Specia: Hemichromis
lifallili (Loiselle, 1979) 
Sinonime:nu are
Familie: Cichlidae
Origine: Africa Centrala Bazinul Zairului,Raul Ruki, Lakul Tumba, absent in
lacurile putin oxigenate
Marime: pana la 10 cm
Tip Inmultire: Icre
Hrana: Hrana vie sau liofilizata
Intretinete: Dificultate medie
Comportament: foarte agresiv in perioada de imperechere
Reproducere: Dificultate medie
Tip Bazin: lung, min. 60cm
Nivel inot: prefera segmentul mediu din bazin
Temperatura: 22-24 grade C
T. Reproducere: 24-26 grade C
Duritate apa: 5-16 dGH
pH: in jurul valorii de 7
Volum minim de apa: 60 l
Dimorfism: usor de recunoscut mai ales in perioada imperecherii
*datele de mai sus au fost preluate dupa MERGUS
In 1993 am cerut unui prieten sa imi arate cel mai mare magazin de pesti din
Berlin. Acolo am vazut o pereche de Hemichromis lifalili de o culoare rosie
minunata, foarte asemanatori cu H. bimaculatus (care pe vremea aia erau mult
mai frecvent intalniti in Romania) dar care aveau punctul albastru de pe
mijlocul corpului si cel de la radacina cozii aproape mat, iar coloritul de un
rosu mai intens. Femela de circa 5 cm iar masculul , mai mare de circa 6 cm,
conduceau un roi de puiuti, considerabil prin dimensiuni intr-un bazin cu
dimensiunile de 60x30x35 cm. Cu riscul de a nu se potrivii in bazinul meu
de-acasa cu ciclidele pitice pe care le aveam, dar shi cu durere-n buzunar (am
dat 15 marci pe bucata) am decis sa fac tot posibilul shi sa cumpar, dupa 2
saptamani, 6 din puii cei mai mari la o dimensiune de aproximativ 2 cm. Am
pierdut la transport (pe tren) 2 asa ca totul debutase sub auspicii nu tocmai
favorabile si incepuse sa-mi para rau ca am facut investitia numai la gandul
ghinionului chior, ce as fi putut sa-l am atunci cand avea sa se decida numarul
de masculi si femele . caci din 4 bucati aveam mari sanse sa fie toti de acelas
sex.
De la 1.05.1993 si pana la 8.10.1993 ( dupa cum am descoperit notat in caietul
meu de reproduceri) s-au dezvoltat la o alimentatie cu hrana vie din abundenta
3 masculi de 5,5 cm si o femela de 4 cm marime.
In data de 8.10.1993 am observat pentru prima data o femela de lifalili la
depunerea icrelor. Toti cei 4 pesti erau tinuti intr-un bazin de 50 de litrii
si am intuit de la inceput ca isi vor depune icrele pe ghiveciul asezat cu gura
in jos, sprijinit de substrat. Desi perechea isi apara ghiveciul ales ca loc de
depunere al icrelor totusi ceilalti doi masculi nu au fost batuti, muscati sau
cu inotatoarele deteriorate. Pe acesti doi masculi am avut cum sa-i separ doar
la 2 zile dupa depunerea icrelor.
Depunerea s-a pornit pe partea oblica, verticala a ghiveciului. Femela
rotunjita considerabil la abdomen tampona si curata zona de depunere de pe
ghiveci in timp ce masculul se comporta destul de pasiv, limitandu-se sa tina
la distanta de 10-15 cm ceilalti pesti din bazin. Doar la scurt timp inaintea
depunerii s-a emis din femela o papila genitala relativ mica (de maximum 1 mm).
Icrele de culoarea chihlimbarului deschis au fost depuse pe o suprafata destul
de mare si foarte ordonat, in timp ce masculul statea de-o parte inotand doar
din cand in cand deasupra locului unde erau depuse icrele pentru a le fecunda.
Toata depunerea si jocul nuptial au fost foarte linistite iar sarcina
ingrijirii icrelor, prin curatire si aerare cu inotatoarele a revenit ambilor
parteneri.
La aceasta prima depunere, intrand in ziua a treia, la un moment dat nu am mai
observat nimic la locul de depunere si am considerat ca si-or fi inghitit toate
larvele si ca este relativ firesc sa ma aflu la primul esec dat find faptul ca
era prima depunere a cuplului.
Asa ca, meticulos, m-am
apucat sa fac curatenie in bazin si am schimbat o parte insemnata din apa. Nu
mica mi-a fost mirarea cand am reusit sa rascolesc cu furtunul de sifonare o
parte din larve a caror prezenta bine mascata sub o radacina nu era tradata de
comportamentul parintilor. Dupa aceasta rascolire a larvelor femela le-a grupat
intr-o alta zona pe o piatra plata si a avut incontinuu grija de ele. Imediat
dupa trecerea la inot liber al puiutilor i-am trecut pe alimentatie cu galbenus
de ou (tocmai nu era gata cultura de infuzori si nu am vrut sa-i las fara
mancare) iar in cateva zile le-am dat artemie.
In 4 saptamani puii aveau
deja 1,5 cm si aveau un apetit de zile mari . radeau cam tot ce le trecea prin
fata ochilor. Faptul ca aveam atat micro cat si grindal mi-a fost de un real
ajutor, iar de aici pana la tubi tocat nu a fost decat un pas. Cresterea puilor
s-a facut la apa de robinet, statuta, care la mine in cartier are un dGH ce
variaza intre 7si 10 iar pH-ul e undeva pe langa 7 uneori 7.2. Puii au fost
separati pe 30.10.1993 pentru ca femela avea deja tendinta de a mai depune o
data. A doua depunere s-a facut pe 4.11.1993 in acelas bazin de 50 de litrii
dar fara alti pesti cohabitanti si nu a prezentat vreo modificare fata de prima
depunere. De data asta consider ca au fost vreo 300 de icre pe o suprafata
considerabila. Am observat ca si daca nu erau alti pesti in bazin parinti isi
aparau foarte activ icrele. Daca l-a prima depunere ambii parinti erau colorati
in rosu aprins la cea de-a doua masculul era mai mult gri-rosiatic. In 72 de
ore icrele s-au dezvoltat asa de mult ca se puteau vedea prin transparenta
ochii viitorilor puiuti. Si de data asta femela a facut « revolutie » si a
mutat larvele pe o alta suprafata, o piatra infipta in pietisul de substrat. Cred
ca i-a mutat vreo 30 de cm in bazin. Pana atunci insa masculul era cel care
veghea mai mult la larvele care prin eclozare cadeau de pe ghiveci iar el le
lua cu gura sperand ca o sa le poata lipii la loc ! Dupa ce s-a terminat cu
mutatul masculul s-a pozitionat deasupra musuroiului de larve si a inceput sa-l
ventileze cu aripioarele. Am notat ca au inceput sa inoate pe 14.11.1993. Apoi
spectacolul era superb si regret ca nu aveam pe vremea aia un digital ca sa va
arat o poza cu cei doi parinti superb colorati care isi conduceau roiul de
puiuti prin acvariu. Din pacate poveste nu se termina in happy end-ul clasic
povestilor americane. Desii nu aveau nevoie de temperaturii ridicate, inclusiv
depunerea s-a facut la 25 de grade C, am decis datorita numarului mare de pui
sa mut toata gasca intr-un bazin mai mare,cu temperatura reglata de un
termostat (gandeam ca e mai sigur asa) dar care intr-o noapte a cedat din
lipituri . si asa s-a ales praful de toata munca si placerea mea dar mai ales de
cea mai frumoasa pereche de H lifalili pe care am vazut-o in Romania. Din
pacate specia a cam disparut de ceva timp de pe la noi si nu pot sa-mi explic
de ce, altfel avand poate cel mai frumos rosu din lumea ciclidelor. Am scris
articolul asta pentru ca, de curand am aflat ca s-au mai adus cateva exemplare
reusite din Ungaria si cred ca este un peste ce poate fi crescut si inmultit
fara mari greutati dar cu satisfactia unui spectacol de imagine remarcabil.
