Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
RETORICA & ARGUMENTARE - Manipularea in comunism


RETORICA & ARGUMENTARE - Manipularea in comunism




UNIVERSITATEA HYPERION

FACULTATEA DE LITERE

(sectia romana-engleza) Anul I




RETORICA & ARGUMENTARE

Manipularea in comunism

Cu timpul, nu mai putem spune cat anume din destinul personal l-am scris noi insine si cat a fost scris de altii. Nu mai putem preciza cu exactitate cat din fiinta noastra ne reprezinta Eul si cat este rezultatul sfaturilor, antrenamentelor, educatiei, sugestiilor, recomandarilor sau ordinelor pe care ni le impun ceilalti. Nu mai stim unde se termina rolul pe care ni l-am scris noi insine si unde incepe cel scris de altii. Nu mai putem spune cine, de ce si cand a scris scenariul care ne comanda ce sa gandim, ce sa facem, ce sa simtim. Astfel putem spune ca suntem determinati (direct sau indirect) sa facem anumite lucruri, cu alte cuvinte, suntem manipulati. In plan social, tehnica manipularii se reprezinta cel mai bine la nivelul politic. Astfel, discursul politic este, de cele mai multe ori, simpla demagogie. In comunism, de exemplu, strategiile de manipulare sunt considerate trepte spre ascensiunea regimului. Trebuie, insa, facuta demarcatia intre socialism si comunism. Astfel, principalele tehnici manipulatorii ar fi: 1. discursul politic (ideologic), 2. filosofia politica a regimului care promite, in primul rand, un trai mai bun, 3. mass-media ca loc de propagare al doctrinei, 4. cultul personalitatii unui lider carismatic, sustinut neconditionat, 5. mirajul unei lumi noi, evident, mult mai buna decat cea precedenta. Toate aceste tehnici se gasesc integrate in insasi actiunea politica, nu numai a comunismului ci a oricarari miscari socio-politice.

Precizari conceptuale

Termenul de socialism deriva din latinescul sociare care inseamna a combina sau a impartasi. Termenul corelativ, mai tehnic, societas trimitea la ideea de comunitate, asociatie, sau intovarasire, si are chiar conotatie juridica desemnand o uniune contractuala intre oameni liberi. Astfel cuvantul social are atat o semnificatie contractualista, cat si una subiectiva/emotionala - se refera la relatii de comuniune si camaraderie. O implicatie imediata este legatura conceptului de social cu cel de popor (suveran). Daca societatea este identificata cu intreaga comunitate, este in mod legitim echivalata cu poporul. In consecinta, 'vointa sociala' poate implica vointa populara sau generala. Proprietatea sociala este a intregului popor, participarea sociala la guvernare este una populara, s.a.m.d.

Initial socialismul era asociat oarecum contradictoriu cu colectivismul, comunismul, si social-democratia. Trebuie de fiecare data sa avem in vedere contextul istoric in care folosim aceste concepte precum si incarcatura ideologica specifica pe care le-o atribuim.

Cateva teme centrale ale ideologiei socialiste

Una din dificultatile intelegerii a ceea ce semnifica conceptul de socialism rezida din faptul ca el a folosit cu cel putin trei sensuri diferite:





  1. Socialismul a fost vazut ca un model economic legat de colectivism si de mecanismul planificarii, ca o alternativa la capitalism.
  2. Socialismul a fost considerat ca un instrument al miscarii muncitoresti, ca o forma de 'laburism' care reprezenta interesele clasei muncitoare si oferea un program politic pentru cucerirea puterii economice si politice.
  3. Ca un crez politic sau ideologie care oferea un set de valori si principii fundamentale:
  • Comunitate
  • Cooperare
  • Egalitate
  • Satisfacerea nevoilor
  • Proprietate comuna

Socialism sau socialisme?

Este dificil sa vorbim de o doctrina socialista singulara, sistematizata, si la care sa ne putem referi ca la o teorie originara. Exista, mai degraba, socialisme in diferite contexte istorice care se suprapun deseori cu alte ideologii. Foarte important este insa sa nu analizam aceste distinctii din perspectiva dominanta a marxismului, care este si el o forma de socialism ca multe altele. In acest sens trebuie folosita cu precautie distinctia operata de Marx si Engels intre socialismul utopic si cel revolutionar care, de fapt, ignora asemanarile si comunitatea de credinte a celor doua curente. O alta clasificare este in functie de strategiile politice si aici intalnim un socialism revolutionar si altul reformist. S-a vorbit si de socialism autoritarian si libertarian, sau socialism colectivist organizational si libertarian. Andrew Vincent distinge intre urmatoarele forme de socialism: socialism utopic, socialism revolutionar (marxist), socialism reformist, socialism etic, socialism pluralist si socialism de piata.   

Natura umana

Ideologia socialista impartaseste teza perfectibilitatii fiintei umane, oamenii isi pot dezvolta si perfectiona statutul moral. Indivizii au o natura sociala iar conditiile in care ei evolueaza spun multe lucruri despre caracterul lor, pentru ca sunt inzestrati cu ratiune si capacitate de auto-desavarsire. Si acest lucru este valabil pentru toti oamenii, indiferent de clasa sociala, rasa, sex, socialismul avand o dimensiune internationalista si cosmopolita aidoma liberalismului.

Exista de asemenea si o influenta a rationalismului de tip iluminist in ontologia umanului care respinge convingerea ca oamenii pot fi transformati pe cale rationala in anumite conditii specifice. Dimpotriva, daca se actioneaza pentru transformarea si modernizarea conditiilor de viata, atunci se poate transforma si caracterul oamenilor. Materialismul istoric marxist este in acest sens un exemplu de doctrina rational modernizatoare care propune teza transformarii naturii umane prin modificarea conditiilor materiale ale existentei.   

Pe de alta parte, in varianta mai romantica a socialismului intalnim convingerea ca indivizii sunt autonomi si ei pot fi educati sa descopere adevarurile morale si sa aprecieze valorile traditiei. Progresul, industrializarea si modernizarea nu sunt factori indispensabili in devenirea fiintei umane, oamenii sunt creatori si se pot implini printr-o activitate serioasa si profunda.



Tot de la incercarea iluminismului de a explica realitatea cu ajutorul principiilor ratiunii si de a elimina superstitiile se trage si tentatia socialismului catre stiintificitate. In plus, admiratia fata de stiintele empirice din sec    XIX va imprima socialismului tentatia folosirii limbajului stiintelor naturii ceea ce-i conferea un aer de veridicitate. Odata descoperite principiile si structura naturii umane acestea puteau fi clasificate si se putea proiecta o societate care sa implineasca toate aspiratiile umane. Aceasta tentatie avea sa capete o expresie absoluta in marxism care, asa cum pretindea Engels, descoperise legea dezvoltarii istoriei umane, dupa cum Darwin descoperise legea dezvoltarii naturii organice.

Comunitatea, cooperarea, fraternitatea si camaraderia sunt concepte cheie in caracterizarea relatiei moralitate-natura umana in ideologia socialista pentru ca sunt prezente in aproape toate curentele socialiste de la cel utopic pana la in sec. XX. Supozitia centrala este afirmarea prioritatii ontologice a colectivitatii in raport cu individul. Cooperarea si comunitatea sunt valori superioare individualismului si egoismului, care inseamna doar izolare si competitie. Mutualitatea, comunalitatea, si sentimentul de a impartasi cu ceilalti sunt definitorii pentru viata sociala. Noi nu putem exista in afara relatiilor cu ceilalti decat ca simple abstractii, entitati fara substanta, fara istorie si apartenenta.

Egalitate si libertate

Fara indoiala conceptul central al ideologiei socialiste este cel de egalitate. Dar aceasta nu inseamna ca toti ganditorii socialisti au impartasit acelasi concept de egalitate. Fourier considera ideile egalitariene ca fiind un fel de otrava, el accepta chiar existenta ierarhiei sociale, a diferentelor de venit si de pozitie in cadrul falansterului. Marx insusi nu era foarte prieten cu ideea ca egalitatea este un bun in sine. Desigur accepta ca scopul final al comunismului trebuie sa fie cel al egalitatii sociale, dar prefera sa nu speculeze asupra sa intrucat, spunea el, n-avem cum sa anticipam forma sociala particulara pe care o vor impune transformarile economice.

Si liberalismul este considerat un curent politic egalitarian, numai ca el se refera la egalitatea sanselor, a oportunitatilor, pe cand socialismul vizeaza in principal egalitatea in distribuirea bunurilor si serviciilor. Aceasta distinctie este foarte utila in analiza comparativa a celor doua doctrine si in intelegerea adecvata a acuzelor de "stangism" sau de "cvasi-socialism" aduse de unii critici ai liberalismului. Liberalismul are ca valoare centrala libertatea iar aceasta intra deseori in contradictie cu egalitatea. Desigur ideea de egalitate nu trebuie inteleasa in sens literal, factual. Nu este implicata aici egalitatea oamenilor din perspectiva capacitatilor si abilitatilor fizice si mentale, ci mai degraba este vorba de o egalitate morala - ca in ideea iudeo-crestina a egalitatii sufletelor in fata lui Dumnezeu. Acest concept de egalitate, folosit si de socialismul etic, este de sorginte kantiana intrucat indivizilor li se recunoaste capacitatea de a avea o vointa rationala care merita respect egal, fiecare fiind capabil sa-si satisfaca interesele si sa-si realizeze fericirea meritand astfel o consideratie egala. Acesta este conceptia despre egalitate privita drept o conditie, o oportunitate pentru dezvoltarea fiintei umane. Ea se apropie de acceptiunea liberala a egalitatii morale a indivizilor care este de altfel compatibila cu libertatea.

Trebuie sa distingem insa intre egalitatea ca o conditie si egalitatea ca un scop. Socialismul este preponderent asociat cu realizarea egalitatii ca scop fundamental al societatii. Mijloacele prin care se realizeaza acest scop sunt diferite si aici intervin diferentierile dintre socialismul vestic si cel estic, de sorginte marxista. Daca pentru socialismul de tip sovietic instrumentul esential era nationalizarea mijloacelor de productie si economia de comanda, pentru socialismul vest european economia mixta si redistribuirea bunastarii prin impozitul progresiv pe venit erau mijloacele realiste de asigurare a echitatii sociale.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate