PROBLEME GENERALE ALE FOLCLORULUI

PROBLEME GENERALE ALE FOLCLORULUI

CONCEPTUL DE FOLCLOR

In decursul istoriei, fiecare popor si-a creat o arta proprie care reprezinta maniera de simtire si gandire. In imagini. Artistice (literare, dramatice, coregrafice), conceptia estetica, atitudinea fata de viata si societate, arta

cunoscuta sub denumirea de folclor[1].

Folclorul reprezinta experienta de milenii, a .oamenilor, credintele, concentiilp morala, codificate in versuri si oroza, in muzica, vocala, si instrumentala, .in.. obiceiuri, majoritatea insotite de manifestari artistice complexe.

Prin continutul complex si realismul tematic, folclorul este un aaevara document al existentei noastre pe acest pamant si un argument (prin limbajul muzical si poetic) al orisinii noastre stravechi. Folclorul romanesc isi are originea in cultura folclorica a stramosilor geto - daci, pastrand continuitatea unei societati si a culturii sale peste timpuri.

CATEGORIILE FOLCLORICE

Datorita functiilor pe care le are in viata individuala si a cdlectivitath, se constata mai multe categorii folclorice, genuri, specii, stiluri istorice si de interpretare si semnificatie.

Constantin Brailoiu distinge in folclor doua mari categorii, legate de prilej, de ocazii, ocazionale, si cele neocazionale, in prima categorie _ sunt incluse : genuri calendaristice din perioada de iarna: colinde, urari directe (Plug, Plugusor, Sorcova), colinde cu masti (Capra si Ursul); teatrul profan, teatrul religios (Irozii, cantec de stea); perioada de primavara si toamna., (Lazar, Semanat, Salcia, Dragaica, Scaloianul); ciclul familial_(cant, joc, dans), genuri legate de viata pastoreasca (jocuri, dome).[2]

Folclorul muzical romanesc, cu caracteristicile sale specifice, expnrna trasaturile de permanenta ale constiintei nationale, stratificate in traditia artistica, continuitate si'_ originalitate spirituala, bogatie emotionala si valoare afectiva. Radacinile directiei evolutive folclorice imprima intregii noastre culturi muzicale un contur unic in functie de zona geografica, datatoare de energn si deschizatoare de perspectiva, dupa formarea poporului roman si a limbii romane petrecandu-se marea schimbare in intreg sistemul de simboluri muzicale, schimbare care "aureoleaza' figuri de creatori anonimi ce au reusit sa sintetizeze si sa individualizeze trasaturi de permanenta ale poporului nostru.

Inca de la cele mai firave inceputuri, folclorul muzical romanesc impleteste aandurile.si simtirea obstei, exprima firea poporului in modalitati amstice inimitabile, devenind o icoana vie a idealurilor sociale inaintate a unor mari solicitari nationale si sociale, intentiile programatice multiplicandu-se pana la surprinderea elogiului frumusetilor pamantului sau exaltarea eroismului in epocalele batalii duse pentru apararea libertatii si demnitatii.

In totalitatea sa, folclorul romanesc trebuie raportat la functionalitatea sa, substratul afectiv continut, la modalitatile de organizare a sa prin contopirea ideala de vers, viers si ritm autohton, rezultand trasaturi specifice nationale,

identificate cu fenomenul de viata individuala sau obsteasca.[3]

TRASATURILE COMUNE ALE MANIFESTARILOR FOLCLORICE[4]

Originea arhaica a pieselor peste care s-au suprapus elemente mai noi;

Functie variata,( predominand cea magica si rituala);

Amploarea desfasurarii in secvente care se succed _prin acte si scene;

Caracterul sincretic primar si colectiv - melodia este insotita de vers,

dans, gestica, practici si rituri arhaice;

Caracter eterogen , fiecare obicei este alcatuit din genuri cu trasaturiproprii, alaturi de manifestari artistice, genuri intalnite si in alte obiceiuri;

Caracter unitar pe intreg teritoriul locuit de romani cu unele deosebiri;

Tematica literara circumscrisa unei anumite sfere de idei si sentimente,

inspirate din viata de munca, de familie si societate, imbinand realul cu fantasticul;

Stabilitate a temelor literare- si a melodiilor, datorita atitudinii

interpretilor;

Particirjarea colectivitatii ca actanti sau auditori;

Specializarea unor interpreti in executia artistica a repertoriului (grup de copii, de fete etc);

Utilizarea unor miiloace de expresie stravechi;

Metodele se astern pe tipare metrice fixe;

Nivelul superior al unor imagini artistice ( poetice si muzicale), bogatie si varietate, figuri de stil, frecventa unor elemente coniDozitionale (refrene,

intonatii, formule, cadente etc).

Datorita valorilor estetice, etice si umane ale folclorului muzical, creatia artistica de o deosebita diversitate si bogatie stilistica si compozitionala, tematica si functionala - care reprezinta modalitati variate de reflectare a spiritualitatii si nivelului de civilizatie al poporului - parte integranta a culturii nationale care sta la baza literaturii si muzicii 'culte'', problema valorificarii actuale si a integrarii lui in viata cultural - artistica contemporana, a preluarii lui de fiecare generatie este de cea mai mare importanta. Fiind o arta deschisa, folclorul contine elemente stabile care se transmit peste veacuri , alaturi de elementele maleabile; supletea lor asigura adaptarea la 'multitudinea temperamentului individual'[5].

Pentru intelegerea folclorului - aspectele complexe ale procesului de creatie, interpretare, transmitere a traditiei, raportul dintre traditie si continuitatea evolutiei, cauzele care le determina, rezultat al experientelor generatiilor pe plan artistic, folclorul trebuie preluat si insusit creator de fiecare

generatie.

Studierea folclorului - presupune intelegerea complexitatii poporului, calitatile sale artistice, morale, frumusetea, originea, diversiunea realizarilor spirituale ale 'creatorului popular', maiestria exprimarii in forme concise ('melodia populara e ca o simfonie') [6].

Folclorul este un factor de seama in viata culturala a tarii. Creatie_artisiica-a poporului, folclorul exprima in realizari de mare frumusete, cizelate neintrerupt, innoite pentru a fi mereu vii, sentimentele, gandurile si nazuintele oamenilor muncii, oglindeste aspectele multiple si complexe ale vietii, lupta lui penini rireoiate si libertate.

Folclorul tarii noastre este bogat si variat in genuri si stiluri regionale. Cantecul, dansul si povestitul popular capata o noua valoare in constiinta oamenilor si in viata lor culturala.

Pentru a-1 cunoaste si valorifica deplin, se cer studiate probleme care duc la dezvaluirea originii si dezvoltarii faptelor de folclor, la intelegerea fenomenului creatiei populare cu toate fetele lui multiple, la 'patrunderea substantei, - continutului si formei - faptelor de folclor si a sensului creatiilor populare in viata de ieri si de azi a poporului la determinarea caracterelor proprii ale folclorului nostru'[7] .

4.CARACTERELE FOLCLORULUI

In cursul dezvoltarii sociale, folclorul trece prin diferite schimbari, creatiile populare nu raman indiferente la modificarile vietii sociale, ci capata anumite contururi. Acestea intervin in viata creatiilor populare, dan_d_juiante proprii caracterelor specifice.

CaracteruL colectiv, oralitatea, larga_raspandire in masa, legatura cu tra-aditia, anonimatul si sincretismul capata, in realitatea folclorica de astazi, unele intelesuri pe care nu le-au avut altadata.

4.1. 'Caracterul colectiv al creatiei populare orale se manifesta deosebit indiferitele epoci istorice. Astfel, creatiile orale poetice ale obstei familiale erau alcatuite si interpretate de intreg colectivul. Cu totul altfel s-a manifestat caracterul colectiv al poeziei populare in feudalism si in capitalism. Aici, alaturi de executarea in colectiv a unor genuri ale folclorului, altele s-au faurit de indivizi talentati din popor, care creau si interpretau creatiile lor in contact strans cu intreg colectivul.'[8]

In folclorul nostru contemporan, indivizii si grupurile sociale ce creeaza si consuma folclorul se gasesc la diferite grade de dezvoltare a constiintei sociale, actioneaza diferit in deosebi in problemele pastrarii sau innoirii traditiei. Creatiile populare sunt rezultatul unui proces complex si multilateral de oglindire artistica a constiintei sociale.

Exponenti ai comunitatilor sociale din care fac parte, (creatorii populariexprima in cantecele si povestirile lor sentimentele, gandurile si nazuinyele acestora, iau fata de faptele si fenomenele de folclor atitudinea dictata de conceptia despre lume si de interesele lor ). Legatura creatorilor si interpretilor populari cu colectivitatea intareste caracterul colectiv al creatiei populare. Prin grupurile carora apartin, creatorii si interpretii populari cu colectivitatea intareste caracterul colectiv al reatiei populare. Prin grupurile carora le apartin, creatorii si interpretii populari promoveaza in mediile mai largi, in colectivitati si tinuturi, creatiile lor, innoirile pe care le aduc traditiei, atitudinile fata de anumite fapte si fenomene de folclor. Acceptarea de catre colectivitate, una din conditiile esentiale pentru ca o creatie individuala sa devina colectiva, se face prin grupul caruia apartine creatorul, depinde de gradul in care raspunde sentimentelor, gandurilor si nazuintelor grupului.

Creatorul, interpretul faptelor de folclor, are un rol primordial in viata si dezvoltarea creatiei populare. Folcloristica acorda o importanta deosebita studierii folclorului prin creatorii si interpretii lui, cerceteaza rolul omului in viata si dezvoltarea principalelor genuri ale creatiei populare.

'Creatorul si interpretul popular este exponentul colectivitatii, dar si element de dinamizare a ei.(). In folclorul contemporan, oamenii noi fac din faptele de folclor elemente active ale dezvoltarii sociale. Ei primesc si pastreaza aeele bunuri traditionale care prin continutul lor de idei corespund idealurilor si nazuintelor lor, parasesc pe acelea ce sunt depasite sau modifica faptele de folclor traditionale, innoiesc traditia, creeaza bunuri noi. Schimbarile ce intervin in acest proces ating functia si continutul de idei, dar pot atinge si structura interna a faptelor de folclor, ating intreguri, creatia ca atare sau numai elemente ale creatiei populare' .

Exprimand artistic sentimentele, ideile si dorintele colectivitatii, interpretii populari se bazeaza, in faurirea de cantece si povestiri noi, pe 'arsenalul' de subiecte, teme, motive, mijloace artistice ale colectivitatii in care traiesc, al traditiei pe care si-au insusit-o, In viata folclorica a oricarei colectivitati apar doua tendinte : pastrarea si innnoirea traumei, irecerue de la vechi la nou, ca acte de creatie populara, nu sunt fapte de moment, ci innoiri ce se impun in urma unui proces de transformari, la care participa intreaga colectivitate. In procesul de trecere de la vechi la nou, traditia si noul coexista.

Colectivitatea exercita anumite influente asupra creatorilor populari sa pastreze traditia, clar ij .poate indemna si la innoirea ei. Raporturile dintre creatorii populari si coiectivitaiue in care traiesc sunt complexe. Ele capata forme variate pentru feluritele manifestari folclorice, pentru diferitele genuri si evolueaza in timp.

Folclorul concret - cantec, basm - este un bun mostenit. La realizarea lui in forma in care il intalnim astazi au contribuit succesiv, intr-un timp uneori foarte indelungat, numerosi creatori, la transmiterea lui generatiilor viitoare va contribui o alta serie de creatori; deci creatia folclorica devine colectiva in timp. Creatorii populari, ca buni pastratori ai traditiei si ca innoitori ai ei, cunosc nu numai realizarile concrete, ci si' mijloacele de expresie pe care poporul 1-a elaborat in cursul veacurilor, modelele compozitionale ale fiecarei categorii, siste^r¹¹ dp versificatie, -modurile de aieatuire a imaginilor.'

In memoria oricarui membru al colectivitatii, o creatie traieste sub c forma generala; ia nastere, de fiecare data, in timpul interpretarii, este 'recreata' in functie de talentul si dispozitia sa, in spiritul traditiei populare. Aceasta este foarte importanta cand transmiterea se face pe cale orala.

. Schimbarile ce intervin in folclor sunt favorizate de Caracterul oral al creatiei populare. Receptarea creatiilor traditionale prin filtrul constiintei sociale contemporane poate atrage dupa sine schimbari si in forma acestora. Neavand o redactare definitiva consemnata in scris textul si melodia unui cantec se pot schimba cu fiecare noua acceptiune pe care o capata cantecul. Deci oralitatea nu poate fi privita numai numai la circulatia nescrisa a bunurilor folclorice; reprezinta modul propriu de realizare a faptelor de folclor. Modul de realizarea oral ingaduie faptelor de folclor sa-si modifice continutul si forma pentru a exprima cat mai bine, in diferite momente si locuri, sentimentele, gandurile si nazuintele poporului, ingaduie ca faptele de folclor traditionale sa devina contemporane. 'Cantecele se tin in curent cu vremea. O vreme le-a creat, alta le-a transformat; unei vremi i-au placut intr-un fel, altei vremi ii plac in alt fel. Astfel se introduc mereu modificarile necesare pentru ca sa ramaie cantecul in curent cu nevoile vremii noi'[10].

Caracterul oral al crearii si interpretarii faptelor de folclor sta la baza crearii variantelor de creatie populara. Oralitatea este modul propriu de realizare al creatiilor populare; ele sunt cu adevarat semnificative, devin momente importante in istoria creatiei populare respective, oglindiri ale diferitelor grade de dezvoltare a constiintei sociale. Ele pot capata, potrivit cu momentul si locul in care se realizeaza, un continut nou de idei, o fabulatie noua, noi moduri de realizare artistica, functii noi si pot atrage dupa sine modificari in cadrul genurilor si stilurilor.

Caracterul nescris al folclorului favorizeaza crearea variantelor, dar poate duce, prin uitare, si la degradarea anumitor creatii populare, la pierderea lor definitiva, atunci cand nuau fost consemnate documentar. Din sfera mai larga a

folclorului fac parte si cartile populare si alte productii care circula in scris : cantece de lume, descantecele.'Cantecele populare trec de la parinti la copii prin traditia_orala, iar caracterul impersonal inseamna ca toata lumea contribuie la desavarsirea lui, de aceea cantecul ne apare perfect lustruit la urma in ultima faza, ceea ce ii confera durabilitate."[11].

Totusi, circulatia folclorului ramane si mai departe preponderent orala. Muzica si dansul popular nu se noteaza in scris decat de catre folcloristi. Oralitatea este deci modul prorpiu de realizare a folclorului. Ea ingaduie faptelor de folclor sa se transforme in raport cu felul in care ; sunt receptate si recreate de oameni in diferite momente si locuri, ingaduie ca faptele de folclor traditionale sa devina contemporane. Si operele literare, si muzicale, sunt receptate diferit in locuri si momente diferite; orice noua receptare poate duce, datorita oralitatii la schimbari in structura operei, la crearea de noi variante, de noi fapte de folclor. Variatia este insa limitata de modelele traditionale ale fiecarei categorii, de mijloacele de realizare ale creatiei populare date de caracterele ei colectiv si traditional.

4.3 .Teoria folclorica vorbeste, pe langa caracterul colectiv si oralitatea

creatiilor populare, si despre anonimat. Nu p utem cu noaste lunga serie de

la realizarea creatiilor populare ce au ajuns pana la noi. Ei nu si-au semnat operele cum nu si le-au semnat in vremurile mai vechi ici artistii profesionisti. Totusi , mediile folclorice cunosc si au cunoscut intotdeauna pe bunii lor povestitori, cantareti, vornici de nunta, dansatori etc. Pentru colectivitatile restranse, uneori chiar pentru zone mai largi, ei sunt personalitati artistice vestite. Numele unora sunt cunoscute si se vor pastra datorita culegerilor de folclor. Altii au stiut, cu tot caracterul oral sa-si mentioneze numele acolo unde credeau ca acest lucru e necesar; dar creatorii populari nu simt nevoia sa revendice paternitatea operei.

Anonimatul s-a impus ca trasatura definitorie a creatiei populare pe masura ce insasi diferenta dintre cultura orala si cea scrisa s-a instituit si accentuat. 'La nivelul culturii orale, anonimatul este o implicatie a caracterului colectiv si o consecinta a oralitatii, deci nu un accident determinat de faptul ca autorul este uitat de memoria colectiva, ci un atribut al mentalitatii mediilor pastratoare si creatoare de folclor, care se dezintereseaza de autor sau nu au constiinta lui, interesandu-se numai de creatie ca atare, cu sentimentul mostenirii ei din batrani, deci cu sentimentul ca apartine traditiei'[12].

4.4. Sincretismul este o prezenta caracteristica in folclor. Textele cantecelor sunt facute pentru a fi cantate. Strigaturile insotesc dansul, impletmdu-se cu melodia si ritmul pasilor.

In cantecul popular, cuvantul si melodia alcatuiesc un tot inseparabil, o sinteza reala. Acelasi lucru. Se poate spune si despre sinteza dintre cuvant si gest in povestitul popular, dintre ritmul dansului sau al jocului si limbajul poetic alstrigaturilor de copii. Complexitatea faptului sincretic creste in

categoriile folclorului ritual, implicand, alaturi de vers, melodie si uneori dans gestul magic sau ceremonial si elemente spectaculare, in constiinta folclorica exista numai cantecul in care limbajul poetic se sincronizeaza cu cel muzical.

Sincretismul imprima mesajului folcloric anumite particularitati rezultate din nevoia de corelare si sincronizare a limbajelor care concura la realizarea faptului folcloric global. Corelarea limbajului poetic cu cel muzical in cantecul popular implica instituirea unui accent metric al cuvintelor in vers sincronizat cu accentul melodic si diferit uneori de accentul uzual al cuvintelor in limbajul curent.

Privite din perspectiva istoriei si cercetate in modurile in care se obiectiveaza in diferitele genuri, relatiile dintre individ si colectivitate, dintre traditie, improvizatie si oralitate se contureaza concret, marcheaza diferente specifice pentru fiecare epoca, pentru fiecare gen.

Fiecare epoca are folclorul ei compus din bunurile traditionale pe care le recepteaza si le transforma la nivelul sau si din creatiile noi. in orice epoca, folclorul oglindeste psihologia fiecarui popor in permanentele ei, dar si inevolutia pe care o traieste de la o epoca la alta. Aceste mijloace se imbogatesc necontenit, odata cu largirea orizontului artistic al oamenilor.

Oglindirea modului propriu de trai si de gandire a fiecarui popor, folosirea mijloacelor de expresie proprii dau folclorului caracter national pregnant chiar si atunci cand unele genuri au teme si subiecte de larga circulatie internationala.

Folclorul reprezinta "parte a culturii nationale, fiind baza acesteia. Creat intr-un spatiu geografic anume, in anumite conditii istorice, folclorul reflecta, in imagini artistice specifice, ideile, sentimentele si conceptiile poporului, limba vorbita punandu-si amprenta si asupra structurii muzicii. El ramane principala modalitate de manifestare artistica a maselor populare si izvorul de inspiratie nesecat al creatorilor individuali"