concentratia medie de 359 mg/l in apa marina si de 542.4 mg/g.s.u. in sedimentele superficiale indica totusi un nivel moderat al intensitatii acestui proces.

Distributia spatiala a concentratiilor de hidrocarburi determinate in apa marina in 2006 marcheaza efectul de concentrare a poluantului petrolier in zona de descarcare fluviala caracterizata prin debite exceptional de crescute datorita regimului pluvial deosebit de bogat in 2006.

In 2006, in apa marina, comparativ cu valoarea medie determinata in perioada de referinta 1996 - 1998 s-a constatat diminuarea de 1,67 ori a concentratiilor de hidrocarburi totale (Fig. 1.1.3).

Fig. 1.1.3 Distributia spatiala a continutului total de hidrocarburi determinat in esantioanele de apa marina colectate din zona litorala in perioada 2001 - 2006

Hidrocarburile poliaromatice (HPA) au fost identificate in 99% din totalul esantioanelor abiotice analizate. Continutul mediu determinat in 2006 a fost de 4532,2ng/L in apa marina si 872,9 ng/g.s.u. in sedimentele superficiale (Tabel 1.1.1).

Tabel 1.1.1 Limitele de variatie a concentratiilor de HPA in 2006

Compus

Apa marina(ng/l.)

Sedimente(ng/g.s.u.)

Naftalina

Acenaftilena

Acenaftena

0.32 - 642

Fluoren

3.27 - 1210.3

23 - 1210.3

Fenantren

0.8 - 5083.4

45.7 - 3449

Antracen

0.8 - 5305.8

47.8 - 3601

Fluoranten

0.16 - 854.3

5.5 - 854.3

Piren

0.15 - 716.8

5.1 - 717

Benzoantracen

0.16 - 240.5

0.26 - 240.5

Crisen

0.14 - 181.6

0.14 - 182

Benzo(ghi)perilen

0.07 - 32.7

0.07 - 7.7

Benzo[a] piren

0.28 - 103.1

0.28 - 103.1

Benzofluoranten

0.16 - 49.1

0.16 - 49.1

Dibenzoantracen

0.13 - 813.2

0.13 -813.2

Indeno[1,2,3,-c,d]piren

0.14 - 4108

0.1 - 4100

In 2006 s-a constatat cresterea frecventei si a concentratiilor compusilor PAH cu un numar mare de nuclee benzenice condensate, carcaterizati prin remanenta si toxicitate crescuta,respectiv : benz-a-piren, benz-b-fluorantren, benzo(g,h,i)-perilen, benzo-k-fluorantren, indeno-1,2,3-cd-piren, compusi inscrisi in LISTA de substante prioritare/prioritare periculoase ANEXA Nr. 1 a Programului de actiune pentru reducerea poluarii mediului acvatic si a apelor subterane, cauzata de evacuarea unor substante periculoase, aprobat prin HG. nr. 118 din 7 februarie 2002.

Gradul avansat de diversitate al compusilor HPA si concentratiile semnificative determinate indica aspectul intens al procesului de modificare fizico-chimica a poluantului petrolier aflat in exces prin condensare si polimerizare a fractiunilor degradate sub influenta factorilor de mediu.

Ca o constatare generala se poate spune ca perioada 2003 - 2006 se caracterizeaza prin dinamica ascendenta in timp a incarcaturii totale de HPA din apa marina cu efect de acumulare in masa sedimentelor superficiale. (Fig. 1.1.4).

Fig. 1.1.4 Distributia spatiala a continutului total de HPA determinat in apa marina

in perioada 2003-2006

Concentratia pesticidelor organoclorurate in sedimentele superficiale si apa reprezinta indicatori de stare ai contaminarii mediului. In 2006, zona litorala cuprinsa intre Sulina si Vama Veche a fost caracterizata de prezenta unei varietati mari de pesticide organoclorurate (HCB, lindan, heptaclor, aldrin, dieldrin, endrin, DDE, DDD, DDT) aflate, in concentratii de pana la 0,7 mg/L in apa, respectiv 1,4 mg/g sediment uscat.

In apa compusii DDD si DDT nu au fost semnalati, iar DDE a fost prezent doar in cateva statii, in partea sudica. In sedimente s-au detectat unele cantitati de DDE si DDT tot in zona sudica a litoralului romanesc.

Concentratia pesticidelor organoclorurate in organisme reprezinta indicatori de impact ai contaminantilor asupra mediului. Analiza acestor parametrii in organismul bivalvelor a aratat concentratii cuprinse intre 0,017 si 2,4 mg/g tesut uscat (Figura 1.1.5). Concentratiile cele mai ridicate si gama cea mai diversificata de compusi s-au masurat in tesutul bivalvelor recoltate din zona nordica a litoralului.


Figura 1.1.5 Situatia poluarii cu pesticide organoclorurate in

organismul bivalvelor de la litoralul romanesc al Marii Negre in 2006

Desi concentratiile medii ale pesticidelor organoclorurate au fost cu 25- 40% mai mari comparativ cu anul 2005 in sedimente si organisme, contributia majora la aceste valori au avut-o nivelele crescute de pesticide organoclorurate masurate in prima parte a anului atat in zona nordica cat si in cea sudica. Din aceasta cauza, in lipsa unor standarde de mediu romanesti pentru aceasta categorie de compusi, putem considera ca valorile acestor parametrii se mentin in aceleasi limite, comparativ cu perioada 2003 - 2004.

1.2. Starea ecosistemului si resurselor vii marine

Situatia speciilor periclitate

1.2.1. Starea litoralului si a zonei costiere

Evaluarea magnitudinii proceselor costiere (eroziune/echilibru dinamic/acretiune) s-a stabilit printr-o grupare statistica a acestora in clase de intensitate, cu o marime a intervalului fiecarei clase de 5 m pentru zona nordica (Sulina-Corbu) si de 2.5 m pentru zona de tranzitie Navodari-Mamaia si zona sudica Eforie-Vama Veche. In aceasta grupare statistica in categoriile eroziune si acretiune au fost cuprinse toate cele trei subcategorii folosite anterior in studii (relativa, medie si puternica). Astfel, au rezultat urmatoarele clase:

>2.5 m=acretiune >1.25m =acretiune

-2.5+2.5 m= stabilitate relativa -1.251.25 m=stabilitate relativa

<-2.5 m = eroziune zona nordica <-1.25 m=eroziune zona sudica

Ponderea proceselor costiere exprimata in procente si raportul eroziune / acretiune, ca modificare a liniei tarmului, au fost raportate la lungimea corespunzatoare de tarm monitorizat. Pentru o mai buna caracterizare a proceselor geomorfologice s-a calculat ponderea acestora separat pentru o perioada medie de timp (2001-2005 )si pentru perioada corespunzatoare intervalului 2005-2006.

Pentru perioada 2001-2005 au predominat procesele de stabilitate relativa in proportie de 63,79% din lungimea totala a litoralului monitorizat (94 km), eroziunea a fost de 32,25%, iar restul reprezentand acretiune (3,96%) .

In ciclul geomorfologic 2005-2006, procesele costiere, in sectorul de tarm Sulina-Vama Veche (94 km), au fost dominate de categoriile de acretiune reprezentand 52,58% din total tarm monitorizat, in timp ce echilibrul dinamic a reprezentat 27,39%, iar eroziunea 20.02% (Fig. 1.2.1.1)

Fig.1.2.1.1 Ponderea proceselor costiere in perioada 2005-2006

Sectorul de tarm Sulina-Vama Veche

In sectorul de tarm Sulina - Corbu, in lungime de 82 km monitorizati, situatia se prezinta in felul urmator:

2001-2005 2005-2006

- Eroziune 32,25% - Eroziune 21,83%

- Acretiune 3,96% - Acretiune 46,95%

- Stabilitate 63,79% - Stabilitate 31,21%

Se remarca din datele de mai sus ca in perioada corespunzatoare intervalului 2005-2006, s-a marit ponderea acretiunii in detrimentul eroziunii si stabilitatii.

Raportul eroziune/acretiune, pe lungimea tarmului studiat de 82 km, ca indicator de stare a zonei costiere, a fost de 0,47 pentru intervalul 2005-2006, fata de 8,14 corespunzator intervalului anterior 2001-2005.

In sectorul Navodari - Mamaia, au fost monitorizati 8.2 km de tarmcare prezinta urmatoarea situatie:

2001-2005 2005-2006

- Eroziune 58,5% - Eroziune 0%

- Acretiune 12,5% - Acretiune 100%

- Stabilitate 29,34% - Stabilitate 0%

Spre deosebire de perioada 2001-2005, cand au predominat procesele de eroziune (58,5%), in intervalul 2005-2006 au avut loc numai procese de acretiune considerate a se datora inundatiilor din 2006 cand transportul sedimentar a fost mai intens. Raportul eroziune/acretiune, pe lungimea tarmului studiat de 8.2 km ca indicator de stare a zonei costiere, a fost de 4,81 pentru intervalul 2001-2005, fata de acelasi raport corespunzator intervalului 2005-2006, care a fost zero.

In sectorul Eforie-Vama Veche, au fost monitorizati 4.3 km de tarm, cu urmatoarea situatie :

2001-2005 2005-2006

- Eroziune 37,0% - Eroziune 23,4%

- Aretiune 16,8% - Acretiune 69,9%

- Stabilitate 45,3% - Stabilitate 6,8%.

Din comparatia situatiei ultimelor doua sectoare se poate constata ca transportul sedimentar, mai accentuat in sectorul Mamaia - Navodari, isi pierde treptat contributia la acretiune pe masura ce avansam spre sud.

Raportul eroziune/acretiune, pe lungimea tarmului studiat de 4.3 km, ca indicator de stare a zonei costiere, a fost de 0,34 pentru intervalul 2005-2006, fata de acelasi raport corespunzator intervalului anterior 2001-2005, de 2,32.

Nivelul marii ca unul dintre indicatorii de stare a mediului marin din zona costiera a reflectat in anul 2006 influenta de exceptie a variatiilor debitului Dunarii. In 2005 si 2006 debitul Dunarii a fost de 277 Km 3 /an respectiv 259 Km 3 /an, depasind cu mult media multianuala, 207 Km 3 /an. In aceste conditii, valorile nivelului mediu lunar au fost crescute, in special in prima jumatate a anului. Datorita predominantei vanturilor din sud si sud est, inregistrate in perioada aprilie - mai, influenta Dunarii asupra nivelului la Constanta a fost decalata cu o luna. Din luna mai nivelul se pastreaza crescut: 38, 4 cm in mai, 36,6 cm in iunie si 40,3 cm in iulie, valori cu cca. 20,0 cm mai mari decat media multianuala a acestor luni (Fig. 1.2.1.1.2). Cantitatea mare de apa dunareana a influentat valorile salinitatii de la Constanta, la niveluri maxime corespunzand salinitati minime. Este cazul lunii iulie, cand nivelul a fost de 40,3 cm. salinitatea fiind de 9,90 PSU, cea mai mica medie lunara inregistrata din 1959 pana in prezent (Fig. 1.2.1.1.2).

Fig. 1.2.1.1.2 Evolutia nivelului marii a debitului Dunarii si salinitatii

la Constanta in 2006

1.2.2. Starea ecosistemului marin

1.2.2.1. Indicatori de contaminare

incarcatura microbiologica, indicator de stare a gradului de contaminare a mediul marin, in zona de imbaiere, a fost relativ acceptabila in timpul sezonului estival, concentratiile enterobacteriilor inregistrate (coliformi totali / CT, coliformi fecali / CF, streptococi fecali / SF) fluctuand in general intre limitele prevazute de Normativele Nationale si Directivele Comunitatii Europene (Fig. 1.2.2.1.1). Zonele aflate sub influenta deversorilor de ape uzate au prezentat, ca in anii anteriori, cele mai mari valori ale indicatorilor bacterieni analizati (>16.000 germeni / 100 ml), cu posibil impact negativ asupra mediului marin si asupra sanatatii umane.

Fig. Gradul de conformare al calitatii apelor marine de imbaiere

cu normativele in vigoare

Reglementarile U.E. precum si cele nationale privind calitatea apelor de imbaiere prevad ca valorile recomandate sau cele obligatorii pentru 95% din probele analizate sa fie pentru germenii coliformi totali sub 10.000 / 100 ml, pentru coliformi fecali, sub 2.000 100 ml si pentru streptococi fecali sub 100 / 100 ml. Prin aceasta prisma, in sezonul estival 2006, in 15% din probe au fost inregistrate depasiri la cloriformi totali, 30% la cloriformi fecali si 70% la spreptococi fecali. Aceasta situatie a fost consecinta poluarii apelor marine de imbaiere datorita nerespectarii de catre turisti a normelor igiencio-sanitare, a descarcarilor de ape uzate menajere fara epurare bacteriana si a influentei apelor fluviale din sectorul nordic in conditiile hidro-meteorologice specifice anului 2006.

1.2.2.2. Indicatori de eutrofizare

Fitoplanctonul, indicator de stare a eutrofizarii, a fost reprezentat de 184 specii algale apartinand la 7 grupe algale din care dominante au fost diatomeele in proportie de 40% din totalul speciilor, urmate de dinoflagelate (22%) si clorofite (20%). Speciile marine si marine - salmastricole au constituit 57% din total, alaturi de cca. 43% speciile dulcicole si dulcicole-salmastricole.

Valorile medii inregistrate in 2006 la Cazino-Mamaia (statie de referinta pentru evolutia in timp a fitoplanctonului) se incadreaza in tendinta de scadere a densitatii numerice si a biomasei fitoplanctonice manifestata dupa perioada de eutrofizare intensa a anilor '80 (Fig.1.2.2.2.1). Desi valorile medii ale acestor parametri au fost superioare valorilor inregistrate in anii anteriori 2002-2005, au fost totusi de cca 3 ori (pentru densitate) si respectiv 2,3 ori mai mici (pentru biomasa) fata de media multianuala a perioadei 1983-1990.

Fig. 1.2.2.2.1 Mediile multianuale ale cantitatilor de fitoplancton in apele marine de la

Constanta in perioada 1983 - 2006

La nivelul platoului continental romanesc, pana la izobata de 30m, densitatea numerica si biomasa fitoplanctonului au variat in cursul anului 2006 intre 61,9 - 6471103 cell-1, respectiv 73,63 - 6307,67 mgm-3.

Diatomeele au dominat atat in structura calitativa, cat si in cea cantitativa, principalele specii fiind Skeletonema costatum, Cyclotella caspia, Chaetoceros socialis, C. curvisetus, Cerataulina pelagica, Nitzschia tenuirostris.

Infloririle algale, ca indicator de impact al eutrofizarii asupra mediului marin, s-au situat la un nivel comparativ cu ultimii doi ani. Numarul de infloriri algale care au atins valori de peste 5 milioane cell-1 a fost de patru, dintre care doar doua fenomene s-au remarcat cu abundente de peste 10 milioane cell-1. Speciile determinante au fost diatomeele Skeletonema costatum (15106 cell-1) si Nitzschia tenuirostris (15,5106 cell-1) (Fig. ).

Fig. Numarul speciilor de fitoplancton cu dezvoltari importante

in apele marine romanesti in perioada 1991-2006

Biocenoza zooplanctonica a fost dominata de componenta trofica in perioada de primavara si de cea netrofica in perioada de vara. Valorile maxime de densitate si biomasa ale anului 2006 au fost inregistrate pe profilul Mangalia in statia de pe izobata de 5m, unde densitatea a atins o valoare de 4.955 ind/m-3 si o biomasa de 4.7200,9 mg/m-3.

In structura calitativa a zooplanctonului au fost identificati 27 de taxoni, apartinand la 16 grupe taxonomice. Dintre speciile exotice a fost semnalat doar ctenoforul Mnemiopsis leidyi, specie patrunsa la nivelul anilor '80 in apele Marii Negre, putand fi deja considerata naturalizata.

In Cartea Rosie a Marii Negre au fost introduse patru specii zooplanctonice amenintate cu disparitia: copepodele Pontella mediterranea, Anomalocera patersoni, Labidocera brunescens din Fam. Pontelidae, si Centropages ponticus din Fam. Centropagidae. Centropages si Anomalocera au fost singurele specii amenintate care au fost semnalate si in decursul anului 2006.

Mentionam ca densitatile si biomasele inregistrate de Centropages, in decursul ultimilor ani, sunt comparabile cu cele inregistrate inainte de eutrofizare, ceea ce ar justifica scoaterea acestei specii din categoria speciilor amenintate.

Din figura se observa ca biomasa totala a zooplanctonului trofic inregistrata in 2006 se inscrie in tendinta evolutiei multianuale si sezoniere de ciclicitate a dezvoltarii zooplanctonului.


Fig. Evolutia multianuala si sezoniera a biomaselor zooplanctonului trofic

de la litoralul romanesc al Marii Negre, in orizontul 10-0m

Fitobentosul a cuprins 25 specii (10 Chlorophyta, 9 Rhodophyta, 5 Phaeophyta si 1 Phanerogama), un numar foarte mic in comparatie cu bogatia de specii existenta inainte de anii '70. Variatia diversitatii macroalgelor in ultimii trei ani arata o dominanta clara a algelor verzi (Chlorophyta) urmate indeaproape de algele rosii (Rhodophyta), aceste grupe fiind reprezentate in medie de cate noua si respectiv sapte specii (Fig. ).

Fig. Variatia diversitatii macroalgelor la litoralul romanesc

Cele mai frecvent intalnite specii apartin increngaturilor Chlorophyta si Rhodophyta realizand biomase semnificative la adancimi cuprinse intre 0 si 5m: Chladophora sericea (max 1475 g/m2 biomasa proaspata), Enteromorpha intestinalis (max 295 g/m2 b.p.) si Ceramium rubrum (max 816 g/m2 b.p.) (Fig. ).

Fig. Variatia biomasei speciilor dominante cantitativ la litoralul romanesc

Intalnita in anii anteriori (2004 si 2005) numai sub forma a cate unui tal esuat la mal, in 2006 specia exotica Desmarestia viridis (Phaeophyta) nu a mai fost observata.

Algele rosii Lomentaria si Corallina, specii amenintate cu disparitia, au fost observate numai sub forma de fragmente izolate de tal aruncate de valuri pe plaja Vama Veche.

Alga bruna perena Cystoseira barbata, specie protejata in cadrul Rezervatiei Marine 2 Mai - Vama Veche, a fost observata la adancimi cuprinse intre 1,5-5m, puternic epifitata de Porphyra (aprilie-mai), Ceramium si Enteromorpha (in sezonul cald). Avand o importanta deosebita in functionarea ecositemului marin, Cystoseira necesita in continuare o monitorizare atenta, atat a evolutiei plantei cat si a mediului ei de viata, in special a calitatii substratului necesar fixarii.

Zoobentosul, indicator de stare a eutrofizarii, in zonele litorale de mica si medie adancime (5-20 m), s-a caracterizat printr-o diversitate usor redusa, tabloul faunistic in perioada analizata fiind alcatuit din 51 de specii macrobentale, comparativ cu 55-60 specii identificate in perioada 2004 - 2005, Reducerea calitativa a fost mai evidenta in zonele marine din nordul litoralului (Sulina - Portita), situatia putand fi explicata de conditiile climatice din primavara anului 2006 (inundatii care au provocat viituri de mare amploare), dar si de variabilitatea salinitatii, zona fiind sub influenta directa a Dunarii.

Raportand starea actuala a zoobentosului la cea a anilor '90, cand structura faunei bentale era alcatuita din 16 - 28 specii, pe ansamblul zonelor marine de mica adancime investigate se poate vorbi de mentinerea unei structuri calitative bune (Fig. ).

Fig. Evolutia numarului de specii macrozoobentale in zonele de mica si

medie adancime (Sulina -Vama Veche), perioada 2003-2006 comparativ cu 1990-1993

Indicatorul cantitativ de densitate in zona marina din nordul litoralului a inregistrat valori de pana la 3 ori mai mici (Sulina - Portita - 5.500 ex/m2) comparativ cu 2005 (12.000 ex/m2), inscriindu-se aproape in parametrii anului 2004. Aceeasi situatie s-a observat si la nivelul biomaselor, evaluandu-se, per ansamblu, o valoare medie de 340g/m2 comparativ cu 2005 cand biomasa inregistrata a fost de 838 g/m2.

Macrozoobentosul din zona sudica a litoralului a prezentat o structura cantitativa comparabila cu cea a anului precedent, biomasa fiind evaluata la 2.000 g/m2 in perioada 2005-2006, fata de numai 941 g/m2 in anul 2004. Situatia s-a datorat, si de aceasta data, contributiei ponderale a midiilor (Mytilus galloprovincialis), care au avut populatii bine dezvoltate in aceasta zona. Evaluarile cantitatilor de midii au scos in evidenta predominanta exemplarelor de talie medie, dovada unei mai bune recrutari (peste 60% din populatii au indivizi pana la 25 mm lungime), care pot constitui suport pentru completarea efectivelor speciei, in cazul in care conditiile de mediu raman favorabile cresterii si dezvoltarii pana la indivizi capabili de reproducere.

In vederea anihilarii unor efecte negative ale influentei antropice in zonele litorale, pentru conservarea si ameliorarea unor fragmente din ecosistemele costiere in sectoarele unde pastrarea calitatii mediului marin devine o conditie esentiala, o solutie care se impune este cea de limitare a eutrofizarii, prin tinerea sub control a deversarilor cu efect fertilizator, restrictii speciale privind deversarile apelor reziduale, mai ales in sezonul estival.

1.2.3 Biodiversitatea si specii periclitate marine

1.2.3.1. Indicatori de biodiversitate si habitate marine

Biodiversitatea si habitatele marine de la litoralul romanesc au fost caracterizate prin valorile indicatorilor specifici, care nu au suferit modificari importante fata de anul precedent.

Starea biodiversitatii a fost definita prin numarul total de specii identificate la litoralul romanesc estimat la 2945 (bacterii - 113, ciuperci - 55, alge microfite - 615, macrofite - 138, nevertebrate - 1730, pesti - 141, pasari - 150 si mamifere - 3) si 29 de specii amenintate (EN si VU).

In ceea ce priveste diversitatea habitatelor din dreptul litoralului romanesc, in coloana de apa au fost identificate patru tipuri iar pe substrat, in functie de comunitatile de organisme care le populeaza, 34 tipuri.

Presiunea asupra biodiversitatii si habitatelor s-a exprimat si prin existenta a 20 de specii exotice, 8 specii care se exploateaza in scop comercial (6 de pesti si 2 de moluste) si 11 tipuri de activitati antropice cu impact asupra starii de conservare a biodiversitatii si habitatelor. Suprafata zonelor umede este de 586.188 ha, din care 6.188 ha in judetul Constanta.

Impactul asupra biodiversitatii si habitatelor marine a fost apreciat prin raportul dintre numarul speciilor periclitate/numarul total de specii, adica 29/2945 si prin numarul speciilor disparute/numarul total de specii, adica 13/2945; singura specie autoaclimatizata a fost Mugil soiuyi; valorile acestor rapoarte s-au mentinut constante in ultimii trei ani. Midiile fixate pe diguri in zona Mamaia - Constanta au fost afectate de salinitatile scazute mentinute in sezoanele primavara-vara (cf. 1.1.1.1); de ex. pe digurile de la Midia Constanta Nord si Cazino Constanta in iulie s-au inregistrat mortalitati de 80-90%, la midiile localizate pana la adancimea de 5 m.

Raspunsul inregistrat la nivelul mediului si al politicilor de mediu a fost evaluat prin raportul dintre numarul speciilor protejate / numarul total de specii si anume 12 / 2.945 si prin numarul ariilor protejate / lungimea totala de coasta, adica 9 / 245. Cele 9 arii protejate din zona costiera si marina sunt: Refugiul ornitologic Corbu-Nuntasi-Istria (1.610 ha), Cetatea Histria - Grindul Saele (350 ha), Grindul Chituc (2.300 ha), Grindul Lupilor (2.075 ha), zona marina a RBDD (103.000 ha), Dunele de la Agigea (8 ha), Lacul Techirghiol (1226,98 ha), Mlastina Herghelia Mangalia (110 ha) si Rezervatia Marina 2 Mai - Vama Veche (5.000 ha). Suprafata totala a ariilor protejate din zona costiera si marina este de 115.679,98 ha, cea mai mare parte (108.000 ha) fiind marina. Din suprafata totala metionata anterior 114.335 ha sunt arii protejate de interes stiintific, 1.226,98 ha arii de interes stiintific si zoologic, 110 ha de interes zoologic si 8 ha de interes zoologic si botanic. Zona marina protejata din dreptul litoralului romanesc apartine la doua rezervatii: Rezervatia Biosferei Delta Dunarii (103.000 ha) si Rezervatiei Marine 2 Mai - Vama Veche (5.000 ha). Astfel, din totalul lungimii litoralului romanesc (245 km), zona tampon a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii (RBDD) se intinde pe 160 km (65%), in timp ce a Rezervatiei Marine 2 Mai - Vama Veche pe 7 km (3%).

In anul 2006 s-a definitivat lista propunerilor pentru reteaua ecologica Natura 2000. Pentru zona marina s-au facut urmatoarele propuneri: Zona marina a RBDD, Structurile submarine cauzate de emisiile de gaz metan, Dunele Agigea, Plaja submersa Eforie, Capul Tuzla, Izvoarele sulfuroase Mangalia si Rezervatia 2 Mai - Vama Veche.

RBDD are un plan propriu de management care prevede anumite cheltuieli pentru actiuni de conservare a biodiversitatii.

Rezervatia de dune Agigea a elaborat in anul 2006 planul de management.

Dupa preluarea custodiei Rezervatiei 2 Mai - Vama Veche, INCDM a elaborat in anul 2005 Regulamentul de functionare si planul de management, precum si raportul de stare a mediului din rezervatie pe anul 2004. Regulamentul si planul de management au fost avizate de Academia Romana in anul 2006 si au fost depuse la MMGA pentru aprobare. Pentru actiunile de constientizare a publicului din zona si educatie, precum si pentru ziua rezervatiei marine sarbatorita pentru prima data la 1 septembrie 2006 au fost cheltuiti 106.600 lei. De asemenea, a fost creata si o pagina web a rezervatiei.

In ceea ce priveste resursele umane, in domeniul biodiversitatii in 2006 au activat cca. 55 de specialisti.

1.2.3.2. Situatia speciilor periclitate

Lista Rosie a speciilor de macrofite, nevertebrate, pesti si mamifere a cuprins un numar de 209 specii, dintre care 19 macrofite (9%), 45 nevertebrate (22%), 141 pesti (67%) si 4 mamifere marine (2%) (Fig. 1.2.3.2.1).

Fig.1.2.3.2.1 Principalele grupe de specii periclitate de la litoralul romanesc inscrise in Lista Rosie

Dintre algele macrofite si fanerogamele inscrise in lista rosie ca specii amenintate cu disparitia (EN), in 2006 au fost identificate Phyllophora brodiaei si Zostera nana in zona Constanta Nord, Lomentaria si Corallina si alga bruna Cystoseira barbata in zona Rezervatiei Marine Vama Veche - 2 Mai, ultima inregistrand o prezenta constanta in ultimii trei ani. In Lista Rosie situatia macrofitelor se prezinta astfel: 11 specii amenintate (EN), 2 vulnerabile (VU) si 6 cu date insuficiente (DD) (Tabel 1.2.3.2.1).

Tabel

Statutul sozologic al speciilor inscrise in Lista Rosie

Grup de specii

Statutul conform categoriilor IUCN (v. 3.1, 2001)

EX

EN

VU

NT

LC

DD

Total

Macrofite

-

11

2

-

-

6

19

Nevertebrate

13

3

6

-

1

22

45

Pesti

-

2

2

28

31

78

141

Mamifere

-

3

-

-

-

1

4

Total

13

19

10

28

32

107

209

Dintre cele 45 de nevertebrate inscrise in Lista Rosie, 13 sunt considerate extincte (EX), 3 amenintate (EN), 6 vulnerabile (VU), o specie cu risc redus de periclitare (LC), iar pentru 22 de specii nu exista date suficiente pentru incadrarea intr-una din categoriile de periclitare (DD). Cea din urma categorie cuprinde si patru specii de copepode calanide Anomalocera patersoni, Labidocera brunescens, Pontella mediterranea, Centropages ponticus, primele trei fiind hiponeustonice; dintre acestea in 2006 au fost semnalate Anomalocera patersoni si Centropages ponticus. Pentru clarificarea starii de conservare a speciilor hiponeustonice este necesara utilizarea unei metodologii speciale pentru prelevarea si studierea hiponeustonului. Dintre speciile de nevertebrate bentale, in 2006 a fost identificata doar Caprella acanthifera din categoria speciilor vulnerabile (VU).

Incadrarea speciilor de pesti in Lista Rosie se prezinta astfel: dintre cele 141 de specii evaluate conform criteriilor IUCN, 2 sunt amenintate (EN), 2 vulnerabile (VU), 28 aproape amenintate (NT), 31 pentru care nu exista motive de ingrijorare (LC) iar pentru 78 de specii nu exista date suficiente (DD). Dintre toate aceste specii, anual se identifica in capturi circa 20 de specii.

In ceea ce priveste mamiferele marine, desi in 2006 nu a existat un program special de monitorizare a delfinilor, au putut fi observate carduri formate din doua pana la 50 de indivizi atat in apropierea tarmului, cat si in zonele de larg. Obiectul preocuparilor in 2006 l-a constituit doar esuarile si capturile accidentale ale delfinilor. Astfel, au fost identificati 104 indivizi esuati la tarm, cei mai multi (64) nefiind posibil de determinat datorita gradului avansat de descompunere. Dintre cei care au putut fi determinati, cei mai multi au fost Phocoena phocoena (26 ex.), urmati de Tursiops truncatus si Delphinus delphis cu cate doua exemplare. Accidental, in 2006 au fost capturati 22 de delfini in setcile pentru calcan: Phocoena - 20 ex. si Tursiops -doua ex.

1.2.4 Starea fondului piscicol marin

1.2.4.1 Indicatori pentru resurse marine vii

In 2006, la fel ca si in anii precedenti, activitatea de pescuit industrial practicata de catre pescarii profesionisti s-a desfasurat pe doua categorii: pescuitul cu unelte stationare si pescuitul cu unelte active. La aceasta se adauga si pescuitul costier la scara mica, practicat de pescarii amatori.

In sectorul marin romanesc au fost semnalate urmatoarele tendinte in:

- Evolutia indicatorilor de stare:

biomasa stocurilor, arata ca desi sprotul a prezentat o fluctuatie naturala, aproape normala si un efectiv relativ bun, in 2006, in sectorul marin romanesc datorita existentei unor conditii hidroclimatice deosebite (cf. cap. 1.1.1) a fost de numai 14750 tone, fata de 45.000 tone din perioada 2003-2005, specia cantonandu-se in alte zone ale marii. La hamsie se manifesta in continuare tendinta de redresare, iar pentru stavrid, lufar si chefal aceasta redresare are un ritm mai lent. Calcanul si rechinul, continua sa aiba stocurile afectate. Populatiile de guvizi au stocurile intr-o stare relativ buna aflandu-se intr-un echilibru relativ stabil.

intensitatea reproducerii si completarii stocurilor, arata:

la sprot o abunfenta relativa a icrelormai mare decat media din anii precedenti;

o situatie mai buna a puietului de sprot fata de anii precedenti, atat in privinta densitatii medii, a abundentei cat si a distributiei spatiala;

prezenta larvelor de bacaliar pe mai mult de 50% din suprafata cercetata reflecta o imbunatatire a conditiilor de reproducere si in consecinta o mai buna completare a stocului speciei;

hamsia continua sa fie specia dominanta in ihtioplanctonul din perioada calda a anului;

compozitia calitativa a esantioanelor de puiet de peste a pus in evidenta prezenta sprotului, bacaliarului, hamsiei, stavridului, lufarului si la fel ca in anii precedenti specia dominata ramane hamsia.

structura populationala, indica la fel ca in anii precedenti prezenta in capturi a unui numar de mare de specii (peste 20), din care de baza sunt speciile de talie mica (sprot, hamsie, bacaliar, guvizi). Totodata se remarca ponderea redusa a speciilor valoroase (calcan, sturioni, scrumbie de Dunare, stavrid, chefal, lufar) dar si reaparitia sub forma de exemplare izolate de scrumbie albastra si palamida (Fig. 1.2.4.1.1 a+b);

 


(a)

 


(b)

Fig. 1.2.4.1.1 Structura capturilor (t) pe principalele specii de pesti (a si b)

realizate in sectorul marin romanesc in perioada 1990-2006

- Evolutia indicatorilor de presiune:

salinitatea apei marii (cf. Cap. 1.1.1), in anul 2006 datorita debitului deosebit de mare al Dunarii a creat o zona puternica de apa dulce cu larga extindere spre sud si est producand o reducere puternica a salinitatii apei marii, fenomen care a determinat indepartarea speciilor marine de la coasta spre larg, provocand si indepartarea si dispersarea aglomerarilor de sprot principala specie pescuibila cu traulul pelagic.

aglomerarile speciilor gelatinoase, indeosebi meduze din perioada de primavara-vara a anului 2006, cand au format aglomerari foarte mari, au impiedicat formarea aglomerarilor de sprot si indepartarea acestora spre larg;

efortul de pescuit, continua tendinta de reducere semnalata din 2000. In pescuitul cu unelte fixe s-a interzis utilizarea ohanelor, utilizandu-se 27 taliene, 6800 setci de calcan, 280 setci de chefal; 12 navoade de placa, 2500 paragate si 210 setci de scrumbie, iar in pescuitul cu unelte active, 8 traulere costiere operationale.

nivelul total al capturilor a atins cea mai mica valoare, de dupa 2000 fiind de 391 tone in pescuitul cu unelte stationare si 998 tone cu unelte active, cu 35,4-43,9% mai mici fata de perioada 2000-2002 si 31,5% comparativ cu 2005.

captura totala admisibila (TAC), pentru principalele specii pescuibile de pesti s-a mentinut la nivelul ultimilor ani (tabel 1.2.4.1.1) Necesitatea reactualizarii anuale a TAC-ului, impune continuitatea monitorizarii starii resurselor pescaresti din sectorul marin romanesc.

Tabel 1.2.4.1.1. Valoarea TAC-ului (captura totala admisibila) pentru

principalele specii de pesti din sectorul romanesc al Marii Negre

Specia

TAC (tone)

Sprot

Bacaliar

Hamsie

Stavrid

Rizeafca

Aterina

Guvizi

Calcan

Rechin

- Evolutia indicatorilor de impact:

procentul speciilor ale caror stocuri sunt in afara limitelor de siguranta, a fost la fel ca in anii precedenti de 92%. Depasirea limitelor de siguranta, nu se datoreaza numai exploatarii din sectorul marin romanesc, majoritatea speciilor de pesti avand o distributie transfrontaliera , care necesita un management comun;

procentul speciilor complementare din capturile romanesti, a fost de 24% asemanator cu cel din ultimii ani;

schimbari in structura pe clase de marimi (varsta, lungime), la speciile de pesti intalnite in capturi (sprot, bacaliar, hamsie, stavrid, aterina, rizeafca, barbun, guvizi, calcan), nu au fost semnalate, constatandu-se la sprot, hamsie, stavrid, lufar si guvizi o crestere a ponderii a exemplarelor care apartin noiilor generatii, ceea ce reprezinta o buna completare a stocurilor acestor specii.

CPUE (captura pe unitatea de efort de pescuit), inregistrata in pescuitul cu unelte fixe s-a mentinut la valori apropiate celor din anii precedenti fiind de 14,5 tone/talian, respectiv 0,155 tone/talian/zi, iar in pescuitul cu unelte active s-a situat sub cel realizat anterior, fiind de 124,7 tone/nava, respectiv 1,31 tone/zi, 0,49 tone/ora si 0,37 tone/traulare.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate

Navigatie




SFERA CEREASCA. SISTEME DE COORDONATE.
Asigurarea maritima
Ambarcatiuni
Calculul de carene inclinate
MANEVRA NAVEI IN CICLON IN EMISFERA N SI S
Planificarea voiajului
Aria plutirii, abscisa centrului plutirii, momentele de inertie longitudinal si transversal ale plutirii
Utilizarea indicatorilor de performanta
NAVIGATIA ORTODROMICA PE ELIPSOID
Ariile sectiunilor transversale. Curba ariilor sectiunilor transversale.




termeni
contact

adauga