Romanitatea romanilor in viziunea istoricilor

Romanitatea romanilor in viziunea istoricilor

1. Necesitatea studierii rolului romanitatii
2. Precizarea unui secol in care a fost pusa problema
3. Mentionarea unui motiv (cauza) care a determinat abordarea romanitatii romanilor
4. Doi istorici
5. Doua idei ale acestor istorici

Romanitatea romanilor este un element fundamental al etnogenezei romanesti,iar studierea ei se impune din urmatoarele considerente : ofera informatii despre originea ,formarea si continuitatea poporului roman,este alaturi de ortodoxie un element al constiintei colective romanesti ,a reprezentat in epoca moderna o arma de lupta in demersul romanilor din Transilvania, vizand obtinerea de drepturi nationale .

In secolele XV-XVI declansarea expansiunii otomane dupa 1354,cucerirea statelor balcanice crestine si amenintarea asupra tinerelor state medievale romanesti au trezit interesul european fata de problema romanitatii romanilor.Umanistii s-au implicat pentru trezirea constiintei contemporanilor in vederea stavilirii expansiunii otomane ce ameninta intreaga Europa.Totodata abordarea romanitatii romanilor de catre umanistilor italieni se inscria in demersul umanistilor de readucere a mostenirii antichitatii.

Flavio Biondo sustinea romanitatea romanilor afirmata frecvent de cei pe care ii intalnise la Roma, in timp ce Antonio Bonfini afirma ce "romanii sunt urmasii legiunilor si coloniilor romane"adusi de Traian si de ceilalti imparati romani in provincia Dacia "ceea ce marturiseste pana in vremea de acum limba lor".

In secolul XVII-lea problema romanitatii romanilor a fost a abordata de marii cronicari romani Grigore Ureche ,Miron Costin, stolnicul C-tin Cantacuzino si Dimitrie Cantemir .Abordarea romanitatii romanilor a fost motivata de cei enumerati din nevoia de a ii informa pe contemporani despre trecutul lor, dar si din nevoia de a combate conceptiile gresite ale autorilor straini despre romani.

Grigore Ureche in "Letopisetul Tarii Moldovei" constata asemanarea dintre cuv din lb romana si lb latina si pe aceasta baza concluzioneaza ca "toti de la Ram se trag".

Miron Costin in "Letopisetul Tarii Moldovei" si in "De neamul moldovenilor" sustine unitatea de neam a romanilor "toti un neam si o data descalecati sunt" .

C-tin Cantacuzino in "Istoria Tarii Romanesti " afirma ca romanii "sunt adevarati romani si alesi romani prin credinta si barbatie".Afirma si unitatea de neam a romanilor "toti acestia dintr-o fantana au izvorat si curg".

Secolul al XVIII-lea marcheaza din punct de vedere politic inrautatirea situatiei in urma instaurarii domniilor fanariote in Tara Romaneasca si Moldova si a dominatiei habsurgice in Transilvania. Originea pur romana a romanilor servea acum drept arma de lupta in demersul national al romanilor ardeleni si totodata trebuia sa-i propulseze pe romani ca egali cu orice popor din Europa Occidentala. Originea pur romana ,vechimea ,continuitatea si numarul romanilor constituiau argumente decisive in lupta politica a "Scolii Ardelene". Cei mai de seama reprezentanti au fost: Samuil Micu ,Gheorghe Sincai -"Cronica romanilor si a mai multor neamuri"si Petru Maior - "Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia".

Acestia au sustinut prin argumente istorice si filosofice drepturile romanilor. Petru Maior demonstra originea nobila , pur romana a romanilor eliminand elementul dacic din ecuatia etnogenezei romanesti: "neputand scapa dinaintea romanilor ei in de ei se omorara", iar altii "cu muieri cu prunci cu tot au fugit din Dacia." Nu era acceptat nici un amestec al sangelui .Puritatea sangelui triumfa asupra amestecului unguresc.

Cel mai important demers politic al "Scolii Ardelene" a fost : "Supplex Libellus Valachorum " din 1791 in care erau inscrise ca revendicari importante :stergerea denumirilor odioase de tolerati , admisi,nesocotiti intre stari ;participarea proportional cu numarul la viata politica ; drepturi egale cu celalalte "natiuni" privilegiate.

Romanii au avut constiinta originii comune ,a unitatii de neam , a vechimii , continuitatii si originii latine in cursul secolelor trecute , ceea ce a stat la baza formarii constiintei nationale si fauririi statului roman modern.