Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Fizica


Index » educatie » Fizica
» Amprenta functionala


Amprenta functionala




AMPRENTA FUNCTIONALA SAU FINALA

Definitie: Amprenta functionala reprezinta ultima reproducere negativa a campului protetic luata cu lingura individuala si un material de amprenta care sa permita inregistrarea tuturor elementelor campului protetic in conditiile modelarii functionale marginale.

In urma amprentarii functionale se obtine modelul functional, final, pe care se va confectiona proteza mobila finita.

Obiectivele amprentei functionale trebuie realizate in totalitate in aceasta faza clinica.




1. Obiectivele biomecanice

a). asigurarea mentinerii protezei totale.

- adeziunea se realizeaza prin folosirea materialelor pentru amprenta functionala cu o fidelitate cat mai crescuta pentru a inregistra suprafetele plane de la nivelul campului protetic. Pentru acesta lingura individuala trebuie sa fie adaptata intim pe campul protetic, sa realizeze un paralelism egal intre suprafata ei mucosala si modelul preliminar, paralelism pe care sa-l traduca la nivelul campului protetic in cavitatea orala.

- succiunea reprezinta fenomenul care trebuie realizat in totalitate prin succiunea interna si succiunea externa, amprenta functionala preia remizele succiunii realizate de amprenta preliminara si lingura individuala pe care le completeaza si perfecteaza.

- ocolirea formatiunilor mobile de la periferia campului protetic este verificata de lingura individuala si finalizata de amprenta functionala.

- tonicitatea musculara se obtine prin modelarea marginala functionala a lingurii individuale finalizata de amprenta functionala, iar conservarea tonicitatii musculare pentru proteza finita se realizeaza in laborator prin tehnica cifrarii amprentei functionale. Verificarea amprentei functionale se face la nivelul versantilor exteriori si ai marginilor tapetate cu material de amprenta modelat functional la nivelul curburilor vestibulare si linguale pentru ca musculatura buccinatorilor, orbicularilor si limbii sa se muleze cat mai exact in timpul functionalitatii.

b). asigurarea stabilitatii protezelor totale

- se realizeaza prin inregistrarea la maxim a zonelor anatomice retentive si verticale ale campului protetic. De asemenea, acolo unde este cazul, se vor face extinderi ale lingurii individuale si amprenta functionala va inregistra zonele paralinguale, sublinguale, retromolare.

- echilibrul tonicitatii chingilor musculare interne si externe se obtine prin tehnicile de amprentare functionala care folosesc ca metode de modelare testele fonetice (tehnica piezografica).

c). asigurarea sprijinului protezei totale se realizeaza prin amprentarea in totalitate a suprafetei maxime de sprijin a protezei prin:

- includerea zonelor biostatice: tuberozitatile maxilare si tuberculii piriformi.

- realizarea unei presiuni minime pe campul protetic in timpul amprentarii, fara realizarea de compresiuni ale mucoase, folosim materiale cu vascozitate redusa mai ales pentru campurile protetice moi.

- realizarea unei compresiuni selective in functie de rezilienta variabila a campului protetic. Se obtine prin despovararea zonelor reziliente, dureroase, retentive, sau prin perforarea lingurii individuale in functie de cazul clinic in dreptul acestor formatiuni.

2. Obiectivele functionale

a). functia estetica se obtine prin modelarea marginala si a versantului vestibular a amprentei functionale, a grosimii ei pentru refacerea plenitudinii obrajilor, a santurilor periorale. Se indica in aceste cazuri materiale de vascozitate lent progresiva.

b). functia fonetica este folosita pentru anumite tehnici de amprenta functionala sau testele fonetice pot completa modelarile functionale clasice.

c). functia masticatorie se realizeaza prin asigurarea unui sprijin corespunzator.

d). deglutitia este folosita pentru tehnicile speciale de amprentare functionala.

3. Obiectivele biologice

Amprenta functionala are ca obiectiv final obtinerea in totalitate a pozitiei optime in cavitatea orala a protezei totale. Astfel prin amprenta functionala se repozitioneaza partile moi, santurile periorale, musculatura oro-faciala, limba, fundurile de sac, se inregistreaza echilibrul neuro-muscular, toate schitand dinamica si statica protezei totale.

Modificarea limitelor marginale ale amprentei preliminare duce la aparitia leziunilor traumatice de decubit prin traumatism mecanic direct sau modificari circulatorii locale de ischemie.

Clasificarea amprentelor functionale

1. dupa modelarea marginala a amprentei

a). amprenta functionala mucostatica.

Tehnica de amprentare presupune folosirea unui material de amprenta foarte fluid, Mucoseal, cu o lingura individuala cu marginile mult scurtate pentru a nu influenta periferia campului protetic. Dupa aplicarea amprentei functionale in cavitatea orala, ea este mentinuta fara presiune, iar medicul si pacientul nu fac nici o miscare de modelare functionala. Proteza totala finita va avea marginile subtiri si scurte, fara a fi puse in valoare succiunea si tonicitatea musculara. Modelarea marginala se realizeaza intr-o perioada de timp indelungata prin retusuri repetate care necesita o mare experienta clinica din partea medicului.

b). amprenta functionala mucodinamica.

Pentru aceasta se foloseste lingura individuala adaptata marginal in cavitatea orala pana la limita dintre mucoasa fixa si cea mobila. Adaptarea se realizeaza prin miscari test, stabilite de Herbst sau dupa criterii anatomo-functionale recomandate de Schreinemakers. Fundurile de sac se mobilizeaza in acest caz dupa gradul de vascozitate al materialului, iar amprenta functionala repeta aceleasi miscari test sau criterii anatomo-functionale. In acest mod marginile lingurii individuale sunt bine delimitate, ocolesc formatiunile mobile periferice si se obtine o foarte buna succiune. Amprenta functionala mucodinamica foloseste pentru amprentare asocierea de materiale de consistenta diferita:

- pentru tehnica de amprentare a lui Herbst se foloseste Subrofix (material bucoplastic) pentru inchiderea marginala + Adheseal 15 verde si Adheseal 15 rosu (material bucoplastic de plasticitate diferita) pentru amprenta functionala.

- tehnica Schreinemakers: permalastic regular (thiocauciuc de consistenta medie) + Permalastic light bodied (thiocauciuc cu consistenta redusa).

- material termoplastic Kerr verde sau maro pentru inchidere marginala + pasta ZOE.

- material termoplastic Kerr + siliconate.

2. dupa gradul de compresiune a amprentei functionale pe campul protetic, tehnicile de amprentare sunt:

a). amprenta functionala compresiva indicata pentru campurile protetice dure foloseste port-amprente rezistente, materiale cu vascozitate crescuta (stents) sau medie (elastomeri de sinteza).

b). amprenta functionala decompresiva sau de despovarare indicate pentru campurile protetice moi, campuri protetice cu zone sensibile, dureroase. Se practica obtinerea unei compresiuni selective in timpul amprentei functionale prin distantarea lingurii individuale prin foliere sau despovararea zonala prin orificii in lingura individuala in dreptul zonelor sensibile, sau pentru maxilar in centrul lingurii individuale un orificiu de 2 mm.

3. dupa pozitia mandibulei in timpul amprentei functionale:

a). amprentele functionale cu gura deschisa sunt cel mai frecvent utilizate si folosesc miscarile test.





b). amprenta functionala cu gura inchisa foloseste linguri individuale rezistente prevazute cu valuri de ocluzie.

4. dupa numarul de materiale folosite pentru amprenta functionala:

a). amprente functionale simple ce utilizeaza un singur material de amprentare.

b). amprente functionale compuse sau compozite utilizeaza cel putin doua materiale de amprenta functionala de consistenta si fluiditate diferita.

5. dupa functia folosita drept mijloc de modelare a amprentei functionale in teste automatizate:

a). teste fonetice, Herve, Devin.

b). teste de deglutitie, Hromatka.

c). teste de masticatie, Max Spreng.

6. dupa autori care le descriu si executa:

Miscarile efectuate in timpul amprentei functionale pentru modelarea marginala

a). Miscari functionale executate de medic. Sunt recomandate pentru pacientii care colaboreaza greu la menevrele clinice sau sufera de afectiuni patologice neurologice la nivelul musculaturii orofaciale (paralizii, hipotonii). Se admit:

- modelari marginale pentru lingura individuala.

- tractiuni si rotatii pe nodulul comisural (modiolus).

- masaje pe obraz pentru zonele laterale Eisenring si Fish.

b). Miscari comandate de medic si realizate de pacient sunt miscari functionale, selectate pentru modelarea functionala si folosite la adaptarea lingurii individuale si pentru amprenta functionala. Cele mai folosite sunt testele lui Herbst.

Testele lui Herbst

Autorul a sintetizat un numar de teste functionale pentru maxilar si pentru mandibula, precizand zona care se modeleaza in functie de testul propus. Miscarile se vor efectua lent, intr-o ordine fixata, cu revenire pe testul anterior pentru zonele de trecere de la un test la altul, pana la obtinerea rezultatului dorit.

Testul Herbst pentru maxilar:

1. deschiderea usoara a gurii realizeaza modelare la nivelul molarului 1 si a premolarilor1, 2.

2. deschiderea larga a gurii modeleaza punga lui Eisenring (molarul 2) si se pune in tensiune ligamentul pterigomaxilar.

3. mimarea unui suras fortat realizeaza modelarea la nivelul zonei vestibulare laterale, in regiunea premolarilor si a molarului 1.

4. mimarea fluieratului, sugere, se modeleaza in zona vestibulara frontala intre cei doi canini.

5. Manevra Valsalva, tuse, testul Ah, se modeleaza in zona distala.

Testul Herbst pentru mandibula:

1. deschiderea usoara a gurii modeleaza zona anterioara a pungii lui Fish.

2. deschiderea larga a gurii modeleaza zona maseterina care vine in contact cu marginea lingurii.

3. umezirea rosului buzelor, modeleaza zona laterala linguala in dreptul molarilor.

4. se duce varful limbii intr-un obraz si celalalt retrocomisural si se modeleaza zona linguala in dreptul premolarilor si a glandelor sublinguale.

5. se ridica varful limbii spre nas modeland la nivelul frenului limbii si zona linguala centrala.

6. mimeaza fluierat, sugere, se modeleaza zona vestibulara centrala.

7. deglutitia, se modeleaza zona retromolara.

Fazele clinice de realizare a amprentei functionale

1. pregatirea amprentarii functionale.

2. adaptarea lingurii individuale.

3. alegerea materialului pentru amprenta functionala.

4. alegerea tehnicii de amprenta functionala.

5. verificarea amprentei functionale.

6. stabilirea indicatiilor necesare confectionarii sabloanelor de ocluzie.

1. Pregatirea amprentarii functionale.

Amprenta functionala reprezinta o etapa clinica care necesita o familiarizare a pacientului cu aceasta faza si in functie de tehnica de amprentare aleasa se vor repeta sau invata o serie de manevre necesare modelarii amprentei functionale.

Instrumentarul stomatologic trebuie adaptat acestei etape in functie de obiectivele urmarite.

2. Adaptarea lingurii individuale.

a). verificarea extraorala. Se controleaza stabilitatea lingurii individuale pe modelul de gips, limitele marginale daca corespund fundurilor de sac, daca s-a respectat indicatiile referitoare la materialul utilizat, realizarea despovararilor prin distantare, modul de plasare a manerului lingurii individuale, butonilor de presiune, prezenta valului de ocluzie.

b). verificarea intraorala. Se urmareste prin examen clinic stabilitatea lingurii individuale pe campul protetic, raportul marginilor cu limita de mucoasa pasiv mobila, jocul formatiunilor mobile de la periferia campului protetic si limita de reflexie a mucoasei pasiv-mobile.

Examenul clinic pentru maxilar.

Inspectia zonelor functionale

- spatiul retrozigomatic: gura semideschisa si se determina adancimea    si scurtarea lingurii individuale pana la zona de mucoasa pasiv mobila, ingrosarea marginii se verifica prin devierea madibulei de o parte si alta.

- zona vestibulara laterala se pune in evidenta prin tractiunea obrazului in jos si inafara , uneori chiar orizontal, pentru a se observa insertia frenurilor laterale, ocolirea lor de marginile lingurii individuale pe la baza, ocolirea apofizei zigomato-alveolare.




- zona vestibulara frontala se abordeaza clinic prin indepartarea usoara a buzei superioare cu o usoara rasfrangere pentru depistarea zonei de reflexie a mucoasei pana unde se opresc marginile lingurii individuale. Frenul buzei superioare trebuie ocolit pe la baza lui si se pune in evidenta prin tractiunea orizontala si putin in jos a buzei.

- zona distala se determina prin manevrele cunoscute: inspectie si palpare cu un fuloar, notarea cu un creion chimic, metoda Valsalva, testul Ah. Se pun in evidenta santurile pterigomaxilare, foveele palatine, spina nazala posterioara.

Testele lui Herbst

Pentru a pune in evidenta anumite zone marginale functionale care nu au fost depistate corect prin inspectie, se indica folosirea testelor lui Herbst dupa regulile cunoscute. Retusurile se fac dupa zona corespunzatoare testului in ordinea cunoscuta, cu revenire pe testul anterior pentru a trece la testul urmator, pana la obtinerea rezultatului dorit.

Modelarea functionala periferica

Modelarea functionala periferica realizeaza urmatoarele obiective:

- prelungirea marginilor lingurii individuale, daca este posibil, la nivelul zonei retromolare lingual, prelungiri in zonele paralinguale sau sublinguale, extinderea lingurii individuale la nivelul pungilor lui Eisenring si Fish.

- obtinerea unei succiunii cat mai optime la nivelul zonei de mucoasa pasiv mobila prin infundarea functionala a lingurii individuale la acest nivel si realizarea succiunii externe prin modelarea versantului extern marginal al lingurii individuale.

Pentru aceasta faza clinica sunt necesare tehnici de modelare functionala periferica in functie de materialele utilizate.

a). cerurile bucoplastice. Pentru modelarea functionala periferica se foloseste un rulou de ceara bucoplastica cu diametrul de 2 mm care se aplica pe toata periferia marginala, pe muchie in interior si exterior, iar la nivelul zonei Ah (zona cheie) pe fata mucosala a lingurii individuale. Se introduce in cavitatea orala, se centreaza si se plaseaza pe campul protetic, ca dupa 2-3 min. se trece la efectuarea testelor de modelare functionla in ordinea cunoscuta. Dupa 7-10 min. se raceste ceara bucoplstica cu un spray de apa, se indeparteaza din cavitatea orala si se verifica modelajul. Daca ceara a fost indepartata se observa marginea lingurii individuale care este prea inalta, se retuseaza marginea lingurii. Daca se observa ,,fuga” cerii, marginea lingurii este prea scurta si subtire. Dupa retusarea corespunzatoare a lingurii individuale se aplica din nou ruloul de ceara bucoplstica si se reiau testele adecvate zonei respective.

b). mase termoplastice cu temperatura de ramolire scazuta. Se indica Kerr-ul verde sau maro (mai putin fluid), care dupa ramolire la o flacara se aplica pe zonele functionale cunoscute si se adapteaza functional prin testele cunoscute. In acest caz lingurile individuale trebuie sa fie rigide.

Pentru modelarea functionala marginala prin aceste metode este necesar ca lingurile individuale sa aiba marginile scurtate cu 1 mm pentru a permite materialului de modelat sa se plaseze nefortat la nivelul zonei pasiv mobile iar modelarea periferica sa fie nestingherita.

Zona ,,cheie” la nivelul maxilarului o reprezinta zona distala Ah. La acest nivel ceara bucoplastica sau materialul temoplastic se aseaza pe fata mucosala a lingurii individuale pentru a se realiza o infundare a amprentei functionale. Apoi se folosesc testele cunoscute. Unii autori indica gravarera modelului preliminar in zona Ah, in functie de latimea si rezilienta acestei zone, dupa care se aplica pe lingura individuala pe suprafata mucosala distal ceara bucoplastica sau masa termoplastica care se preseaza pe modelul preliminar pana ce obtinem pozitia corecta. Intraoral se verifica prin manevrele cunoscute pentru zona Ah.

Verificarea succiunii periferice a lingurii individuale maxilare

- folosirea testelor lui Herbst.

- presiune digitala palato-vestibulara exercitata pe manerul lingurii individuale pentru verificarea inchiderii marginale distale. Zgomotul de succiune produs si rezistenta la desprindere indica o adaptare buna.

- presiune digitala vestibulo-orala pentru verificarea succiunii in zona frontala vestibulara.

- tractiuni verticale pe maner pentru a verifica succiunea globala.

- miscari usoare efectuate de bolnav cu buzele si obrajii, folosirea unor teste fonetice.

- verificarea succiunii interne prin plasarea policelui in vestibul la nivelul margini lingurii individuale si incercarea de a o indeparta de pe zonele functionale cunoscute.

Examenul clinic pentru mandibula.

Inspectia zonelor functionale

Se urmaresc aceleasi obiective ca la maxilar.

- zona tuberculului piriform. Pozitia gurii semideschisa, inchiderea si deschiderea larga pune in evidenta insertia posterioara a ligamentului pterigomandibular.

- nisa retromolara. Prin tatonare se incearca extensia lingurii individuale in nisa, pacientul executand miscari usoare de protractie a limbii si deglutitie. Daca pozitia limbii in repaus este posterioara iar gonionul este eversat, se contraindica extensia lingurii individuale.

- zona vestibulara laterala se pune in evidenta prin tractiune orizontala moderata a obrazului,

- zona vestibulara centrala se pune in evidenta printr-o rasfrangere usoara a buzei inferioare.

- zona linguala laterala. In functie de forma crestei milohioidiene lingura individuala poate fi extinsa cu 2 mm la o creasta rotunjita si nedureroasa, daca exista o depresiune la nivelul fundului de sac se incearca realizarea de aripioare sublinguale si paralinguale.

- zona linguala centrala. Se determina pozitia de repaus a limbii si cu miscari de umezire a rosului buzelor se urmareste daca lingura individuala este mobilizata.

In final se verifica simetria si egalitatea versantelor linguale ale lingurii individuale deoarece de cele mai multe ori respecta aceste deziderate.

Testele lui Herbst

Se aplica testele lui Herbst dupa regulile cunoscute, cu specificarea ca pentru miscarile de protractie ale limbii sa va lua in considerare pozitia ei de repaus.

Modelarea functionala periferica

Modelarea functionala periferica urmareste aceleasi obiective ca si pentru maxilar si foloseste aceleasi materiale.

Inchiderea marginala a lingurii individuale mandibulare si obtinerea succiunii se face cu mare greutate datorita fibrelor musculare sau a ligamentelor care se insera perpendicular pe periferia campului protetic. De aceea se va insista pentru realizarea inchiderii marginale la zonele cheie:

- zona tuberculului piriform. Pe fetele mucosale a lingurii individuale in dreptul tuberculului piriform se aplica un strat de 2 mm grosime de material termoplastic (sau bucoplastic), se ramoleste si se aplica lingura individuala in cavitatea orala prin presare uniforma si concomitenta a ambelor zone, iar pacientul executa de cateva ori miscarea de deschidere maxima a gurii. Se imprima tuberculului piriform insertia in 1/3 distala a ligamentului pterigomandibular. Dupa fiecare modelare materialul se raceste, se controleaza rezultatul obtinut si se repeta operatiunea daca modelajul nu a fost corespunzator.



Se aplica un strat de 1 mm grosime de Kerr ramolit pe portiunea vestibulara de o singura parte a lingurii, se introduce in cavitatea orala, pacientul deschide gura la maxim pentru modelarea muschiului buccinator si o inchide in timp ce medicul se opune cu degetele pe creasta pentru a delimita contractia maseterului. La fel se procedeaza si de partea opusa.

Pentru portiunea orala a lingurii individuale se ramoleste Kerr de ambele parti, iar pacientul executa usoare miscari de protractie a limbii si de deglutitie. Se verifica rezultatele obtinute, inchiderea marginala la acest nivel este corecta daca Kerr-ul este modelat corespunzator, este neted, rotunjit, iar trecerea lui spre suprafata externa a lingurii individuale se face in mod continuu.

Verificarea inchiderii marginale si realizarea succiunii la acest nivel se face aplicand o presiune orizontala pe manerul lingurii individuale in sens oro-vestibular. Lingura individuala se va desprinde mai greu si va apare zgomotul succiunii.

- zona linguala centrala. Se ramoleste Kerr-ul care se aplica aproximativ 3 cm lungime in zona linguala centrala in continuarea marginii lingurii individuale, dar cu o perfecta continuitate cu fata mucosala a lingurii. Se aplica lingura in cavitatea orala, se mentine pe campul protetic, iar pacientul face miscari usoare de umezire a buzelor de la o comisura la alta si uneori poate duce varful limbii retrocomisural. Se raceste si se verifica succiunea prin presiune orizontala vestibulo-orala pe manerul lingurii individuale. Se verifica de asemenea daca lingura individuala la acest nivel are contact cu mucoasa planseului in pozitia de repaus a limbii.

- zona vestibulara centrala. Se adauga un rulou de Kerr de 1 mm grosime ramolit pe marginea lingurii individuale in zona frontala, se fixeaza lingura individuala pe campul protetic, pacientul deschide larg gura, iar operatorul executa usoare masaje la nivelul lingurii individuale pentru impingerea buzei inferioare in sus, in sensul rasfrangerii ei. Se verifica daca s-a realizat inchiderea marginala interna si externa si se realizeaza o usoara presiune orizontala vestibulo-linguala. Se poate trage si buza inferioara usor pentru a se verifica succiunea interna.

Verificarea realizarii inchiderii inchiderii marginale la lingura individuala se face prin 4 tipuri de teste:

Testul 1: verificarea inchiderii marginale la nivelul tuberculului piriform apasand pe maner in sens oro-vestibular.

Testul 2: verificarea inchiderii marginale in zona linguala centrala prin presiuni vestibulo-orale pe maner. Obtinerea succiunii trebuie sa fie prezenta atat in pozitia de repaus a limbii, cat si in cea de protractie. Inchiderea marginala in zona linguala centrala se considera buna daca concomitent si testul 1 este pozitiv.

Testul 3: verifica succiunea globala a lingurii individuale. Manerul lingurii individuale se perforeaza in sens vestibulo-oral pentru a fi introdu-sa sonda bucala. Se aplica lingura individuala pe campul protetic cu o usoara presiune pentru aparitia adeziunii si infundarii marginale a ei. Se incearca testul 2 si apoi se executa o tractiune verticala cu sonda bucala.

Testul 4: verifica realizarea inchiderii marginale in zona vestibulara frontala. Se indeparteaza usor buza inferioara iar daca lingura este mentinuta pe campul protetic datorita succiunii, s-a realizat o inchidere marginala interna. Daca succiunea dispare cu aceasta manevra si lingura se desprinde, inseamna ca s-a realizat doar succiunea externa.

Trebuie subliniat faptul ca aceste teste se realizeaza in ordinea descrisa anterior si dupa fiecare test lingura individuala va fi apasata pe campul protetic.

Dupa verificarea adaptarii functionale marginale a lingurii individuale se pot realiza orificiile de despovarare.

3. Alegerea materialului si a tehnicii de amprentare functionala

Caracteristici generale.

Dupa adaptarea lingurii individuale in conditiile aratate mai sus, amprenta functionala va inregistra suprafata de sprijin a protezei, va urmarii realizarea tuturor obiectivelor biomecanice si functionale. Daca este cazul se vor realiza orificii de despovarare in caz de mucoasa rezilienta, atrofiata si dureroasa la palpare, la nivelul torusului palatin si a rafeului median, a papilei bunoide sau a exostozelor.

Pacientul este instruit in prealabil de etapele care urmeaza si de colaborarea care trebuie sa existe. Capul va fi fixat pe tetiera in pozitie verticala, cu o usoara extensie, relaxat, cu musculatura perimandibulara relaxata.

In general se folosesc pentru maxilar pastele ZOE, siliconii de consistenta medie, gipsul si elastomerii de sinteza, iar pentru mandibula pastele ZOE, siliconii de consistenta medie, elastomerii de sinteza si materialele bucoplastice. Pastele termoplastice se indica pentru campurile protetice dure.

Se prepara materialul pentru amprenta functionala dupa indicatiile din prospect, se aplica pe suprafata mucosala a lingurii individuale un strat uniform de 1,5-2 mm grosime, inclusiv marginile si fetele externe. Din acest moment se realizeaza urmatoarele etape:

- realizarea sprijinului si adeziunii, cand lingura individuala cu materialul pentru amprentare se introduce in cavitatea orala, se centreaza lingura, se fac presiuni usoare ale amprentei pe campul protetic, intercalate cu perioade de repaus pentru a permite tesuturilor sa revina la pozitia initiala.

- realizarea inchiderii marginale se efectuiaza prin miscari functionale ale periferiei campului protetic la fel ca la adaptarea lingurii individuale, cu ajutorul testelor Herbst, prin teste fonetice, de deglutitie, pana la priza materialului.

- realizarea tonicitatii musculare, rezolvarea obiectivelor functionale de fizionomie si fonatie in stransa armonie cu etapa anterioara. In timpul executarii miscarilor de modelare functionala periferica, medicul poate realiza masaje circulare cu presiune minima la nivelul marginal.

4.Verificarea amprentei functionale

Controlul amprentei functionale incepe in ordine inversa cu obiectivele si etapele anterioare:

- controlul versantilor externi ai lingurii individuale pe care se gaseste modelat materialul de amprenta de musculatura orbicularilor, buccinatorului, mobilitatea limbii; controlul aspectului fizionomic.

- indepartarea amprentei din cavitatea orala fara a o deforma si verificarea marginilor amprentei care trebuie sa fie acoperite de materialul de amprenta.

- verificarea zonelor de sprijin prin comparatie cu elementele din cavitatea orala si anume: daca presiunea a fost transmisa in mod egal pe intreaga suprafata de sprijin, prezenta bulelor de aer, plusurile de material. Marginile amprentei foarte subtiri si nesustinute de lingura individuala se indeparteaza.

Daca lingura nu a fost centrata sau nu s-au obtinut obiectivele urmarite prin amprenta functionala, se repeta aceasta etapa clinica.

Amprenta functionala se dezinfecteaza cu solutie de glutaraldehida 2%, clorhexidina, apoi se trimite in laborator cu masurile luate pentru asigurarea transportului si a conservarii amprentei.

5. Stabilirea indicatiilor necesare realizarii sabloanelor de ocluzie

Se recomanda laboratorului materialul din care se confectioneaza baza sablonului de ocluzie (placa de baza sau acrilat) si bordura de ocluzie (din ceara sau material termoplastic).




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate