Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
CONCEPTUL DE "BOALA PSIHICA"


CONCEPTUL DE "BOALA PSIHICA"


CONCEPTUL DE "BOALA PSIHICA"

Exista mai multe etape in evolutia conceptului de boala psihica, care ilustreaza evolutia nivelului de cunostinte si a atitudinii fata de bolnav.

  1. Conceptul de factura culturala si moral religioasa nebunia, care desemneaza totalitatea dereglarilor spiritului. Se vizeaza in principal manifestarile exterioare ale dezordinilor mentale, ca abateri de la legile morale si religioase.
  2. Conceptul de alienatie mentala, prin care subiectul este vazut ca un instrainat de mediul sau. Starea de alienatie mentala pune persoana in imposibilitatea de participa la viata sociala, atribuindu-i un potential antisocial de tip violent, imprevizibil de care nu poate fi facut responsabil.


Boala psihica este un concept clinico-medical al psihiatriei, ce desemneaza o dereglare a vietii psihice. Aceasta dereglare poate afecta procese psihice izolate sau intregul sistem al personalitatii.

Boala psihica implica urmatoarele aspecte:

cauza care o produce, etiologia

o anumita forma de manifestare clinica, care ii confera identitatea, facind-o clasificabila, diagnosticul

un anumit tip de evolutie clinica, expresie medicala a psihobiografiei individului, evolutia bolii

anumite consecinte asupra structurii si dinamicii personalitatii, prognosticul

posibilitatea medicului de a actiona asupra evolutiei bolii prin anumite remedii, in scopul restabilirii starii de echilibru psihic al bolnavului, terapeutica

adoptarea unor anumite forme de recuperare, resocializare a bolnavilor psihici aflati in convalescenta sau remisiune, reintegrarea in sistemele sociale

instituirea unor metode de psihoprofilaxie in scopul de a se pastra starea de sanatate mentala si de a se combate factorii de risc morbigenetici, igiena mentala

ATITUDINEA BOLNAVILOR FATA DE BOALA PSIHICA

Majoritatea bolnavilor psihici simt si traiesc intr-un mod penibil, dureros modificarea naturii lor si a raporturilor cu ceilalti, izolarea la care sunt condamnati.

Aceste modificari duc la urmatoarele tipuri de trairi:

  1. experienta penibila in cazul nevrozelor
  2. experienta dureroasa, sfisietoare in cazul depresiilor si melancoliei
  3. marginalizare, excluzie sociala in toxicomanii, alcoolism
  4. apasare tensionala interioara in cazul complexelor
  5. confruntare directa cu o lume ostila la paranoicii revendicativi
  6. izolare morala si sociala represiva la cei cu inversiune sexuala

In majoritatea cazurilor, bolnavul isi percepe propria suferinta si in raport cu atitudinile sociale, cel mai adesea ostile fatade boala psihica si fata de bolnavii mentali. Astfel, tendinta bolnavilor este de a-si ascunde propriile tulburari sau probleme psihice in scopul mentinerii statutului social. Expresiile folosite de ei pentru a desemna starile lor specifice: probleme psihologice, situatii de impas, conflicte.

Atitudinea negativa, de respingere din partea societatii determina adesea conflicte, dificultati de comunicare si adaptare, situatia de marginalizare.

ANAMNEZA

  1. Date de identificare a persoanei
  2. Istoricul bolii prezente: descrierea detaliata a simptomelor
  3. Folosirea substantelor psihoactive: tipul, calea de administrare, combinatii.
  4. Antecedentele psihiatrice
  5. Medicatia; doze, durata, timpul,
  6. Antecedentele medicale
  7. Antecedentele familiale

Istoricul antecedentelor personale

perioada intrauterina

copilaria

relatiile familiale

adolescenta

tranzitia de la adolescenta la maturitate

viata sexuala

relatiile de prietenie si sociale

evenimentele de viata cu semnificatie deosebita

EVALUAREA PERSOANEI

Semnele sint obiective si rezulta din observatiile celui care evalueaza.

Simptomele sint subiective si sint relatate de pacient.

Delimitarea intre semne si simptome nu este foarte clara in acest domeniu, ele se pot suprapune; in acest context, anumite tulburari sint definite prin sindroame, adica o grupare de semne si simptome, care devin sugestive pentru o anumita conditie psihiatrica.

SINDROAMELE PSIHOPATOLOGICE

Asocierile unor simptome conform unor criterii clinice, centrate pe un simptom principal determina constructia unui sindrom.

Evaluarea simptomelor si a sindroamelor se realizeaza prin scalele de evaluare. Acestea constau in chestionare, interviuri, liste de simptome, evaluarea evolutiei si a rezultatelor terapeutice.

Tipuri de scale folosite in practica clinica:

    1. Evaluarea globala a functionarii
    2. Scale de diagnostic psihiatric
    3. Scale de investigatie a tulburarilor psihotice
    4. Scale de evaluare a tulburarilor affective
    5. Scale de evaluare a anxietatii
    6. Scale de evaluare a tulburarii de consum de substante
    7. Scale de evaluare a tulburarii comportamentului alimentar
    8. Scale de evaluare a tulburarilor cognitive
    9. Scale de evaluare a tulburarilor de personalitate

A. Evaluarea neuropsihica a pacientului si a functiilor intelectuale

1. evaluarea tulburarilor limbajului

2. evaluarea apraxiei membrului superior

3. evaluarea tulburarilor vizual-spatiale

4. evaluarea tulburarilor de memorie

5. evaluarea functiilor de executie.

B. Evaluarea neuropsihologica integrativa a calitatii si eficientei functiilor intelective

Se adreseaza unor tulburari care necesita o evaluare complexa fie a unor functii psihice ca atentia sau memoria fie a unor functii psihice mai complexe ca nivelul de functionare intelectiva in diferite etape, labilitatea emotionala conjugata cu anumite trasaturi de personalitate sau stiluri de coping, tulburari de gindire, inca nerelevante pentru o boala psihica dar care creeaza probleme de adaptare si relationare, probleme de dezvoltare si ajustare a personalitatii.

Tehnicile de examinare folosite sunt: interviul clinic, aplicarea de teste, unele foarte sofisticate pentru evaluarea globala sau focalizata a unor functii psihice: Scala de memorie Wechsler III, testul de invatare verbala California, examinarea diagnostica a afaziei Boston, bateria de teste Halstead-Reittan, etc.)

La persoanele in varsta: evaluarea functiilor memoriei in cadrul proceselor de imbatrinire, diagnosticarea unor forme de dementa incipienta, a pseudo-dementelor la cei cu depresie endogenomorfa.

La pacientii cu antecedente traumatice si fara modificari decelabile la investigatiile RMN: evaluarea unor eventuale deficite cognitive, a unor posibile simptome reziduale de afectare organica.

La pacientii cu sindroame sechelare dupa accidente vasculare: testarea abilitatilor intelectuale, a sferei afective si a celei comportamentale.

Evaluarea personalitatii

Testele psihologice nu sunt practicate in mod obisnuit la toate categoriile de bolnavi psihici. Utilitatea lor este maxima in psihoterapie, mai ales in terapiile de scurta durata, centrate pe persoana. Calitatea testelor de personalitate este foarte variata.

Caracteristicile principale:

- durata de timp; trebuie sa fie cit mai scurta. Inventarul de depresie Beck necesita 10 minute; inventarul multifazic de personalitate Minnesota necesita 1-2 ore.

- validitatea; este usor verificabila in variabila depresia-simptom sau greu verificabila in stima de sine, ostilitatea, autocontrolul, asertivitatea.

- reliabilitatea se refera la capacitatea de a dovedi ca poate realiza obiectivul propus.

Evaluarea personalitatii la persoane adulte

Se realizeaza prin:

    1. Teste obiective de personalitate. Se administreaza aceleasi seturi de intrebari structurate, datele obtinute sunt comparate cu datele similare standard, obtinute prin norme statistice.

Testul multifazic de personalitate Minnesota-2, MMPI-2, cuprinde 566 itemi. Ei sint divizati in

10 scale clinice pentru hipocondrie, depresie, isterie, devianta psihopatica, masculinitate-feminitate, paranoia, psihastenia, schizophrenia, mania, introversia sociala.

3 scale de validitate

4 scale speciale:

scala de schizofrenie

scala depresiei

scala de masurare a sinceritatii cu 15 itemi

scala F, cu 60 de itemi, orientati spre stari de psihopatologie majora

    1. Teste proiective de personalitate. Sint mai indirecte si nestructurate. Ele investigheaza personalitatea in totalitate. Se focalizeaza pe aspectele inconstiente ale personalitatii. Prin intermediul reprezentarilor grafice, pacientul isi proiecteaza propriile sale nevoi, ginduri, aspiratii si conflicte.

Testul Rorschach. " Testul petelor de cerneala". Conceput de psihiatrul elvetian H. Rorschach in 1910. Petele de cerneala de diverse forme- imagini standard(5 alb-negru si 5 colorate) sint folosite ca stimuli pentru asociatiile ideatorii ale pacientului.

Testul tematic aperceptiv. Creat de Henry Murray in 1943. Testul consta in vizualizarea de catre pacient a unui numar de 10 poze(dintr-un total de 30 de poze cu diverse peisaje si personaje), cu care trebuie sa creeze un scenariu de evenimente si personaje. Este folosit mai ales pentru investigarea unor aspecte motivationale.

Testul de completare a propozitiilor. Este un test proiectiv dar este mai direct, deoarece soliicta raspunsuri verbale. Se prezinta serii de propozitii incomplete(minimum 10 si maximum 100) ce trebuiesc completate cu primul cuvint ce trece prin minte.

Testul de desenare a unei persoane. A fost folosit intii ca test de inteligenta la copii.

    1. Evaluarea comportamentului.

Se evalueaza comportamentul exteriorizat, a unui comportament specific de catre pacient, un membru al familiei sau un observador. E o metoda directa, obiectiva. Evaluarea comportamentului neexteriorizat necesita cooperare din parte pacientului.

ETIOLOGIA BOLILOR PSIHICE

Etiologia studiaza cauzele si conditiile care duc la aparitia bolilor psihice.

Starea de echilibru a personalitatii se mentine atunci cind actiunea factorilor exogeni si endogeni este contrabalansata de modalitatile de raspuns ale personalitatii. Starea de dezechilibru apare atunci cind acest lucru nu se mai poate realiza.

In acest context se delimiteaza 2 tipuri de boli psihice:

boli exogene care au o cauza externa personalitatii

boli endogene, a caror cauza exista ca o cauza potentiala, ca o dispozitie latenta in structura si dinamica personalitatii.

Cauzele tulburarilor psihice exogene:

  1. Factori fizici externi: traumatisme cranio-cerebrale, intoxicatii, infectii. Acestia determina, in general, sindrom confuzional cu confuzie mentala, obnubilare etc.
  2. Factori psiho-traumatizanti de natura afectiv-emotionala care perturba echilibrul psihic. Acestia determina manifestari de tip reactiv: reactii patologice la evenimentele de viata, reactii ale personalitatii sau stari nevrotice.
  3. Alti factori: starea de surmenaj, starile conflictuale, schimbarea mediului de viata sau a mediului de munca, boli somatice grave sau boli somatice cronice

Cauzele tulburarilor psihice endogene

In interiorul sistemului personalitatii, pot exista dispozitii de ordin constitutional catre un anumit tip de boala mentala.

EVOLUTIA BOLILOR PSIHICE

I.           Modelul clinico-psihiatric

Acesta considera ca bolile psihice sunt de 2 tipuri:

constitutionale - oligofreniile, psihopatiile, atunci cind este vorba de personalitati imature ca nivel de dezvoltare globala sau personalitati anormal structurate

dobindite , atunci cind sunt implicate personalitati normale care au suferit transformari patologice datorita unor factori exogeni sau endogeni

Etapele de evolutie a bolii psihice

  1. Debutul clinic al bolii este prima faza a evolutiei clinice, poate fi:

brusc,    in cazul starilor reactive, al nevrozelor, episoadelor confuzionale, etc.

lent si progresiv, in cazul dementelor, al psihozelor.

  1. Evolutia clinica propriu-zisa are mai multe etape:

faza prodromala, a debutului bolii cu manifestari sub-clinice

faza de stare, in care se desfasoara manifestarile caracteristice afectiunii

faza terminala, in care simptomatologia clinica se retrage, are loc remisiunea tulburarilor.

Modalitati de evolutie clinica

  1. evolutia acuta simpla, cu caracter tranzitoriu, intilnita in episoadele confuzionale, starile reactive, nevroze
  2. evolutia continua, de lunga durata, cu modificari ale sistemului personalitatii, schimbarea atitudinii si a relatiilor cu mediul social, cu deteriorarea progresiva in diferite grade a personalitatii, intilnita in psihoze si stari de dementa
  3. evolutia clinica intermitenta(remitenta) de tip periodic, in care accesele survin periodic, cu o ritmicitate regulata. Dupa fiecare acces survine faza de remisiune sau ameliorare. Se intilneste in psihozele periodice: boala afectiva, psihoze maniaco-depresiva, ciclofrenia, dipsomania.
  4. momentul lucid este starea in care manifestarile psihopatologice sunt suprimate complet pentru o perioada limitata de timp
  5. remisiunea este starea in care are loc o atenuare marcata a simptomelor ce poate merge pina la disparitia lor. Are loc o ameliorare a starii de sanatate dar in general simptomele doar diminua in mod marcat in raport cu tabloul clinic propriu-zis.

Durata evolutiei clinice:

  1. forma supra-acuta sau tranzitorie implica o evolutie clinica de scurta durata, rapida, de citeva zile
  2. forma acuta implica o evolutie clinica de maximum o luna
  3. forma cronica se caracterizeaza printr-o evolutie indelungata, cu tendinta la cronicizare si permanentizare.

Prognosticul clinic se refera la totalitatea consecintelor actiunii factorilor etiologici asupra personalitatii si la modalitatea de finalizare a evolutiei bolii respective. Tipuri de prognostic:

prognostic favorabil, in care are loc remisiunea completa a simptomelor, ameliorare sau vindecare

prognostic defavorabil, in care are loc remisiunea clinica partiala urmata de persistenta unei stari de dezechilibru, numita defect post-procesual

prognostic grav sau sever, in care evolutia clinica este cronica, progresiva si are drept consecinta degradarea sau deteriorarea ireversibila a sistemului personalitatii.

Modele de dezintegrare ale sistemului personalitatii

  1. Deficienta este consecinta unei tulburari a procesului de integrare aparuta sau produsa in cursul perioadei de formare a sistemului personalitatii. Consta din oprirea in dezvoltare a structurilor personalitatii la diferite nivele de dezvoltare. Acest model este ilustrat de oligofrenii, la care re-structurarea sistemului personalitatii nu se mai poate realiza, deficienta se poate doar compensa in cadrul anumitor limite prin metode de psihopedagogie speciala.
  2. Deteriorarea este un proces de dezintegrare a sistemului personalitatii care are loc dupa finalizarea organizarii acestuia. Are un caracter progresiv si ireversibil. Este ilustrat de sindroamele dementiale si nu poate fi oprit sau recuperat.
  3. Regresiunea apare dupa formarea completa a personalitatii. Consta in revenirea la etapele functional- comportamentale anterioare cronologic, are doar un caracter functional, structura sistemului personalitatii este neafectata. Regresiunea are un caracter reversibil si poate fi corectata. Acest model este ilustrat de sindroamele nevrotice, fobic-obsesive, anxioase, isterice, de dependenta(toxicomanii, alcoolism).
  4. Dizarmonia este consecinta unei dezvoltari defectuoase a sistemului personalitatii soldata cu dezechilibrul functional dintre diferitele sale    nivele structural-dinamice. Dezvoltarea personalitatii este completa dar ea are un caracter dizarmonic iar raporturile dintre diversele nivele structurale nu sunt structurate in mod precis.
  5. Imaturitatea este un proces ce afecteaza dezvoltarea emotional afectiva a persoanei. Aceasta va avea comportamente afectiv-emotionale neconforme cu virsta cronologica. Poate fi reversibila sau mai exact, compensata.
  6. Defectul este consecinta unui proces psihopatologic de natura psihotica care are actiune distructiva asupra sistemului personalitatii. La un anumit nivel structural-dinamic are loc o deteriorare partiala post-procesuala, care se constituie ca o adevarata deficienta pentru personalitatea respectiva. Acest model este ilustrat in cazul bolnavilor psihotici dupa o evolutie indelungata a bolii. Este o stare ireversibila ce poate fi compensata prin socioterapii si psihoterapii ocupationale.
  7. Dependenta    este o stare caracterizata prin regresiune sau imaturitate afectiv-emotionala a persoanei, ce determina adoptarea unui comportament de dependenta fata de o alta persoana. Apare frecvent in starile de boala, de convalescenta, la deficienti. Este o forma de manifestare a mecanismelor de aparare ale Eu-lui, are caracter reversibil in general, putind fi corectata prin psihoterapie.

Distributia afectiunilor psihice in raport cu virstele individului

Fiecarei etape de viata ii corespunde un anumit profil psihologic si o anumita configuratie psihopatologica.

  1. Virsta intre 0-15 ani. Scopurile psiho-biologice sunt legate de dezvoltarea ctive,generala a persoanei. Tulburari posibile: imaturitate afectiva si intelectuala, tulburari de comportament.
  2. Virsta intre 16-10 de ani. Vulnerabilitate foarte mare. Scopuri psiho-biologice legate de dezvoltarea personalitatii, formarea unei identitati, nevoia de libertate, de afirmare etc. Tulburari posibile: dificultati de adaptare, de comunicare, stari complexuale, tulburari comportamentale, crize delirante, tulburari instinctuale etc.
  3. Virsta intre 21-30 de ani. Se caracterizeaza prin stabilizarea personalitatii si a conduitelor, scopuri psiho-biologice si psiho-sociale legate de integrarea in viata sociala, profesionala, familiala. Tulburari posibile: stari conflictuale, dificultati de adaptare, nevroze, stari reactive, conduite deviante, psihoze endogene.
  4. Virsta intre 31-40 ani. Scopuri legate de viata sociala, familiala si profesionala. Tulburari posibile: psihopatii, nevroze si stari reactive, alcoolism, psihoze endogene.
  5. Virsta intre 41-50 de ani. Scopuri legate de viata sociala, familiala, profesionala. Este prezenta o vulnerabilitate crescuta fata de bolile psihice si acum poate debuta involutia psiho-biologica. Tulburari posibile: stari reactive si nevroze, afectiuni psiho-somatice, tulburari psihotice endogene, demente presenile etc.
  6. Virsta intre 51-60 de ani. Scopuri legate de criza de involutie. Tulburari posibile: nevroze, depresii de involutie, stari fobic-anxioase.
  7. Virsta intre 61-70 ani. Scopuri legate de involutie, de retragerea din viata sociala, de ingustarea cimpului de relatii, preocupari. Tulburari posibile: Nevrozele si depresia de involutie, starile fobic-anxioase, tulburari psihice de involutie sau date de ateroscleroza.
  8. Virsta peste 70 de ani. Scopuri legate de propria persoana. Tulburari psihice de involutie, ateroscleroza cerebrala, psihoze de involutie, demente senile etc.

ADAPTAREA

Dificultati de adaptare

a)      inadaptarea este rezultatul incapacitatii de a stabili relatii cu mediul social,

b)      dezadaptarea este rezultatul renuntarii la unele relatii stabilite cu mediul social. Cauzele:

persoana in cauza sufera diverse evolutii, incepe sa prezinte tulburari de personalitate, de constiinta, devine alcoolica sau toxicomana,

se modifica aspecte importante ale mediului social

c)      izolarea este starea de insingurare acceptata de o persoana, care isi reduce foarte mult relatiile cu mediul social. Cauze:

dorinta de refugiere din din diverse situatii

tulburari psihice

d)    refuzul adaptarii si integrarii sociale, intilnit la persoane apartinind unor minoritati

e) dificultatea de integrare, in care persoana nu poate asimila un model socio-cultural diferit.

Factori ce determina dificultati de adaptare si integrare

  1. teama de situatii noi datorita unor abilitati deficitare de a raspunde adecvat si de a face fata acestora
  2. apartenenta persoanei la un grup social cu un grad inalt de integrare, de care nu se poate detasa
  3. dependenta de modelele culturale si morale in care s-a format persoana, modele ce nu ii permit acceptarea altora noi
  4. teama persoanei ca isi va pierde identitatea intr-un nou mediu
  5. personalitatea caracterizata de psihorigiditate, suspiciune, prudenta exagerata,

Tipuri de conflicte

  1. Conflicte psihologice, rezultate din diferitele elemente dinamice ale sistemului personalitatii, care stau la baza activitatilor si conduitelor umane innascute si dobindite.
  2. conflicte biologice care afecteaza functionarea organismului
  3. conflicte psihosociale care apar in cadrul stabilirii de relatii dintre persoana si mediul social si se manifesta prin dificultati de adaptare si integrare. Aici sunt incluse conflictele familiale, de adaptare scolara, profesionale, moral-religioase, politice, culturale
  4. conflicte de evolutie care apar in diversele etape de evolutie psihobiologica a persoanei.




Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate