Clasificarea deficientelor de limbaj

Clasificarea deficientelor de limbaj

Clasificarea tulburarilor de limbaj este extrem de dificila si mult controversata in literatura de specialitate. Aceasta, deoarece, in primul rand, mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formarii si dezvoltarii limbajului sunt foarte complexe si pot fi afectate in cele mai diferite componente. In al doilea rand, tulburarile de limbaj se pot cupla la aceeasi persoana. Se pot intalni impreuna, de pilda, tahilalia cu balbaiala, sau dislalia, balbaiala si disgrafia. La cele de mai sus se adauga lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburarilor de limbaj. Pentru buna colaborare dintre logopezi, cat si dintre acestia si alti specialisti (neurologi, pediatri, ORL-isti) este necesara elaborarea unei terminologii stiintifice unice.

Una dintre schemele posibile de clasificare a tulburarilor de limbaj, in functie de mai multe criterii, ii apartine lui M. Gutu (1975) si ia in considerare urmatoarele criterii:

criteriul anatomo-fiziologic:

tulburari ale analizatorului verbomotor, verboauditiv ;

tulburari centrale sau periferice;

tulburari organice sau functionale.

criteriul structurii lingvistice afectate

tulburari de voce;

tulburari de ritm si fluenta;

tulburari ale structurii fonetico-fonematice;

tulburari complexe lexico-gramaticale;

tulburari ale limbajului scris.

criteriul periodizarii, in functie de aparitia tulburarilor de limbaj:

perioada preverbala (pana la doi ani);

perioada de dezvoltare a vorbirii (2-6 ani);

perioada verbala (peste 6 ani);

criteriul psihologic:

gradul de dezvoltare a functiei comunicative a limbajului;

devieri de conduita si tulburari de personalitate.

O alta schema de clasificare este cea elaborata de E. Verza (1982), clasificare care tine seama de mai multe criterii in acelasi timp: anatomo-fiziologic, lingvistic, etiologic, simptomatologie si psihologic:

Tulburari ale pronuntiei

dislalie;

rinolalie;

dizartrie.

Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii

balbaiala;

logonevroza;

tahilalia;

bradilalia;

aftongia;

tulburari pe baza de coree.

Tulburari de voce

afonia;

disfonia;

fonastenia.

Tulburari ale limbajului citit-scris

tulburari totale (agrafia si alexia);

tulburari partiale (disgrafia si dislexia).

Tulburari polimorfe de limbaj

afazia;

alalia

Tulburari de dezvoltare a limbajului

mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic, general sau electiv);

retardul sau intarzierea in dezvoltarea generala a vorbirii.

Tulburari ale limbajului, bazate pe disjunctii psihice

dislogii;

ecolalii;

jargonofazii;

bradifazii.