Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
» Nevoile afective neimplinite


Nevoile afective neimplinite




Nevoile afective neimplinite

SETEA DE IUBIRE

Dupa cum ne spune legenda greaca, Narcis era un tinar foarte frumos si foarte singur. Nimfe dragalase se invarteau in jurul lui, dar el le respingea cu dispret. N-a iubit niciodata pina in ziua in care si-a vazut chipul intr-un ochi de apa lina. Se indragosti pe loc de acea fiinta mirifica - el insusi.

Subjugat de imaginea reflectata in apele linistite, Narcis a stat tintuit locului, neputindu-se indeparta cu nici un pret, insa iubirea lui a ramas, desigur, neimpartasita. Cuvintele soptite nu trezeau nici un raspuns. De cite ori se apleca sa atinga minunatul chip, imaginea se risipea, tulburata de undele miscatoare. In cele din urma, tinarul se stinse. Nimfele au vrut sa-i arda trupul, dar el disparuse deja, in locul lui rasarind floarea care-i poarta numele, originara din partea estica a Mediteranei.




Pentru majoritatea contemporanilor nostri, termenul narcisism are conotatii negative. Narcisismul este inteles ca iubire de sine fara masura, o viata autocentrata prin excelenta. Unii specialsti chiar utilizeaza acest termen, nu in sens negativ, ci pentru a descrie narcisismul innascut al personalitatii noastre, adica setea de iubire care exista in toti oamenii.

Spre deosebire de narcisism, setea de iubire este un sentiment bun, un dar dumnezeiesc care se manifesta in nevoia de a iubi si de a fi iubit cu care se naste fiecare om. Este o dorinta intemeiata, care trebuie implinita din leagan pina la mormint. Copiii lipsiti de iubire cei carora aceasta nevoie fundamentala de dragoste nu le este satisfacuta, pot ramine marcati pe viata.

Este extrem de important sa vii in intimpinarea setei de iubire, chiar si pentru copiii care sint mult prea fragezi pentru a judeca abstract ce li se intimpla. Nu poti pur si simplu sa ii spui unui copilas "te iubesc", in timp ce treci nepasator pe linga leagan. Trebuie sa-i demonstrezi dragostea ta prin toate mjloacele non-verbale de care dispune fiinta umana si pe care copilul le intelege instinctiv. Sa iei copilul in brate, sa ginguresti cu el, sa-i vorbesti este tot atit de important ca si a-i asigura caldura si hrana de care are nevoie. De aceea spitalele recruteaza voluntari, sau aloca din timpul personalului permanent citeva ore in care sa-i legene pe nou-nascuti. Fara iubire, copiii mici sint in pericol de moarte.

REZERVOARELE DE IUBIRE

Simbolul folosit de noi pentru setea de iubire este o inima (dupa cum ai ghicit, inimile nu sint altceva decit rezervoare ce trebuie umplute cu iubire. Imagineaza-ti ca esti un nou-nascut care are inlauntrul sau un astfel de rezervor in forma de inima. Daca am putea masura continutul, am constata ca la inceput rezervorul e gol.

Dar gindeste-te ca deasupra lui se afla alte doua rezervoare, cele ale parintilor biologici. De-a lungul timpului, ei revarsa iubire din propriile rezervoare in recipientul copilului. Cincisprezece sau douazeci de ani mai tirziu, cind copilul se rupe de familia in care a crescut pentru a-si intemeia ei insusi o familie, rezervorul lui este suficient de plin pentru ca, adult fiind, sa fie capabil sa umple rezervoarele copiilor lui, care vor putea umple la rindul lor vasele copiilor lor. Astfel, intr-o familie normala, armonioasa, iubirea se transmite din generatie in generatie, revarsandu-se de la parinti la copii.

Astfel, intr-o familie normala, armonioasa, iubirea se transmite din generatie in generatie, revarsindu-se de la parinti la copii (vezi ilustratia).

In cazul unei familii cu opt copii, parintii pot sa umple micile rezervoare ale tuturor odraslelor la fel de bine ca si parintii unuia sau a doi copii. Nu cantitatea e esentiala aici, ci calitatea.

Ce se intimpla daca, dintr-un motiv sau altul, unul din parinti nu se afla alaturi de copiii lui? In cel mai bun caz, copilul are la dispozitie un rezervor cu iubire din care sa se hraneasca, dar in multe situatii asta nu se intimpla.

Sa ne gindim la familia din care provine Gladys Jordán. Tatal ei era alcoolic. Rezervorul lui cu iubire, mai mult ca sigur destul de gol inca de la inceput, a secat tot mai mult si mai mult, pe masura ce boala s-a agravat. Din ce in ce mai preocupat de sine insusi, el avea tot mai putin de oferit copilului sau. Cind fetita ii cerea ceva, chiar si lucruri absolut necesare, el nu se straduia sa-i raspunda. Promisiunile pe care le facea erau mereu incalcate. Adesea, cu mintea tulbure de bautura, nici macar n-o auzea. El nu era disponibil din punct de vedere afectiv, si citeodata nici fizic, sa umple cu iubire rezervorul fiicei lui.

Dar micuta Gladys ar fi putut sa-si satisfaca nevoia de iubire apelind la mama ei, nu-i asa? Nici vorba. Mama era mult prea preocupata cu tata, fie sa pastreze secretul viciului lui, fie sa-1 ajute sa se indrepte. Datorita ei, familia a ramas laolalta; numai ea a reusit sa o tina la suprafata, descureindu-se cu resursele lor financiare precare. Dar suferinta continua provocata de drama ce o traiau cu totii a facut-o sa fie din ce in ce mai nervoasa, deprimata, dezamagita de viata. Desi o iubea sincer pe Gladys si dorea tot ce era mai bun pentru fetita, disponibilitatile ei afective erau la fel de scazute ca si ale sotului ci. Astfel, Gladys paraseste familia in care a crescut avind rezervorul aproape gol, transfofmindu-se intr-un adult codependent.

Chiar daca fluxul de iubire nu este nicicind intrerupt, in calea Iui pot aparea obstacole dificil de trecut. In cazul domnului Jordán, ambii parinti l-au iubit pe micutul John din toata inima si au dorit sincer sa-i ofere toata dragostea lor. Insa tatal lui era ingrozitor de perfectionist.

"Desigur ca te iubeste, Johnny. Dar asa e el", obisnuia mama sa spuna, si in adincul sufletului detesta si ea perfectionismul lui pisalog. Johnny auzea cuvintul dragoste rostit de buzele mamei sale, insa, cu sensibilitatea de radar, instinctiva, pe care o poseda orice copil, percepea resentimentul ce era dincolo de vorbele mamei lui. Iar din partea tatalui auzea numai cuvinte de repros. Parintii erau atit de prinsi de suferinta lor, era atita tensiune in familie, creata de neincetate conflicte si dezamagiri, incit fluxul de iubire aproape ca s-a intrerupt, in ciuda sentimentelor si bunelor lor intentii. Astfel ca si John Jordan a crescut sub semnul aceleiasi neobisnuite sete de iubire, atit de caracteristica adultului codependent.

Charles si Sandy Dumont, o pereche tipica pentru sutele de cupluri care ne-au cerut ajutorul, ne viziteaza la cabinet. Arata a fi foarte instariti, bucurindu-se de toate avantajele confortului material. Oricine ii vedea in BMW-ul lor luxos era indreptatit sa gindeasca: "Iata o pereche care a reusit in viata". Insa Sandy nu-1 mai poate suporta pe omul distant si rece care a devenit sotul ei. Charles, proprietarul unui lant de magazine cu calculatoare, dispretuieste faptul ca sotia lui apreciaza orice lucru exclusiv in functie de valoarea lui in bani. Nu-i mai place sa discute cu ea, fiindea ea nu vorbeste decit despre preturi si costuri. In cei saptesprezece ani de casatorie, ei s-au pus de acord doar in privinta unui singur lucru: "Suferinta noastra dureaza de citiva ani buni. Casatoria noastra este un esec. Dar avem grija de Junior. El este mindria si bucuria familiei."

Un specialist nu poate decit sa-i puna in garda: "Stiu ca aveti cele mai bune intentii, insa Junior sufera tot atit de mult ca si voi. Cred ca ati auzit spunindu-se ca o femeie insarcinata bea pentru doi, pentru ca si copilasul bea o data cu ea. Foarte adevarat. Dar aceasta simbioza nu inceteaza dupa nastere. Intr-o oarecare masura, familia este un fel de prelungire a uterului. Orice durere puternica, orice tensiune sau grija pe care o simt parintii se transmite copilului de obicei cu o destula cu o intensitate".

Daca Charles si Sandy Dumont sufera de nefericire cronica, micul Junior Dumont va simti acelasi lucru in egala masura.

Pentru ca rezervorul cu iubire al parintilor sa nu sece, trebuie sa existe o solida relatie de comunicare intre ei. La clinica noastra am reprezentat aceasta legatura dintre rezervoarele parintilor printr-o linie continua care uneste cele doua inimi; intr-o familie normala, functionala, exista o relatie de dragoste si respect reciproc, daca vreti, o prietenie sincera intre mama si tata.

Schema ideala este aceea in care un imens rezervor plin cu iubire pluteste deasupra parintilor si a copiilor - Dumnezeu. Iubirea noastra nu este fara greseala; a Lui este perfecta. Iubirea noastra are limite; a Lui e nemarginita. In cazul nostru, iubirea depinde de raspunsul pe care-l primim; El face tot ce e mai bine pentru noi, indiferent daca ii rasplatim sau nu iubirea. Noi insine nu ne putem face fericiti unul pe celalalt; El poate. El este sursa primordiala de hrana sufleteasca. Cea mai fericita situatie este aceea in care parintii primesc dragostea Lui cu sufletul deschis si, avind rezervoarele pline, o revarsa asupra copilului (vezi ilustratia).

DUMNEZEU





Dar, s-ar putea obiecta: "Ce mai conteaza ca parintii nu se inteleg intre ei, daca pot sa-i dea copilului toata dragostea de care are nevoie?". Problema este ca, in cazul in care rezervoarele lor nu comunica, umplindu-se unul de la altul, ei nu pot mentine un flux continuu de iubire, pentru ca rezervorul copilului sa se umple in intregime. De fapt, conflictele dintre parinti dau nastere adesea unei situatii foarte triste. Fara sa-si dea seama, unul sau ambii parinti pot ramine cu vasul gol Pentru a-si satisface propriile nevoi afective, ei absorb putinul continut din rezervorul copilului, secandu-l aproape.

Daca ar trebui sa dam o alta definitie codependentei, am putea spune ca: "Este situatia in care rezervoarele cu iubire functioneaza in gol".

Una din amintirile din copilarie, care se pastreaza in memoria doctorului Hemfelt, este intimplarea cu copacul lovit de trasnet. Copacul incepuse sa se dezvolte normal, dar, intr-un anumit moment al cresterii sale, a fost izbit de trasnet. Lovitura i-a despicat trunchiul si aproape ca 1-a doborit, insa copacul a supravietuit. El s-a straduit sa creasca in continuare ca orice copac, intinzindu-si radacinile spre adincuri in timp ce coroana sa tintea spre cer, chiar si in aceasta stare chinuita. Impactul fulgerator al trasnetului ii marcase definitiv cresterea, desi copacul incerca in continuare sa se inalte. Codependenta afecteaza in acelasi fel personalitatea, alterind integral conceptia despre viata a persoanei codependente.

PRAJITURA CU PATRU FOI

O ilustratie pe care o utilizam frecvent in clinica noastra este o aluzie apetisanta; o prajitura cu patru foi (vezi mai jos). Intr-un anume sens, prajitura te reprezinta chiar pe tine, pentru ca ea ilustreaza cum actioneaza codependenta asupra personalitatii tale.

Stratul superior consta din simptomele vizibile. Diferitele tipuri de dependenta, inclusiv cele care nu se refera la substante chimice - obsesia de a munci, crizele repetate de furie, maniile comportamentale si multe altele - toate formeaza stratul de suprafata. In cazul lui John Jordan, el este reprezentat de inclinatia lui de a-si consuma timpul si energia in activitati legate de afacerea lui, mai degraba decit cu familia - exemplu clasic de dependenta de munca, atitudine apreciata in societatea contemporana.

Text Box: DEPENDENTE,
OBSESII


Urmatorul strat (al doilea) reprezinta nivelul relatiilor. Asemenea copacului lovit de trasnet, individul descopera ca toate relatiile sale sint afectate, alterate si distorsionate, din cauza a-ceea ce s-a intimplat inainte. Dar care e lovitura ce a dus la aceasta situatie?

Al treilea strat - trasnetul, radacina raului - este orice forma de abuz. In clinica noastra utilizam o definitie mult mai complexa a abuzului decit cea care se intilneste de obicei in presa. Vom analiza in capitolul urmator unele forme mai putin evidente de abuz, intrucit ele au o importanta fundamentala. Aceste tipuri diferite de abuz, alcatuind al treilea strat al prajiturii noastre, accentueaza distorsiunea survenita in relatiile interpersonale si simptomele de suprafata ale codependentei. Dar exista si un strat mai profund.

Al patrulea strat, cel de la baza, este tocmai nevoia de iubire, la fel de importanta pentru noi ca si obligatia de a respira. Ea nu poate fi inselata cu surogate, ci trebuie satisfacuta plenar. O persoana cu carente serioase in ceea ce priveste satisfacerea nevoilor sale afective este numai pe jumatate om, fiind in continua cautare pentru a gasi jumatatea lipsa. Aceasta injumatatire, aceasta neimplinire se afla la radacina multora din problemele grave ce afecteaza o casnicie, cum este cazul familiilor Jordan si Dumont.

De obicei, pacientii nostri vorbesc de nevoia neimplinita de iubire cind isi descriu casnicia in felul urmator: "Suntem ca doua jumatati de om incercand fara oprire sa se uneasca pentru a face unul." Situatia este departe de a fi noua. Putem vedea un exemplu de codependenta in literatura engleza din perioada victoriana, desi nimeni nu-si inchipuia asa ceva pe vremea aceea.



O viata goala

Numele lui e Ebenezer Scrooge. Probabil cunoasteti personajul din indragita carte a lui Dickens, Colinda de Craciun. Sa ni-1 imaginam stind in cabinetul doctorului Robert Hemfelt, intrucit batrinul Scrooge este un exemplu tipic de personalitate codependenta. Se incrunta sfidator, avind umerii incovoiati - trupul sau e vesnic chircit, in spatele biroului, peste registrele cu socoteli, ca si acum, cind sade in fata noastra, pe scaunul capitonat cu piele. Cu siguranta ca nu urmareste sa impresioneze pe nimeni cu tinuta lui. Haina groasa de lina e roasa in coate pina la tesatura. S-ar crede ca un om cu averea lui ar trebui sa apeleze mai des la o spalatoreasa. Chipul rigid si ascutit aminteste oarecum de Frederic March. isi tine caciula de blana pe un genunchi si cu mina cealalta bate tactul nerabdator. Nu va fi o discutie usoara.

"Nu vad nici un motiv pentru care trebuie sa ma aflu aici", incepe el. "Sunt un om sever, dar cinstit. imi platesc taxele si imi achit politele. Fac economii ca orice om care are putina disciplina. Daca oamenii si-ar vedea de treburi cu aceeasi corectitudine ca si mine si nu si-ar mai viri nasul in toate, n-ar mai fi nevoie de inchisori si aziluri pentru saraci. Ar trebui sa va ocupati de neispraviti si criminali, nu de mine."

"Oh, domnule Scrooge, dar pe mine ma interesati dumneavoastra. Inteleg ca mama dumneavoastra a murit cind v-ati nascut."

"Intr-adevar, doctore Hemfelt, dupa cum bine stiti. Dar nu a fost vina mea. N-am dorit eu sa ma nasc."

"Dar tatal dumneavoastra v-a acuzat. V-a indepartat, lasindu-va, ca sa zic asa, in grija altora, v-a trimis la tot felul de internate si apoi v-a dat ucenic. Nu-i asa?"

"Acuzatiile lui erau lipsite de temei, dar felul in care a procedat mi-a folosit enorm. Am dobindit solide cunostinte de afaceri de la un mentor pe care nu l-as fi cunoscut daca as fi ramas acasa cu tata. O nenorocire - daca ar fi sa ne luam dupa scamatoriile voastre psihologice, de fapt, un mare avantaj pentru mine."

"Nu v-ati casatorit niciodata."

"Va dati seama cum te seaca de bani o nevasta, chiar si una linistita?" '

"Dar nu exista iubire in viata dumneavoastra. Nu exista caldura."

"Eh! Ai vreo garantie ca vei fi iubit daca te casatoresti? Daca m-as fi insurat, fara sa stiu, cu o zgripturoaica? Nenorocire! Sau cu o femeie bolnavicioasa - toate femeile sint fragile. Plateste doctorii, groparul si iata-ma tot cum am fost! Fantezia dumneavoastra romantica umbreste simtul realitatii."

"N-ati tinjit niciodata dupa o mingiiere consolatoare sau dupa un cuvint cald? Dupa o simpla emotie?"

Domnul Scrooge se ridica in picioare. Isi pune palaria pe cap si o fixeaza cu un gest. "Nu, stimate domn, acestea sint lucruri care tin de copilarie. Viata mea e in perfecta ordine si sint multumit de ea. Mergeti si gasiti un neispravit pe care sa-1 tratati sau vreun prostanac care gindeste cu inima. La revedere."

Merge spre usa si iese in lumina scazuta a unei dupaamieze de iarna. Numai un miracol l-ar putea salva pe acest om de nefericirea inghetata a vietii lui amare. Cu siguranta, el nici macar nu se gindeste sa aleaga dragostea!

Bietul Ebenezer Scrooge! Pentru dragostea de mama nu exista inlocuitor, iar el nu si-a cunoscut mama. Cind tatal lui 1-a acuzat pe micul Ebenezer de moartea ei, de unde putea sti copilul ca n-are dreptate? Daca zice Papa, inseamna ca e adevarat. In mintea frageda a micutului, lovita de trasnetul dublu al pierderii mamei si al respingerii tatalui, s-a nascut ideea ca el nu merita sa fie iubit. Vorbeam de o viata goala: adultul Ebenezer si-a umplut rezervorul cu lire sterline, fiindea ele nu dau nefericire si sint usor de manevrat. El nu a ajuns sa afle niciodata ca rezervorul trebuie umplut cu dragoste, nu cu averi. Ebenezer Scrooge este un exemplu clasic de codependent.

Dependenta de bani

Bani. Profituri. Mamona. Moloh. Mijloace de trai. Bani pesin. Bani gheata. Verzisori. Dolari (mormaie un tip cu un teanc de bancnote intr-o cutie de carton pe care scrie: "Puneti banii aici!"). Faceti o lista cu toate numele pe care le-a primit moneda noastra nationala. Uluitor.

Modul in care ne folosim de bani este extrem de relevant pentru atitudinea fata de noi insine si fata de relatiile noastre. Mai mult, problema banilor reprezinta aproape intotdeauna un element central in procesul de vindecare de codependenta. Chestiunile financiare sint un indicator foarte sensibil in ceea ce priveste codependenta, intrucit banii au legatura cu doua elemente esentiale ale existentei noastre: disciplina si subzistenta.

"Banul este probabil cel mai percutant simbol al ideii de subzistenta. Daca Peter vrea sa-1 recompenseze pe Paul, el nu-i da un cartof sau un morcov pe care Paul poate literalmente sa-1 ingurgiteze pentru a-si asigura subzistenta. Peter ii da ceva bani. Paul ii converteste apoi in orice crede el de cuviinta: mincare, casa, haine. Banii sint rasplata comuna a oricarei munci bine facute si semnul succesului. Ei reprezinta contravaloarea muncii si, de cele mai multe ori, muncitorul isi apreciaza priceperea dupa marimea salariului. Banii sint aproape intotdeauna un cadou potrivit. Aproape fara exceptie, tulburarile grave de codependenta se leaga de chestiunile financiare. Strinsa legatura dintre bani si codependenta poate lua diverse forme, unele dintre ele diametral opuse.

La polul opus se afla Roy Ware, un functionar guvernamental pe care l-am tratat in clinica noastra. Roy era obsedat de tot felul de aparate. Nu era vorba pur si simplu de cutitul-minune de curatat cartofi pe care il vedem la televizor (8,98 dolari daca-1 vreti pe loc, 10,98 daca nu. Sunati acum! Operatoarele noastre va asteapta!). El a cumparat insasi Masina Verde - o combinatie de plug si sapa cu motor, fierastrau mecanic, masina de tuns iarba si de curatat copacii - cu toate ca peluza din jurul casei lui avea mai putin de 100 m2 si nu era nici un copac prin imprejurimi. O simpla camera de filmat nu 1-a multumit; si-a cumparat ultimul racnet in materie de aparatura video, dotat cu cele mai avansate mijloace de editare si titrare. Are doua videocasetofoane (un VHS si un model mai vechi, cu discuri), un cuptor cu microunde care gindeste, citeva telefoane fara fir, un calculator personal, un sistem de irigatie cu control digital, aparatura de radioamator care prinde si statiile politiei si ale pompierilor. Are patru caiti de credit dintre cele mai renumite si fiecare este incarcata la maximum.

Se considera ca avaritia lui Scrooge dauneaza afacerilor. Insa pe Roy comerciantii il intimpina cu bratele deschise. Ambele comportamente extreme isi au radacinile in aceeasi nesatisfacuta nevoie afectiva de care am vorbit pina acum.

Banii se pot transforma foarte usor intr-un factor de dependenta. Ei se pot incadra in circuitul dependentei intr-un mod firesc si activ, ca drogurile sau alcoolul. Aceleasi caracteristici predomina: excesele (fie de cheltuieli, fie de economie), sentimentul efemer ca detii controlului asupra situatiei, evidentierea posibilelor efecte negative, sentimentul de vinovatie ca nu ai folosit banii mai bine, eliminarea sentimentului de culpabilitate prin noi excese. Si asa mai departe.

Negarea

Daca efectele codependentei sint atit de vizibile, de ce sa mai ceri sfatul specialistilor? La urma urmei, persoana afectata de aceasta boala poate pur si simplu sa identifice problema si sa ia masuri pentru rezolvarea ei. John Jordan ar fi primul care ar recunoaste ca exista o foarte mare doza de bun simt in ceea ce am spus mai inainte.

Dar lucrurile nu sint atit de simple precum par. Exista o zona intunecata: negarea. Intrebati pe oricine daca a avut o copilarie fericita, si el/ea se va grabi sa raspunda "Da!"

"Si parintii tai au fost buni cu tine?"

"Au fost niste oameni minunati."

Aici se intimpla unul din urmatoarele doua lucruri:     a) parintii persoanei respective au fost oameni cu adevarat cumsecade si merita aprecierea copilului lor; b) persoana respectiva a avut o copilarie ingrozitoare si rezervorul ei este complet gol.

Persoanele codependente care au suferit o grava privare de afectiune sint adevarati maestri ai negarii. Ea ii insoteste in permanenta, pentru ca acesti oameni au trait o viata intreaga in minciuna - inchipuindu-si, dorind, tinjind ca vietile lor sa fi fost frumoase cind, in realitate, au trecut prin suferinte de nesuportat datorita privarii de afectiune si, probabil, violentei fizice. Le este imposibil sa se opreasca acum. Daca realitatea reuseste sa se strecoare pe undeva, trecutul cumplit ameninta sa iasa la suprafata cu toate ranile lui deschise, supurind de puroi si mizerie. Persoanele codependente isi petrec intreaga viata incercind sa ascunda aceasta mizerie. De aceea, negarea este un obstacal major in calea vindecarii. Vindecarea nu poate incepe decit atunci cind se abordeaza corect problema negarii.

Negarea se ascunde sub diferite masti. De obicei, desi nu e uitata, durerea este ingropata cu grija. Sa analizam cazul lui Beryl Mason, care a venit la noi pe culmile disperarii, cind viata ei era deja o ruina.

La prima vedere, parea ca duce o viata de vis, pentru ca era o actrita celebra, un chip cunoscut milioanelor de telespectatori din toata lumea. Era una din putinele fiinte de pe pamint care putea spune pe drept cuvint: "Am totul." Dar si celebritatile sint oameni, nici mai mult nici mai putin decit oricare dintre noi.



Femeia care a intrat in sala noastra de asteptare renuntase la fatada stralucitoare care-i distinge pe oamenii faimosi de unul oarecare. Ramasese insa eleganta - gratia fireasca pe care persoanele extrem de atragatoare o poseda in mod natural. Renuntase de buna voie la orice machiaj si podoabe, venind in fata noastra ca o femeie suferinda si obosita. Trecuse de prima tinerete si, pina atunci, fericirea o ocolise. Daca viata nu-ti poate oferi decit belsug material, atunci nu merita sa fie traita. De ce nu putea sa iubeasca si sa fie iubita? De ce nu se putea simti niciodata - niciodata - multumita?

Acum se afla in cel mai primitor cabinet al nostru. Parca si scaunul pe care se asezase ii zicea: "Relaxeaza-te si da-ti drumul!". Pufaind nervos dintr-o tigara straina, infiptaintr-un tigaret teribil de lung, incepu sa insire povestea tristei sale vieti.

"Primul meu sot - ce nemernic! Domnule doctor, arata asa de bine pe dinafara. in realitate era un ticalos plin de vicii care ma si batea. Cind m-am maritat cu al doilea, tot Hollywood-ul a zis ca am facut o partida grozava. Ce mai partida! Un rechin in costume italiene."

Doctorul Paul Meier isi incrucisa bratele. "Toti cei cinci soti ai dumneavoastra au fost la fel? Atragatori pe dinafara si putrezi pe dinauntru?"

"Toti cinci. Al cincilea - ce mai capodopera! Cel mai rau dintre toti. La inceput era plin de atentii, ca aproape ma sufoca, intelegeti ce vreau sa spun? Se purta intr-adevar frumos cu mine. Dupa doua luni de la casnicie, s-a schimbat de parca ar fi intors o pagina in inima lui si ar fi trecut la un alt capitol. Bautura, cocaina, marijuana, tot tacimul. Cind era pe jumatate treaz, ma lovea, iar in restul timpului zacea intr-o ameteala letargica. Femeii de serviciu ii era atit de frica de el, ca nici nu venea la noi daca era acasa."

"Acum va feriti de toti barbatii?"

"Da si nu. E o nebunie. Ma ard tot timpul, dar nu ma pot opri. Mereu imi bag mina in foc. Ai zice ca, dupa doua, trei nenorociri, inveti ceva. Tot ce vreau e un barbat dragut si normal care sa tina la mine. E prea mult?"

"Si sinteti convinsa ca nu va puteti gasi fericirea decit intr-o casnicie?"

Se gindi un moment la intrebarea pe care i-am pus-o. "Nu, nu-i asa. Nu am nevoie de un barbat cumsecade, ci vreau un barbat cumsecade. Nu sint o feminista inversunata. E ceva rau in asta?"

"V-ati gandit bine. Mai aveti alte probleme pe care nu le puteti controla?"

"Oh, sigur ca da! Ar trebui sa-l auziti pe agentul meu cum geme de fiecare data cind ma apropii de un magazin. El ii spune mania de a-mi risipi banii Imi plac lucrurile frumoase. E o crima? Si am din cind in cind probleme cu bautura si cu tranchilizantele. Nu cind lucrez; dar citeodata trec citeva luni intre roluri."

Nu putea da inapoi acum. Era ultima ei incercare disperata de a cere ajutor si nu voia sa o piarda. In ora urmatoare, i-a spus doctorului Meier totul despre viata ei traita sub o zodie nefasta. Nici macar catelusul ei, Shar Pei, nu o asculta asa cum voia ea. Pas cu pas, dezvaluia simptom dupa simptom. Viata ei era o imagine viu colorata a problemelor codependentei, cu care multi dintre noi avem de-a face.

Intr-un moment de pauza, cind ea isi tragea rasuflarea, Paul lansa o lovitura cu care era sigur ca va nimeri foarte aproape de tinta. "Cind ati fost agresata sexual de tatal dumneavoastra? In primii ani ai adolescentei?"

Ar fi trebuit sa vedeti cum i s-au marit ochii si a ramas cu gura cascata. Daca pina atunci fusese foarte dispusa sa coopereze, in acel moment trecu brusc la o furie teribila. "N-am spus despre asta nimanui niciodata! Niciodata! Nici macar mamei! Cum puteti spune asa ceva!" Si asa mai departe. Nu stersese din memorie acel fapt, dar ii negase existenta ani in sir. Si-a pastrat micul secret rusinos ascuns sub pres. Nimeni nu stia nimic - cu exceptia memoriei ei.

Deci, ce se intimplase in realitate cu Beryl Mason?

In familia din care provenea relatiile fusesera intotdeauna instabile; nici ei, nici fratilor ei nu li se acordase vreodata atentia plina de iubire de care aveau nevoie. In perioada in care a fost molestata sexual de tatal ei, in loc ca rezervorul ei pentru iubire sa primeasca un flux de dragoste de la el, canalul de comunicare s-a inchis ermetic. Durere, umilinta, vinovatie, sentimentul tradarii - toate acestea si altele au blocat cu desavirsire fluxul de iubire si i-au otravit rezervorul. Beryl a pierdut acea parte a copilariei ei ca si cum anii respectivi i-ar fi fost, literalmente, extirpati din viata de un fel de bisturiu cosmic.

Setea de iubire, foaia de la baza prajiturii, nu a fost satisfacuta nicicind; rezervorul ei era gol; iar abuzurile din a treia foaie au accentuat lipsa de stabilitate a primelor doua. A plecat ca o furtuna, nefiind deloc pregatita sa faca fata vreuneia din problemele ei. Isi va pastra ascunse secretele, pentru ca dezgroparea lor e prea dureroasa pentru a o suporta.

Unele persoane nu numai ca-si ingroapa adinc amintirile dureroase, ci le alunga cu totul. Din nefericire, fiindea durerea contamineaza totul in jurul ei, intregul complex de experiente, care are legatura cu trauma respectiva, va fi eliminat. Unii din pacientii nostri care au fost abuzati in copilarie isi sterg in intregime din memorie acea felie din viata lor si opun o mare rezistenta emotionala in a rechema amintirile.

Speranta pentru viitor

Poate fi ajutata o persoana ca Beryl? Daca Scrooge ar fi ajuns in clinica noastra si nu in spatiul cosmic cu un trio de ciudati, ce am fi putut face pentru el? Poate cineva - poti tu - sparge zidul negarii prin simpla lectura a unei carti?

Da. Se poate, dar procesul este extraordinar de dureros. Atunci, de ce sa o faci, daca rezultatul aduce numai suferinta, iar vindecarea e mai rea decit boala? In cazul lui Beryl, ca si in cel al sotilor Jordan, fara interventie viata lor s-ar fi inrautatit in mod implacabil. Problemele se agraveaza din ce in ce mai mult, nefericirea devine mai profunda. Ranile trecutului continua sa singereze. Efectul distorsionant al codependentei ne impiedica sa vedem clar realitatea; facem aceleasi greseli iar si iar, in tot acest timp ghidindu-ne dupa ceea ce credem ca vedem, si nu dupa ceea ce exista in realitate. Beryl a trecut prin cinci casnicii inainte de a-si da seama ca ceva nu e in regula cu felul ei de a vedea viata .

Aranjarea stratului superior, pentru ca tortul sa arate bine, este doar o masura cosmetica, care nu ajuta la rezolvarea problemelor de adincime. Tratarea celui de-al doilea strat (relatiile de zi cu zi cu alte persoane) prin aplicarea unui plasture ajuta la fel de putin la recuperarea prajiturii. Numai atunci cind straturile de baza (trasnetul care i-a provocat durerea si setea fundamentala de iubire) vor fi dezvelite si vindecate cu grija, tortul va fi iarasi apetisant.

Daca vietile acestor oameni, sau viata ta, vor dobindi astfel o noua calitate, atunci acest lucru merita facut. In "Colinda de Pasti", cea mai mare bucurie a lui Scrooge, cind s-a trezit a doua zi dimineata, a fost descoperirea ca mai are inca puterea de a-si infrumuseta viata.

Povestea lui Beryl are un sfirsit fericit. S-a calmat dupa vreo doua zile; s-a gindit ca doctorul care a reusit sa scoata de la ea teribilul secret are ceva de oferit si s-a intors. Ca orice pacient care doreste sa fie spitalizat, s-a supus unui examen fizic riguros pentru a elimina orice posibila cauza organica a problemelor ei. S-a hotarit sa se interneze atit pentru discretia oferita de aceasta solutie, cit si pentru a se vindeca lucrind alaturi de noi. Am intors pe o parte si pe cealalta fiecare detaliu al copilariei ei nefericite si al relatiilor ei dezastruoase. Am discutat cauzele si efectele. De-a lungul saptaminilor, am revenit asupra-fiecarei probleme. Ea a suferit ingrozitor in tot acest timp, dar la sfirsit a iesit pe deplin vindecata, un om intreg. In cele din urma, Beryl a invatat sa se raporteze atit la barbati cit si la femei, fara sa mai fie nevoita sa se casatoreasca cu primii doar pentru a fi agresata ulterior.

"Nu mi-am dat seama niciodata ca iertarea si linistea sint inseparabile. Nici n-am stiut cit sint de bolnava pina nu m-am vindecat," a spus Beriyl.

Problemele lui Beryl aveau radacini in al treilea strat al tortului ei. In cele ce urmeaza vom investiga natura acestui strat pentru ca el reprezinta fundamentul pe care se intemeiaza atit relatiile, cit si simptomele lui Beryl si, poate, si ale tale.

Nu e usor sa reconstruiesti o fundatie care a fost rea de la inceput si a continuat sa se deterioreze intreaga viata. O data ce ti-ai pus in gind sa faci acest lucru, trebuie sa te apuci de treaba serios. "In cautarea fericirii" nu este doar o fraza fara sens sau o inscriptie pe o bucata de pergament ingalbenit de vreme. Este dreptul tau natural! Fericirea si iubirea se afla la indemina oricui!




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate