SISTEMUL SECURITATII LA INCENDIU IN CONSTRUCTII

SISTEMUL SECURITATII LA INCENDIU IN CONSTRUCTII

Generalitati

Arderea ca fenomen natural fizico-chimic este o reactie de oxidare a unei substante aflata in stare gazoasa. Arderea ca fenomen tehnic este o reactie exoterma a unei substante combustibile cu un comburant insotita, in general, de emisie de flacari si/sau incandescenta si/sau emisie de fum (SR ISO 8421/1).

Focul ca fenomen tehnic este o ardere controlata, autoantretinuta, deliberat organizata pentru a produce efecte utile, si a carei propagare, in timp si spatiu, este limitata (ISO 13942-2008).

Incendiul ca fenomen tehnic este o ardere, necontrolata, autoantretinuta, neorganizata pentru a produce efecte utile si a carei propagare, in timp si spatiu, este nelimitata (ISO 13942-2008).

Incendiul cu conotatie juridia este o ardere scapata de sub control, initiata de o cauza bine definita (voita sau nu), in urma careia se produc pierderi de vieti si/sau bunuri materiale si este necesara o actiune de stingere pentru intreruperea ei.

Focul, ca fenomen natural, in interactiune cu sistemele tehnice (cladiri, instalatii, autovehicule, submarine, vapoare, avioane, nave spatiale etc.) unde se desfasoara diverse activitati, intr-un spatiu legislativ dat (care trateaza focul ca incendiu), genereaza problemetica securitatii la incendiu a sistemelor tehnice.

Securitatea la incendiu a constructiilor

Multe dintre evenimentele care insotesc incendiul implica cladiri, si mai general constructii, in interiorul carora sunt adapostite diverse activitati umane, care la randul lor implica existenta de oameni si bunuri materiale; in acest caz putem vorbi de securitatea la incendiu a cladirilor, intr-un sens mai larg, securitatea la incendiu a constructiilor. Ca oricarui sistem tehnic si constructiei i se poate asocia un anumit nivel de securitate la incendiu, ce poate fi pus in evidenta analizand securitatea la incendiu ca o functie de risc de incendiu, figura 1. Se poate observa faptul ca nivel de securitate la incendiu este cu atat mai ridicat cu cat nivelul riscului asociat va fi mai mic.

Figura Reprezentarea grafica a relatiei securitate - risc

Asigurarea securitatii la incendiu implica stabilirea obiectivelor acestei activitati, si, in cazul manifestarii incendiului, a unei strategiei de protectie. Toate acestea trebuie sa fie rodul experientei acumulate, experimentelor efectuate, cercetarilor intreprinse, teoretizarilor realizate si in ultima instanta a actelor normative elaborate pentru edificarea de constructii sigure din punctul de vedere al securitatii la incendiu.

Obiectivele securitatii la incendiu in constructii

Primul obiectiv al securitatii la incendiu este limitarea probabilitatii producerii de victime si distrugeri materiale (inclusiv pierderea proprietatii), la niveluri acceptabile.

Al doilea obiectiv (suplimentar) al securitatii la incendiu (cazul multor tari civilizate) este limitarea probabilitatii producerii de distrugeri mediului inconjurator.

Problematica limitarii probabilitatii producerii de victime. Aceasta, cel mai frecvent, se refera la evacuare in siguranta a ocupantilor, care implica alarmarea persoanelor in privinta focului si asigurarea traseelor de salvare (evacuare), fara afectarea evacuatilor de catre foc sau produsi ai acestuia pana la ajungerea intr-un spatiu de siguranta. In acest context trebuie avute in vedere:

- persoanele incapabile sa se salveze (imobilizati aflati in spitale sau in spatii de refugiu din interiorul cladirii afectate de incendiu);

- persoanele din cladirile din apropiere (cazul vecinatatilor);

- fortele de interventie la incendiu (care intra in cladire pentru salvarea de vieti sau pentru controlul focului).

Problematica limitarii probabilitatii producerii de distrugri materiale. Aceasta se refera la degradarea si/sau distrugerea structurii constructiilor, a altor elemente componente si a continutului mobil. In acest context trebuie avute in vedere:

- cladirile din vecinatate;

- constructiile ce trebuie reparate de urgenta si repuse in functiune dupa incendiu (pentru care trebuie asigurat un nivel superior de securitate la incendiu);

- pierderile disproportionat de mari, in comparatie cu marimea incendiului, ce pot apare la retelele pentru distributia de energie si/sau de telecomunicatii;

- intrerupera afacerii;

- pierderea ireparabila a unor valori de patrimoniu;

- protectia imaginii publice (cum ar fi in cazul manifestarii unui incendiu la un imobil al unui lant international de hoteluri);

Modul de abordare a celor doua tipuri de problemetici (referitoare la pierderile de vieti si distrugeri materiale) variaza de la o tara la alta si de la o perioada de dezvoltarea la alta, depinzand, inclusiv, de tipul constructilor si destinatia acesteora.

Primele formatiuni de pompieri si primele norme de protectie la foc au fost promovate de firmele de asigurari care erau mai interesate in protectia proprietatii decat in salvarea vietii (Londra anul 1666, perioada marelui incendiu).

Noua optica abordata de codurile nationale este de a da mai mare importanta salvarii vietii decat proprietatii, in cazul unui incendiu. Din aceasta noua perspectiva, multe coduri considera ca distrugerile cladirii provocate de incendiu sunt probleme ale proprietarului sau asiguratorului.

Problematica limitarii probabilitatii producerii de distrugri mediului. Aceasta, in cazul unui incendiu major, se refera la emisiile de gaze poluante si poluarea cu lichidul de stingere a incendiului. Cea mai buna cale de a evita aceste aspecte este stingerea incendiului cat timp este de mici dimensiuni.

Obiectivele securitatii la incendiu pot fi atinse cand focul, probabilul incendiu, fie nu se produce, prin crearea si aplicarea unui sistem de preventie la incendiu, fie este stins inainte de a capata proportii, prin crearea si aplicarea unui sistem de protectie la incendiu.

Un sistem implicat in securitatea la incendiu, dupa caz, se defineste ca un ansamblul de masuri si/sau actiuni (de informare si/sau manageriale si/sau tehnice si/sau operative si/sau cu caracter umanitar etc.) menite sa diminueze riscul de incendiu.

Strategia securitatii la incendiu in conditiile producerii unui incendiu in constructii

Atigerea obiectivelor securitatii la incendiu, cand acesta se produce, in cazul constructiilor, se poate realiza prin aplicarea unei strategii, care stabileste ca toate constructiile trebuie sa fie proiectate, executate si exploatate incat, pe toata durata de viata a acestora sa se asigure (anexa 1):

- stabilitatea la foc a constructiei (un timp normat);

- limitarea izbucnirii, propagarii si dezvoltarii incendiului si efluentilor lui la interiorul si exteriorul constructiei;

- limitarea propagarii fumului si gazelor toxice la vecinatati;

- posibilitatea utilizatorilor de a se evacua in conditii de siguranta (intr-un timp normat) sau salvarii lor prin alte mijloace;

- securitatea fortelor de interventie.

Strategia poate fi pusa in practica prin realizarea unui sistem de protectie la incendiu din combinarea unui sistem de protectie activa la incendiu (control activ al incendiului) si unui sistem de protectie pasiva la incendiu (controlul activ al incendiului).

Sistemul de protectie activa la incendiu controleaza incendiul sau efectele lui prin interventia de persoane si/sau dispozitive automate; acesta include si sistemul de protectie operativa la incendiu.

Sistemul de protectie pasiva la incendiu controleaza incendiul si efectele lui prin structura si/sau componentele constructiei (nefiind necesare operatiuni speciale pe timpul desfasurarii incendiului).

Rolul sistemelor de protectie la incendiu in constructii

Procesul de dezvoltare a unui incendiu in interiorul unui cladiri

Dezvoltarea tipica a focului intr-o incapere este descrisa mai jos, ca o introducere la problematica sistemelor de protectie. Figura 2 prezinta fazele procesului complet de dezvoltare a unui foc intr-o incapere tipica, fara nici o interventie. Nu toate incendiile au o astfel de dezvoltare pentru ca unele ies in afara in mod prematur iar altele nu ating punctul de, asa numitul, flash-over, deoarece elementele inflamabile sunt prea mici sau izolate sau nu exista suficient aer pentru sustinerea arderii. Daca o camera are ferestre foarte mari, caldura prea mare poate sparge geamurile ferestrelor, astfel incat sa apara, asa numitul, beack-draft.

Comportarea focului

In perioada incipienta are loc incalzirea potentialului combustibil. Aprinderea este debutul arderii cu flacara (aparitia focarului), facand trecerea la perioada de crestere a incendiului. In aceasta perioada majoritatea incendiilor se raspandesc incet, la inceput pe suprafetele inflamabile, arderea lenta, apoi, mai repede pe masura ce incendiul creste, generand un camp de temperatura radiant de la flacarile si gazele fierbinti asupra altor elemente inflamabile, incendiul dezvoltat. Daca nivelul superior al temperaturilor ajunge la aproximativ 600⁰C, viteza de ardere creste rapid, conducand la asa numitul moment de flash-over, ce constituie tranzitia la perioada de ardere numita completa dezvoltare a incendiului sau incendiul generalizat.

In perioada de crestere a incendiului viteza de ardere este, in general, controlata de natura suprafetelor inflamabile care ard, in timp ce in perioada de completa dezvoltare a incendiului, deoarece temperaturile si fluxul de caldura radiant din incapere sunt foarete mari (toate suprafetele ard),     viteza de degajare a caldurii este decisa de ventilatia disponibila. Aceasta perioada de ardere este cea cu impact asupra elementelor structurale si de compartimentare.

Daca focul este lasat sa arda, combustibilul se epuizeaza iar temperaturile scad, aceasta este perioada de regresie a incendiului, cand viteza de ardere depinde de cantitatea de combustibil mai mult decat de ventilatie.

Figura 2 Fazele procesului complet de dezvoltare a unui foc,

intr-o incapere tipica, fara nici o interventie

Comportarea oamenilor

Oamenii din incaperea de origine a incendiului:

- in perioada incipienta a incendiului, pot sesiza semnalele unui posibil incendiu (pot vedea sau mirosi combustibilul incalzit de o sursa de caldura); multe din incendii sunt sesizate de ocupanti care previn arderea prin indepartarea combustibilului sau prin eliminarea sursei de aprindere, in perioada incipienta; dupa aprindere, focul va deveni mult mai evident, ocupantii putand sa-l stinga atata timp cat este mic (daca sunt in stare de trezire si in posibilitatea de a se misca);

- in perioada de crestere a incendiului (cand nu mai poate fi stins manual) pot sa se evacueze catre zone sigure din interiorul sau exteriorul constructiei, fumul inca neblocand caile de acces; conditiile dintr-o incapere in care a aparut un incendiu devin periculoase pentru viata in perioada de crestere a incendiului.

Dupa flash-over, supravietuirea nu este posibila din cauza conditiilor extreme privitoare la temperatura si toxicitatea gazelor.

Oamenii din celelalte parti ale cladirii nu vor afla de incendiu pana cand nu devine de mare amploare, conducand la situatii ce tin de intamplare.

Pentru a asigura viata in cazul unui incendiu, este esential ca incendiul sa fie detectat si ocupantii sa fie alertati, oferindu-le suficiente informatii pentru a determina deplasarea lor si suficient timp pentru ajungerea lor intr-un loc sigur, inainte ca situatia sa devina de necontrolat.

Detectarea

Detectarea incendiului este posibila dupa cum urmeaza:

- in perioada incipienta a incendiului (de incalzire a combustibilului): detectarea umana prin vizualizare directa si/sau miros;

- odata cu aprinderiea (in cazul instalarii unor aparate foarte sensibile pentru aspirarea fumului, in cladiri cu dotari speciale): detectarea automata;

- in perioada de crestere a incendiului:

- detectarea umana (de catre ocupanti);

- detectarea automata (de catre detectoare de fum sau caldura amplasate, in general, pe tavan).

Detectoarele de fum (utilizate in special pentru incendiile cu ardere mocnita unde fumul poate ameninta viata, dar fara caldura mare) sunt, in general, mai sensibile decat cele de caldura (care activeaza sistemele automate de stingere a incendiilor).

Dupa flash-over, este posibila detectarea umana a incendiului, de catre vecini, prin observarea fumului si flacarilor iesinde prin ferestre si alte deschideri.

Sistemul protectiei active la incendiu

Controlul activ al incendilui implica actiunea persoanelor si/sau     dispozitivelor automate; acesta se poate face:

- cu ajutorul dispozitivelor automate:

- in cazul flacarilor: prin utilizarea sistemelor automate de sprinklere ce pulverizeaza apa pe o arie locala (cea mai buna metoda); un astfel de sistem stinge majoritatea incendiilor si previne cresterea altora, acesta trebuind sa actioneze in faza incipienta a focului (pentru ca necesarul de apa este proiectat numai pentru incendii de o anumita marime);

- in cazul fumului: prin utilizarea ventilatoarelor sau altor dispozitive pentru indepartarea fumului din anumite zone sau presurizarea casei scarilor; controlul activ al fumului poate necesita sisteme sofisticate de control pentru a asigura evacuarea fumului si produselor toxice din cladire, fara a fi recirculate prin alte zone ale cladirii, considerate sigure;

- cu ajutorul persoanelor:

- ocupanti ai constructiei: se poate preveni aprinderea si raspandirea unor incendii foarte mici;

- cu ajutorul persoanelor din echipele de interventie ale pompierilor: se poate stinge un incendiu numai daca ajung inainte de a deveni de prea mare amploare; in desfasurarea actiunii de interventie timpul este un factor critic pentru ca dureaza pana cand incendiul este detectat, anuntat pompierilor, efectuata deplasarea echipelor de interventie, localizat focul si puse in functiune sursele de apa; daca nu exista suficienta apa pentru a stinge un incendiu mare, dupa flash-over, incendiul se controleaza prin preintampinarea raspandirii la vecinatati si stingerea lui in perioada de declin.

Sistemul protectiei pasive la incendiu

Control pasiv al incendiului implica utilizarea unor sisteme inglobate in structura si/sau elemente componente ale cladirii; nu presupune interventia oamenilor sau a sistemelor automate si se poate face:

- inainte de flash-over: prin alegerea materialelor potrivite pentru constructie si finisaje interioare (care nu permit o rapida raspandire a flacarii in perioada de crestere a incendiului);

- dupa flash-over: prin structura si subansamblurile constructiei cu suficienta rezistenta la foc (pentru a preveni raspandirea incendiului si cedarea structurii).

Cadrul conceptual al securitatii la incendiu

Evaluarea calitativa a incendiului sau analiza scenariului de incendiu

O modalitate de evaluare calitativa a securitatii la incendiu este analiza scenariului de incendiu. Aceasta metoda analizeaza situatiile de incendiu defavorabile cu cea mai mare probabilitate de a se realiza: pentru fiecare scenariu, probabila crestere si raspandire a focului si fumului este comparata cu detectarea si deplasarea ocupantilor, luand in considerare toate masurile de protectie activa si pasiva necesare satisfacerii cerintelor de performanta. O prezentare sistematizata a analizei scenariului de incendiu este facuta in figura 3. Acest tip de analiza este cel mai des folosit ca baza a proiectarii la foc.

Figura 3 Schema de principiu a analizei scenariului de incendiu

Exista si alte abordari sistematizate a intregului sistem de securitate la incendiu sau a unui singur subsistem separat, precum efectuarea unei analize de tip Failure Modes and Effects Analysis (modalitati de cedare si analiza efectelor)

Evaluarea cantitativa a incendiului sau evaluarea riscului de incendiu

O modalitate de evaluare cantitativa a securitatii la incendiu este estimarea valorii sigurantei la incendiu a sistemului, pentru a aprecia cat de sigur este sistemul analizat.

Evaluarea cantitativa constituie o disciplina care s-a dezvoltat foarte mult in ultimul timp, cu toate ca in momentul de fata, cele mai multe proiecte privind securitatea la incendiu, nu cuantifica nivelul de securitate la incendiu prin stabilirea valorii sigurantei la incendiu.

Evaluare cantitativa a securitatii la incendiu porneste de la analiza riscului de incendiu care se poate baza pe date istorice existente pentru tipul de cladire abordat (dar aceste date sunt extrem de limitate). In aceasta situatie securitatea la incendiu poate fi cuantificata folosind arbori logici, daca se pot prelua sau estima suficiente informatii.

Metodele de evaluare a riscului de incendiu, si, in consecinta a sigurantei la incendiu pot fi clasificate ca:

- probabiliste: care pot cuantifica pierderile de vieti si bunuri materiale in caz de incendiu; acesta sunt mai utile cercetarii decat proiectarii;

- deterministe: care utiluzeaza factori de siguranta adecvati; acestea sunt cel mai des utilizate in proiectare (determinarea factorilor de siguranta in proiectarea securitatii la incendiu este la inceputuri, asa ca vor fi multe situatii cand va fi nevoie de un efort sustinut atat din partea proiectantului cat si din partea autoritatii care avizeaza proiectul).

Schema conceptelor securitatii la incendiu

Este dificil de ilustrat ce inseamna realizarea securitatii la incendiu a unui sistem fara un cadru conceptual, din cauza numarului mare de variabile interactive ce definesc fenomenul incendiu; una din cele mai durabile scheme de abordare a acesteia este asa numitul arbore al conceptelor de securitate la incendiu (Fire Safety Conceps Tree), dezvoltat de NFPA (National Fire Protection Association, 1997), figura 4.

Nivelul 1 din arbore este cel generator al problematicii securitatii la incendiu sau riscului de incendiu.

Nivelul 2 evidentiaza faptul ca management-ul impactului incendiului nu este necesar daca poate fi prevenita aprinderea, daca nu, impactul focului trebuie minimizat. In realitate vor fi intotdeauna aprinderi neplanificate, dar probabilitatea de aparitie a acestora poate fi redusa prin programe de prevenire a incendiilor. Incendierea intentionata este o sursa din ce in ce mai importanta de foc care nu poate fi controlata usor de proiectantii de cladiri.

Nivelul 3 arata ca management-ul impactului incendiului poate fi facut prin management-ul focului sau management-ul persoanelor si bunurilor expuse acestuia.

Nivelul 4 arata ca persoanele si bunurile expuse pericolului pot fi protejate de foc acolo unde ele sunt situate sau mutate din cladire. In general persoanele sunt evacuate din cladire, in cazul in care acest lucru este posibil. O practica in cazul cladirilor foarte mari este de a muta persoanele intr-un loc sigur in interiorul cladirii. Mare parte a bunurilor expuse trebuie protejate la locul lor, fara a fi mutate. Pentru ca persoanele sa se poata misca, incendiul trebuie detectat, oamenii trebuie atentionati si trebuie sa existe un drum sigur de deplasare (nivelul 5). Simbolul si indica faptul ca pentru a atinge obiectivul principal trebuie ca obiectivele din ambele casute sa fie indeplinite.

Nivelul 6 arata trei optiuni pentru controlul focului. Prima obtiune este controlul sursei de combustibil, prin limitarea geometriei sau cantitatii de combustibil; de exemplu, acest lucru ar putea fi o limitare a cantitatii de combustibil care poate fi depozitata intr-un anumit loc. A doua optiune este stingerea focului si a treia este controlul focului prin masuri constructive. Stingerea incendiilor este un subiect foarte vast, si dupa cum arata nivelul 7, stingerea se poate realiza manual sau automat. In ambele cazuri stingerea depinde de detectarea rapida a incendiului si aplicarea unei cantitati suficiente de material care combate focul, obisnuit apa.

Nivelul 8 arata ca pentru a controla focul prin constructie este necesar sa controlam miscarea focului si in acelasi timp sa asiguram stabilitate structurala. Casuta din stanga (nivelul 8) indica faptul ca extinderea si severitatea incendiilor pot fi controlate prin limitarea combustibilului din finisajele interioare. Aceasta casuta este conectata prin linii punctate deoarece, in realitate, ar trebui sa fie continuta in interiorul casutei de pe nivelul 6, controlul combustibililor, dar a fost plasata pe nivelul 8 deoarece alegerea si executia finisajelor interioare este parte componenta a procesului de constructie, si mai putin parte a management-ului constructiei.

Figura 4 Arborele conceptelor privind securitatea la incendiu

Asigurarea stabilitatii structurale a cladirii este esentiala pentru evitarea prabusirii acesteia in timpul unui incendiu, pentru ca apoi sa poata fi relativ usor reparata. Stabilitatea structurala este de altfel esentiala pentru protejarea persoanelor si bunurilor aflate in alte parti ale cladirii la momentul incendiului. Unele elemente, precum peretii sau planseele, au si o functie de separare a spatiilor, pe langa cea de sustinere. Elementele structurale, precum grinzile sau stalpii, au numai rol in sustinere.

Nivelul 9 arata ca strategiile pentru controlarea deplasarii focului sunt izolarea focului sau/sau ventilarea focului spre exterior. Ventilarea focului este o strategie folositoare pentru reducerea impactului incendiilor, in special la cladirile cu un singur etaj (sau la ultimul nivel al cladirilor cu mai multe etaje). Ventilarea poate fi asigurata de un sistem activ, operat mecanic, sau un sistem pasiv, precum cel care se bazeaza pe topirea luminatoarelor din materiale plastice. In ambele situatii, ventilatia poate mari severitatea incendiului la nivel local, dar extinderea incendiului si impactul termic la nivelul intregii cladiri vor fi reduse. Izolarea incendiului pentru a opri extinderea acestuia este metoda principala de protectie impotriva incendiilor. Peretii si planseele majoritatii cladirilor sunt rezistente la incendii pentru a nu lasa focul sa se extinda din camera in care a inceput. Prevenirea extinderii incendiilor la dimensiuni mari este una din cele mai importante componente a unei strategii de securitate la incendiu.

Extinderea focului catre cladirile vecine trebuie la randul sau prevenita prin limitarea deschiderilor din zidurile exterioare.

Strategiile pentru controlarea deplasarii fumului sunt izolarea fumului sau/sau ventilarea fumului spre exterior. Eliminarea fumului este o strategie importanta in incendiile in care dimensiunea focului a fost redusa de sisteme automate de stingere cu apa. Presurizarea sau barierele de fum pot fi ambele folosite pentru a preveni extinderea fumului intr-o cladire.

Bibliografie

1. Buchanan A. H., Structural Design for Fire Safety, Ed. Wiley, 200

Burlacu L., Diaconu-Sotropa D., Securitatea la incendiu a constructiilor si instalatiilor, Editura Societatii Academice "MATEI-TEIU BOTEZ", Iasi, 2008.

3. CIB Report-W14, Rational fire Safety Engineering Approach Fire Resistance of Buildings, 2001.

4. ***, Norme generale de aparare impotriva incendiilor, OMAI nr. 163/2007, MO nr. 216/20.03.2007.

Anexa 1 Consideratii suplimentare despre strategia securitatii la incendiu

Elementele strategiei la incendiu in constructii:

- stabilitatea la foc a constructiei pentru a realiza:

- securitatea utilizatorilor pentru o perioada normata de timp (cat se presupune ca acestia raman in cladire) si a fortelor de interventie;

- indeplinirea functiilor specifice ale produselor pentru constructii cu rol in satisfacerea cerintei esentiale securitatea la incendiu, pentru o perioada nornata de timp;

- evitarea prabusirii cladirii;

- limitarea izbucnirii, propagarii si dezvoltarii incendiului si a efluentilor lui la interiorul si exteriorul constructiei prin:

- asigurarea nivelului de performanta corespunzator privind comportarea in conditii de incendiu a produselor pentru constructii (reactie la foc, rezistenta la foc);

- prevederea unor sisteme si instalatii de detectare, semnalizare si stingere a incendiilor;

- prevederea de elemente de constructii corespunzatoare pentru limitare si separare la incendiu (functie de actiunea termica estimata);

- protejarea golurilor din elementele de constructie destinate separarii la incendiu;

- proiectarea fatadelor astfel ca sa fie impiedicata propagarea incendiilor catre partile adiacente ale aceleiasi clariri;

- instalarea de bariere contra fumlui si gazelor fierbinti (elemente de inchidere etanse);

- prevederea de sisteme si echipamente pentru directionarea si evacuarea fumului si gazelor fierbinti (crearea de zone de presiune la interiorul cladirii);

- prevederea de masuri de protectie la foc a instalatiilor de ventilare-climatizare si a canalelor si ghenelor pentru instalatii;

- limitarea propagarii fumului si gazelor toxice la vecinatati prin:

- limitarea efectului radiatiei termice;

- limitarea initierii si propagarii focului pe suprafata exteioara a constructiilor invecinate (acoperisuri, luminatoare);

- controlul patrunderii focului de la acoperisul cladirii in interiorul aceteia;

- controlul aprinderii acoperisului din cauza unui incendiu de dedesubt;

- asigurarea posibilitatii utilizatorilor de a se evacua in conditii de siguranta sau salvarii lor altcumva, prin:

- limitarea producerii focului si fumului;

- separarea cailor de evacuare de alte functiuni pentru evitarea patrunderii focului si fumului la interiorul acetora;

- conformarea la foc si amplasarea corespunzatoare a cailor de evacuare;

- asigurarea controlului fumului.