Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» LUPTA TARILOR ROMANE PENTRU APARAREA INDEPENDENTEI


LUPTA TARILOR ROMANE PENTRU APARAREA INDEPENDENTEI


LUPTA TARILOR ROMANE PENTRU APARAREA INDEPENDENTEI

La scurta vreme dupa afirmarea lor politica ca state independente, Tara Romaneasca si Moldova se manifesta ca importante forte politice in istoria sud-estului european. Orientarea spre o politica de sine statatoare a statelor romanesti se loveste de tendintele expansioniste ale marilor state feudale, Ungaria si Polonia,care incercau sa-si asigure, ajungand adeseori in conflict intre ele, suzeranitatea asupra lor.



Tendintele politice expansioniste ale celor doua puteri li se asociaza Imperiul otoman care, prin cucerirea Peninsulei Balcanice, constituia o grava primejdie pentru existenta politica independenta a Tarilor Romane. In aceste imprejurari externe, Tarile Romane stiu sa opuna o rezistenta militara ferma, atat incercarilor regatului maghiar de a subjuga Moldova, cat si celor de dominatie otomana in Tara Romaneasca. In istoria poprului roman Mircea cel Batran( 1386-1418), domnul Tarii Romanesti, ne apare drept una din cele mai puternice personalitati. Ajuns in scaun in vremi ce anuntau mari confruntari cu Imperiul otoman, se remarca prin abilitatea politica si prin calitatile de ostean viteaz. Un cronicar turc il numeste, pe buna dreptate, “cel mai viteaz si mai ager dintre principii crestini “. El a stiut, in complexitatea raporturilor politice ale timpului, sa aduca in hotarele tarii pamanturi stravechi romanesti. Domnul Tarii romanesti a fost si un bun organizator, a manifestat interes pentru asezamintele social-economice, intr-o vreme de generala consolidare si de sporire a populatiei in rasaritul Europei. Mircea Voievod a fost un luptator pentru independenta tarii, un hotarat aparator al civilizatiei europene. Istoricii i-au asociat si calitati de bun diplomat si de sprijinitor al culturii.

Inceputurile domniei.

La urcarea pe tron,Mircea era stapan numai al Tarii Romanesti.Teritoriile de peste munti,Amlasul si Fagarasul,pe care le detinuse inca Vladislav Vlaicu,fusesera pierdute in vremea lui Radu I. Mircea ia in stapanire aceste teritorii,astfel ca, in septembrie 1389, se intituleaza domn”al tarilor de peste munti”. Din acelasi an apare in titlul domnesc si Banatul Severinului.Titlurile domnesti oglindesc,de la an la an, intinderea teritoriala a Tarii Romanesti, prin integrarea noilor sau mai vechilor stapaniri.

Primejdia otomana insa se apropie de hotarele tarii, in timp ce Ungaria este framantata de lupte interne. Constient de cresterea pericolului otoman, Mircea a cautat sa consolideze statul, continuand opera predecesorilor sai, fiind primul dintre domnii romani care a inchegat un front puternic romanesc. Inca din primii ani s-a straduit sa contrabalanseze influenta politica si economica maghiara, stabilind bune relatii cu Moldova lui Petru Musat, prin intermediul caruia incheie o alianta cu Polonia.Politica lui Mircea, in aceasta faza,a fost moldo-polona,pentru a contracara presiunea maghiara. In acest context, Tarile Romane au actionat impreuna, solidare in raport cu pericolul extern.

POLITICA INTERNA.Mircea cel Batran s-a preocupat de sporirea bogatiilor tarii; a desavarsit organizarea sociala a tarii, sistemul de obligatii si de privilegii. In timpul lui s-au stabilit sistemul prioritatii feudale prin actele emise de cancelaria domneasca) si dregatoriile. A organizat o mai buna administratie a tarii,care a fost controlata din aproape de domnie. El a intarit sistemul de cetati de la Dunare, organizand si “oastea cea mare”. Mircea a acordat atentie si organizarii bisericii Tarii Romanesti. Aceasta activitate de consolidare a statului si a institutiilor sale explica, in buna parte,puterea pe care o reprezenta Tara Romaneasca in sud-estul Europei.



ROLUL TARII ROMANESTI IN FRONTUL ANTIOTOMAN DIN BALCANI

Dupa alungarea turcilor din Dobrogea, Mircea a sprijinit in continuare fortele socilae din Peninsula Balcanica, in lupta impotriva ofensivei otomane. In iunie 1389 un corp de oaste din Tara Romaneasca participa, alaturi de fortele sarbesti conduse de cneazul Lazar, la lupta de la Campia Mierlei(Kossovopolje), impotriva turcilor. Sultanul a intreprins, in 1391, o campanie de prada in nordul Dunarii. Oastea turceasca este invinsa de Mircea cel Batran.

LUPTA DE LA ROVINE. Ofensiva otomana se indreapta, incepand din 1393,spre cetatile de la Dunare stapanite de Mircea,astfel ca Tara Romaneasca se afla in prima linie a frontului antiotoman. Participarea lui Mircea la lupta de la Campia Mierlei, politica domnului indreptata impotriva stapanirii otomane in Peninsula Balcanica si sistemul de aliante cu statele crestine au constituit tot atatea cauze care au prilejuit agresiunea otomana in Tara Romaneasca. Cu o armata de aproximativ 40.000 de ostasi,careia i s-au adaugat si armatele vasalilor sarbi si albanezi,in toamna anului 1394, Baiazid Ilderim(fulgerul) a trecut Dunarea, pe la Turnu, in Tara Romaneasca, inaintand spre capitala tarii, Arges. Mircea Voievod, dispunand doar de 10.000 de ostasi, a evitat, la inceput, lupta directa. El a adoptat tactica hartuielii, a evacuat satele, retragand pe locuitori in zona muntoasa; a dezlantuit atacuri prin surprindere, mai ales noaptea, impotriva trupelor turcesti, razletite pentru a-si cauta hrana sau a jefui. Forta dusmanului a slabit treptat. In ziua de 10 octombrie1394, la Rovine rovina=loc mlastinos), intre Turnu si Arges, s-a dat una dintre cele mai mari lupte din istoria confruntarilor turco-romane. O cronica bulgara contemporana povesteste:”si lanci nenumarate s-au frant”, iar cerul “nu se mai putea vedea de desimea sagetilor”. Victoria obtinuta nu a putut fi exploatata, deoarece o parte din marea boierime, nemultumita de cresterea autoritatii domnesti, a sprijinit pe un pretendent, anume Vlad (Uzurpatorul), sustinut si de domnul Moldovei. In aceste conditii Mircea a incheiat la Brasov, in 7 martie 1395, tratatul de alianta cu regele Ungariei, Sigismund, impotriva turcilor. Acest tratat nu este un act de vasalitate ci o alianta impotriva turcilor, in vederea unei cruciade. Mircea este recunoscut ca domn al tarii, dovada ca el, de fapt,controla partea ei rasariteana, fiind sustinut de importante forte socilae si militare Vlad Uzurpatorul, sprijinit si de interventia armatei otomane, avand si adeziunea unei parti a boierimii, se mentine un timp in scaun. In vara anului 1396, Mircea cu sprijinul lui Stibor, voievodul Transilvaniei, intarindu-si pozitiile in Tara Romaneasca,a participat la cruciada antiotomana.



LUPTA DE LA NICOPOLE.

Presiunea otomana asupra Europei si incercarile imperiului otoman de a se instapani in Tara Romaneasca determina organizarea unei cruciade antiotomane, planuita cu mai multi ani in urma. Scopul acesteia era de a-i alunga pe turci de la Dunare si chiar din Europa. Inca din primavara anului 1396 au sosit la Buda cavaleri francezi si burgunzi, apoi germani, italieni si englezi. Acestora li se alatura osti maghiare,preccum si un corp ardelean condus de voievodul Stibor. Cruciatilor li se ataseaza oastea Tarii Romanesti, sub conducerea domnului. In vara anului 1396 aliatii au cucerit Vidinul si Rahova, ajungand la Nicopole. Desi Mircea, care cunostea tactica de lupta a turcilor, a cerut sa atace cel dintai, a fost refuzat de ducele Burgundiei. Acesta pornind la atac s-a indepartat mult de liniile crestine. Astfel oastea franco-burgunda a fost inconjurata. Cruciada a luat sfarsit cu victoria turcilor. De acum inainte, rolul principal in confruntarea cu imperiul otoman, la Dunare, a ramas in seama Tarii Romanesti. Infrangerea de la Nicopole, prezenta turcilor in Bulgaria si ocuparea de catre turci a cetatii Turnu au intarit, pentru moment, pozitia lui Vlad Uzurpatorul. Dupa cucerirea Vidinului, crescand pericolul transformarii tarii in pasalac, s-a produs o regrupare a fortelor in jurul lui Mircea. La aceasta s-a adaugat si situatia favorabila creata de indepartarea lui Baiazid de linia Dunarii. Sultanul,avand in intentie pregatirea asediului Constantinopolului, dezangajeaza frontul dunarean. In aceste condititii, Mircea,avand sprijinul tarii, este reanscaunat cu ajutorul lui Stibor, voievodul Transilvaniei

ETAPA DE APOGEU SI LUPTA DIPLOMATICA DUSA DE MIRCEA>

Victoria mongolilor condusi de Timur-Lenk, la Ankara(1402) si luarea in captivitate a lui Baiazid au prilejuit luptele pentru tron intre fiii acestiua Soiman, Musa, si Mahomed. Aceasta etapa, extinsa pe parcursul unui deceniu, a insemnat si o perioada de oarecare liniste, ingaduindu-i lui Mircea cel Batran sa se manifeste ca abil diplomat, iar tarii sa joace un rol insemnat in istoria acestei parti de lume. In timpul lui Mircea Voievod ,Patriarhia din Constantinopol a conferit Mitropolitului Tarii Rromanesti titlul de “exarh al plaiurilor”, care insemna extinderea autoritatii lui asupra credinciosilor romani din Transilvania. Era inceputul unei politici ce va culmina in vremea lui Mihai Viteazul. Mircea se putea intitula:” io mircea, mare voievod si domn, cu mila lui Dumnezeu stapanind toata Tara Ungro-Vlahiei si partile de peste munti inca si spre partile tataresti si herteg al Almasului si Fagarasului si domn al Banatului, Severinului si de amundoua partile peste toata Podunavia, inca pana la Marea cea mare si singur stapanitor al cetatii Darstor.

Folosindu-se de anarhia feudala din Imperiul otoman, provocata de luptele pentru tron, Mircea s-a amestecat in politica interna a acestuia, sprijinind diferiti candidati. In acelasi timp, pentru reluarea razboiului antiotoman, Mircea a intarit relatiile de colaborare cu cneazul sarb Stefan Lazarevici, iar cu regele Sigismund al Ungariei a planuit o noua campanie antiotomana. Tara Romaneasca ajunsese, in aceasta vreme, o putere insemnata. Inlaturaea lui Musa, pretendentul ajutat de Mircea, si inscaunarea lui Mahomed(1413), a insemnat o grea lovitura pentru politica lui Mircea. Regii Ungariei si Poloniei duceau tratative pentru incheierea unui armistitiu cu Imperiul otoman. In aceste conditii de izolare, parasit de fostii aliati, Mircea a fost nevoit sa trateze cu Poarta, obligandu-se la plat unui tribut annual, care insemna rascumpararea pacii. Tributul platit lui Mohamed nu a insemnat, deci, supunerea turcii fata de turci. La moareta sa(31 ianuarie 1418), Mircea a lasat o tara libera, independenta incheind una dintre cele mai stralucite domnii din istoria poporului nostru. A fost inmormantat la manastire Cozia, ctitoria sa.

Semnificatia istorica a domniei lui Mircea cel Batran.

In conditiile expansiunii otomane in europa, domnia lui Mircea cela Batran a insemnat, pentru Tara Romaneasca, o epoca de mari confruntari militare si diplomatice. In vremuri grele, Tara Romaneasc si-a pastrat independenta si si-a consolidat hotarele. Pe plan intern, tara a cunoscut o etapa de prosperitate economica si consolidare politica> Bun gospodar, conducator viteaz si diplomat iscusit, Mircea Voievod a fost primul mare conducator al luptei de aparare pe linia Dunarii de jos, impotriva agresiunii ototmane, contribiund substantial la apararea civilizatiei europene. Stiind sa foloseasca resursele materiale si umane al tarii in lupta antiotomana, el a salvat, astfel, tara de pericolul transformarii in pasalac.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate