ISTORIA MUZICII

ISTORIA MUZICII

Muzica este o valoare culturala, dar in acelasi timp si o dimensiune isto­rica; de aceea, domeniul istoriei muzicii are in vedere cercetarea si tratarea diacronica a fenomenului muzical, in care scop se apeleaza la documente si mo­numente ale vremii graitoare despre evolutia acestei arte in timp si rolul ei in dezvoltarea culturii si societatii umane.

Tratand fenomenul artistic sub aspect istorico-social, materialul istoriei mu­zicii este repartizat pe epoci, perioade, natiuni si scoli, avandu-se in vedere fac­torul timp, precum si consideratiunile de ordin social ce stau la baza oricarui studiu istoric.

Tot acestui domeniu ii revine sarcina importanta de a determina si fixa caracteristicile principale ale unui stil de creatie sau altul, intrucat, dupa telurile sale mai noi, istoria muzicii trebuie sa devina, inainte de orice, istorie a stiluri­lor componistice.

"A interpreta si gandi epocile trecute cu spiritul si mijloacele lor de lucru," iata una din problemele cardinale supuse istoriei contemporane a muzicii, care atrage atentia asupra largirii preocuparilor acestei discipline si imbogatirii ei cu elemente decurgand direct din analiza structurii operelor de arta.