Emil
Isac, Vanturile noptii
1. sa scape = sa salveze, sa elibereze;
spaima = groaza, frica, teama
2. In structura "O, incete plansul!" virgula izoleaza interjectia
afectiva o de restul propozitiei; semnul exclamarii este folosit la sfarsitul unui enunt exclamativ,
marcheaza intonatia imperativa a versului, punandu-se in
evidenta o stare afectiva (tristetea, disperarea).
3. Mi-a raspuns cu promptitudine la intrebare. (a reactiona, a replica) Nu m-am asteptat sa nu-mi raspunda la scrisoare. (a scrie)
A raspuns exigentelor noastre. (a corespunde)
4. In poezie este prezenta tema naturii,
evidentiata de motivul noptii, precum si tema raului
existential, evocata de motivul mortii si cel al
singuratatii.
5. Verbul la pers. I ma cufund, pronumele personale la persoana I sg:
ma, mi, sufletu)-mi", prezenta
interjectiei afective o, interogatiile retorice reprezinta
marci lexico-gramaticale ale subiectivitatii.
6. "A-nceput blestemul groapa sa mi-o sape
personificarea din ultimul vers al celei de-a patra strofe (tertine) pune
in evidenta spaima si disperarea eului liric, ce-si simte
sfarsitul din ce in ce mai aproape.
7. La nivel tematic, poezia Vanturile noptii . este
o creatie moderna intrucat predomina exceptia si straniul,
evidente inca de la inceput: natura isi dezlantuie fortele
si blesteama intreaga omenire la moarte: "nu e om pe lume". De
asemenea, sentimentul dominant transmis de poezie este
spaima, nelinistea; vocea poetica este marcata de anormalitate,
angoasa si instrainare, trairi specifice poeziei moderne.
8. Primele doua strofe marcheaza inceputul unei stari de
neliniste, care se mentine pe tot parcursul poeziei. Cele doua exclamatii din finalul primei strofe, "O,
incete plansul! Sufletele doarma!" ilustreaza o uimire
fortata, impusa, ce reliefeaza
atmosfera incordata, incercarea eului liric de a se salva de un rau
existential profund, nenumit. Cea de-a doua strofa
exprima inceputul disperarii si al spaimei. Metafora "tot
mai noapte-i noaptea" evidentiaza frica si cufundarea in intuneric,
in tenebrele propriei fiinte, poate, vocea poetica
dezvaluindu-si dorinta de salvare prin intrebarea "Unde-i mana
alba care sa ma scape? Antiteza alb -
negru, lumina - intuneric devine astfel expresiva.
9. Titlul este alcatuit dintr-un grup nominal,
Vanturile noptii . , si ofera o cheie in dezlegarea
intelesului poeziei. Astfel, acesta se afla in stransa legatura
cu continutul, intrucat "vanturile" par a fi curentul ce
aduce blestemul, moartea si spaima, transformand totul intr-o noapte
totala, nesfarsita. De asemenea, punctele de suspensie
mentin tesiunea si creeaza o atmosfera stranie, in care
intunericul se asterne pe neasteptate si pune stapanire pe
tot ce gaseste in cale.
