Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit



Aeronautica Comunicatii Constructii Electronica Navigatie Pompieri
Tehnica mecanica

Constructii


Index » inginerie » Constructii
Etape principale in tehnologia betonului


Etape principale in tehnologia betonului




Etape principale in tehnologia betonului

Pentru realizarea de betoane de calitate este obligatorie respectarea conditiilor de calitate fata de materialele componente si a principiilor specifice fiecarei etape tehnologice.

Etapele principale obligatorii in tehnologia betonului sunt:

Stabilirea compozitiei




Se realizeaza pe baza normelor in vigoare si cuprinde doua componente obligatorii: calculul si verificarea de laborator. Dupa parcurgerea acestor etape se alege compozitia optima dupa criteriul: proprietati ale betonului proaspat si intarit care sa asigure cerintele impuse prin proiect si prin conditii tehnologice de realizare a lucrarii cu consum minim de ciment.

Pentru ca betonul sa corespunda conditiilor impuse de natura si conditiile de exploatare ale constructiei, proiectarea compozitiei lui incepe cu un studiu preliminar care sa precizeze natura si valoarea solicitarilor mecanice, prezenta apei, a inghet-dezghetului, a actiunilor chimice agresive, precum si conditiile concrete de realizare a lui - modul de turnare, compactare, conditiile de intarire.

Prepararea betonului

Se face in betoniere prin cadere libera sau in malaxoare cu amestec fortat. Amestecarea componentilor trebuie sa asigure realizarea unei bune omogenitati a betonului si dispersarea cimentului, favorizand hidratarea.

Durata de amestecare depinde de compozitia si lucrabilitatea betonului, temperatura mediului, capacitatea si tipul utilajului de amestecare

Transportul betonului

Transportul betonului de la statia de preparare la locul turnarii se face cu mijloace adecvate, pe distante cat mai scurte, astfel incat sa nu se produca segregari sau pierderi de lapte de ciment.

Mijloacele de transport trebuie sa fie etanse, iar pe timp de arsita sau ploaie, suprafata libera a betonului trebuie sa fie protejata, astfel incat sa se evite modificarea caracteristicilor betonului.

Turnarea betonului

Calitatea betoanelor depinde, in mare masura, de modul cum a fost efectuata turnarea, de aceea ea trebuie facuta cu respectarea anumitor recomandari, dintre care cele mai importante sunt:

turnarea si compactarea betonului trebuie sa se efectueze inainte de inceperea prizei cimentului;

inaltimea de cadere libera a betonului nu trebuie sa fie mai mare de 1,5 m, pentru a se evita segregarea; turnarea unui element trebuie sa se faca continuu,

Compactarea betonului

Modul de punere in lucrare a betonului si mai ales gradul si regimul de compactare au o mare influenta asupra structurii sale. Prin compactare se urmareste eliminarea aerului din beton sau de la periferia cofrajului, realizarea unui element cu o compactitate cat mai mare, cu o forma cat mai corecta si cu suprafete inchise.

Procedeul de compactare se alege in functie de compozitia si lucrabilitatea betonului, forma si dimensiunile elementelor.

Vibrarea betonului, fiind un procedeu simplu si eficient, este cel mai folosit mijloc de compactare a betonului, atat pe santiere, cat si in fabrici de prefabricate.

Tratarea betoanelor dupa turnare

Dupa turnarea si compactarea betonului este necesara protejarea lui impotriva pierderii apei prin evaporare, pentru a se asigura astfel conditii favorabile de intarire si a se reduce formatiile din contractie la uscare.

Decofrarea betonului

Se poate executa numai dupa ce betonul a atins valori ale rezistentelor mecanice care sa permita suportarea greutatii proprii si a incarcarilor ce apar in timpul executiei lucrarilor.

Dupa decofrare se va verifica aspectul elementelor, iar daca se semnaleaza zone cu beton necorespunzator, beton necompactat, segregat, goluri, rosturi de betonare, se vor lua masurile de remediere necesare.

Fonta tehnica si alte metale neferoase Subiectul 45

Fontele, definite tehnic, sunt aliajele fierului ce contin peste 2% C, continutul in elemente de aliere fiind limitat la 30% pentru Mn, 8% pentru Si, 3% pentru P, 10% pentru Cr si 10% per total pentru alte elemente de aliere.

Cantitatea de C este, in general, mai mica de 5%, in unele fonte speciale putand fi insa mai mare. Si, Mn, P, S, sunt elementele care afecteaza puternic proprietatile fontei.




Functie de forma in care se gaseste C in aliaj, fontele se clasifica in fonte gri si albe.

În fontele gri, C se gaseste sub forma de grafit, iar in fontele albe se gaseste legat, sub forma de cementita Fe3C. Fonta gri modificata are proprietati mecanice superioare datorita faptului ca grafitul se gaseste sub forma de granule sferice (grafit nodular), bine dispersate in masa fontei.

Fontele se clasifica in aliate si nealiate, cele nealiate fiind clasificate la randul lor in:

fonte de afinare utilizate la obtinerea otelurilor;

fonte de turnatorie

Metale neferoase

Metalele neferoase se clasifica functie de densitatea lor in usoare si grele. Aliajele neferoase usoare sunt bazate pe aluminiu, magneziu, iar cele grele pe cupru, nichel, zinc.

Cele mai utilizate metale neferoase sunt plumbul, staniul, zincul, cuprul si aluminiul.

Plumbul

Plumbul este un metal moale si maleabil, de mare densitate.

Are o rezistenta scazuta, o mare rezistenta la coroziune si o buna conductivitate termica si electrica.

Suprafata lui este acoperita de un strat de oxid, ce ii da culoarea gri.

Punctul de topire este 327oC iar densitatea de 11.4g/cm3.

Este utilizat la realizarea acoperisurilor, in instalatii de apa, etc.

Staniul

Staniul este un metal scump care este utilizat ca element de aliere sau pentru acoperirea otelului.

Staniul pur este moale, maleabil si ductil si are o rezistenta scazuta.

Este bun conductor de caldura si electricitate si poseda o buna rezistenta la coroziune.

Punctul de topire este 232oC iar densitatea de 7.3g/cm3.

Este utilizat la realizarea acoperirilor in industria alimentara.

Staniul este aliat cu cupru pentru a produce bronzuri rezistente la coroziune.

Zincul

Zincul este un metal moale, avand o ductilitate scazuta dar o foarte buna rezistenta la coroziune. Are o culoare argintie cu nuante albastre verzi.

Este utilizat in principal ca element de aliere sau ca element de acoperire anticoroziva pe tabla de otel, pe care este aplicat prin galvanizare.

Oxidul alb de zinc este folosit ca pigment in vopsitorie.

Punctul de topire este 420oC, iar densitatea de 7.1g/cm3.

Cuprul

Cuprul in stare pura are o rezistenta medie si duritate scazuta, dar rezistenta la coroziune si ductilitate buna.

Este un foarte bun conducator de caldura si electricitate.

Cuprul este un element de aliere important, formand alama cu zincul si bronzul cu staniul. Punctul de topire este 1083oC iar densitatea de 8.9g/cm3.

Este utilizat ca si conductor electric, la acoperisuri, etc.

Aluminiul

Aluminiul este un material usor, moale si ductil. În stare pura este prea moale si prea slab pentru a putea fi utilizat; in scopul cresterii proprietatilor mecanice este aliat cu Cu sau alte metale.

Este un foarte bun conducator de caldura si electricitate si are o foarte buna rezistenta la coroziune.

În aer se acopera cu un film subtire de oxid ce ii confera culoarea gri luminos, dar in taietura proaspata este argintiu. .

Punctul de topire este 660oC, iar densitatea de 2.7g/cm3.

Este folosit ca strat reflectorizant, la fabricarea oglinzilor, finisaje, instalatii electrice, de apa si incalzire; utilizarea cea mai importanta este aceea de baza a unui numar de aliaje usoare foarte rezistente.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate