Ernesto (si Giambattista) De Curtis : 1875-1860

Ernesto (si Giambattista) De Curtis : 1875-1860

Poate pare ciudat, dar de multe ori se intampla ca in aceeasi ambianta familiala sa fie doi artisti care sa intre in istorie. Este cazul familiei De Curtis care cu fratii Ernesto si Giambattista va lasa o puternica amprenta in panorama muzicala napolitana. Ernesto s-a nascut la Napoli la 4 octombrie 1875. Era al patrulea nascut dintr-un viguros grup de sapte copii ai pictorului Giuseppe si Elisabeta Minnon fiind din partea mamei stranepot al compozitorului Saverio Mercadante. Mostenind din plin datele artistice familiale, a fost indrumat din frageda copilarie sa studieze pianul cu Vincenzo Valente, o personalitate muzicala a vremii, printre altele compozitorul canzonetei Luna cortese" si armonia cu Daniele Napolitano, luandu-si diploma la Conservatorul San Pietro a Majella din Napoli.

In paralel, l-a ajutat pe tatal sau in munca de pictor si decorator, dar atractia muzicii fiind mult mai mare, in curand a alcatuit cu un prieten un duo de varietati, producandu-se in teatrele din Napoli, Roma si Viareggio. In mod succesiv a inceput o lunga si profitabila colaborare cu fratele cel mai mare poet si pictor.

Prima sa compozitie pe versurile fratelui sau Giambattista este: "A prima vota" si este datata 1898. Insa ceea ce va compune in continuare vor fi melodii devenite celebre si pe care toti le-am cantat macar o data: "Amalia Voce e notte" din 1904 pe versuri de Edoardo Nicolardi si "Io m'arricordo 'e te" din anul 1910 , fara s-o mai punem la socoteala pe aceea care va deveni fara indoiala un imn. E vorba de : "Torna Surriento" scrisa deasemenea impreuna cu fratel sau.

Melancolic, solitar si rezervat, fiind un fumator pasionat, prefera compania tigarilor si a pianului sau, gata sa culeaga orice noua inspiratie. Cu toate acestea stia sa se faca simpatic, cordial si foarte iubit in ambianta muzicala napolitana, Muzicologul Saverio Procida l--a definit O sprintena vartelnita care se invarte in urechile voastre si le delecteaza"!

Ernesto de Curtis va fi invitat de multe ori sa compuna muzica si pe versurile altor poeti excelenti ca: Rocco Galdieri pentru "Sora mia", Roberto Bracco pentru "Sentinella"1917, Ernesto Murolo pentru: "Ah! L'ammore che ffa fa'" L. Bovio pentru "A canzone 'e Napule". Alte succese ale sale au fost: "So nnamurato 'e tte" 1912 - "Sona chitarra" si "Autunno" 1913 -"A guerra", "Senza nisciuno" si "Tu ca nun chiagne" 1915 - "Mandulinata" 1917- "E 'o balcone 'e Napule" -1934.

Dupa ce s-a experimentat in compozitia de romante pe versuri de Adolfo Genise, Ernesto De Curtis a inceput o fructuoasa colaborare cu Beniamino Gigli care a fost un magistral interpret a doua dintre celebrele cantonete iesite la lumina cand acesta a devenit pianistul marelui cantaret : "Non ti scordar di me" din 1935 si "Ti voglio tanto bene" din 1937, pe versurile lui Domenico Furno. "Valzer lento" din "Non ti scordar di me" care nu de putine ori se auzea in tonalitatile melodramei secolului XIX, a vrajit Italia anilor '30 si insusi Beniamino Gigli le-a interpretat in filmul omonim, regizat de Augusto Genina.

Cativa ani mai tarziu, in 1968, bucata a cunoscut un nou succes gratie reinoirii intr-un nou aranjament orchestral de catre Sergio Leonardi situandu-o in "Hit-Parade" De Curtis a compus muzica si pentru alte filme in care printre protagonisti aparea acelasi Beniamino Gigli.

Incepand cu anul 1920 Ernesto De Curtis a lasat Italia pentru a-l urma pe Gigli ca pianist personal pentru un timp mai indelungat, in numeroasele sale turnee la New-York, Londra, Paris, Buenos Aires, obtinand impreuna succese rasunatoare.

Multe dintre cantonetele lui Ernesto de Curtis au dat nastere din intamplare la circumstante particulare. Prima din acestea este foarte cunoscuta "Torna a Surriento" scrisa in 1902 de catre fratele sau Giambattista la cererea primarului orasului Guglielmo Tramontano pentru a castiga bunavointa Presedintelui Consiliului Zanardelli pentru a obtine construirea unui oficiu postal in surazatoarea localitate de pe litoral. Cu aceasta bucata interpretata de cei mai cunoscuti cantareti ai lumii a fost realizata si o versiune Elvis Presley la finele anilor '50.

In acelasi an, 1902, fratii De Curtis au scris "Amalia" pentru Editura "Bideri" in onoarea Amaliei Russo, care la putin timp dupa aceasta va deveni sotia lui Ernesto.

O alta cantoneta, dintre cele mai cunoscute succese ale lui Ernesto De Curtis, a fost mai sus amintita "Voce e notte" a caror versuri le-a citit intamplator intr-un ziar din 1904 si frapat de frumusetea si intensitatea lor a insistat sa le puna pe muzica. Astfel s-a nascut una dintre cele mai frumoase si mai dureroase melodii, al carei text, tradus in multe limbi, a cunoscut diferite perioade de popularitate pana in zilele noastre, mai ales in interpretarea lui Pepino di Capri, ramasa multa vreme in "top".

Asocierea intre cei doi frati nu s-a intrerupt de loc si chiar din America, Ernesto ii scria cu regularitate lui Giambattista trimitandu-i muzica pentru canzonele pe care acesta le expedia prin posta. Ernesto de Curtis a murit la 31 decembrie 1937

Giambattista De Curtis primul din cei sapte copii, s-a nascut tot la Napoli in 20 iulie 1860 fiind mai mare cu 15 ani decat Ernesto. Chiar de foarte tanar viata sa a fost caracterizata de o imensa pasiune pentru orice forma de arta. Si intr-adevar, el a devenit unul din cele mai polivalente personaje ale timpului sau, reusind sa alterneze principala sa activitate de pictor, cu cea de poet, muzician, sculptor si ilustrator.

In 1915 revista "La Canzonetta" insera aceasta semnificativa parere: "Salvator Rosa al secolului XX. In oricare din manifestarile diversei sale activitati, Giambattista aduce o stranie si originala contributie de . .. originalitate".

In colaborare cu faimosul sau vecin Vincenzo Valente, care, aproape in gluma, i-a pus pe note unele poezii, Giambattista De Curtis a scris primele sale canzone Che buo fa" 1889 ('A pacchianella), "Muglierema comme fa?" 1889, si "'I pazziava" 1890.

In 1891 el s-a transferat la Sorento (orasel pe care l-a iubit cu pasiune si despre care istoricul Di Massa sustine ca ar fi fost vechiul loc de origine al neamului De Curtis), unde a revarsat intregul sau temperament artistic.

In acei ani poetul a fost oaspetele Comandorului-primar Guglielmo Tramontano proprietarul unui hotel luxos, compus din unirea vilelor Pignatelli si Laurito, precum si casa unde, in 1544, s-a nascut Torquato Tasso. Giambattista a fost insarcinat sa picteze in fresca saloanele si coridoarele Hotelului Tramontano, de obicei frecventat de multi artisti.

Spre deosebire de melancolicul si solitarul Ernesto, Giambattista era mai de graba comunicativ, simpatic, bizar si elegant, pictorul-poet devenind un foarte bun prieten al primarului si institutor al fiilor si nepotilor acestuia. Aerul sarat al marii, parfumat de prezenta femeilor straine, au fascinat si inspirat pe eclecticul artist, barbat placut si curtezan rafinat. A scris "Giesummine 'e Spagna" 1893, (pusa pe muzica de Di Capua) si a dedicat sexului frumos cea mai mare parte din poeziile sale.

Cu toate ca nu a devenit un veritabil profesionist al cuvintelor rimate, multe din compozitiile sale poetice sunt de neuitat totusi. Printre acestea se pot aminti Custantina" 1894 (autor si al muzicii), "Ninuccia" 1894, "Tiempo felice" 1895, (V.Valente), "'A picciotta" 1895, "Venezia benedetta" 1895, "Maria" ('A cchiú bella canzone) 1896, (autor si al muzicii), "Muntagnolla" 1896, (.Di Capua). Pentru canzona "'A prima vota" 1897, Giambattista l-a indemnat pe fratele sau Ernesto, sa compuna melodia, renuntand pentru prima data la genialitatea sa muzicala. Cu aceasta piesa fratii De Curtis au participat la concursul "Tavola Rotonda"clasificandu-se pe locul doi, si primind ca premiu un ac cu briliante care in lunile de iarna impodobea cravata de boem a tanarului Ernesto.

In 1902, gratie improvizatiei celor doi frati, s-a nascut canzonetta "Torna a Surriento" de care a fost legata inaugurarea la Sorrento a unui oficiu postal. Canzona a fost apoi modificata si prezentata astfel la Piedigrotta in 1904 si oricine, ascultandu-o, gandea ca a fost dedicata unei frumoase straine, pictata si iubita de atragatorul artist. Impreuna cu fratele sau, de-acum autor de succes, Giambattista a compus si alte canzone dintre care se desprind 'A Surentina" 1905, "'I m'arricordo 'e te (Lucia Luci) 1911.

In 1916, el renuntand la ospitalitatea lui Tramontano, s-a intors la Napoli unde a trait alaturi de sotia sa Carolina Scognamiglio. A continuat sa mai scrie cateva poezii pe care le expedia fratelui Ernesto ca sa-i compuna muzica, dar inspiratia sa poetica in mod lent se epuiza. La parterul din Via Luca Giordano de pe colina Vomero, Giambattista de Curtis in 6 ianuarie la varsta de 66 de ani, a inchis ochii pentru totdeauna.

Remember

In 1894, din intalnirea cu o gratioasa concetateana de 16 ani, pe nume Carmela Maione, poetul si-a tras inspiratia pentru una din cele mai frumoase canzone ale sale "Carmela". Cu aceasta ocazie, desi nu studiase muzica, el a compus si melodia frumoasei ninna nanna.

Aceasta cuceritoare melodie, imi aduce pe aripile amintirii, atat de aproape, (incat imi pare ca acum ascult ca prima data ), o voce rascolitoare, plina de senzualitate si lumina, cu un timbru de o frumusete rara, sau - dupa cum il prezenta intr-o emisiune la Radio Romania Actualitati, regretata redactoare Ana Maria Zaharescu:

-"Una dintre cele mai calde, mai fermecatoare, mai timbrate si mai stralucitoare voci ale noastre"!

As vrea sa fie liniste, ca si atunci cand Lucian Blaga scria:

"Atata liniste-i in jur de-mi pare ca aud cum se izbesc de geamuri razele de luna"!

Acum e timpul sa ascult din nou Carmela si vocea lui Corneliu Fanateanu!

Canta Corné'! Tantu bella e 'sta voce a senti

Canta pe' me, Ca tu 'ncielo mme faje sagli.