Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea în munti, pe zapada, stânca si gheata, trasee de alpinism




Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Muzica


Index » hobby » Muzica
» Richard Tauber - Tenorul austriac


Richard Tauber - Tenorul austriac


Richard Tauber (Linz 1892)

Tenorul austriac, pentru unele caracteristici timbrale, face sa te gandesti laCaruso.dar in practica cei doi cantareti nu au avut nimic in comun. Tauber s-a laudat cu o foarte puternica personalitate si este considerat ca unul dintre marii tenori din prima jumatate a secolului XX.

Fiul unui actor, a studiat dirijatul de orchestra si compozitia, dar a preferat cariera teatrala. In 1913 a debutat la Chemnitz ca Tamino din Flautul fermecat si dupa putin timp a trecut la Opera din Dresda, unde a ramas pana in 1918, revenind adeseori ca oaspete pana in 1926.



La Dresda, datorita usurintei cu care invata rolurile Tauber a aparut intr-un repertoriu de exceptionala amploare, care de la Mozart (Belmonte, Ottavio), ajungea la Lorzing si Marschner, atacand apoi Barbierul din Siviglia, Fiica Regimentului, Faust, Carmen, Povestirile lui Hoffmann, Mignon, pentru a ajunge la Cavaleria rusticana, Boema, Tosca, Eugen Oneghin, si la Strauss, (Narraboth din Salomeea, Cantaretul italian din Cavalerul Rozelor, Bachus din Ariadna la Naxos).

In 1919 a a trecut la Staatsoper din Berlin, debutand cu Traviata si Boema.

In 1922 a debutat la Festivalul dinh Salzburg si la Staatsoper din Viena, unde apoi devine stabil din 1926 pana in 1938.

.A mai cantat in Viena la Theater An der Wien, unde a interpretat pentru prima data o opereta :Frasquita de Lehar.

Din 1923 la 1933, a cantat foarte des la Staatsoper din Berlin. Repertoriul sau se baza pe Mozart (Ottavio, Belmonte, Tamino) pe Faust pe Carmen pe Boema, Tosca si Turandot in care a fost Calaf, la "premiera" din Germania (Dresda 1926).

De-acum aparea mai des in operete stralucind in mod deosebit in cele care erau scrise anume pentru el de Lehar: Paganini, Tareviciul, Federica, Tara surasului, ca si in unele de Johann Strauss fiul.

In 1931 a intreprins primul turneu de concerte in Statele Unite si in numeroase orase din Anglia. Tauber era catolic dar de origine ebraica. Din 1933 nu a mai putut canta in Germania concentrandu-si activitatea la Viena, dar aparand frecvent in Franta si Anglia.

In 1938, dupa anexarea Austriei la Germania, s-a stabilit la Londra, devenind apoi cetatean englez. In acel an a mai facut un turneu in diferite orase italiene cu operete de Lehar.

In timpul razboiului a cantat opere de Mozart si operete in Anglia, iar in 1945 a fost reascultat la New-York. Ultimul sau spectacol a avut loc la Covent Garden cu "Don Giovanni" in 1947. A murit la Londra in 1948.

Tauber avea o voce cu timbru intunecos, vag baritonal in registrul grav, si in primele note centrale, dar cu o dulceata si patina tenorala. Pentru aceasta a fost uneori comparat cu Caruso, desi nu a avut ca acesta nici vigoarea pasionala, nici sensualitatea, nici agresivitatea si nici densitatea vocala.

Vocea lui Tauber era de calibru mediu, mai degraba scurta, (deja Si bemol acut era problematic in a doua parte a carierei), capabil de avanturi in tesaturile centrale, dar mult mai inclinat spre frazari dulci, foarte modulate, in care dialectica pianissimelor, a mezza-vocii, a subtierilor, a efecterlor de ecou, a contrastelor de culoare era condusa de o fantezie inepuizabila si de o eleganta a executiei incomparabila, numai daca nu cumvar ar fi stricat-o anumite predilectii de moft, pentru falsete foarte usoare.

A fost cu McKormack cel mai bun Don Ottavio din secolul sau, si in tot repertoriul operistic, pe care l-a practicat, a pus in valoare o deosebita calitate.



Dar la un moment dat aureola tenorului de opereta devine mai stralucitoare decat a tenorului de opera. In maniera mangaitoare si sentimentala cu care executa ariile de Lehar simtul exceptional al ritmului in vals, "ezitarile", si termpi"rubato" reprezinta, chiar si pe disc, ceva unic si inimitabil, si deasemenea ultimul mesaj nostalgic al unui timp pierdut, acea "belle époque" in care Tauber cu manierele sale si anumite obiceiuri (de exemplu folosirea monoclului) a fost un epigon vocal.

De altfel si ca interpret al liedurilor de Schubert ( cu care se asemana foarte mult ca fizic, dovada ca l-a incarnat in filmul Blossom Time 1934) Tauber afisa ceva din spiritul Vienei vechi si a Austriei Felix de altadata.

Foarte popular in tarile de limba engleza si germana, a inregistrat foarte multe discuri, dintre care unele cu arii de salon si cantone. Cantonelor le dadea abandonul sentimental si jocurile de pianissime ale unui adevarat tenor indragostit.

Prin acestea si deasemenea ca pregatire muzicala, ( destul de des se intampla sa dirijeze orchestre), ne face sa ne gandim la Tito Schipa, desi, cele doua voci au fost foarte diferite.

Dupa cativa ani un bun tenor german Rudolf Schock (Duisburg 1915), care s-a afirmar intre 1937 si 11959, ca interpret de Mozart, Puccini si operete, l-a intruchipat pe Tauber in filmul "Du bist die Welt für mich" (Tu esti lumea pentru mine ).

Dintre tenorii de origine rusa care s-au remarcat intre inceputul secolului XX si primii ani ai deceniului trei, cel mai renumit pe plan international a fost :

Dimitri Smirnov: (Moscova 1882-Riga 1944).

Smirnov, care in 1903 a debutat in operete la Ermitaj din Petersburg, in 1904 s-a prezentat la Teatrul Bolsoi din Moscova ca Sinodal din "Demonul" de Rubinstein iar in 1907 s-a facut auzit la Mariinsk din Petersburg.

In 1908 a fost angajat la Grand Théatre al Cazinoului din Montecarlo, unde a debutat cu Mefistofele, Barbierul din Siviglia si Traviata. La Montecarlo, Smirnov a reaparut frecvent pana in 1924, cantand printre altele:Hughenotii, ,M-me Butterfly, Boema, Fedora, Tabarro, Sadko si Targul din Sorocinsk de Musorgsky.

Cu Compania din Montecarlo a cantat in 1908 si la Opera din Paris (Boris Godunov, Rigoletto, Romeo si Julietta). Tot la Paris s-a intors in 1909 la Chatelet, pentru Cneazul Igor de Borodin; in 1911 pentru Rusalka de Dargomajsky, (Teatrul Sarah Bernard), iar in 1912, pentru Mefistofele, la Opera. In 1910-12, a cantat la Metropolitan, iar in 1914, la Drury Lane din Londra,

Intre 1908 si 1917 a cantat mai des la Petersburg si Moscova, dar in 1917 s-a stabilit la Paris pana in 1932. Si Smirnov, la fel ca rivalul sau Sobinov, a fost un tenor de gratie de tip rusesc adica cu un timbru foarte clar. Canta cu multa dulceata si nuante frumoase, etaland si un Do4 de toata frumusetea.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate