INSTRUMENTE MEMBRANOFONE

INSTRUMENTE MEMBRANOFONE

Duba, daireaua, darabana, toba mare sunt membranofone al caror efect este obtinut prin lovire, insotind colindele din tinutul Hunedoarei si zonele invecinate ale Aradului, Bihorului si Banatului, duba este construita dintr-un cerc de lemn (de paltin, brad sau salcie) lat de aproximativ 12 cm si cu diametrul de 20-25 cm; pe cerc sunt intinse doua membrane din piele de capra, oaie sau caine. Membranele sunt legate intre ele cu o sfoara de canepa, din care se lasa un inel, pentru ca duba sa fie prinsa, cu mana stanga, in timp ce mana dreapta bate cu un betisor de lemn. Ceata de colindatori merge de la o casa la alta, in sunetul dubelor, uneori scandand strigaturi specifice:

"Leaga, nana canele.

Ga venim cu dubele'.

In nordul Moldovei, "Jocul ursului' este acompaniat de dobe, inrudite cu dubele, dar mult mai mari (cu diametrul pana la 80 cm) si fiind prevazute cu o singura membrana; uneori, in partea dinauntru a cercului sunt insirate, pe o sfoara sau sarma, mai multe discuri sau placute de metal, actionate cu o bagheta de lemn sau cu mana.

Daireaua este formata tot dintr-o singura membrana intinsa pe un cerc de lemn. Pe cerc sunt taiate mai multe deschizaturi dreptunghiulare in care, pe o vergea de metal sau pe o sarma, sunt prinse placute de metal. Prin lovirea membranei cu pumnul sau cu degetele, sau prin lunecarea degetelul mare (uneori presarat cu sacaz), discurile metalice zornaie, o data cu agitarea instrumentului, in unele localitati de pe valea Oltului, se canta din dairea, numita prin zona Valcei si vuva, la nunti si la alte petreceri. Darabana si toba mare au fost infrumusetate de la fanfare, fiind utilizate in mici ansambluri sau fanfare lautaresti.

Un instrument stravechi si de larga raspandire este buhaiul. Tobele de frecare, din care face si el parte, se intalnesc, mai ales, in Africa si Asia, dar se pare, altadata au fost foarte cunoscute si in Europa, unde si astazi strabat spatii intinse: in Boemia se colinda cu un tip de buhai, numit bandaska, iar in tinutul Nisei din Franta se gaseste un instrument asemanator buhaiului la romani. Nici spatiul romanesc nu este acoperit in intregime, instrumentul practicandu-se in Moldova si, mai rar, in Muntenia, de unde se pare ca a patruns, in mica masura, si in Sudul Transilvaniei. Numit prin partile lalomitei "buga', iar in Sudul Transilvaniei "steand', se compune dintr-o patina mica sau o cofa de'lemn, a carei gura este inchisa cu o membrana din piele de oaie. Prin centrul membranei patrunde o suvita de par de cal, prinsa in interior de un calus de lemn. Tragandu-se suvita de par cu maiinile udate in apa sau bors, se produce un sunet, amplificat si in corpul instrumentului, asemanator mugetului buhaiului. Fiind, in general, legat de rituri de fertilitate, la romani este folosit la obiceiul plugusorului, de Anul Nou, concomitent cu urarea rostita, sunetul clopotelor, pocnetul bicelor.