Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» SCURTA PRIVIRE ASUPRA INVATAMANTULUI SI CULTURII DIN TARA ROMANEASCA IN SECOLELE XIV – XIX


SCURTA PRIVIRE ASUPRA INVATAMANTULUI SI CULTURII DIN TARA ROMANEASCA IN SECOLELE XIV – XIX




SCURTA PRIVIRE ASUPRA INVATAMANTULUI SI CULTURII DIN TARA ROMANEASCA IN SECOLELE XIV – XIX

Invatamantul si cultura din Tara Romaneasca, la inceputurile existentei lor au fo-losit limba slavona, care era limba oficiala a statului feudal si a bisericii. Cu toate acestea

limba romana, care era vorbita de majoritatea locuitorilor, va reusi treptat sa inlocuiasca

limba slavona si astfel se va forma o cultura romaneasca, autentica, iar scoala va folosi implicit limba romana in intreaga sa activitate. Aceasta substituire a limbii slavone cu limba romana s-a facut in timp, intampinand mari greutati, dar cu aportul unor mari dom-nitori si carturari patrioti, care prin hotararile si activitatea lor au impus aceasta schimba-re, s-a reusit.




. Cercetand documentele din arhive si mai ales lucrarile de specialitate,legate de dezvoltarea invatamantului de la inceputul existentei Tarii Romanesti, am gasit o multime de informatii, care atesta drumul greu, strabatut de invatamantul romanesc in limba roma-

na, ce cauta sa inlocuiasca pe cel in limba slavona. Pentru aceasta vom arata mai jos cate-va din etapele dezvoltarii invatamantului si culturii romanesti, in general si mai ales a dez

voltarii invatamantului si culturii in limba romana, in special.

Deoarece in aceasta perioada, mai ales de inceput a invatamantului, nu existau scoli

in intelesul celor de azi,bisericile deveneau principalele centre ale invatamantului si cultu

rii,fiindca numarul celor care stiau carte era destul de mic,iar din aceasta categorie faceau

parte, in primul rand clerul (mai ales de la bisericile si manastirile mari). Primele informa

tii se refera la activitatea desfasurata la manastirea Bistrita – Vilcea” unul din centrele cul

turale si artistice ale Tarii Romanesti din anul 1499”.1) La 10 noiembrie 1508, apare din

porunca domnitorului, Radu cel Mare, lucrarea “Liturghierul slavon”, tiparit de calugarul

Macarie. Aceasta este prima carte tiparita in Tara Romaneasca, la manastirea Dealu, de langa Tirgoviste, unde se adusese o tipografie pentru carti slavone,fiind importanta si pen

tru “invatamantul din aceasta tara”.2)

La 29 – 30 iunie 1521 este redactata scrisoarea lui Neacsu din Cimpulung catre Johannes (Hans) Bekner, judele Brasovului, primul text redactat in limba romana, pastrat

pana la noi.

Stiinta de carte este atestata si in judetul Teleorman, de unde se cunosc, din seco-

lele trecute, mai multi logofeti, gramatici, dieci si scriitori de documente. Existenta lor

presupune implicit dovada unor centre culturale unde s-au format, dascal care i-a invatat

sa scrie si sa citeasca. Identificand notiunea de gramatic cu aceea de invatator, dupa cum arata prof. Stefan Barsanescu 3), observam ca unii scriitori de documente se indeletniceau si cu predarea mestesugului scrisului si cititului, asa cum se putea face in acea vreme.

1 – 2 M. Bordeianu, P. Vladcovschi, Invatamantul romanesc in date, Edit.Junimea, Iasi, 1979, p.11.

3) Stefan Barsanescu si colaboratorii, Istoria pedagogiei, Bucuresti, 1964, p.54.

Incepand din secolul al XVI – lea apar o serie de gramatici si dieci, care scriu do-cumente si acte in cancelariile domnesti de la Tirgoviste si Bucuresti,unii fiind din diferi- te localitati ale judetului Teleorman. Iata cativa dintre acestia si localitatile de unde pro-vin. Talapi din localitatea Balaci, dintre diecii mici, scrie documentele din 10 ianuarie-

1538,la Tirgoviste si din martie 1538, la Bucuresti, iar in actul din 8 decembrie 1547, Ta-

lapi semneaza ca ispravnic logofat. Dragusin, gramatic din Scheostri (azi Scrioastea),sem

neaza documentul din 25 aprilie 1550, iar Stan logofat, tot din aceeasi localitate, scrie do-cumentul din 14 februarie 1569. Din satul Zimbreasca este Detco, fiul lui Liica, ce redac-teaza actul din 2 aprilie 1579, iar din Mirosi sunt mai multi, dintre care amintim pe Albul

diac, care scrie documentul din 25 august 1555, ca si cel din 22 mai 1557, unde semnea-za Albul logofat din Tirgoviste. Hrisovul din 21 octombrie 1585 este intocmit de Neagoe,

fiul lui Albu logofat, iar Patru logofat din Rusii de Vede scrie documentul din 23 mai

1590 1) si exemplele pot continua.

Din cele prezentate pana acum reiese ca, in secolul al XVI – lea, erau mai multi

scriitori de documente din judetul Teleorman, ce redactau hrisoave domnesti si acte de

cancelarie, ce purtau semnatura si pecetea domnului. Ei erau apreciati de logofatul can-

celariei domnesti si promovati in functie dupa meritele lor, parcurgand treptele de la“mic

diac”, apoi “diac”, pana la “gramatic” si “logofat”. Cu ultimul titlu, apar in randul boieri-

lor, ceea ce insemna ca poseda cunostinte teminice si dovedea o adevarata arta caligrafi-ca. Acesti dieci si gramatici ce proveneau din satele: Balaci, Mirosi, Scrioastea, Zimbreas

ca si altele se gaseau in apropierea targului Rusii de Vede, resedinta judetului Teleorman,

ne indreptateste sa credem ca au invatat carte in acest oras.

Sigur, in judetul Teleorman, au mai fost si alte centre de cultura si invatamant,

cum ar fi: schitul metoh al manastirii Cutlumus de la Muntele Athos, schit ce se gasea in satul Manicesti, sau manastirea Tigania – Draganesti, situata la circa 4 km. spre nord fata

de Rusii de Vede. In aceste centre, ca si in altele din judetul nostru, au putut sa invete carte acei tineri teleormaneni ce au devenit mai tarziu dieci si gramatici la cancelaria dom

neasca, mai ales ca majoritatea din ei sunt mireni si nu preoti, iar unii sunt din aceeasi fa-milie.2) Acest lucru ne face sa credem ca, uneori, acest mestesug al scrisului si cititului era transmis din tata in fiu, ca orice meserie, in familie sau pe langa o curte boiereasca si

nu numai pe langa biserica.

In secolul al XVII – lea preocuprile pentru insusirea acestui mestesug a continuat

in judetul nostru, ca de altfel in intreaga tara si o parte din acesti dieci sau gramatici, care au scris documente la sfarsitul secolului al XVI – lea, au continuat sa le intocmeasca si la inceputul secolului urmator, dar au aparut si altii ca: Mihail logofat din Olteni, logofatul

Cernat din Putineiu, popa Gheorghe si Eftimie Raspopul. 3)

Datorita dezvoltarii economice a celor trei tari romane, a dezvoltarii targurilor si a

intensificarii schimburilor de marfuri pe intreg teritoriul romanesc, se simtea nevoia unui instrument de relatii mai intense intre oameni,intre locuitorii provinciilor romanesti.Acest

instrument este limba romana, care patrunde tot mai mult in toate sectoarele de activita-te, mai ales in cancelaria domneasca si biserica, desi era inca puternic sustinuta limba sla-vona, socotita “limba sfanta”.

Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit. p. 24 – 41.

Ibidem, p.42.

Ibidem, p.56.



Domnitorii ,Matei Basarab (1632 – 1654) si Constantin Brincoveanu (1688–1714)

dau porunca sa se tipareasca si carti in limba romana nu numai in limba slavona. In acest

fel, treptat “in secolul al XVII – lea tiparirea cartilor in limba slavona scade din ce in ce mai mult, locul lor fiind luat de tipariturile in limba romana, limba ce incepe sa se afirme

asigurandu-si un prestigiu si o pondere tot mai mare in aparatul de stat, in scoala, in bi-

serica, in tipografie. 1)

Desi lipsesc documentele care sa ne informeze de existenta unor scoli in judetul Teleorman, in secolul al XVII – lea, credem insa ca focarele de cultura existente in seco-

lul trecut s-au mentinut, ca acei gramatici sau poate unii calugari sa fi invatat si pe alti u-cenici mestesugul scrisului si cititului. Sustinem aceasta ipoteza deoarece in secolul al

XVIII – lea cercuri tot mai largi de oameni cunosc sa redacteze diferite documente si a-

cest lucru nu se putea face decat in cazul ca existau anumite scoli sau focare de invatare

a acestui mestesug.

Secolul al XVIII – lea reprezinta de fapt o etapa importanta in dezvoltarea invata-

mantului romanesc, in general. Asistam acum la reorganizarea scolii superioare cu orien-

tarea invatamantului catre disciplinele stiintifice, cu inmultirea elementelor de cultura lai-

ca, dar si la cresterea numarului de noi scoli de toate gradele. In afara de scolile grecesti de la Coltea si Vacaresti (infiintate de domnii fanarioti,ce-si incep domniile in Tara Roma

neasca in anul 1716), bugetul scolilor pe anul 1741 indica prezenta de scoli romanesti la:

Buzau, Cimpulung, Craiova, Focsani, Rimnic, Slatina si Tirgoviste”, 2) deci in resedinte

de judet. Observam ca nu este trecut in buget nici un dascal la Rusii de Vede, resedinta ju

detului Teleorman.

Rusii de Vede era un targ vechi, destul de infloritor, avand legaturi comerciale cu orasele din imprejurimi,cu unele din sudul Dunarii, iar la nord cu Brasovul.De asemenea,

inca de la inceputul secolului al XVIII–lea era aici o capitanie si se ridicasera biserici noi,

printre care Sf.Spiridon, inceputa in 1708,ctitorie a lui Serban Cantacuzino vel vornic.3)

O astfel de asezare, resedinta de judet, nu putea ramane fara scoala. Ca nu apare in buget s-ar putea presupune ca intretinerea dascalului ei era fie din partea unui particular

(proprietar) sau de catre oraseni. Se poate ca si ctitorul bsericii Sf. Spiridon sa fi angajat

vreun dascal, care pe langa serviciul divin, in vreo chilie, sa fi invatat carte si cativa copii.

Date precise privind scoala din Rusii de Vede avem din a doua jumatate a secolu-lui al XVIII–lea. In hrisovul lui Alexandru Ipsilanti, voievod, din 17 martie 1775 4), dupa

ce se refera la scolile din Bucuresti,Craiova si Buzau, se precizeaza ca“in fiecare oras din

tara a intemeiat scoale deosebit de limba slavona si rumaneasca” 5), deci si la Rusii de Vede, care era resedinta de judet. Domnitorul, Alexandru Ipsilanti, s-a dovedit a fi un re-formator de seama in domeniul invatamantului. Astfel, in hrisovul din ianuarie 1776, re-feritor la reorganizarea scolilor din Tara Romaneasca, intalnim idei si principii care antici

peaza unele reforme din prima jumatate a secolului al XIX – lea. Dupa opinia sa “toate

Gheorghe Parnuta, Ion T. Radu, Ion Lupu, Invatamantul in Muscel in secolele

XVII – XIX, Edit. did. si ped., Bucuresti, 1968, p.9.

Ibidem. p.13.

Petre Stroescu, Orasul Rosiori de Vede, Alexandria, l933, p.59.

Mihai Bordeianu, Petru Vladcovschi, op. cit. p.48.

Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit. p.64.

bunurile materiale” oricat “ar veni cu imbelsugare in viata omului . .nu pot sa faca pe cel ce le poseda, fericit, pe cat timp lipseste invatatura” .1) Cu alte cuvinte, orice progres ma-terial al locuitorilor trebuie dublat de unul spiritual, acesta din urma realizandu-se numai prin “infiintarea si imbunatatirea scoalelor si internatelor din tara”. Acestea erau singurele forme in stare, se arata in hrisov, “sa deschida paraie nesecate . .acelora care hranesc dragostea invataturei”.2)

Asadar, Alexandru Ipsilanti si-a dat seama, cum remarca Nicolae Iorga, ca este nevoie sa infiinteze scoli de“influentaa apuseana”,cu un program de studiu progresiv si“cu intro-ducerea stiintelor si a limbilor moderne”3)Reorganizarea din anul 1776“a fost una din cele mai insemnate masuri luate in domeniul invatamantului de un domnitor fanariot”.4)

Alexandru Ipsilanti era atat de convins de eficacitatea reformei scolare, incat, zicea el

sintem dispusi, ca sa combatem, prin orice mod, pe cei care se opun celor zise de noi.”5

Reforma scolara initiata de acest domnitor prin hrisovul din ianuarie 1776(care avea 6 pa

gini si jumatate tiparite)a avut urmari importante pentru evolutia ulterioara a invataman-tului romanesc din ultimul patrar al secolului al XVIII – lea. La Bucuresti, remarca Nico-lae Iorga “materiile fura mai multe, de un caracter mai occidental si mai inalt”.Cu excep-

tia stiintelor naturale, care se predau in greceste, cele care priveau”gramatica, aritmetica, geometria, astronomia, fizica, geologia si istoria se prezentau elevilor in limbile latina, franceza si italiana.”6) Aceasta reforma a contribuit, mai intai de toate, la introducerea

spiritului luminist in scoala si cultura romaneasca, spirit concretizat intre altele, prin apli-carea unei programe scolare bazata pe principii pedagogice inaintate.

Astfel, la Academia domneasca din Bucuresti, elevilor li se punea conditia “sa nu fie mai mici de 7 ani in varsta, nici pre de alta parte prea inaintati, sau niste lenesi si greoi in-

cat sa abata bunavointa a celorlalti”.7) Din punct de vedere social, la scoala frecventau feciorii negustorilor si boierilor “cazuti in saracie”, unii straini scapatati”, precum si “mo-



jici si tarani, carora le este data agricultura si pastoria si se disting in privinta lucrarei pa-mantului sau cresterea vitelor”.8)

Programa scolara din sistemul preconizat in hrisovul lui Alexandru Ipsilanti, punea un accent deosebit pe trasaturile si predispozitiile native ale copiilor, tinzand spre dezvol

tarea lor armonioasa din punct de vedere intelectual, moral si fizic. In acest scop docu- mentul recomanda ca scolarii fiecarei clase, impreuna cu eforul sau pedagogul lor sa se adune la un loc si sa convorbeasca intre ei, ori sa faca gimnastica pentru miscarea corpu-

lui, in timp de o ora, apoi sa citeasca fiecare in parte, pana la timpul lectiilor de seara si convenind iar sa asculte pe profesori si dupa intoarcerea din clasa, sa citeasca iarasi fieca

re singur. In cazul elevilor care ar fi incalcat prevederile regulamentare si se poarta “rau”

1) V.A.Urechia, Memoriu asupra perioadei din istoria romanilor de la 1774 – 1786, Buc., 1893, p.83.

2) Ibidem, p. 84

3) Vezi,N. Iorga,Bizant dupa Bizant, Editura enciclopedica romana,Buc.1972, p.238.

4) Matei D.Vlad,Incurajarea invatamantului de catre Alexandru Ipsilanti, in “Studii si articole de istorie”,vol.XLV-XLVI, Buc.,1982, p.236.

5) V.A.Urechia, Istoria romanilor, tom.I, Buc. , p.84.

6) N. Iorga, Istoria invatamantului romanesc,Editie ingrijita, studiu introductiv si no-te de Ilie Popescu Teiusan, Ed. did si ped.Buc.,1971, p.52. Vezi mai pe larg lucrarea lui Elena Grigoriu, Istoricul Academiei Domnesti de la Sf Sava.Contributii documentare.Ed. did si .ped.,Buc.,1978, p.65 – 77.

7) Matei D. Vlad, op. cit. p.237.

8) Ibidem.

erau interzise pedepsele corporale si nu se admiteau ca acestia sa fie “supusi la bataie si bici, ci prin mijloace acomodate imprejurarilor, dupa cum numai pedagogia ne invata”. 1)

Asa cum a remarcat Paul Cornea, prin ideile si principiile pe care le cuprinde, hri-sovul “face elogiul ratiunii si contine un admirabil indreptar pedagogic strabatut de i-deea, vrednica de Rousseau si Pestalozzi, ca individualitatea elevilor nu trebuie strivi- ta sub o disciplina cazona si un potop de reguli scolastice.” 2)

In baza acestui document, Alexandru Ipsilanti a infiintat noi scoli romanesti intr-un numar de 18 orase din Tara Romaneasca, intre altele la: “Rusii de Vede,Gaiesti, Gher

ghita, Caracal, Cerneti, Tirgu Jiu, Focsani, Rimnicu Sarat si Valeni”. 3) Intr-adevar, bugetul scolilor din anul 1880 vine sa confirme existenta scolii din Rusii de Vede. La

14 martie 1780 in acest oras figura un dascal platit din bugetul statului cu 5 taleri pe

luna. Un alt document ne arata ca scoala domneasca din acest oras avea continuitate

si cu aceasta ocazie aflam si numele dascalului care o conducea. Pentru importanta lui il reproducem mai jos.

“Adeverez cu acest zapis al meu la Sfanta Mitropolie si la prea cinstita blagoslovita

dreapta preasfintitului parintelui mitropolitului tarii,ca sa se stie ca m-am asezat a fi

dascal la Rusii za Vede, judetul Teleorman, spre a invata copiii orasului carte ruma-

neasca. Si plata pentru osteneala mea sa-mi fie taleri 5 pa luna, adeca taleri 60 pa an

din mila prea sfintii sale, afara din ceea ce vor vrea parintii acestor copii din buna pre

erisis nesiliti de mine sa-mi dea.

Si eu sa am a pune toata silinta spre invatatura copiilor, a-i scoate ucenici si a-i in

vata oranduielile bisericesti.

Si pentru mai buna incredintare m-am iscalit ca sa se creaza.

Nedelcu dascalul, 1793, martie 21” 4)

Din continutul acestui act rezulta ca dascalul Nedelcu se angaja sa invete pe copii

carte rumineasca” si pentru aceasta va primi, ca si dascalul din anul 1780, din buge-

tu statului “5 taleri pa luna, adeca 60 taleri pa an”, ceea ce inseamna ca era platit pe in

tregul an, indiferent daca elevii aveau sau nu vacanta. De asemenea, se precizeaza ca

scoala functiona pentru toti” copiii orasului”, fara sa se tina cont de originea sociala a

lor. Un alt document ne aduce lamurirea ca scoala din resedinta judetului era frecven-tata si de copiii din satele mai apropiate.Astfel,in circulara mitropolitului Filaret,din 1

august1793 se precizeaza ca dascalul avea sa stranga la invatatura” atat copiii dintr –

acel oras, cat si de la alte sate dimprejur, ca sa-i invete carte”. Se arata, de asemenea,

in circulara ca va fi”si mai de folos” daca dascalul“va sti si ceva cantari bisericesti”5)

Din cele prezentate mai sus reiese ca si in a doua jumatate a secolului al XVIII – lea invatamantul isi mentine caracterul religios, mai ales in scolile incepatoare, unde

invata cele 10 porunci, cele 10 fericiri, simbolul credintei, cele 7 taine, diferite ruga- ciuni si unele cantari bisericesti, alaturi de scris, citit si socotit, desi se incearca intro-ducerea unor cunostinte cu caracter laic. Acest lucru se datoreaza si faptului, printre

1) Ibidem, p.238



2) Paul Cornea, Originile romantismului romanesc. Spiritul public, miscarea ideilor

si literatura intre anii 1780 – 1840, Edit. Minerva, Buc. 1972, p.52

3) Mihai Bordeianu, Petru Vladcovschi, op. cit.p.53

4) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit. p.64 – 67.

5) Preot, Toma Bulat, O incercare de mai buna pregatire a clerului in sec. al XVIII -

lea, in ,,Glasul Bisericii”, revista oficiala a Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, anul

XXI, nr.7 – 8, iulie – august, 1962, Buc. P.744.

altele, ca cel care raspundea de organizarea procesului de invatamant si de incadrarea

dascalilor in scoli, era Mitropolitul tarii.

Deoarece in apropiere de orasul Rusii de Vede se gasea si satul Peretu, care la a- cea data era asezat la circa 5 – 6 km., probabil ca la scoala din resedinta judetului au

invatat carte si unii copii din acest sat. Este posibil ca si inainte de 1793 sa fi frecven

tat scoala cativa copii, deoarece fiind un sat din apropiere, locuitorii aveau nevoie de

preot la biserica lor, care sa stie sa citeasca slujbele si probabil sa le redacteze anumi

te acte necesare in viata de toate zilele. Dupa toate probabilitatile, dascalul Nedelcu din Rusii de Vede, a reusit sa-si preoteasca unul dintre fiii sai in satul Peretu, in anul 1797. Acest lucru il deducem pe baza informatiilor din Catagrafia judetului Teleorman, din anul 1810, in care se arata

ca in satul nostru era o biserica din lemn, cu hramul Sf. Gheorghe, unde functionau 2

preoti. Unul dintre ei era “preot Neacsu sin Nedelcu, de 45 de ani, bun la citire, neglo

bit, cu sotie, de neam roman, fecior de mirean. Hirotonisit la 7 decembrie 1797, la a-ceasta biserica. Acest preot , la randul sau, are un fiu, “Ivan, fecior de preot, oranduit tarcovnic la aceasta biserica”,1) care probabil, sa fi invatat si la scoala din Rusii de Vede. Acest tanar tarcovnic va deveni preot si unul dintre primii dascali ai scolii din

Peretu,iar dupa anul 1838, protopop in sat.

Datorita reformelor facute de unii domnitori in domeniul invatamantului, exem-plu reforma lui Alexandru Ipsilanti, dar si a altor voievozi, la sfarsitul secolului al

XVIII – lea si inceputul secolului al XIX – lea, se infiinteaza scoli la sate, nu numai la orase, fie din initiativa unor boieri sau oameni instariti, cu idei progresiste, fie la cere rea locuitorilor din satele respective. Aceste scoli, ca si cele mai vechi, se reorgani-zeaza in primele decenii ale secolului al XIX –lea pe baza ideilor iluministe, care patrunsesera si in Tara Romaneasca dinspre Europa apuseana.

Printre domnitorii care s-au preocupat de reorganizarea invatamantului la incepu

tul acestui secol amintim pe Ion Gheorghe Caragea (1812 – 1818), care a dat un hri-sov in septembrie 1814. Prin acest document domnitorul a schimbat radical invata-mantul din Tara Romanesca,incepand de la problemele financiare ale scolii, pana la cele de continut. In acest sens, dadea porunca eforilor din Bucuresti sa se ingrijeasca

de a gasi pentru “toate scolile din tara dascali priceputi” .2) In aceasta perioada erau efori in Bucuresti, boierii: Grigore Brincoveanu si Nestor Craiovescu, la care se adau-gau in urma acestui hrisov si boierii: Mihail Schinasca si postelnicul C. Vlahuta. Atri-

butiile lor au fost marite, devenind direct raspunzatori de organizarea tuturor scolilor din tara si punand astfel, in 1814, bazele primei institutii din tara noastra care s-a ocu

pat de oganizarea invatamantului, numita Eforia scoalelor. 3)

Aceasta institutie s-a ocupat de organizarea si conducerea invatamantului din Ta-ra Romaneasca, cu mici intreruperi, pana in anul 1862, cand a fost inlocuita cu Consi-

liul Superior al Instructiunii Publice ce va exista pana la marea Unire,din anul 1918.

La 1 decembrie 1817, domnitorul, Ion Gheorghe Caragea, da un nou hrisov, prin care anunta redeschiderea tuturor scolilor din Tara Romaneasca .4) Cu aceasta ocazie

1) Preot, Ioan Spiru, Catagrafia judetului Teleorman din 1810, in ,,Glasul Bisericii”, re-

vista oficiala a Sf. Mitropolii a Ungrovlahiei, anul XXIII, nr.5-6, mai-iunie,1974, p.538

2) Mihai Bordeianu, Petru Vladcovschi, op. cit., p.81.

3) Vezi pe larg tema in Elena Grigoriu. op. cit., p.100 – 105.

4) Mihai Bordeianu, Petru Vladcovschi, op. cit., p.84

se reaminteste si de scolile din resedintele de judet, deci si din Rusii de Vede “unde sa se oranduiasca alti dascali rumanesti (mai priceputi), fiecare fiind platit cu cate 250 de taleri pe an”.1) Tot in aceasta perioada vine in Tara Romaneasca vestitul carturar ardelean,Gheorghe Lazar, care reuseste,din 1818,sa organizeze o scoala superioara in limba romana.Aceste masuri impulsioneaza in mod deosebit invatamantul romanesc, care incepe in primele decenii ale secolului al XIX – lea sa capete o organizare tot mai uni tara pe intregul teritoriu al Tarii Romanesti. In aceasta perioada de puternica reorganizare a invatamantului se infiinteaza si la Peretu o scoala, care prin felul unic cum a lu-at fiinta, “prin continutul documentului de intemeiere, este una din cele mai importante din tara” 2) si de ea ne vom ocupa in capitolele urmatoare.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate