Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea īn munti, pe zapada, stānca si gheata, trasee de alpinism




Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Alpinism


Index » hobby » Alpinism
» Catararea artificiala


Catararea artificiala




Catararea artificiala

Art.119. - Catararea executata pe stanci, pasaje stancoase si gheata, numai cu mijloacele materiale din inzestrare - pitoane, bucle, bucle echipate, scarite, nuci, carabiniere, ciocane, corzi si cordeline - se numeste catarare artificiala.

(2) Pentru cataratul artificial, cand rocile sunt de calcar si conglomerat, se folosesc pitoane; in masivele constituite din granit, se folosesc buclele agatate dupa coltii de stanca, nuci/lacate, noduri diferite si alte obiecte intepenite in fisurile mai largi care se pot constitui in adevarate puncte de sprijin. In raport cu numarul corzilor care se folosesc la catarare, precum si al secunzilor care urmeaza a se catara dupa capul de coarda, catararea artificiala se poate executa la coarda simpla sau dubla.




(3) Fiecare stanca/perete stancos care urmeaza a fi escaladata/escaladat prin catarare artificiala se imparte in segmente cu lungimea maxima de 40 m. Dupa fiecare lungime de 40 m, echipa executa o regrupare a tuturor militarilor, materialelor, apoi isi continua catararea. O coarda mai lunga de 40 m se fileaza foarte greu prin carabiniere, putand duce chiar la blocarea militarilor in perete.

(4) Alegerea procedeului de catarare este lasata la latitudinea fiecarui comandant si este conditionata de: dificultatea si lungimea pasajului; felul, calitatea si numarul de prize; posibilitatile traversarilor laterale; gradul de instruire a celor care urmeaza sa execute catararea; numarul militarilor care pot indeplini functia de capi de coarda; cantitatea de materiale si timpul la dispozitie.

Art.120. - Constituirea echipei. Parcurgerea unui traseu prin catarare artificiala se executa in cadrul unei echipe formate din 2-3 militari, din care cel mai bun este numit cap de coarda, iar ceilalti secunzi. La constituirea unei echipe se are in vedere ca militarii sa fie de valori apropiate, la fel de bine pregatiti, antrenati in masura sa se completeze reciproc, sa faca parte din aceiasi grupa, buni camarazi, cu multe cunostinte teoretice si deprinderi practice privind instructia alpina.

(2) La alegerea partenerului de echipa, un rol important il are analiza psihica a acestuia, raportata la cea proprie. Orice cap de coarda trebuie sa-si cunoasca propriul temperament si in raport cu acesta isi va alege un coechipier cu un temperament asemanator sau cu care isi completeaza reciproc trasaturile.

(3) Catararea artificiala intr-o echipa formata din trei militari se executa in ordinea: capul de coarda care este asigurat de ambii secunzi; dupa terminarea unei lungimi de coarda se autoasigura si asigura in continuare catararea secundului unu, care la randul sau, dupa terminarea catararii si autoasigurarii, asigura pe secundul doi. Locul celui mai slab militar cu insuficiente deprinderi in catarare este la mijlocul echipei.

(4) Pentru catararea artificiala asupra echipei se pot gasi urmatoarele materiale: corzi - de diferite lungimi si culori, cordelina, 1 ciocan/toporas-ciocan, hamuri, scarite, carabiniere, pitoane diferite, bucle, bucle echipate, dispozitive de catarare pe coarda, opturi de rapel, casti de protectie, ochelari, papuci catarat, armamentul individual, rucsaci, materiale necesare pentru trai si ducerea luptei.

(5) Armamentul individual se poarta la spate, toporasul - ciocan prins la banduliera cu ajutorul unei cordeline, carabinierele, pitoanele, scaritele, opturile de rapel si dispozitivele de catarat se prind la centura de siguranta. In rucsaci se aseaza toate celelalte materiale si se dispun la baza peretelui de care se leaga unul din capetele cordelinei; celalalt capat se leaga la centura de siguranta a capului de coarda. Asupra secunzilor se gasesc capetele opuse ale corzii, cate doua scarite, 1-2 carabiniere si pitoane.

Art.121. - Pitonarea traseului - figura nr. 54. Sarcina alegerii traseului de catarare, baterea pitoanelor, atasarea carabinierelor, scaritelor si corzii revine capului de coarda. Pitoanele orizontale au mai multe intrebuintari si se folosesc, de regula, in fisurile verticale, iar cele verticale se folosesc pentru fisuri orizontale, dand traseului o rezistenta mai mare.

(2) Pitoanele au o priza foarte buna, prezentand siguranta cand sunt folosite in roci calcaroase si in conglomerate. In gresii, sisturi cristaline si roci sedimentare se bat foarte greu, datorita lipsei fisurilor, producandu-se spargerea stancii, neprezentand siguranta.

(3) Pitoanele se bat, in general, la o departare de 1-1,30 m unul de celalalt in portiunile grele si usor surplombate, in functie de nevoile de pe traseu. Un piton se considera bine batut si fixat atunci cand urechea lui se sprijina pe stanca, evitandu-se astfel formarea unor parghii cand acestea raman mult in afara - figura nr. 55. Lungimea corpului pitonului trebuie sa corespunda pe cat posibil, cu adancimea fisurii. La folosirea pitoanelor orizontale pentru fisuri verticale se produce o fixare puternica a corpului pitonului in fisura datorita solicitarii urechii pitonului. Daca un piton nu poate fi batut complet pentru a ajunge urechea la stanca, portiunea ramasa afara se imbraca in cordelina, carpa sau banda, iar de aceasta si lipit de stanca se poate atasa o bucla - figura nr. 56, cu ajutorul unui nod de blocare, de care ulterior se prinde carabiniera. In traseele mai greu de escaladat, echipa poate lua o rezerva de pitoane care se imparte pro­portional pe toti cataratorii.

(4) Dupa alegerea locului, pitonul care urmeaza a fi batut, se fixeaza prin impingere, mai intai cu mana in fisuri inguste, dupa care se bat fortat.

(5) Un piton bine batut in fisura degaja un sunet clar, cristalin, prelung, iar tonalitatea acestuia creste de la lovitura la lovitura. Daca zgomotul care se aude este infundat, surd, inseamna ca pito­nul nu prezinta siguranta si trebuie aleasa alta fisura.

(6) Intr-o roca friabila se acorda atentie mai mare baterii pitoanelor pentru a nu disloca bucati de stanca, care in cadere pot lovi cataratorii. Locul ales pentru fixarea si baterea pitoanelor se cerceteaza prin cateva lovituri de ciocan, in scopul de a depista eventualele slabiri ale rocii.


Text Box: Figura nr. 54 Pitonarea traseului


Pozitia 2 - corect Pozitia 9 - incorect

Pozitia 3 - de trecere Pozitia 10 - incorect

Pozitia 4 - corect Pozitia 11 - corect

Pozitia 5 - de trecere Pozitia 12 - corect

Pozitia 6 - incorect Pozitia 13 - incorect

Pozitia 7 - corect Pozitia 14 - corect

 


(7) In functie de importanta pe care o au traseele de catarare, acestea se pitoneaza cu pitoane permanente de asigurare, si cu pitoane intermediare, care pot fi recuperate de catre ultimul secund. Pitoanele de asigurare din regrupari care se bat pentru prima oara si cele permanente, nu se mai scot din motive de siguranta.

(8) Tractionarea pitonului batut, indiferent daca se face direct prin intermediul carabinierei sau al scaritei, nu trebuie facuta in directia smulgerii lui. In majoritatea cazurilor directia de smulgere este perpendiculara pe perete. Cele batute in sus, in tavanele surplombate, nu se solicita vertical; acestea se verifica prin tractionare in opozitie cu peretele.

(9) In regrupari este necesar sa existe cel putin doua puncte fixe, materializate prin pitoane de autoasigurare, care solicitate doar la valoarea socului maxim de 1200 kg/f, cu sensul de smulgere in sus, aceste pitoane se bat numai orizontal, la nivelul pieptului alpinistului - lateral - la o departare de 0,40-0,50 m de corpul acestuia.

(10) Solicitarea la efort a unui piton este mai mica, cand se actioneaza asupra lui cu mainile si mult mai mare cand se actioneaza cu picioarele.

 



Text Box: Figura nr. 55 Baterea pitoanelor 
a, c - bine, b, d, e - rau

Text Box: Figura nr. 56 Pitoane insuficient batute, dar sigure prin agatare direct la corpul acestora, langa stanca, a unei bucle ajutatoare

Art.122. - Regruparile pe timpul executarii catararilor. Regruparea - oprirea capului de coarda in scopul aducerii secunzilor, recuperarea materialelor de alpinism si in continuare stationarea secunzilor si catararea capului de coarda - necesita o succesiune de operatii si manevre.

(2) Alegerea locului de regrupare, amenajarea acestuia pe platforme cu puncte de asigurare si autoasigurare a personalului si tehnicii, pozitiile care le ocupa militarii, continuarea catararii sau coborarii constituie probleme de cea mai mare importanta pentru comandanti si instructori.

(3) Exista o serie de conditii pe care ar trebuie sa le indeplineasca locurile pentru organizarea regruparilor:

a)     sa constituie puncte cat mai stabile si mai putin expuse caderilor de pietre, avalanse, loviri de trasnet etc.;

b)     sa fie cat mai confortabile, pentru a permite refacerea fortelor dupa efortul depus la parcurgerea unei lungimi de coarda; in regrupare se sta cat mai degajat, cu bratele libere, se poate servi o gustare - un ceai;

c)     sa permita circulatia si manevrarea usoara si corecta a corzilor prin carabiniere; in acest scop, locul regruparii se alege putin lateral fata de linia de escalada, in interiorul hornurilor, grotelor sau intrandurilor;

d)     sa fie dispusa la o distanta mai mica de o lungime - 40 m - fata de precedenta regrupare, pentru a permite asigurarea dinamica; locul regruparii se stabileste dupa depasirea unor pasaje mai dificile - surplombate, tavane etc.

(4) Secunzii au obligatia sa avertizeze capul de coarda in momentul cand se termina lungimea de coarda prevazuta pentru ca acesta sa stabileasca pozitia cea mai buna pentru regrupare.

(5) In regrupari sunt necesare cel putin doua puncte fixe sigure, indiferent de dificultatile lungimii de coarda precedente sau urmatoare, sau de inaltimea la care este situata, materializate prin pitoane de rapel prevazute cu inel, batute in fisuri cu roca sigura, care sa permita in orice situatie recuperarea corzilor.

(6) Autoasigurarea in regrupari se executa direct cu ajutorul corzilor pe care s-au catarat militarii, evitandu-se folosirea buclelor si cordelinelor legate la ham si piton. Departarea dintre ham si pitoanele de asigurare trebuie sa fie de maximum 1 m.

(7) Dupa ce capul de coarda s-a instalat in regrupare si s-a autoasigurat, incep catararea secunzii, pe rand desfacand autoasigurarile si anuntandu-si plecarea.

(8) Corzile se fileaza usor si fara smucituri, simtind la mana sau observand cand este necesar a fi intinsa atat de catre capul de coarda, cat si de catre secunzi. Variatiile intinderii corzilor se fac la comanda sau se realizeaza automat dupa o acomodare suficienta in lucru a celor doi cataratori.

(9) In regrupare secundul se autoasigura pe sub corzile capului de coarda, dupa care ia masuri de aranjare a materialelor si corzilor. Nu se permite lasarea corzilor in jos pe perete pentru a nu fi lovite de pietre sau a se agata de asperitatile de pe stanci. In acelasi fel executa catararea si al doilea secund. In regruparile pentru echipe organizate din 3 cataratori se recomanda sa nu se bata mai mult de trei pitoane.

(10) Pe unele platforme de regrupare se poate intinde cortul, pregati masa, efectua odihna personalului; pe toata durata cat stationeaza, militarii lucreaza si se odihnesc numai asigurat si auto-asigurat.

(11) Din regrupare se poate relua catararea de catre capul de coarda, in timp ce secundul preia asigurarea si urmareste cu privirea manevrele militarului din perete, pentru a-i usura si a-l ajuta in depasirea pasajelor dificile ale traseului.

(12) Coborarea in rapel din regrupare are drept scop catararea pe alt traseu, ca urmare a imposibilitatii continuarii catararii pe traseul vechi. O asemenea situatie, mai ales in cazurile cand nu a fost prevazuta, solicita din plin posibilitatile fizice si psihice ale milita­rilor. In trasee de mare dificultate, dintr-un anumit punct al acestora, se poate efectua retragerea prin catarare. Manevrele de coborare incep cu dezlegarea militarilor pe rand din corzi, in timp ce autoasigurarile raman facute cu bucle, dupa care se bate si se verifica pitonul de rapel atat din punct de vedere al rezistentei, cat mai ales a posibilitatilor de recuperare a corzilor.

(13) Pe timp de iarna, in afara autoasigurarii la pitoane se mai foloseste si asigurarea la piolet. Inaintea inceperii coborarii se verifica:

a)     atingerea regruparii urmatoare cu capetele de jos ale corzii de rapel;

b)     neincalcirea sau neinnodarea corzilor de rapel, cat si posibilitatea recuperarii acestora.

Art.123. - Catararea artificiala la coarda simpla Echipa organizata din doi militari incepe catararea de pe o platforma cu multiple posibilitati de manevra si de dispunere a tuturor materialelor si armamentului.

(2) In timp ce capul de coarda se leaga si se echipeaza, secundul ia pozitia de asigurare cu picioarele departate, cu privirea in lungul peretelui stancos, coarda trecuta dupa umeri si spate si tinuta cu ambele maini, din care cea dinspre stanca este mai sus si cealalta este orientata in jos si in fata. De asemenea se pot folosi pitoane batute la baza de plecare - se prinde o carabiniera de piton, prin carabiniera coarda se slabeste/strange prin intermediul nodului semicabestan - sau prin utilizarea unor copaci dupa care se trece coarda - o parte din posibilul soc este preluat si de copac.

(3) Cataratul se executa numai pe pitoane sau combinat, alternand mersul liber prin folosirea prizelor, cu cel pe mijloace artificiale. In portiunile din traseu unde nu este posibila catararea libera se bat pitoane, se ataseaza de acestea carabiniere in care se introduce coarda tractionata de catre secund, dupa care folosindu-se de cele batute si de prize, capul de coarda se inalta pe verticala. In raport cu posibilitatile pe care le ofera traseul, se pot bate alte pitoane ce pot fi utilizate drept puncte de sprijin, timp in care secundul asigura dinamic si este atent la miscarile si lucrul in perete al capului de coarda. Pe baza acestei asigurari, in eventualitatea unei caderi, capul de coarda este tinut in coarda de catre secundul de la baza peretelui. La baterea altor pitoane, capul de coarda se opreste, iar coarda care trece prin carabinierele din pitoane se blocheaza de catre secund.

(4) Intr-un perete vertical sau usor surplombat, dupa fixarea scaritei la piton, se ridica piciorul pe una din treptele de sus, astfel ca acestea sa se gaseasca la inaltimea genunchiului. Celalalt picior se introduce intre scarita si stanca si se rasuceste impingand cu varful ghetei in perete; in acelasi timp pulpa aceluiasi picior apasa cordelina scaritei iar tibia ramane rezemata pe scarita. In acest fel se ajunge la o pozitie de echilibru in care nu mai este nevoie ca mainile sa se sprijine pe prize, ele devenind libere, permitand baterea pitonului urmator. Ultimul piton se gaseste la nivelul genunchiului si la o departare de circa 1,20-1,30 m de precedentul.

(5) Intr-un perete puternic surplombat se agata in piton doua scarite, se urca ambele picioare, fiecare intr-o scarita, pe o treapta cat mai ridicata, se trece o carabiniera sau o scarita in jurul bazinului - eventual aceasta manevra se va executa inainte de a urca in ultimele trepte ale scaritei si se prinde cu carabiniera in acelasi piton, unde sunt agatate scaritele. In acest fel se obtine o pozitie de echilibru cu trei puncte de sprijin, unde desi peretele este surplombat, mainile raman libere pentru a bate pitonul urmator.

(6) In marile surplombe orizontale dupa ce s-a batut un piton in tavan, se agata in acesta doua scarite si se introduc ambele picioare deasupra ultimelor trepte, astfel incat coapsele sa se sprijine pe cele apropiate de zona inghinala. Apoi se trece o cordelina in jurul bazinului, pe sub axile si se prinde la pitonul in care sant agatate si celelalte scarite.

(7) In acest fel corpul ajunge in pozitia rasturnat pe spate. Cu varful bocancilor/papucilor de catarat se cauta prize sau mici asperitati in stanca tavanului, rezemandu-se de acestea, corpul este in extensie, pentru a bate pitonul urmator cat mai departe. La depasirea tavanelor se bat si se folosesc si alte pitoane, carabiniere, corzi si bucle de prelungire.

(8) Dupa ce capul de coarda a ajuns si s-a autoasigurat pe plat­forma de regrupare, incepe catararea secundul unu. Acesta scoate coarda din carabiniera de autoasigurare si recupereaza pe cele din traseu, asezandu-le la ham.

(9) In unele situatii, pe coarda trecuta prin carabinierele atasate la pitoane, de catre capul de coarda, se pot catara cu ajutorul nodului de rulare/semicabestan sau cu dispozitivul de catarare si alti militari.

(10) Pe tot timpul catararii, secundul este ajutat prin filare de catre capul de coarda care urmareste si dirijeaza operatiunile efectuate de catre acesta in perete.

(11) Coarda trebuie sa alunece usor prin carabiniere si peste muchiile stancoase pentru ca catararea sa decurga normal, fara piedici - figura nr.57. Principala conditie pentru circulatia nestanjenita a corzii este de a o trece corect prin carabiniere, ceea ce inseamna ca trebuie prevazuta directia pe care o va lua coarda dupa trecerea capului de coarda dincolo de piton.




Text Box: Figura nr. 57 Trecerea corzii prin carabiniera
a, b - rau ; c - bine

(12) In nici un caz coarda nu trebuie sa faca o bucla care ar putea duce la blocarea ei punand capul de coarda in imposibilitatea de a continua catararea. Un unghi nepotrivit poate produce o frecare destul de mare, mai ales in cazul in care coarda trece prin mai multe pitoane. Daca o singura bucla nu satisface conditia de trecere usoara a corzii se vor folosi doua sau chiar mai multe bucle asezate in lant.

(13) De obicei o bucla echipata are cele doua carabiniere plasate cu clapetele spre sensuri opuse.

(14) Ajuns la piton, capul de coarda va introduce in acesta carabiniera, clapeta fiind orientata spre directia de urcare, dupa care va introduce coarda prin carabiniera.

In functie de mana care este disponibila si de sensul in care este plasata carabiniera, sunt indicate doua tehnici:

a)     mentinerea carabinierei cu degetul mijlociu si trecerea corzii cu degetul mare si cu aratatorul - figura nr. 58 - 1

b)     mentinerea carabinierei cu degetul mare si cu trecerea corzii cu degetul mijlociu si cu aratatorul - figura nr. 58 - 2

(16) Procedeul de introducere a corzii trebuie exersat intens mai ales de catre incepatori intrucat in acel moment potentialul de cadere este maxim.

(17) Carabiniera se introduce in piton cu clapeta orientata spre directia in care se va urca pentru a se evita iesirea corzii din cealalta carabiniera a buclei echipate in caz de caderea laterala a capului de coarda.

(18) Desenele alaturate sunt destul de sugestive prezentand si gravele erori ce se pot produce prin plasarea incorecta a carabinierelor in pitoane sau prin incorecta pregatire a buclei - ambele carabiniere au clapeta orientata spre acelasi sens; figura nr. 59.

(19) Prin plasarea corecta a primei carabiniere in piton se asigura automat si trecerea corecta ca directie a corzii prin cea de-a doua carabiniera.


Text Box: Figura nr. 59  Erori produse prin incorecta pregatire a buclei

Text Box: Figura nr. 58  Tehnici de introducere a corzii prin carabiniera

Art.124. - Autodesprinderea - in cazul in care survine o cadere violenta, coarda efectueaza o miscare foarte rapida - ca o biciuire, care poate provoca iesirea corzii din carabiniera - figura nr. 60.

60 Autodesprinderea

 


(2) Pentru evitarea acestui risc se recomanda o atentie sporita plasarii corzii in carabiniera. Coarda trebuie sa treaca de dedesubt inspre deasupra - figura nr. 61.



Evitarea autodesprinderii

 


(3) In caz de trecere inversa, de deasupra spre dedesubt, carabiniera risca sa se intoarca, sa se rasuceasca si sa faciliteze iesirea corzii din carabiniera. Daca inaintarea se deruleaza pe diagonala, clapa carabinierei trebuie plasata in directia opusa inaintarii alpinistului - figura nr.62.


Text Box: Figura nr. 62 Modul de plasare a carabinierei

(4) Daca clapa este plasata in aceeasi directie cu cea a cataratorului, in momentul caderii apare riscul desprinderii.

Art.125. - Rezistenta maxima a carabinierei este influentata de plasarea carabinierei si clapa carabinierei - figura nr. 63.

(2) Nimic nu trebuie sa o incomodeze, carabiniera trebuie plasata pe lungime, orice presiune din exterior sau orice alta pozitie ii reduce rezistenta.

Text Box: Figura nr. 63 Plasarea incorecta a carabinierei

(3) Carabiniera are rezistenta maxima cand clapa este inchisa. Deschiderea clapei carabinierei poate fi provocata de urmatoarele elemente:

a) relieful stancos impinge clapa carabinierei; acest caz poate fi evitat daca alpinistul foloseste lungimea potrivita - figura nr. 64;

b)in cursul unei caderi, coarda alunecand foarte rapid in carabiniera, se pot crea vibratii capabile sa antreneze deschiderea clapei - figura nr. 65. Daca un soc violent se produce in momentul in care clapa este deschisa, exista riscul ruperii carabinierei.


Text Box: Figura nr. 65 
Deschiderea clapetei carabinierei datorita vibratiilor corzii


Text Box: Figura nr. 64 
Deschiderea clapetei carabinierei datorita reliefului stancos

A  Art.126. - Catararea artificiala la coarda dubla. In cazul catararilor artificiale cu efective mici, procedeul de baza este catararea la coarda simpla, iar in cazul cand la escaladare participa efective mai numeroase, se foloseste cu succes procedeul de catarare la coarda dubla.

(2) La constituirea unei echipe se are in vedere ca mi­litarii sa fie de valori apropiate, la fel de bine pregatiti, antrenati in masura sa se completeze reciproc, cu multe cunostinte teoretice si deprinderi practice privind instructia alpina.

(3) Catararea artificiala la coarda dubla se foloseste in trasee de maxima dificultate permitand escaladarea de stanci cu pereti si pasaje verticale, surplombate si lipsite complet de prize, fiind conditionata de existenta fisurilor pentru baterea pitoanelor.

(4) La inceputul escaladei, capul de coarda se leaga cu doua corzi de culori diferite cu lungimea de 40 m, alegand pentru fiecare din acestea un traseu. Cei doi secunzi se dispun lateral si mai inapoia capului de coarda, care bate un piton pe una din directii, introduce o carabiniera prin care s-a trecut coarda de pe directia respectiva. Dupa ce coarda a fost fixata la piton, capul de coarda trage de ea ajutat si de secundul de pe partea respectiva. In acest fel, capul de coarda poate sta agatat in carabiniera fara sa depuna un efort prea mare. Cu cat centrul de greutate al capului de coarda ajunge mai sus de axul pitonului, cu atat acesta va fi solicitat mai mult. Prin folosirea scaritelor acest pericol se elimina. Este necesar ca autoasigurarea sa se faca la pitoane sigure si la inaltimi care sa nu depaseasca pitonul.

(5) In continuare, capul de coarda bate un alt piton pe partea opusa, mai departat de celalalt, prin care trece o alta carabiniera cu coarda, dupa care se autofileaza.

(6) Folosind acest procedeu, pitoanele si scaritele, autofilandu-se, se continua cataratul astfel incat corzile sa fie permanent departate. Asigurarea de catre secunzi se face alternativ la cele doua corzi, care nu trebuie sa se incruciseze, iar cele doua directii de pitoane trebuie sa se respecte pana la platforma de regrupare.

(7) Nu este permisa introducerea ambelor corzi in aceeasi carabiniera, evitandu-se astfel frecarea, uzarea si ingreunarea filarii. Mentinerea capului de coarda in perete se face pe prize de mana si picior, prin autofilarea corzii pe pitoane si prin asigurarea de catre secunzi.

(8) In permanenta trebuie sa se poata observa clar cele doua corzi trecute prin carabinierele de pe directiile respective, pentru a se evita suprapunerea, a se urmari circulatia pe perete, eventuale blocari si a vedea toate pitoanele.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate

Alpinism




Noduri de legare in coarda
Bivuacul in munti
Catararea artificiala
Mijloace tehnice din inzestrarea echipelor militare salvamont destinate scoaterii si transportului bolnavilor, accidentatilor si ranitilor in munte
REGULI FUNDAMENTALE SI MASURI DE SIGURANTA LA INSTRUCTIA ALPINA
Echipamentul de munte