Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» Dezvoltarea metalurgiei in romania - isoricul cercetarii pieselor de bronz


Dezvoltarea metalurgiei in romania - isoricul cercetarii pieselor de bronz




DEZVOLTAREA METALURGIEI IN ROMANIA

ISORICUL CERCETARII PIESELOR DE BRONZ

Piesele de bronz din Romania s-au bucurat de mult interes din partea cercetarii arheologice. Pe plan european apare o colectie numita Prähistorische Bronzefunde (PBF), care si-a propus publicarea exhaustiva a tuturor categoriilor de piese din bronz, pe tari. Din Romania au fost publicate, pana in prezent, secerile (publicate de Mircea Petrescu-Dambovita), bratarile (M. Petrescu Dambovita), topoarele (2 vol.- Alexandru Vulpe), spadele (Tiberiu Bader) si fibulele (Tiberiu Bader). Este in lucru volumul consacrat recipientelor din bronz, ce urmeaza a fi publicate de Tudor Soroceanu.




DEZVOLTAREA METALURGIEI IN ROMANIA

In Grecia, metalurgistii sunt atestati de tablitele linearului B. Este pomenita o categorie de mesteri numiti ka-ke-u, care sunt specializati in confectionarea vaselor de bronz. In spatiul micenian exista un monopol al materiilor prime care era detinut de wanax. El distribuia material prima mestesugarlor care erau dependenti de palat. Tablitele pomenes s termenul de ke-ru-sia, care era, probabil, o asociatie a mestesugarilor.

Piesele din epoca bronzului le continua tipologic pe cele din epoca de tranzitie, dec din punct de vedere al metalurgiei nu exista o discontinuitate intre cele doua epoci. Cele mai vechi tipare pentru turnat au fost descoperite la Leliceni, in aria grupului Jigodin. Este vorba de valve pentru turnarea unor topoare cu gaura de inmanusare transversala. Ateliere timpurii de prelucrare sunt atestate si in asezarea de la Pecica, in nivelurile XII-XIV, in aria culturii Periam-Pecica..Bronzul timpuriu se caracterizaza prin utilizarea pseudo-bronzurilor, adica a aliajelor care, in lipsa de cositor, folosesc pentru alierea cuprului: arsen, zinc, plumb. Caracteristice bronzulu timpuriu sunt, mai ales, piesele t de mici dimensiuni, cel mai adesea podoabe: saltaleoni, pandantive de tip lunula , pandantive-pieptene, pandantive in forma de coada de randunica sau pandantive cordiforme, placute cu capete rulate, aplici in forma de orga, butoni calotiformi,iferite tipuri de ace (acul cu cap in forma de pastaie, acul cu cap biconic, ace cipriote, ace cu cap rulat (Rollennadel)), bratari simple sau multispiralice, torquesuri Printre piesele masive se numara unele arme: pumnalul cu placa de inmanusare sau cu limba la maner, securile plate, toporul plat cu marginile ridicate (Randleistenbeil), topoarele cu prag (Absatzbeil), unele tipuri de topoare cu gaura de inmanusare transversala (Kozarac, Baniabic), varfurle de lace. Dintre unelte, mai frecvente sunt daltile si strapungatoarele. Printre culturile cu mai multe piese de bronz se numara Periam-Pecica. Se cunosc si cateva depozite de bronzuri , printer care se numara cel descoperit la Ostrovu Corbului, care a fost atribuit culturii Glina.

Din bronzul mijlociu apar ateliere de turnare a pieselor de bronz chiar si in arii culturale care nu beneficiaza de resurse de minereu de cupru, de pilda in aria culturii Tei-la Cernica, semn ca materiile prime circulau si ajungeau si la populatiile aflat departe de resursele naturale. In aceasta etapa se diversifica mult tipologia pieselor din bronz. Apar primele tipuri de spade: Boiu si Apa. O spada de tip Apa a fost descoperita la Pella in Macedonia, semn ca acest tip de piesa avea cautare si facea biectul schimbului la mare distanta. Devin mai frecvente varfurile de lance care apar accidental inca din bronzul timpuriu. Cele mai spectaculoase piese sunt, insa, topoarele cu disc, topoare de lupta , care au fost create undeva in zona Tisei Superioare. Piesele timpurii se caracterizeaza prin decoruri spiralice foarte elaborate. Piese provenite din bazinul Tisei au ajuns, pe calea schimburilor, pana in zona Marii Baltice. Dintre podoabe se remarca bratrile masive cu capete desfacute, uneori terminate cu capete in forma de pecete, bratarile cu capete spiralice, aparatoarele de brat, continuind sa existe si pandantivele cordiforme. Se diversifica foarte mult tipurile de ace: ace cu cap biconic cu gat perforat, ace cu cap discoidal, ace cu cap in forma de ciuperca. In paralel cu dezvoltarea metalurgiei, creste considerabil numarul de depozite.

Bronzul tarziu se caracterizeaza prin doua tipuri noi de piese: topoarele cu gaura de inmanusare longitudinala de tip celt si secerile cu buton, cu limba la maner, cu ciot de turnare sau cu spin. Dintre ustensile sunt de amintit pensetele si bricele ca elemente de noutate . Continua dezvoltarea tipologica a acelor. Apar acele cu nodozitati. Se cunosc foarte multe depozite, este vorba de depozitele de tip Uriu-Domanesi (in Transilvania) Risesti-Baleni (in Moldova) si Drajna de Jos- Oinac (in Muntenia). Depozitele din seria Uriu -Domanesti din Transilvania, care probabil apartin culturilor Otomani, Suciu de Sus si Cruceni-Belegiš, se caracterizeaza, mai ales, prin arme, cele din seria Risesti-Baleni (cultura Noua) si Drajna-Oinac au in componenta lor mai ales seceri., eventual si celturi. Cele mai multe piese din bronz provin din Transilvania, din ariile culturilor Otomani, Wietenberg si Suciu de Sus, unde resursele de materii prime erau mai mari. Se constata schimbul destul de intens de piese finite: astfel celturi de tip transilvanean circula si in teritoriul extracarpatic, mai ales in Oltenia si Muntenia, cu predilectie in zona subcarpatica. Din Dobrogea lipsesc piesele transilvanene, dar apar adesea piese sudice, venite din Bulgaria. In Moldova apar frecvent celturile de tip estic(cu doua torti), de peste Prut sau din Ucraina. In Muntenia si Oltenia apar des piese de origine sudica, din Bulgaria, mai ales in zona de campie.





Maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului are loc in Ha timpuriu (A), undeva in intervalul 1200-1100. Caracteristice acestei etape sunt depozitele din seria Cincu-Suseni, care pot fi atrbuite grupurilor Bobda-Susani, Gava-Lapus. Unele depozite din aceasta perioada au in componenta lor mii de piese si cantaresc cateva tone. Este cazul depozitelor asa-numite de turnatorie de la Uioara, Gusterita, Spalnaca, Aiud. Se diversifica tripologic celturile.Dintre podoabe cea mai importanta piesa noua este fibula, aparuta in Ha A. Cel mai vechi tip este fibula in forma de arcus de vioara, foarte asemanatoare unui ac de siguranta si ca forma si ca intrebuintare. Ulterior se vor dezvolta noi tipuri de fibule, punandu-se un accent mai mare pe latura lor ornamentala, ele avand in continuare si un rol utilitar. Printre tipurile spectaculoase ar fi de amintit fibula pasmenterie, iar mai frecventa este fibula in forma de ochelari, tipica pentru Ha B. Tot ca elemente de noutate trebuiesc amintite din Ha A centurile din bronz, cu un spectaculos decor geometric. Ca piese noi din bronz in Ha B sunt de amintit spadele cu cupa la maner si spadele cu antene. Tot in Ha B apar primele arme defensive: coifurile (Piscolt) si scuturile din piele, cu umbo din bronz. Apar in Ha A, dar mai ales in HA B si primele recipiente din bronz, caldarile cu atase cruciforme, cestile si situlele din bronz. Din Hallstattul mijlociu, Ha C, in depozite incep sa apara piese din fier, mai ales piese de harnasament (psalii si zabale). Majoritatea armelor, uneltelor si ustensilelor din bronz sunt inlocuite treptat cu piese similare din fier. In Ha C, aproape in exclusivitate, in depozite sunt doar podoabe de bronz.Scade numarul de depozite incepand din Ha mijlociu . Din Ha D este cunoscut un singur depozit de bronzuri, cel de la Drencova.

DEPOZITELE DE BRONZURI

Definitia depozitului

Prin depozit se intelege depunerea intentionata in pamant, eventual apa, mlastina sau prapastie a cel putin doua piese din bronz. Practica acestor depuneri a aparut in bronzul timpuriu (depozitul de la Ostrovu Corbului), a devenit frecventa in bronzul final si a atins apogeul in Ha A. Se cunosc in spatiul nostru peste 500 de depozite. Practica depunerii de piese din bronz este in regres incepand cu Hallstattul mijlociu si dispare in Ha tarziu, ultimul depozit datand din Ha D-depozitul de la Drencova.



Clasificarea depozitelor

Depozitele pot fi clasificate in functie de continutul lor in: depozite de arme, de poadoabe, de unelte si mixte.

Semnificatia depozitelor

Intrebarea obsesiva cu privire la aceste depozite a fost care este motivatia acestor depuneri. Au existat mai multe explicatii. Un celebru cercetator german, Paul Reinecke, a emis ipoteza ca depozitele au fost ingropate in pamant in perioade foarte agitate, de nesiguranta, de conflicte intertribale si razboaie. Proprietarul ingropa piesele din bronz pentru a le pune la adapost si in ideea de a le recupera, dupa trecerea pericolului. Aceasta ipoteza a fost imbratisata de majoritatea cercetatorilor de la noi, incepand cu Vasile Parvan. Printre cei care s-au ocupat de bronzurile din Romania l-am aminti in chip special pe Mircea Petrescu Dimbovita, autor al unei carti numita Depozitele de bronzuri din Romania, el fiind acela care a definit seriile cronologice de depozite din Romania. Desi initial credea ca depozitele au fost ascunse de invadatori, mai nou M. Petrescu Dimbovita are o atitudine mai nuantata cu privire la motivele care au dus la ingroparea depozitelor. O alta cercetatoare celebra care a impartasit aceeasi ipoteza si a sustinut-o in mai multe carti este Amalia Mozsolics din Ungaria, care a studiat si bronzurile din Transilvania. De altfel aceasta teorie este aproape unanium acceptata de cercetarea maghiara. In prezent, exista obiectii serioase vis-a vis de aceasta ipoteza, deoarece unele depozite au fost descoperite in locuri de unde nu puteau fi recuperate: albiile aurilor, prapastii, mlastini, lacuri. Apoi au fost definite serii suucesive de depozite. Daca ingroparea ar fi fost dictata de conflicte, am putea trage concluzia ca epoca bronzului si Hallstattul sunt caracterizate de conflicte permanente. Totodata, multe dpozite, mai ales cele din Transilvania contin arme, ori este ilogic ca o populatie sa raspunda unui atac ingropadu-si armele. Drept urmare si-a facut loc ipoteza ca depozitele sunt ofrande aduse unor divinitati. Ideea a venit pornindu-se de la Iliada unde sunt amintiti razboinici care, pentru succes in lupta, promiteau divinitatilor protectoare diverse daruri, printre ele si piese de metal de valoare sau cu valoare simbolica. De asemenea, adesea in Grecia, in apropierea templelor au fost descoperite adevarate depozite de metale, bothroi sau chalkoteka, constand din piese de metal depuse ca ofrande. Depozitele de mari dimensiuni din Romania au fost interpretate ca fiind depozite de temple, dar si ca depozite de turnatorie care au apartinut unor mesteri sau unor comunitati, piesele fiind depozitate (tezaurizate) in ideea de a fi retopite. Un argument ar fi acela ca, uneori, aceste depozite contin si materie prima neprelucrata, cum ar fi turtele de bronz. Ca ar fi asa ar fi sugerat de faptul ca piesele sunt uzate , de nefolosit. Totusi poate functiona si un alt rationament logic: piesele erau intentionat distruse, pentru a nu fi furate divinitatii dupa depunere. Depozitele care contin piese nou-noute, fara urme de utilizare, au fost atribuite unor negustori itineranti care si-ar fi pus la adapost marfa in imprejurari critice. Aceasta ipoteza este greu de sustinut in acele cazuri in care, la Drajna de Jos de exemplu, s-a constatat o depunere a pieselor intr-o ordine foarte stricta. La Drajna secerile din depozit au fost depuse cu mare minutiozitate, ele descriind un disc solar cu raze. Este desigur greu de imaginat ca un negustor care era amenintat a-si pierde avutul, ar fi recurs la un aranjament studiat al pieselor.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate