Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
Sinuciderea


Sinuciderea




Sinuciderea

Suicidul presupune recurgerea la un comportament de autoanihilare ca solutie la o problema cu care se confrunta persoana la un moment dat. Reprezinta un raspuns extrem la o situatie de criza a individului. Profesionistul are in acest caz responsabilitatea de a lua masuri urgente de protectie.

Iata cateva intrebari pe care ni le putem pune:

- Ar putea consilierul, prin intrebarile pe care le pune, sa ii 'dea idei' unui client predispus la tentative suicidare?

- Ce poate face consilierul atunci cand, de pilda, un adolescent spune ca se gandeste la moarte?

- Cum va conduce discutia cu clientul incat acesta sa spuna in mod direct despre intentiile sale suicidare?

- Cui este indicat sa spunem despre intentia de sinucidere a unui client?




- Cum reactionam atunci cand clientul ne spune in gluma despre intentia suicidara (ex.'Mai bine m-as sinucide decat sa le spun parintilor ca mi-am picat examenul!').

Inainte de a incerca sa oferim raspunsuri la aceste intrebari, vom clarifica o serie de principii de interventie si vom oferi informatii legate de ceea ce presupune sinuciderea; vom clarifica in ce constau cauzele suicidului, care sunt miturile legate de sinucidere si modalitatile de preventie si interventie generale si cele specifice copiilor si adolescentilor.

1.1. Cauzele suicidului

In cazul suicidului, problemele cu care se confrunta persoana pot fi interpretate ca depasind resursele individului de a le face fata. Astfel, suicidul apare ca reactie la lipsa perspectivei unei schimbari sau la incercarile esuate de a rezolva problema (sau care sunt percepute ca esecuri).

Atunci cand ne intrebam in ce situatii poate sa recurga cineva la suicid, vorbim de fapt despre factori de vulnerabilitate. Ei pot fi invocati ca si factori cauzali doar atunci cand stim precis motivul pentru care o persoana anume are tentative de suicid sau ideatii suicidare.

Factorii de vulnerabilitate pentru suicid sunt:

depresia - poate duce la pierderea interesului pentru activitatile care in mod normal il interesau pe client si la sentimentul de neajutorare si lipsa de speranta. Depresia poate aparea sub forma mascata, prin simptome somatice inexplicabile (astenia prelungita, dureri localizate la nivelul coloanei vertebrale, articulatii sau alte organe, tulburari de somn, tulburari digestive, tulburari urinare, dereglari hormonale, tulburari cardiovasculare, cefalee etc.).

batranetea / boala - datorita anticiparii durerii si suferintei, a pierderii independentei, demnitatii si posibilitatii de sustinere financiara proprie. Aceasta perspectiva este perceputa ca fiind de nesuportat si suicidul pare o solutie eliberatoare.

Criza datorata unei schimbari bruste - cum ar fi pierderea unei persoane apropiate, a unui loc de munca, etc. - sau a stresului excesiv (familial, ocupational, economic, etc.). Frustrarea sau mania extrema pot determina actiunea suicidara impulsiva, fara ca persoana sa aiba ragazul de a cantari consecintele unui asemenea act.

Abuzul de alcool si de alte droguri - poate slabi autocontrolul si faciliteaza actiunile impulsive.

Orice combinatii ale acestor cauze pot inrautati situatia.

1.2. Mituri despre sinucidere

Miturile despre sinucidere sunt destul de raspandite in randul oamenilor. Ele pot afecta insa si abordarea de catre profesionisti a acestei problematici, constituind un pericol pentru integritatea clientului. Cateva dintre aceste mituri sunt (dupa Cosman, 1999):

Persoana care vrea sa comita suicidul nu vorbeste despre intentia lui. Studiile arata contrariul, si anume ca in majoritatea cazurilor aceasta intentie a fost specificata clar inainte de actul sinuciderii.

Nu este bine sa vorbesti deschis despre sinucidere; acest lucru poate sugera alternativa sinuciderii, pe cand noi vrem sa o evitam. Desigur afirmatia este falsa. Dimpotriva, sinuciderea fiind de multe ori 'un strigat pentru ajutor', persoana se asteapta sa fie luata in serios si sa i se acorde sprijin sau sa i se sugereze alta solutie. Astfel, este bine sa se vorbeasca deschis despre acest subiect.

Dupa ameliorarea simptomelor care au dus la tentativa sau ideatia suicidara nu mai exista riscul de a recurge la suicid. De exemplu, la o persoana depresiva, in urma psihoterapiei sau tratamentului psihiatric se constata ameliorarea simptomelor depresive. Aceasta poate include si scaderea intensitatii ideatiei suicidare. Dar este cunoscut fenomenul 'recaderii', adica a revenirii neasteptate a simptomelor dinaintea tratamentului. Mai ales in cazul in care clientul nu este informat despre acest lucru s-ar putea ca recursul la solutii extreme cum este suicidul sa devina foarte probabil. Se poate intampla astfel deoarece persoana in cauza se gandeste ca probabil nici un tratament nu va da rezultate si oricat de mult s-ar stradui nu va putea depasi situatia in care se afla.

Sinuciderea este un act comis de catre persoanele bolnave psihic. Poate fi, dar nu putem exclude persoanele care nu fac parte din aceasta categorie, dar in schimb sunt supuse unui stres deosebit (cum ar fi moartea neasteptata a unei persoane apropiate).

Tendintele suicidare se transmit genetic. Ca si orice alta trasatura, tendinta inspre depresie si suicid poate aparea sub forma de predispozitie, dar depinde de alte caracteristici invatate pe parcursul vietii, daca aceasta tendinta se va manifesta sau nu.

Daca cineva a supravietuit tentativei de suicid atunci a vrut doar sa manipuleze pe cineva sau sa 'impresioneze' pentru a atrage atentia asupra lui. Persoana care doreste sa moara poate folosi tentativa de suicid pentru a obtine ceva, dar de multe ori esueaza din alte motive (ex. lipsa cunostintelor despre efectul letal al acelei metode). In plus, motivatia poate fi si cea de autopedepsire, de strigat pentru ajutor, de manifestare a durerii sau a maniei.

Nu intotdeauna trebuie luate in serios afirmatiile legate de intentia suicidara. Dimpotriva, mai bine riscam sa gresim in sensul evaluarii riscului suicidar, decat sa nu luam in serios o intentie care s-ar putea finaliza, contrar asteptarilor noastre.

Putem evalua potentialul suicidar in functie de varsta persoanei in cauza, precum si de statutul socio-economic. Este indicat sa evaluam riscul in functie de informatiile, explicite sau implicite, pe care le avem despre client (ex. ce ne spune, ce stim de la parintii lui, ce decizii a luat in ultimul timp, prezenta depresiei sau a unei situatii de criza acute sau cronice etc.), nu prin raportarea la cauzele generale ale suicidului. Faptul ca in general suicidul este mai raspandit in randul varstnicilor nu inseamna ca un copil de 10 ani nu este in pericol sa recurga la actul suicidar. Factorii de risc ne ajuta sa identificam, nu sa excludem situatiile care constituie un pericol.

Daca a trecut suficient timp de la evenimentul care a declansat criza (ex. dupa moartea unui parinte) atunci putem considera ca pericolul a trecut. S-a constatat ca sunt situatii in care sinuciderea a survenit la un interval de mai mult de 6 luni-1 an de la moartea cuiva apropiat, fara a exista indicii premergatoare asupra intentiei suicidare. Acest lucru ar putea fi posibil deoarece au fost evitate orice discutii legate de durerea pierderii persoanei iubite si cei apropiati nu stiau ce simte si ce gandeste persoana care ulterior a recurs la acest gest.





1.3. Sugestii pentru consilierea in cazul suicidului

Ajutorul profesional include interventia specifica situatiilor de criza, care a fost abordata la inceputul modulului. In plus, exista anumite sugestii pentru consilier, legate de clientul cu risc suicidar, si anume:

mentinerea unei atmosfere calme, suportive, in care clientul isi poate exprima deschis emotiile negative (teama, disperare, lipsa de speranta)

incurajarea focalizarii pe motivele pentru a trai, prezentate ca avantaje fata de alternativa de a-si lua viata (intr-un mod specific, cum ar fi relatia cu o anumita persoana cu care se intelege bine, un anumit hobby, planurile de viitor pe care si le-a facut, lucrurile marunte la care tine etc.)

sa ia legatura cu cineva din familie sau cu o persoana de legatura. Pentru aceasta este esential ca inca de la inceputul relatiei terapeutice, consilierul sa detina datele clientului, inclusiv o persoana de contact - din familie sau din afara ei.

sa discute deschis despre suicid, folosind intrebari deschise si oferind incurajare si alternative care pot fi puse in aplicare imediat (ex. mutarea din mediul familial abuziv la un prieten, o ruda sau la un adapost).

sa stabileasca in acea perioada intalniri mai frecvente si sa i se dea clientului un numar de telefon la care poate suna de urgenta. Lipsa disponibilitatii consilierului poate fi perceputa ca rejectie sau nepasare.

sa ii dea clientului anumite sarcini concrete pana la urmatoarea intalnire si sa monitorizeze telefonic indeplinirea lor, concomitent cu oferirea de suport emotional. Daca pericolul este iminent, consilierul trebuie sa gaseasca o modalitate prin care sa nu il lase nici un moment singur.

sa asigure consilierea persoanelor care pot oferi suport clientului in acea perioada

sa ii dea sugestii directive clientului, cum ar fi:

- sa faca anumite schimbari in mediul de acasa

- sa faca o iesire undeva, lucru care l-ar putea ajuta sa perceapa situatia din alta perspectiva

- sa fie activ, evitand starile de apatie, dar sa existe un echilibru intre munca si relaxare

- sa faca exercitii fizice sau alte activitati relaxante

- sa discute cu cineva apropiat despre ce simte si sa nu ascunda emotiile traite

- sa incerce sa schimbe situatia in care se afla, stabilindu-si scopuri realiste

sa trimita clientul la alti specialisti in cazul in care el nu poate acorda sprijin sau in cazul in care este nevoie si de alt tip de asistenta (ex. asistentul social ar putea ajuta clientul in rezolvarea problemei somajului sau, psihiatrul ar putea asigura medicatie si internare pentru cei pentru care riscul este mai mare etc.).

Sa ofere informatii legate de existenta unor servicii alternative (ex. consiliere prin telefon -hotline) la care poate face apel.

In cazul suicidului este contraindicata folosirea amenintarii sau a afirmatiilor socante ('Du-te si fa-o'). De asemenea, nu trebuie analizate prea mult motivele pentru care se gandeste la suicid, pentru ca s-ar putea ca intr-o singura intalnire sa nu se gaseasca solutia pentru problemele invocate de client. De asemenea, argumentele logice legate de folosirea unor metode pot avea un efect nedorit (ex. daca i se argumenteaza 'Nu te poti sinucide pentru ca'). Noi putem evita astfel de afirmatii si este cel mai probabil ca o vom face. Insa nu se pot evita comentariile celor din anturajul clientului. De aceea este bine sa aflam ce i s-a spus atunci cand a discutat cu altii, pentru a oferi o alternativa de raspuns si a contracara efectele negative ale unor astfel de reactii pe care le au cei din jur.

1. Suicidul la copii si adolescenti

Copiii au o conceptie diferita fata de moarte. La modul in care copiii inteleg ceea ce inseamna moartea, contribuie atat dezvoltarea cognitiva (ex. gandirea predominant concreta) cat si influentele externe (ceea ce le spun parintii despre moarte, vizionarea unor filme sau desene animate, in care personajele care sunt omorate 'reinvie' fara nici o problema, ceea ce duce la ideea de reversibilitate in cazul mortii).

In ce priveste formarea conceptului de moarte la copil exista urmatoarele etape:

pana la varsta de 2 ani copilul nu intelege ce inseamna moartea, ci percepe doar pierderile datorate decesului unei persoane apropiate (nu se mai poate juca impreuna cu mama, nu mai pot merge la plimbare, etc.)

treptat se formeaza ideea ca moartea inseamna disparitie, care poate fi insa temporara. Copilul poate sa interpreteze moartea cuiva ca fiind datorata actiunilor sale (ex. 'Nu am fost cuminte', 'A plecat pentru ca i-am spus ca nu vreau sa o mai vad niciodata', 'A murit pentru ca i-am spus ca nu o mai iubesc') sau a deciziei persoanei care a murit ('A plecat chiar cand aveam nevoie de ea').

in jurul varstei de 6 ani se formeaza o perceptie mai clara legata de ce inseamna moartea. Pot inca persista elemente ale stadiului anterior. De asemenea, copilul intelege fenomenul prin intermediul ancorelor concrete din realitate (cimitirul, mormantul, scheletul etc.). Incepe sa inteleaga faptul ca moartea este un fenomen universal, independent de vointa noastra - cu exceptia suicidului. In aceasta perioada insa nu percepe ca moartea este ceva care il priveste si pe el.



la pubertate, copilul incepe sa se teama de moarte, proiectand anumite scenarii asupra propriei persoane. Moartea este privita ca fiind un act definitiv, inevitabil si universal.

adolescentul priveste moartea prin prisma unor idei mai abstracte, cum ar fi sensul vietii, destinul etc.

Riscul suicidar exista la orice varsta. In cazul copiilor acesta este asociat cu trasaturi de personalitate cum ar fi impulsivitatea si cu conceptiile gresite despre moarte - ca fiind reversibila sau ca o trecere spre o existenta mai placuta (ex. copiii pot crede ca in acest fel pot ajunge mai repede in rai). Alti factori care duc la actul suicidar la copii sunt: disperarea (sau depresia in stare acuta), sentimentele puternice de inferioritate, sentimentul ca nu sunt doriti de catre parinti, familie dezorganizata sau in care exista tentative de suicid, abuz sub diferite forme sau neglijare, moartea neasteptata a unui parinte sau a unei persoane iubite. La adolescenti se adauga preocupari legate de imaginea de sine si imaginea corporala, stresorii puternici, emotiile necontrolate datorate instabilitatii si evenimentelor negative, izolarea fata de cei de varsta lor, conceptii filosofice idealiste legate de moarte, relatii romantice neimplinite etc.

1.5. Preventia suicidului

Pentru preventia suicidului, consilierul poate initia actiuni care sa asigure in anumite comunitati (ex. mediul scolar) un climat pozitiv si sa faciliteze dezvoltarea competentelor sociale si emotionale. De asemenea, este eficienta educarea in privinta aspectelor specifice legate de sinucidere. In acest caz, accentul trebuie pus pe aspectele pozitive, pe resurse si implicarea in actiunile de preventie (ex. prin implicarea in actiuni de voluntariat).

In procesul de consiliere este indicata evaluarea riscului suicidar, prin interviu sau prin intermediul unor instrumente specifice (ex. inventarul de depresie Beck, scala lipsei de speranta).

Evaluarea riscului trebuie sa includa urmatoarele nivele:

Ideatie suicidara - contemplarea suicidului ca o posibila alternativa de rezolvare a problemelor cu care se confrunta

Intentii suicidare - dorinta de a-si pune capat vietii

Planuri suicidare - care pot fi mai mult sau mai putin realiste, in functie de perceperea letalitatii metodei alese

Tentative de suicid - comportamente care se pot finaliza cu moartea persoanei in cauza.

La toate aceste nivele vorbim despre riscul suicidar, intrucat un bun predictor al tentativei de suicid este ideatia suicidara sau tentativele anterioare de suicid (Ollendic si Schroeder, 2003).

Indicii riscului pot fi

Comportamentali - sub forma unor schimbari bruste de comportament (inainte era sociabil, iar acum este mai retras sau invers), scaderea performantelor scolare, dificultati de concentrare, pierderea interesului pentru activitati recreative sau pentru relatiile cu prietenii sau colegii, consumul experimental de alcool sau droguri, fuga de acasa sau absente la scoala, schimbari in comportamentul sexual sau promiscuitate sexuala. Alte semne pot fi inapoierea unor obiecte, detinerea unor medicamente sau a unor obiecte potential letale, intrebari despre moarte si viata de dupa moarte, izolarea fata de familie si cei apropiati etc.

Verbali - formulati direct sau mai voalat, indirect. Cateva exemple de formulari directe sunt: "Am sa ma omor!", "Vreau sa mor!", "O sa iti para rau dupa ce nu voi mai fi!", "Daca nu reusesc, mai bine imi pun capat zilelor!", "Nu mai este nici o speranta!", "Singura solutie e sa mor!". Exprimarea indirecta a intentiei suicidare poate fi sub diferite forme, cum ar fi: "Cate aspirine trebuie sa ia cineva ca sa moara?", "Ce ai face daca as muri?", "Sunt obosit.", "Nu sunt ceea ce am fost inainte.", "E ultima oara cand ne vedem."

Situationali - depresia sub forma evidenta sau mascata, lipsa abilitatii de a face fata unei anumite situatii de criza, tentative anterioare de suicid, schimbari bruste in viata clientului (prin moarte, divort, pierderea unor persoane sau a unei proprietati etc.).

Cognitivi - cum ar fi: dorinta de razbunare, dorinta de a scapa din circumstante percepute ca fiind intolerabile sau dintr-un conflict nerezolvat, dorinta de a fi pedepsit, evitarea unei pedepse (ex. situatia, destul de tipica, in care parintele il ameninta pe copil ca daca nu ia examenul sa nici nu mai vina acasa), ideea de a fi martir pentru o anumita cauza, dorinta de a intalni o anumita persoana care deja a murit, dorinta de a controla modalitatea si perioada in care va muri.

Trasaturi de personalitate - imagine de sine negativa, lipsa abilitatilor de relationare cu ceilalti, strategii de coping insuficient dezvoltate pentru problemele cu care se confrunta, dorinta exagerata de a se afirma, dedicarea unei singure persoane sau unui singur ideal, dificultatea de a face fata stresului, suport social insuficient, sentimente extreme de vinovatie sau de responsabilitate.



De asemenea, pentru evaluarea riscului se pot pune mai multe intrebari cheie, cum ar fi:

Ce metoda s-a gandit sa foloseasca?

Cum a planuit sa puna in aplicare intentia suicidara?

Are un plan legat de cand, unde, cu sa actioneze? Cat de des se gandeste la acest plan?

A incercat vreodata sa se sinucida? (detalii)

La inceputul consilierii este indicat sa se realizeze un contract de consiliere, care include si angajamentul de a nu recurge la suicid. Insa atunci cand exista riscul unei tentative de suicid, mai ales la copii si adolescenti este bine sa se semneze un contract prin care se angajeaza sa nu recurga la suicid pe parcursul desfasurarii consilierii.

In concluzie, pentru a preveni actul suicidar este necesar sa ne asiguram ca:

Am evaluat riscul suicidar

Am asigurat suport - din partea noastra sau a altora - in perioada consilierii si pentru perioada care urmeaza

Am tinut cont de resursele clientului pentru a-i intari dorinta de a ramane in viata

Am investigat alternativele pentru problemele acute, care pot fi puse in aplicare imediat

Am obtinut un angajament de non-suicid pe o perioada delimitata de timp

Am oferit posibilitatea de a ne contacta

Am incercat sa luam legatura cu cei apropiati si sa mentinem comunicarea cu clientul, prin telefon sau intalniri mai frecvente

Ne-am asigurat ca nu va fi singur pentru urmatoarele zile, cand riscul suicidar este cel mai crescut

1.6. Sumar

Consilierul trebuie sa fie constient ca uneori, chiar daca se tine cont de toate sugestiile oferite in acest capitol se poate intampla sa avem clienti care vor comite actul suicidar. In acest caz devine nu doar necesar, ci si indicat recurgerea la sprijin din partea supervizorului sau a altor colaboratori. Fara a minimaliza rolul pe care il are consilierul, in cazul unui final nedorit este bine sa isi aminteasca de faptul ca nu e doar responsabilitatea lui ca acea persoana sa fi ramas in viata.

Suicidul este un raspuns extrem la o situatie de criza sau este datorat perceptiei distorsionate asupra acestui act. Pentru preventia si interventia in cazul suicidului trebuie sa tinem cont de cauzele care pot duce la suicid. Consilierul trebuie sa cunoasca si sa renunte la miturile despre sinucidere, pentru a nu evalua eronat riscul suicidar si pentru a interveni cat mai eficient. Este necesar sa intervenim indiferent de faza in care se afla clientul - ideatie, intentie, planuri sau tentative de suicid. Nu trebuie subestimata nici o faza, intrucat se poate trece destul de rapid de la o faza la alta.

In preventia si interventia legata de suicid se vor aplica principiile si metodele specifice consilierii in situatie de criza in general, tinand cont de specificul problemei suicidului. Astfel, este importanta prezenta permanenta a unei persoane apropiate, asa incat clientul sa nu fie singur si sa nu recurga la acte impulsive. Atunci cand consiliem copii sau adolescenti care prezinta un risc suicidar, trebuie sa tinem cont de caracteristicile de varsta. In acest scop, metodele abordate trebuie sa fie adaptate nivelului lor de dezvoltare si de intelegere a conceptului despre moarte in general.

Preventia suicidului poate avea loc la nivel individual sau la nivel comunitar (ex. scolar). In preventia suicidului, mai ales la nivel individual, trebuie sa tinem cont de indicii comportamentali, verbali, situationali, cognitivi si de personalitate, pentru a evalua riscul suicidar. De asemenea, trebuie sa mobilizam toate resursele pe care le avem noi sau pe care le are clientul, asa incat sa nu recurga la suicid.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Psihologie


Sociologie


Identitatea de sine si subidentitatile ei din stadiul tineretii
TULBURARI DE CONTROL AL IMPULSURILOR
Interactiuni sociale si dezvoltari cognitive
META-PROGRAMELE
Memoria si Imaginatia la adolescenti
Incidenta tulburarilor (devierilor) de conduita (de comportament)
Perspectiva psihanalitica in consiliere
Scurt istoric si evolutia medicinei legale psihiatrice
STRESUL
Dezvoltarea professionala














loading...