Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» Nichita Stanescu, Lauda omului


Nichita Stanescu, Lauda omului




Nichita Stanescu, Lauda omului

1. „adaugata” – inlaturata; „inlauntru” – exterior.

2. Cuvantul „oamenii” este scris cu doi “i” pentru ca primul i reprezinta desinenta de plural a substantivului respectiv, iar al doilea i este articol hotarat.

3. a se bate cu morile de vant; a-si bate gura degeaba, batut de soarta / de Dumnezeu

4. In ultima strofa, poetul foloseste imaginea vizuala „cu aripile crescute inlauntru, / care bat, plutind, planand”, referindu-se la faptul ca omul vrea sa acceada la o conditie superioara. Omul intotdeauna vrea sa se autodepaseasca, sa atinga absolutul. Aripile ascunse ale oamenilor sugereaza superioritatea gandului, a reflexivitatii ce caracterizeaza fiintele inteligente.

5. Cei doi termeni repetati in poezie sunt „soarele” si „oamenii”.

6. Repetitia locutiunii substantivale „Din punctul de vedere al ” se refera la faptul ca poezia se face prin fuziunea dintre puterea de judecata si afect, din intrepatrunderea ratiunii cu sentimentul. Astfel se poate gandi un punct de vedere al copacilor, un altul al pietrelor si un al treilea al aerului, toate trei cu privire la Om. Copacii gandesc omul ca emotie si ca niste „fructe plimbatoare”, pietrele gandesc omul ca miscare si ca lumina, aerul il gandeste ca pasare cu aripile crescute inlauntru. Formularile capata o miscare grava si linistit-suitoare, pe parcursul celor trei strofe, trei trepte ale unui fel de silogism poetic, in tipare sintactice de neclintit, ca pentru a purta in ele adevaruri absolute, definitive.

7. Titlul este un element esential al receptarii, pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. Titlul poeziei, Lauda omului, identifica specia lirica cu o oda, desi continutul textului nu integreaza epitete elogioase sau superlative rasunatoare. Ca si cum natura ar avea propria constiinta, in poezie sunt enumerate trei perspective metaforice cu privire la om: a copacilor, a pietrelor si a aerului, facand apel la propria lor sfera semantica. Omul este mai presus de orice prin emotii si inteligenta.

8. Cea de-a treia strofa, ca si adaosul „ascendent“ al celor doua versuri supranumerare din strofa ultima, sporesc impresia de dinamism continuu.
Nu insa simetriile dau superioritatea acestei poezii, ci constatarea uimita ca in atata relativitate cosmica pare probabila ipoteza ca elementele lumii materiale, copacii, pietrele si aerul, sa aiba un „punct de vedere“ despre Om.
Pentru aer, mediul pasarilor, oamenii sunt niste pasari extraordinare avand aripile „crescute inlauntru“ si planand fantastic in cel mai curat aer, „care e gandul“. Ultimele doua imagini, complementare una alteia, sunt cele mai originale si mai surprinzatoare, adanci si de o mare plasticitate intelectuala.
A imagina aripi crescute inlauntru, vaslind in aerul gandului, este a elogia la maximum intelectul uman, in tendinta lui perpetua de a stapani legile universului.

9. Lirismul subiectiv reprezinta manifestarea directa a eului liric. In poezie, eul liric este sugerat, pentru ca reda ceea ce gandesc pomii, pietrele si aerul, in niste metafore ce depasesc analogia clasica si exalta diferentierea. Poetul ne propune aici o viziune a Omului ca punct suprem si continuu ascendent al evolutiei materiei in Univers. De asemenea, vocea lirica este prezenta in text prin adresarea directa, chiar daca cu valoare generalizatoare, „ce-o zaresti”, precum si prin exclamatiile din finalul fiecarei strofe.











Politica de confidentialitate





Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate