Influenta temperaturilor extreme asupra intaririi si rezistentelor betonului. Betonarea pe timp friguros

Influenta temperaturilor extreme asupra intaririi si rezistentelor betonului. Betonarea pe timp friguros

Influenta temperaturii mediului se manifesta asupra evolutiei proceselor fizico-chimice ce se produc in timpul prizei si intaririi betonului.

În tehnologia betonului se considera ca normale pentru intarirea lui, temperaturile in jur de + 20°C, iar perioadele de lucru cand temperatura scade sub + 5°C, se considera timp friguros.

Influenta temperaturilor scazute dar pozitive (0 - 5°C) asupra intaririi si rezistentelor betonului este diferita de cea a temperaturilor negative (sub 0°C).

Întarirea la temperaturi scazute, dar pozitive (0 - 5°C), se face lent, dar rezistentele finale ale betonului, intr-un timp indelungat pot avea valori ridicate, uneori mai mari decat betonul intarit tot timpul in conditii normale.

Daca intarirea betonului se face o perioada limitata la temperaturi scazute (0..+ 5°C) si apoi continua la temperaturi normale de 20°C, rezistentele mecanice finale vor fi mai mari in raport cu intarirea normala (fig. V.27).

Aceasta se explica prin faptul ca la temperaturi scazute, dar superioare punctului de inghet, granulele de ciment se hidrateaza mai profund, produsele de hidratare formate mai lent au o structura mai fina si cu mai putine defecte, pe cand la temperaturi normale se formeaza mai repede pelicula de geluri impermeabile, care franeaza continuarea procesului de hidratare.

La temperaturi sub 0°C betonul nu se mai intareste, reatiile de hidratare se desfasoara deosebit de lent, iar in jur de - 10°C se opresc complet, deoarece ingheata si apa adsorbita.

La temperaturi sub 0°C inghetarea apei libere din betonul proaspat, produce prin expansiunea ei degradari ale structurii betonului, care nu se mai refac odata cu revenirea la conditii normale de intarire si ca urmare proprietatile finale ale betonului nu mai pot atinge nivelul scontat. De asemenea, prin inghetarea apei din lentilele formate la partea inferioara a agregatelor si armaturilor, se slabeste adeziunea pietrei de ciment fata de agregate si armaturi, fenomen cu atat mai accentuat cu cat raportul apa/ciment este mai ridicat.

La punerea in lucrare pe timp friguros, trebuie sa se asigure betonului temperaturi de minimum + 5°C, pe toata perioada de intarire necesara pana la atingerea rezistentei la compresiune de minimum 50 daN/cm², iar pentru constructii speciale (supuse la actiuni agresive) pana se atinge minimum 70% din clasa. Dupa acest moment actiunea frigului asupra betonului nu mai poate periclita calitatea acestuia.

La betonarea pe timp friguros se recomanda urmatoarele masuri:

la stabilirea compozitiei betonului se va urmari adoptarea unei cantitati cat mai reduse de apa de amestecare;

se recomanda utilizarea aditivilor plastifianti, acceleratori de priza si intarire sau antigel, in functie de particularitatile lucrarii;

durata amestecarii betonului se va prelungi cu 50% fata de durata de amestecare in conditii normale;

in unele cazuri se pot incalzi agregatele (pana la aprox. + 50°C) si apa de amestecare (pana la + 50 70°C), insa nu la temperaturi mai ridicate pentru a nu determina o priza rapida a cimentului si pentru a nu reduce lucrabilitatea betonului. Se realizeaza astfel betonul cald;

 la transportul betonului se vor lua masuri pentru limitarea la minimum a pierderilor de caldura ale betonului prin: evitarea distantelor mari de transport, a stationarilor, a transbordarilor betonului, iar in cazul transportului cu bene sau autobasculante, acestea vor fi acoperite cu prelate;

cofrajele trebuie sa fie curatate cu deosebita atentie de zapada si gheata, eventual cu jet de aer cald sau abur;

este obligatorie compactarea betonului prin vibrare;

pentru asigurarea in continuare a unei temperaturi de minimum + 5°C, suprafetele libere ale betonului vor fi protejate imediat dupa turnare prin acoperire cu prelate, folii de polietilena, saltele termoizolante, etc.

Decofrarea se poate efectua numai dupa verificarea rezistentelor mecanice pe probe de beton pastrate in aceleasi conditii ca si elementele in cauza si dupa examinarea atenta a calitatii betonului pe fetele laterale ale pieselor turnate, efectuandu-se in acest scop unele decofrari partiale, de proba.